Sat-Chit-Ananda

Lisa Cairns ne introduce în conceptul hindus, dar universal, numit Sat-Chit-Ananda (Fiinţă-Conştiinţă-Beatitudine)

Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului

Cineva care a avut astfel de experienţe, poate că aţi avut treziri de Kundalini, şi s-au ivit lucruri ascunse în umbră,
poate că aţi meditat mult, poate că aţi avut multe treziri, dar nu au fost stabile. Toate acestea par să se fi întâmplat corpului, par să se fi întâmplat în timp şi spaţiu, şi nu vrem să negăm asta, se pare că s-a întâmplat. Şi nu ocolim asta, spunem că se pare că s-a întâmplat, dar ceea ce spunem este că nu asta eşti tu. Căci majoritatea oamenilor cred că asta sunt ei, că au avut trezirea Kundalini, că au ajuns la non-dualitate. Dar nu e ceea ce eşti acum. Ci este o experienţă care se întâmplă ÎN cine eşti.

Şi aici intervine suferinţa, când te consideri această identitate falsă, te consideri o anumită experienţă, o experienţă trecătoare, care nu durează niciodată. Aminteşte-ţi că suferinţa vine când încerci să te agăţi de ea şi să o faci permanentă şi să o faci perfectă, ceea ce este imposibil. Nu te poţi face perfect, şi, într-un alt fel, totul este perfect.

Deci suferinţa vine odată cu această identitificare greşită. Însă Tu eşti cel care priveşte persoana... Şi asta e ceva foarte profund, pentru că, pe măsură ce începi să observi, aceasta este non-dualitatea, observarea depăşeşte toate limitele şi devine totul. Aşa că observarea nu se face dinapoi, ci observarea adevărată este toate lucrurile, deşi "a observa" presupune doi termeni, dar începem cu acest cuvânt, observarea. Tu eşti cel care experimentează acum, nu eşti experienţele care vin şi pleacă.

Când te consideri experienţa care vine şi pleacă, încerci mereu să te agăţi de lucruri, pentru a face lucrurile permanent plăcute în acea experienţă. Dar e ca şi cum ai încerca să jonglezi cu o mie de lucruri, nu vei reuşi. Şi atunci mintea începe să înnebunească încercând să... să facă totul perfect, să te faci perfect, să faci ca toate lucrurile să meargă bine. Devine din ce în ce mai intens, şi cu cât activitatea minţii este mai intensă, şi cu cât mai multă gândire abstractă şi energie se investeşte în asta, cu atât mai mult visezi cu ochii deschişi în timp.

E ca şi cum ai alimenta ceea ce, de fapt, te răneşte. Parcă nişte bule şi tentacule mentale ies din gândurile care încearcă să controleze. E ca şi cum ai avea acest mare pachet, pe care unii învăţători l-ar numi ego, ai acest mare pachet de gânduri şi activitate mentală care spune că "sunt asta", "sunt aia", şi încerci să fii cumva şi să eviţi câte ceva.

Dar ceea ce trebuie să faci este să-ţi retragi atenţia, energia, conştiinţa care se află acolo, înapoi la doar a observa. Doar te uiţi la manifestările Tale, aşa că îţi retragi energia din ea. E doar privire, te întorci la acest punct
de linişte şi nemişcare.

Pe măsură ce începi să intri în linişte, tot mai multe graniţe încep să dispară din ceea ce credeai că eşti. Chiar şi această idee de "punct de linişte" începe să se dizolve. Dar, în esenţă, retragi energia din iluzie.

Când energia este retrasă din iluzie, şi în lumina conştiinţei sau a conştientizării, acel ansamblu de activitate mentală şi de suferinţă se reduce, pierde energie.

Însă când conştiinţa încearcă obsesiv să se regăsească în energia gândurilor, atunci este ca şi cum... se hrăneşte şi devine din ce în ce mai mare, şi apar tot felul de gânduri, "asta e o problemă", "aia e o problemă", "vor face aia", "asta se întâmplă", iar sistemul nervos e suprasolicitat, emoţiile te copleşesc.

Dar dacă te retragi, vei înfometa (conştiinţa). Iar această înfometare poate fi foarte neplăcută pentru o perioadă,
pentru că, atunci când eşti atent la viaţă, în loc să te pierzi în ea, apar tot felul de umbre, iluzii şi nuanţe ale minţii. Aşa se întâmplă.

Apoi, la un moment dat, se întâmplă următorul lucru, e ca o întoarcere: "eul" iluzoriu devine mai mic şi trece în plan secund, iar ceea ce iese în prim-plan este cine eşti cu adevărat, adică Conştiinţa şi Fiinţa cea Mare. Asta vine în prim-plan. Şi se trăieşte din această perspectivă, în locul celei generate de activitatea iluzorie a minţii. Deci asta vine în prim-plan.

Acum, cei care sunt noi pe aici, s-ar putea să vă întrebaţi: „De ce doar descrie ce se întâmplă?”. Motivul pentru care descriu este că, prin aceste cuvinte, dacă rezonezi mai degrabă, decât să asculţi prea intens, dacă nu te fixezi prea mult pe cuvinte şi semnificaţii şi asculţi cu adevărat, atunci ele te pot transporta în liniştea a ceea ce eşti.

