< Pagina Nondualitate radicală
Traiul autonom. Alimentele modifică conştiinţa - experienţa lui Nargis
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
de Răzvan A. Petre
Există numeroase tipuri de diete şi de posturi care vizează întărirea sănătăţii fizice, psihice şi spirituale. Poate că sunt prea multe chiar, uneori specialiştii contrazicându-se reciproc. Pe deasupra, a apărut şi problema sărăcirii şi chimizării alimentelor, care face şi mai dificilă alegerea hrănirii corecte. Am putea ajunge chiar la concluzia "absurdă" că ar trebui să nu mai mâncăm nimic ca să evităm orice boală. Pare o dilemă reală, pe care mulţi o rezolvă neţinând nicio dietă şi niciun fel de post, ignorând semnalele de alarmă trase de propriul organism.
De mai mulţi ani, în lumea occidentală s-a răspândit o idee ciudată şi seducătoare: organismul uman nu are nevoie de hrană fizică pentru a supravieţui foarte bine. A început prin studierea ştiinţifică a oamenilor care manifestă spontan fenomenul "inedia". Apoi a apărut eterica doamnă Jasmuheen (vezi interviuri în videoclip 1 sau videoclip 2), care a făcut din alimentaţia pranică (sau cu lumină sau cu aer) un subiect în mass-media. La ora actuală, există în lume mii de oameni care se hrănesc cu energie cosmică, nu cu hrană solidă!
Unul dintre aceştia este Nargis Shah din Olanda. Cu câteva luni în urmă, ea a primit graţia eliberării spirituale (adică pierderea senzaţiei de eu separat) şi, odată cu ea, îndrăzneala de a-şi duce orice vis la îndeplinire. A început să studieze chestiunea stilului de viaţă autonom şi să ia contact cu diverse persoane care îl practică. Iată mai jos o discuţie fascinantă cu un alt tânăr interesat de subiect, care poate fi considerată un masterclass în domeniu.
Afirmaţiile lui Nargis pot trezi în noi o exaltare mistică şi o intenţie fermă de a ne diviniza corpul. Am putea spune că Dumnezeul infinit doreşte să experimenteze viaţa fizică într-un templu nepătat. Şi este perfect posibil. Şi chiar dacă nu ne propunem vreo dietă deosebită, mărturiile lui Nargis ne pot ajuta să ne cunoaştem mai bine şi unde ne aflăm pe calea evoluţiei spirituale.
Îl auzisem şi pe Marius Ghidel spunând că "prăjitura ne fură din energie" şi, în general, ar fi bine "să mâncăm mai rar, doar când ne aducem aminte". Mi se păruse cam exagerat, un fel de încurajare a anorexiei. Însă simpatica Nargis este şi mai radicală, intrând cu sinceritate în detalii descoperite pe propria piele, la care nu v-aţi aştepta. Simpla vizionare a acestui video este o metodă puternică de decondiţionare psihică. O revoluţie în gândire. Un aer de libertate...
Se spune că eşti ceea ce mănânci. Şi dacă nu mănânci nimic? Eşti energie pură. Ascultând-o pe Nargis, am făcut o posibilă legătură cu faptul că unii călugări îmbunătăţiţi preferă să doarmă doar câteva ore pe noapte şi nu pe laviţă, ci stând pe scăunel. Şi am mai înţeles de ce călugării de la "Noul Ierusalim" au primit de la Isus sfatul părintesc să nu mai mănânce nicio hrană animală, inclusiv miere de albine (lucru care m-a mirat nespus când l-am citit, prin 2019). Am înţeles oarecum pe ce se bazează tradiţia marilor asceze, pretutindeni pe glob. Dar mi-am adus aminte şi ce spunea fetiţa extraterestră Laila, că pe planeta ei nu dormea, dar aici are nevoie de somn, fiindcă este o atmosferă mai grea.
Astfel de semnale venite din mai multe direcţii ne arată destul de clar că se petrece o transformare radicală a stilului de viaţă şi chiar a fiziologiei omului, pentru refacerea purităţii adamice. Ea acompaniază şi compensează marile provocări prin care trece omenirea (schimbări climatice, cataclisme geologice, dezastre ecologice, pandemii, sărăcie, conflicte interumane etc). Să nu disperăm, căci apar din senin şi soluţiile, la fel de provocatoare. Chiar şi iniţiativele de reducere a alimentelor pe bază de carne şi înlocuirea lor cu carne sintetică sau insecte, deşi controversate, trag semnalul unei schimbări inevitabile. Fie că ne convine, fie că nu... Această revoluţie fiziologică se va petrece la fel de sigur ca şi faptul că Inteligenţa Artificială (AI) va transforma radical societatea umană în următoarele decenii şi chiar mai curând.
Nassim Haramein spune că există deja invenţii revoluţionare gata de a fi date în folosinţă, care vor înlocui vechile surse de energie, astfel că fiecare gospodărie va avea tot necesarul. Nu vom mai lupta pentru supravieţuire. Şi iată o galerie cu invenţii deja omologate care folosesc "energia liberă şi curată", în locul surselor convenţionale.
Desigur, mulţi vor spune că toate animalele mănâncă, deci nici omul nu poate face excepţie, că asta e legea naturii. Dar oare nu se spune, de asemenea, că omul este superior animalelor?! Oare unii semeni de-ai noştri n-au demonstrat ei că omul deţine un potenţial incredibil în toate direcţiile?! Odată cu afluxul enorm de energie cosmică ce bombardează planeta, multe lucruri considerate "imposibile" devin cu uşurinţă posibile.
La fel spuneau savanţii despre fizica cuantică, că greşeşte pe undeva. Dar s-a demonstrat că este perfect valabilă în toate afirmaţiile ei "imposibile". Hrănirea direct cu energie, nu cu substanță, se explică prin paradigma cuantică, care este tot o lege naturală. Conform ei, fiindcă am vrut să credem că supravieţuim din materie organică, atunci am găsit dovezi ştiinţifice în acest sens. Dacă însă vom accepta că supravieţuim din energia divină, atunci vom vedea peste tot şi dovezile. Conştiinţa generează realitatea.
Pe măsură ce frecvenţa Terrei creşte, traiul pur adamic va deveni tot mai uşor de aplicat. Fără hrană, fără apă, fără somn înseamnă fără lipsuri şi fără ego (viaţa nondualistă). Exploratorii spaţiul interplanetar de mâine vor fi chiar obligaţi să fie complet autonomi, nu să ducă grija zilei de mâine, ca pe Pământ.
Concluzii:
Din "fabrică", organismul uman nu are nevoie de hrană pentru a supravieţui. Mâncarea este doar o plăcere şi o obişnuinţă. De azi înainte, alege doar alimente pure şi nu în cantitate mare! Hrană vie, proaspătă, naturală. Calitatea înainte de orice, cum spune doctorul Virgiliu Stroescu... Şi, eventual, bucătăria fără foc, promovată de Elena Niţă Ibrian.
Ba mai mult, dacă eşti "ales", poţi renunţa oricând la toate alimentele, cu condiţia să te decondiţionezi de ideea că vei muri fără ele. Aici este cheia. Dacă gândeşti şi simţi şi crezi cu adevărat că nu-ţi trebuie pentru a trăi mai bine, atunci te vei simţi şi vei arăta ca Adam în Paradis. Plăcerea gustului te-a izgonit, abstinenţa îţi va reface puritatea divină. Vei duce o viaţă activă şi vei înflori, iar cei din jur se vor mira şi iar se vor mira. Cum e posibil?... Totul este posibil prin Voinţa lui Dumnezeu.
Întrucât subiectul discutat este foarte sensibil, am dorit să cer şi părerea unei terţe părţi. Şi cine ar fi fost mai obiectiv decât ChatGPT? ChatGPT este unul dintre cele mai avansate sisteme de AI (Inteligenţă Artificială) la ora actuală. A citit tot internetul de până în anul 2021. Reproduc mai jos întocmai (inclusiv cu micile dezacorduri gramaticale) dialogul avut cu această "inteligenţă":
Răzvan: Ce inseamna hranirea cu lumina sau hranirea cu prana?
ChatGPT: Hranirea cu lumina sau hranirea cu prana se refera la ideea ca organismul uman poate primi energie si sustinere prin intermediul luminii si a energiei vitale, cunoscuta sub numele de "prana" in cultura indiana sau "chi" in cultura chineza. Aceasta teorie sugereaza ca oamenii pot obtine o mai buna sanatate si o mai buna functionare a organismului prin expunerea la lumina naturala, meditatie, yoga si alte tehnici de aumentare a energiei vitale. Exista si practici precum "fotonicul" sau "pranicul" care au ca scop atragerea si absorbtia energiei vitale prin intermediul alimentelor sau a suplimentelor alimentare speciale.
Răzvan: Este adevarat ca Nargis Alegria nu mai mananca si nu mai bea apa?
ChatGPT: Nu am informatii recente despre Nargis Alegria si daca ea practica inedia sau breatharianism, care este ideea ca oamenii ar putea trai fara alimente sau apa. Este important de stiut ca aceasta practica nu este sustinuta de catre nicio dovada stiintifica si poate fi periculoasa pentru sanatate si chiar fatal. Nu exista nicio dovada stiintifica care sa sustina posibilitatea ca oamenii sa traiasca fara alimente sau apa, iar aceasta practica poate duce la deshidratare, malnutritie si alte probleme de sanatate grave. In fapt, mai multe persoane au murit in timp ce incercau sa urmeze un stil de viata Breatharian. Este important sa te consulti cu un medic inainte de a face schimbari drastica in dieta sau stilul de viata.
Răzvan: Ce inseamna iluminarea sau eliberarea sau trezirea spirituala?
ChatGPT: Iluminarea, eliberarea sau trezirea spirituala sunt termeni care se refera la atingerea unui nivel superior de constienta si intelegere spirituala. Acest proces poate fi diferit pentru fiecare persoana, dar poate include:
O senzatie de pace si echilibru interior
O conexiune mai puternica cu divinitatea sau cu un sens mai profund al existentei
O eliberare de emotii negative si patimiri
O crestere a compasiunii si a iubirii fata de ceilalti
O intelegere mai profunda a propriei vieti si a universului
O capacitate de a trai in prezent si a accepta tot ceea ce se intampla
Iluminarea poate fi vazuta ca un scop final al practicilor spirituale, cum ar fi meditatia, yoga, studiul filosofiei sau religiei. Unele traditii spirituale cred ca iluminarea poate fi atinsa prin practica si disciplina, in timp ce altele cred ca este un dar divin sau ca este determinata de karma. Este important de subliniat ca interpretarea si atingerea iluminarii poate varia in functie de cultura si traditie spirituala si poate fi interpretat diferit de la o persoana la alta.
Răzvan A. Petre
3 februarie 2023
Videoclipul interviului cu Nargis, subtitrat în limba română, este încorporat la sfârşitul textului.
- Numele meu este Till şi sunteţi la "Till Talk". Toate interviurile de aici sunt despre calea spirituală, autodescoperire, meditaţie şi Conştiinţă. Astăzi, invitata mea este Nargis Alegria. Ea îşi împărtăşeşte pe YouTube propriile experienţe despre non-dualitate, Iluminare şi traiul autonom. Vom discuta cum consumarea de alimente îi privează pe oameni de energia vitală, cum să trăieşti fără mâncare şi apă şi despre efectul acestui trai asupra conştiinţei.