E cam ca şi cum, să zicem, dacă pui cinci fructe diferite în gură în acelaşi timp, şi nu ai gustat niciodată fructe înainte şi mesteci aceste bucăţi diferite de fructe, e ca şi cum ţi-aş descrie: "unul dintre ele e un strugure", şi îţi descriu gustul strugurelui, ca să-l poţi distinge de celelalte. Şi apoi îţi descriu pepenele şi tu poţi să-i distingi textura. E tot cam aşa, descriu starea astfel încât să poată fi distinsă, ca o focalizare interioară pe ceea ce nu este adevărat şi apoi concentrându-te pe ceea ce este adevărat.

Trezirea înseamnă, de fapt, întoarcerea la linişte, care nu este un lucru, ci toate lucrurile. Şi liniştea Asta nu poate fi descrisă, decât, poate, prin termenii Sat-Chit-Ananda. Nisargadatta Maharaj şi, de asemenea, Ramana Maharshi,
diferiţi învăţători descriu Asta, precum şi diferiţi sfinţi şi sutrele au descris Asta ca Sat Chit Ananda. Deci, ceea ce se întâmplă, potrivit lor, este că Conştiinţa întâlneşte Fiinţa.

Putem numi Fiinţă activitatea vieţii, tot ceea ce "fiinţează". De exemplu, sunt în această cameră cu această plantă magnifică, care este Fiinţă, fotografia asta e Fiinţă, această comodă cu sertare, scaunul, podeaua, computerul, părul, senzaţiile... viaţa ar fi Fiinţa, totul, Fiirea, Fiinţa, Fiirea. Fiinţa şi non-fiinţa... Da, e o nebunie...

Deci, iată că există Fiinţa, care este partea feminină. Uneori, unii învăţători spirituali resping această latură feminină, ceea ce cred că este o formă de sexism, care încă există în spiritualitate, spunând că Fiinţa e secundară faţă de Conştiinţă. Dar eu nu cred că este adevărat. Şi dacă te uiţi la ceea ce spun Nisargadatta Maharaj şi Ramana Maharshi, chiar că nu este adevărat.

Deci avem Fiinţa, apoi avem Conştiinţa, aşa că le împărţim în două aspecte. Conştiinţa este energia lui Shiva,
observarea nemişcată din care apare viaţa. Privirea liniştită, vidul, neantul. Aşadar, Viaţa este totul, iubirea,
iar Conştiinţa este neantul, golul, nemişcarea.

Apoi ceea ce sugerează Nisargadatta Maharaj şi Ramana Maharshi este că cele două trebuie să se unească, deoarece sunt inseparabile. Ascultaţi bine, pentru că această parte este importantă.

Deci, observarea detaşată trebuie să se contopească cu Viaţa, Conştiinţa trebuie să se contopească cu Viaţa. Atunci când trezeşti Conştiinţa pentru prima dată, se simte a fi în spate. Deci există un "tu", pe care Conştiinţa îl priveşte din spate. Pe măsură ce "tu" devine mai subţire şi are mai puţine tentacule şi dorinţe, Conştiinţa începe să vină în faţă, nu mai stă în spate şi apoi se contopeşte cu totul, ceea ce eu numesc o expansiune energetică. Se contopeşte cu femininul, astfel încât masculinul şi femininul se contopesc, cei doi îndrăgostiţi se reunesc, şi apoi urmează beatitudinea, Ananda.

Apare o fericire în corp, dar ea vine şi pleacă. Dar există şi altă fericire care este dincolo de corp-minte, ca o pace şi o linişte totală. Ananda se traduce prin diferite cuvinte, nu este exact fericirea pe care ne-o imaginăm noi, occidentalii. Este iubire, pace, linişte. Deci Sat-Chit-Ananda, îmi place asta !

Îmi place că Nisargadatta Maharaj, deşi este atât de masculin într-un fel, este atât de romantic în felul în care vorbeşte despre Sat-Chit-Ananda şi cum cele două opuse se reunesc, iubiţii revenind la a fi unul.

Asta este singura afirmaţie pe care o poţi spune la nivelul absolut că se întâmplă, această fuziune între Conştiinţă şi Fiinţă. Dar nu lăsaţi descrierea mea să vă deruteze şi să creeze imagini noi. Continuă să cercetezi cine eşti, nu face din descrierea mea o aşteptare, pentru că este foarte dificil să traduci cuvintele altcuiva în experienţe. Dar, la nivel absolut, aş spune că asta este ceea ce se schimbă.

La nivel uman, în timpul procesului de trezire, aparentul proces de trezire, personajul se va schimba foarte mult.
Iar apoi, în ultimele etape, când Conştiinţa iese în prim-plan iar persoana trece în plan secund, adesea are loc o schimbare majoră în ea.

Iar acum, în următoarea parte, voi descrie aceste schimbări. Dar este doar partea aparentă, sună atât de ciudat,
dar este doar aspectul aparent, pentru că are o poveste care vine şi pleacă, pe când cealaltă parte este realitate. Chiar dacă am pus-o într-o poveste, realitatea ei este adevărată. Mi-e atât de greu să vorbesc despre acest subiect... 😊

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
10 ianuarie 2025

Link-ul: youtube.com/watch?v=znC1wcqIoDU

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al Lisei Cairns, videoclipul publicat pe 21 decembrie 2025.