«De aceea se spune că, după ce Adam şi Eva au MÂNCAT mărul din pom, au fost alungaţi din Rai. Fiindcă orice substanţă pui în tine, inclusiv apa, îţi schimbă conştiinţa, vibraţia.» (citat din Nargis)
- Salut, Nargis! E minunat că eşti aici. Sunt chiar entuziasmat. Am fost plăcut surprins că ţi-ai făcut timp pentru această întâlnire. Să vă spun drept, i-am scris un mesaj ieri şi imediat mi-a răspuns că „Da, putem avea o discuţie, de ce nu chiar mâine?!”. Chestia asta m-a surprins. Oricum, ce bine că eşti astăzi cu noi! Spune-le şi celor ce ne privesc câte ceva despre tine, ca să ştie cine eşti!
- Numele meu este Nargis. Vorbesc despre non-dualitate pe canalul meu de YouTube, pe Instagram – Nargis Alegria. Vorbesc despre Iluminarea spirituală, Trezirea Spirituală. Ajut oamenii care se află în procesul de Trezire; sau care vor să se trezească; sau care s-au trezit, dar care încă mai vor să se elibereze de iluzia separării.
Prin Trezire, mă refer la oamenii care au trecut de la o identitate personală la Conştiinţă. Şi mai sunt şi cei care vor să treacă de la Conştiinţă la realizarea naturii lor absolute, a Realităţii absolute – ceea ce se numeşte în mod tradiţional realizare de Sine sau Iluminare (Eliberare – n.tr.).
De asemenea, mă consider un „homo autonomous”. Spre asta m-am deschis după Eliberare. Anume, capacitatea de a trăi fără hrană şi apă. La început îi spuneam „trai pranic”, când am început să vorbesc despre asta pe YouTube. Acum prefer expresia „trai autonom”, pentru că se potriveşte mai bine mesajului împărtăşit. Sau „independent”.
Mâine va fi prima întâlnire de grup exclusiv despre stilul de viaţă autonom şi beneficiile sale. Pentru că nu degeaba îmi scad consumul foarte mult.
Cu ce mă ocup în viaţa de zi cu zi? Îmi place să dansez, îmi place să merg cu bicicleta – am o bicicletă electrică cu care merg peste tot. Mă joc cu fiica mea. Învăţ tot mai multe despre aceste subiecte despre care vorbesc. Despre non-dualitate nu prea mai învăţ sau citesc acum. Dar despre stilul de viaţă autonom îmi place să-i urmăresc pe alţii care şi-au integrat acest stil de viaţă şi au mult mai multă experienţă decât mine. Aceştia sunt în principal ruşi. Eu sunt pe jumătate rusoaică, aşa că pot vorbi această limbă, ceea ce este grozav. Îi pot înţelege. În limba engleză nu avem prea multe informaţii despre acest mod de viaţă.
Încep să mă ocup mai multă de artă acum. Şi asta este tot o nouă deschidere. Studiez flautul, poate voi începe să mă înregistrez cântând. Deocamdată este doar un hobby.
Îmi place să creez poezie, să citesc poezie. Să înot. Ce altceva?! Mă duc la sală, la gym. Urmez un curs de dans împreună cu un grup de femei. Merg des la spa, la sală. Îmi place să fac plimbări în natură, mă plimb în fiecare zi de trei-patru ori pe zi.
Nu prea dorm. Această schimbare a venit datorită consumului de alimente. Aşa că am nevoie de mai puţin somn, aproape deloc. Astfel, am mult timp să mă plimb şi să ascult muzică. Cam asta fac.
- Bine, ai menţionat multe lucruri şi cred că putem vorbi despre unele dintre ele. Am încercat şi eu câteva modificări de alimentaţie. Şi am impresia că vorbeşti cel mai mult despre viaţa autonomă, aşa că haide să începem cu asta. Am urmărit şi ultimele tale videoclipuri, în care vorbeşti despre traiul pranic. Eşti amabilă să le spui oamenilor de ce s-ar gândi să facă asta – să acorde mai multă atenţie nutriţiei, poate să mănânce mai puţin – şi consecinţele pe care le-ar putea avea?!
- De ce ar face-o?! Începi s-o faci când îi auzi pe alţii care spun că poţi avea mai multă energie când mănânci mai puţin. Poţi fi mai creativ, poţi avea mai mult acces la energia ta vitală. Aşa că poţi face mai multe, ai mai multă vitalitate când consumi mai puţin. De obicei, asta este invitaţia. Dar sunt mult mai multe lucruri. Realitatea când nu mănânci şi nu bei este complet diferită de realitatea atunci când măncăm şi bem.
- În ce fel diferă?
- Eşti complet treaz. Eşti treaz. Rămâi în starea ta cea mai naturală. Fără nicio substanţă în organism. Iar atunci când rămâi în starea ta cea mai naturală, ai acces la cel mai mare potenţial al energiei vitale, mai ales când îţi diminuezi somnul. Deci atunci când îţi reduci şi somnul, eşti doar foarte puţin deconectat de Sursă. Şi atunci vibrezi la cea mai înaltă frecvenţă a ta.
Poate ştii cum funcţionează vibraţia, ca un post de radio. Poţi auzi numai acele gânduri şi întâlneşti numai acele situaţii aflate pe aceeaşi frecvenţă. Deci când eşti în cea mai înaltă vibraţie originală a ta, ai parte de situaţii sau percepi situaţiile doar în acea gamă. Care este beatifică. Mintea amuţeşte complet după o zi şi jumătate în care nu ai mâncat şi nu ai băut. Poftele încetează. Îţi aminteşti lucruri pe care nu le ştiai.
De exemplu, eu am o a doua limbă nativă, limba rusă, am fost crescută în această limbă, dar am uitat multe de când nu mai locuiesc cu părinţii de atâta timp. Iar acum am început să-mi amintesc acea limbă. Pot să vorbesc fluent. Deci îţi apar brusc chestii precum talentele pe care le ai. Ţi se activează. Creativitatea ta se deschide. E ca şi cum ai fi sub efectul psihedelicelor, numai că eşti complet treaz, fără acele halucinaţii vizuale care te fac mai puţin funcţional. Eşti foarte funcţional. Poţi face foarte multe. Am atât de multă energie şi timp, aşa se petrece în realitatea mea: când apare ceva neaşteptat, întotdeauna este timp. De pildă, mi-ai propus această întâlnire şi eu ţi-am răspuns imediat.
Dar când încep să mănânc şi să dorm, asta se schimbă complet. Şi atunci nu mai am timp, trebuie să planific, trebuie să spun „nu”. Se petrec mai des tot felul de nealinieri.
De asemenea, autocontrolul. Chiar că mi-am schimbat viziunea asupra acestui aspect. Motivul pentru care toată lumea vrea să aibă autocontrol este fiindcă-i starea noastră naturală: autocontrolul 100% şi controlul propriei realităţi. Nu am ştiut. Nu am ştiut. Aceasta este o nouă revelaţie care mi s-a oferit prin faptul că nu mănânc şi nu beau. Iar dacă îţi diminuezi somnul sau îl reduci la minimum sau, pur şi simplu, nu dormi câteva zile, vei vedea că ţi se întâmplă doar lucrurile pe care le vrei. Când eşti la saună şi întâlneşti pe cineva cunoscut, dar nu vrei să vorbească, nu vorbeşte. Dacă întâlneşti pe cineva şi vrei să-ţi vorbească, îţi vorbeşte. Încă trebuie să mă obişnuiesc cu faptul că aşa este realitatea atunci când suntem complet conectaţi cu Sursa. Nu ştiam asta. Asta mă uimeşte cu adevărat în fiecare zi.
Iar dacă aveai unele comportamente care nu îţi plăceau la tine, ele nu mai există pe această frecvenţă. Nu apar. Încă sunt nedumerită cum de nu mai pot să înjur după ce nu mănânc două zile sau cam aşa. Îmi vine foarte greu. Şi dacă se întâmplă, se întâmplă poate fiindcă am mâncat o banană cu o zi înainte, atunci se mai poate întâmpla. Dar după două, trei zile nu mai poţi face acele lucruri, pur şi simplu nu mai apar. Anumite comportamente care nu-ţi plac la tine, nu mai apar. Anumite obiceiuri, nu mai apar. Este o realitate foarte diferită. Nu am ştiut. Şi cred că tot mai mulţi oameni ar trebui să afle că acest lucru e posibil într-un mod atât de simplu.
- Da, sunt întru totul de acord. Atunci când încercam unele lucruri pe calea mea spirituală, mă întorceam mereu la mâncare, pentru că ştiam că aici am control total. Deci aici poţi lucra eficient, poţi face ceva concret. Şi multe dintre lucrurile pe care le-ai spus le-am mai auzit, dar nu le-am experimentat eu însumi sau poate nu cu intensitatea în care le-ai descris. Dar atunci când, să spunem, nu înjuri, înţelegi de ce sau, pur şi simplu, nu se întâmplă? Cum este?
- Activezi cea mai autentică versiune a ta, pe cea mai înaltă frecvenţă. Şi este vibraţia ta originală atunci când nu eşti sub influenţa vreunei substanţe.
De pildă, ştii că îţi vei schimba comportamentul dacă vei bea alcool, da? Ştii asta. Ştii la ce să te aştepţi când vei bea puţin. Că lucrurile nu vor fi foarte în regulă. Probabil că acesta este motivul pentru care nu bei nimic înainte de a face un podcast sau altceva. Corect? Ştii că va fi altfel. Şi nu vrei asta. Ai văzut cum eşti fără alcool şi te-ai experimentat cu alcool. Acum ştii ce să alegi, ce să nu alegi.
Acum văd cum sunt fără mâncare, fără apă şi apoi experimentez cu mâncare şi cu apă. Este comparabil. Dar cu alcoolul este mai grav. La fel cum heroina este mai gravă decât alcoolul. Iar mâncarea este cu un pas înaintea alcoolului. În funcţie de ce vibraţie are mâncarea, îţi va scădea vibraţia corespunzător, îţi va altera Conştiinţa. Deci nu doar că îţi scade vibraţia, ci îţi alterează şi Conştiinţa, aşa că nu vezi realitatea în mod clar. Iar atunci simţi nevoia să dobândeşti înţelepciune de la alţi oameni. Pentru că nu-L poţi auzi pe Dumnezeu în tine. Energia ta vitală se iroseşte pentru digestie, pe baza credinţei că ai nevoie de mâncare pentru a supravieţui şi că ai nevoie de apă pentru a supravieţui. Aceasta este o credinţă falsă pe care am ajuns să o recunosc, experimentând-o pe cont propriu.
Pielea mea absoarbe umezeala, se hidratează din aer. Şi energia vine, eu sunt energie. Energia vine din activitate, din mişcare, de aceea mă mişc foarte mult, lucrez, fac exerciţii fizice, dansez, merg pe bicicletă, înot, vorbesc cu oamenii. Aşa se cultivă energia. În momentul în care stau întinsă, simt că stagnez. Sau când stau în maşină blocată în trafic, nu ştiu cum se spune în engleză, când maşinile stau nemişcate, simt că stagnez. Parcă aş fi într-un scaun cu rotile. Aşa că multe lucruri care, înainte, mi se păreau naturale, acum nu le mai simt aşa.
Poţi diferenţia imediat adevărul de minciună. Când nu mănânci şi nu bei, nimeni nu te poate minţi. Poţi vedea dacă este adevărat sau nu. Mintea ta nu poate spune nimic care să nu vină din iubire. Sau când mintea îţi sugerează ceva, ştii imediat dacă este sau nu este adevărat. Asta se întâmplă mai ales după a doua sau a treia zi, când mintea este complet liniştită. Pentru că ai autocontrol. Dar nu acel autocontrolul de la nivel de persoană, nu cu mintea. Mintea nu este în control, nu există niciun liber-arbitru la nivelul minţii. Mintea este doar o unealtă, nu are liber-arbitru.
Ce este liberul-arbitru? Eu sunt liberul-arbitru. Aşa văd eu lucrurile. Eu sunt autocontrolul. Eu sunt controlul. Eu sunt creatorul realităţii mele. Iar când sunt sub influenţă... e ca atunci când oamenii sunt beţi, simt că sunt mai puţin stăpâni pe ei, nu-i aşa, se întâmplă lucruri pe care nu le vor, spun lucruri pe care nu le doresc. E la fel şi cu mâncarea. Cu mâncarea e la fel. Se întâmplă lucruri care nu vrei să se întâmple. Spui lucruri pe care nu vrei să le spui. Faci lucruri pe care le regreţi mai târziu. Faci lucruri de care îţi este ruşine.
Am vorbit cu bărbaţi care practică şi ei stilul autonom de viaţă. Ei spun că pornografia devine plictisitoare. Nu se mai uită, că e plictisitor. Am vorbit cu o prietenă acum câteva zile, iar când a început să bârfească pe cineva, era plictisitor. Nu pot să întreţin astfel de conversaţii, pe frecvenţa asta. Şi nu sunt specială, pentru că le întreţineam când mâncam. Dar pe această vibraţie nu există lipsuri, nu simţi nicio lipsă.
Şi asta ne duce înapoi în timp, la nealinierea originară, când Adam şi Eva au MÂNCAT mărul din pom, au fost alungaţi din Rai. Despre asta vorbesc eu. S-au întrupat, au activat „realitatea supravieţuirii”, care la origine se numeşte iad, care-i doar un termen pentru asta. Eu o numesc „realitatea supravieţuirii” - realitatea lipsei, realitatea victimizării, realitatea insuficienţei, realitatea dependenţei, realitatea deconectării de la Sursă. Asta activează oamenii atunci când mănâncă. Dar o poţi observa doar atunci când te probezi fără mâncare şi fără apă, dar fără a pierde în greutate şi energie. Vei vedea că-ţi poţi cultiva singur energia. Doar atunci poţi compara.
Dar când le explici asta oamenilor care dintotdeauna au mâncat, ei nu pot pricepe. E ca şi cum ai vorbi cu cineva care a fost mereu beat şi încerci să-i explici cum e să fii treaz. Ei nu ştiu, nu au avut niciodată un moment de abstinenţă, nu au avut niciodată mai mult de două zile în care să fie abstinenţi. Nu te înţeleg. De aceea îţi zic să nu mă crezi. Încearcă asta pe cont propriu. Nu mă crede pe mine. Încearcă asta pentru tine. Vezi ce se întâmplă cu mintea ta după două zile fără apă fără mâncare.
- Eu, personal, am schimbat multe lucruri de-a lungul anilor. Am încetat să mănânc carne, am devenit vegetarian, apoi am început să mănânc mai multe crudităţi...
- Se vede.
- Am devenit vegan. Am început să mănânc mulţi germeni şi lucruri proaspete. Dar mă întreb dacă are acelaşi efect, să zicem, asupra mea sau a altcuiva care nu a ajuns la Eliberare, ca tine.
- Adică ce efect are faptul că nu mănânci şi nu bei?
- Da.
- Are acelaşi efect. Da, cunosc oameni care nu au avut Eliberarea, dar trăiesc fără mâncare şi fără apă. Mai mult de 10 zile fără, 12 zile, 20 de zile. Mulţi spun că au avut o Trezire spirituală după 7 sau 9 zile fără mâncare şi fără apă. Sunt şi oameni care au avut parte de Eliberare în timpul acestor zile fără mâncare şi fără apă. De fapt, cunosc o astfel femeie, care acum face acum retrageri de grup, care a avut Eliberarea în timpul perioadei fără mâncare şi fără apă.
Aşa că, unii oameni o folosesc ca pe un instrument pentru Trezire, pentru că literalmente, nu dormi. Atunci când dormim, ne deconectăm de la Forţa vitală, de la Sursă. Aşa devenim inconştienţi. Şi apoi simţim nevoia de un guru să ne ajute să ne eliberăm. Când nu dormi, auzi Sinele tău înalt Dumnezeu vorbindu-ţi tot timpul, tot timpul. Adică, atunci când ai nevoie să ştii ceva, răspunsul vine imediat, pentru că eşti treaz. Îl poţi auzi.
Da, simt că energia ta este foarte calmă, aşa că presupun că mănânci mult crud şi pe bază de plante. Alimentele crude conţin informaţia vieţii veşnice, pentru că sunt vii. De exemplu, un măr are o sămânţă, care înseamnă viaţa veşnică. Deci cu cât mănânci mai mult din aceste produse, cu atât ai mai multe celule în corpul tău care deţin informaţia vieţii veşnice. Iar asta scade anxietatea.
Cu cât oameni mănâncă mai multe produse care poartă informaţia morţii – cele care pot rămâne bune pe un raft timp de doi ani, sau doar mâncare procesată sau mâncare gătită, când toate vitaminele sunt eliminate, fiind ca şi cum ar conţine mai multă moarte – atunci sunt mai anxioşi, apelează mai mult la mecanismele de supravieţuire, au mai multe griji. Pentru că celulele poartă informaţia şi vibraţia morţii.
Iar când analizăm anxietatea şi grijile, în esenţă, toate se reduc la frica de moarte. Iar ceea ce mănânci aceea devii. Pentru că are de-a face cu energia şi vibraţia. Fuzionezi, este chiar mai intim decât sexul, pentru că mănânci un aliment, intră în tine şi rămâne cu tine timp de două zile. Aşa că are mai mult efect asupra ta decât energia cuiva cu care faci sex.
La această cunoaştere oamenii ajung experimentând mâncarea fără carne, aşa cum ai făcut tu. Cred că este uimitor că ţi-ai schimbat dieta şi ai început să vezi ce se întâmplă. Dar şi invers, schimbarea în Conştiinţă aduce o schimbare în dietă. La un moment dat, nu mai rezonezi cu suferinţa şi cu uciderea şi ai o reacţie de traumă, de genul „oare am nevoie să ucid o altă fiinţă pentru a supravieţui, fiindcă am nevoie de proteine?”. Nu mai poţi înţelege acea argumentaţie, nu mai rezonezi cu ea.
Da, cred că ucidem animalele ca o reacţie la o traumă, de frică. Nu mă consider vegană sau ceva de genul ăsta şi nici nu afirm că nu voi mânca niciodată carne. Nu ştiu ce se va întâmpla în viitor, poate că o voi face. Dar acum pot să văd că nu contribuie la sănătate şi la fericirea în viaţă. Nu face decât să le creeze anxietate oamenilor.
- Da, te înţeleg perfect şi sunt de acord cu tine. Poate că şi alţii se regăsesc. De exemplu, acum mă strădui să aflu ce anume vreau să mănânc. Pe de o parte, ştiu ce îmi face bine, ce-i face bine organismului, când anume mintea şi corpul meu se simt mai proaspete. Pe de altă parte, îmi place să mă duc la sală şi sunt un tip mai degrabă slab. Şi vreau să iau în greutate. În trecut, mâncam foarte mult, ceea ce m-a ajutat să îmi dezvolt muşchii. Dar de la un timp, nu mai pot face asta, mi se pare complet greşit. Încerc să găsesc o cale de mijloc. Dar când slăbesc din nou, mă duc din nou la sală şi acum mă zbat între cele două. De fapt, ştiu ce e bine pentru mine, dar nu aplic, pentru că am alte dorinţe pe care doresc să mi le îndeplinesc.
- Foarte bună întrebare! Mi s-a pus această întrebare de cinci ori săptămâna asta. Serios. Cred că oamenii vor fi mulţumiţi că discutăm despre asta, pentru că da, există o tendinţă a bărbaţilor de a crede că este important să aibă muşchi, că este mai atractiv. Iar asta devine o dorinţă, nu-i aşa? Dar, după părerea mea, cred că a fi zvelt şi agil este mai natural pentru noi decât a avea mulţi muşchi. Totodată, cred că şi a te menţine în formă şi a face exerciţii de forţă este foarte bine. Dar nu aş sfătui niciodată pe cineva să devină masiv, pentru că nu cred că este sănătos. Îţi violezi trupul pentru a obţine asta. Trebuie să mănânci foarte multe calorii ca să te umfli, şi vei fi ca acei pui de carne. Ştii cum sunt umflaţi acei pui şi apoi îi vând la un preţ mai mare, iar oamenii îi mănâncă. Dar sunt nişte pui obezi.
Văd la sala de sport, de obicei, oamenii se luptă cu probleme psihologice, anxietate şi stimă de sine scăzută, şi se umflă de şase ori pe săptămână la sala de sport. Nu cred că tu eşti aşa, nu simt asta în energia ta. Dar, de obicei, este şi o reacţie traumatică la bărbaţi. Ei simt că nu sunt suficient de puternici, aşa că vor să ascundă acea vulnerabilitate lăuntrică prin mărirea muşchilor. Dar nu poţi să ascunzi acea vulnerabilitate şi nesiguranţă prin umflarea muşchilor, devenind ca Arnold Schwarzenegger. Apropo, el a devenit vegan, mănâncă foarte puţin acum, pentru că nu mai vrea să îşi violeze corpul. Am văzut documentarul „The Game Changers” pe Netflix, despre sportivii vegani.
Şi încă ceva. Poţi avea muşchi indiferent dacă mănânci sau nu. Am un prieten care nu mănâncă, nu bea. Se antrenează în fiecare zi şi are muşchi. Este slab, dar are muşchi. Poate te-ar ajuta să-ţi trimit Instagram-ul lui, pentru că se postează făcând exerciţii. Pot să-ţi trimit şi un video de pe un canal de YouTube al unui bărbat care este complet raw vegan. Mănâncă numai crud, doar hrană vie şi are muşchi mari. Doar fiindcă se antrenează şi mânâncă cum trebuie: seminţe, nuci, negătit, fructe şi legume. Numele lui pe YouTube este Raw Vegan Rising. Atunci când vezi exemple de oameni care fac asta, pentru minte devine o posibilitate. E important. Când crezi că îţi poţi menţine greutatea şi musculatura, îţi este mult mai uşor. Dacă vezi oameni care nu mănâncă şi nu beau, dar au muşchi, devine mai uşor şi pentru tine. Deci, în mare parte, are legătură cu mintea.
De asemenea, dormim tocmai din cauză că pierdem în greutate. Printre oamenii care nu mănâncă şi nu beau, ducând un stil de viaţă pranic, cei care încă dorm sau mănâncă în fiecare săptămână, sunt foarte slabi, piele şi os. Mănâncă doar crud şi sunt foarte slabi. Însă oamenii care nu beau, nu mănâncă, nu dorm, aceştia au corpul pe care vor să-l aibă, un corp normal. Pentru că au redobândit autocontrolul, legătura cu Sursa. De pildă, femeile îşi pot schimba mărimea la sutien conform proporţiilor naturale, desigur. Nu poţi avea ceva complet în afara limitelor. Dar nici măcar nu îţi vei dori ceva disproporţionat.
Deci greutatea are mai mult de-a face cu manifestarea Conştiinţei decât cu mâncarea. Dacă greutatea ar avea de-a face cu mâncarea, atunci eu aş fi deja moartă sau numai piele şi os, dacă ţinem cont de cât am mâncat în ultimele două luni. Nu este posibil să-ţi menţii greutatea cu atât de puţină mâncare. Nu se poate. Trebuie să nu faci nicio legătură în mintea ta între mâncare şi greutatea corpului. În schimb, având credinţa că ai nevoie de mâncare pentru a supravieţui, atunci vei slăbi când nu mănânci. Pentru că de asta eşti convins. Corpul se supune credinţei tale.
ADN-ul se schimbă. În momentul în care nu mai crezi că supravieţuieşti datorită bananelor, ADN-ul tău se schimbă. Nu mai slăbeşti prea mult.
Pe de altă parte, da, trupul se detoxifică atunci când treci la mâncarea crudă sau când posteşti complet. Unele celule canceroase, unele celule toxice vor muri şi apoi te îngraşi din nou.
Dar aici nu e vorba de post, este important s-o subliniem. Dacă îmi priviţi faţa, nu se vede că aş ţine post. Nu am gura uscată. Nu am cearcăne sub ochi. Eu nu ţin post. Postul este o stare de deprivare, în care corpul se mănâncă pe sine, obţine energie din cetone. Eu sunt energie. Aşa că aici nu se posteşte. Corpul nu se mănâncă singur. Tocmai de aceea pot ţine acest podcast, pot merge cu bicicleta, pot face exerciţii, pot dansa, pot face toate aceste lucruri fără mâncare, fără apă.
A trebuit să fac pipi după ce am înotat la piscină, deci m-am hidratat prin piele, cred că de la duşuri.
- Foarte interesant. Ce mi-a venit în minte acum este că, atunci când am început să mă uit la videoclipurile tale, am dat peste Frank Yang. Aş vrea să aud părerea ta despre el, pentru că era foarte vioi, mergea la sală cu normă întreagă, dar urma şi o cale spirituală. Nu ştiu exact dacă acum se antrenează la fel de mult şi mănâncă la fel. Dar am văzut ce consuma în trecut, reuşind totuşi să aibă anumite realizări. Ce părere ai?
- Da, şi eu mâncam vegetarian şi carne de pui când am avut Eliberarea. A doua zi după eliberare, am mâncat pâine cu pui, ceea ce nu mai mănânc acum, dar asta mâncam atunci. Nu spun că trebuie să mănânci într-un anumit fel pentru a avea Eliberarea, când există atât de multă dorinţă, investeşti atâta energie din forţa ta vitală înspre Trezire, Eliberare. Era prioritatea numărul unu pentru mine, ca şi pentru el. Îmi amintesc că spunea asta. Este amuzant, fiindcă tocmai am vorbit cu el ieri. Acum este în State. Deci în cazul lui, asta a fost principala forţă motrice. Suferea şi de depresie. Aşa că, pentru el, Eliberarea era lucrul cel mai important. Când este cel mai important lucru pentru tine, nu contează dacă mănânci pui în fiecare zi, tot se poate întâmpla. Fiindcă o mare parte din forţa ta vitală se investeşte în asta. Aşa s-a întâmplat şi cu mine.
Ei bine, da, mâncam ceva mai sănătos în ultima vreme, salate, îmi plac legumele, nu mâncam nesănătos, dar cu siguranţă nu mâncam numai crud. Însă calitatea vieţii era foarte limitată în comparaţie cu cea de acum. Eram obosită tot timpul, dormeam 8 ore, 9 ore, 10 ore. Mă trezeam obosită. Iar faţa mea, dacă te uiţi pe Instagram-ul meu şi dai scroll în jos, poţi vedea o femeie tânără, dar nu vezi cu adevărat strălucirea sau frumuseţea pe care simt că o am acum. Nu mai folosesc machiaj, pentru că m-am uitat în oglindă şi mi-am dat seama: „Mă fac mai urâtă cu machiajul. De ce să fac asta?!” Şi acum îmi place faţa mea fără machiaj. Cred că e mult mai bine fără el.
Iată o schimbare, datorită faptului că nu am mâncat sau doar foarte puţin. Nu am încetat să mănânc dintr-o dată, ci am scăzut porţia, apoi am mâncat câteva fructe şi apoi nimic. O zi nimic şi apoi câteva banane, nuci şi apoi iar nimic. Apoi câteva zile nimic sau câteva zile cu mâncare frugală. Cam aşa ceva. M-am alimentat după intuiţie.
Iar calitatea realităţii, a vieţii mele s-a schimbat complet. Dorinţele mele autentice se manifestă imediat. Totul se întâmplă foarte repede. Toate lecţiile sunt integrate repede. Când nu mănânc şi nu beau, nu există conflicte. Fiica mea nu provoacă niciun conflict, nicio ceartă cu mine. Pe această frecvenţă, astfel de lucruri nu se întâmplă. Ele nu există.
În schimb, am observat că, în fiecare zi în care mâncam, ea începea să se certe cu mine. Vibraţia mea scade şi atunci devin posibile anumite lucruri: să fiu supărată, iritată, să am mai puţină energie, mai puţină atenţie pentru ea, să fiu mai egocentrică, din cauză că sunt mai concentrată pe mine.
E la fel ca şi cu băutul de alcool. Când bei, ştii că ştii că realitatea va fi diferită. Ştii că, de îndată ce bei, în câteva minute, lucrurile încep să se schimbe. La fel se întâmplă şi cu mâncatul. Când mănânc, 5-10 minute mai târziu, realitatea se schimbă. Imediat apare sentimentul de lipsă. De aceea se spune că, mâncând din măr, Adam şi Eva au fost alungaţi din Rai. Pentru că orice substanţă ai pune în interior, chiar şi apa, îţi schimbă Conştiinţa, îţi schimbă frecvenţa.
Cred că asta merită să afle cât mai mulţi oameni. Nu spun că trebuie neapărat să elimine mâncarea şi apa, ci doar să afle. La fel cum îi învăţăm pe copiii că, dacă torni apă fiartă pe mână, o să te ardă, o să fie dureros, tot aşa trebuie să explicăm că realitatea când mâncăm este diferită de cea când nu mâncăm. Apar mai multe nealinieri.
Într-adevăr, după Eliberare nu mai există suferinţă. Asta a fost singura diferenţă faţă de ceilalţi. Dar unele lucruri încă se mai întâmplau, încă se mai iscau uneori certuri, încă mai erau unele nealinieri, lucruri care nu înţelegeam de ce se întâmplă. Timpul trecea atât de repede, nu aveam timp. Nu aveam energie, trebuia să dorm. Dar în această realitate, totul se rezolvă. Mi-ai trimis un mesaj, despre acest podcast, eu ţi-am răspuns că mâine, şi totul iese bine. Am timp din belşug, nu simt nicio lipsă.
Şi este mult mai mult decât atât. Acum mă gândesc mai mult şi la ceilalţi. Când mâncăm, ne activăm nevoile, lipsurile din viaţa noastră. Şi din această experienţă a lipsei... Să mă exprim altfel. Când mâncăm, ne coborâm vibraţia, vibraţia noastră originară. Ne deconectăm de la energia noastră vitală, care este folosită pentru digestie, nu ca să ne împlinim dorinţele cele mai autentice. Iar apoi, în această realitate, apar nevoile. Şi când ai multe nevoi, ştii cum este, simţi că trebuie să ai resursele pentru satisfacerea acestor nevoi. Şi atunci mergi la muncă pentru a câştiga banii necesari satisfacerii nevoilor.
Mulţi oameni merg la o slujbă care nu le place. Este un fel de înrobire, în care mulţi oameni fac zilnic lucruri pe care nu vor să le facă, şi au nevoie de cafea ca să le vină să acţioneze. Trebuie să se drogheze pentru a-şi îndeplini munca, pentru că altfel nu au motivaţia de a o face. Parţial, din cauză că sunt deja dependenţi de substanţe, mâncare, apă. Deja nu sunt ei înşişi , nu sunt complet abstinenţi. Şi apoi, se droghează iarăşi pentru a se motiva. Ăsta-i adevărul pentru majoritatea oamenilor.
Întâi experimentăm senzaţia de lipsă şi din ea apar o mulţime de nevoi: o casă mare, o maşină mare. De ce le vrem? Pentru că vrem să fim fericiţi, din cauză că nu ne simţim fericiţi. Eu, când mănânc, mă simt ca Eva alungată din Rai, o spun în felul ăsta. Sună cam ciudat, poate, deoarece mâncatul este foarte normal pentru noi, doar asta ştim. Dar, literalmente, este o realitate foarte săracă. O plăcere foarte efemeră, cinci minute de mestecat şi mâncat, şi întreaga ta realitate se schimbă. Nu observasem asta. Mi-aş fi dorit ca cineva să-mi fi spus mai devreme că aşa stau lucrurile.
Am fost făcută dependentă de mâncare încă din copilărie. „Mănâncă-ţi porţia, ce fetiţă cuminte, mănâncă-ţi toată farfuria!”. Dar acum trăiesc această libertate, nu simt nici o lipsă a timpului. Îţi imaginezi. Ai toată energia necesară. Nu oboseşti – dacă nu mănânci, nu dormi şi nu bei. Când începi să dormi, devii mai obosit, ai mai puţină energie. Şi imaginează-ţi, ai toată ziua şi noaptea la dispoziţie şi nu oboseşti. Asta înseamnă abundenţă. Nu există lipsă. Nu simţeam nicio lipsă.
Simţim lipsuri atunci când ne drogăm cu substanţe, mâncare, apă, chiar şi o banană. Dar nu vreau să condamn mâncarea. E ca şi apa fiartă, nu este de condamnat, dar nu o să ţi-o torni pe piele, că o să te ardă. La fel e şi cu mâncarea. Ne arde, dar e tot ce ştim. Doar asta ştim.
E acelaşi lucru chiar şi pentru oamenii iluminaţi. Am astfel de prieteni, cunoştinţe, care au unele probleme. Într-adevăr, nu suferă, pentru că nu se împotrivesc la ceea ce se întâmplă, dar totuşi se luptă cu lucruri neplăcute care se întâmplă în viaţa lor. Şi nu vorbesc aici despre Ramana Maharashi. Cred că el a trăit o altfel de viaţă. Dar oamenii pe care îi cunosc şi care trăiesc o viaţă normală în oraşe, ca şi mine, toţi trec prin unele conflicte. Nu trăiesc în beatitudine tot timpul. Am auzit o mulţime de vorbitori non-dualişti şi de iluminaţi care spun „Trezirea nu înseamnă beatitudine”. Nu, nu şi dacă te droghezi. Însă dacă nu mai mănânci şi nu mai bei, există tot timpul fericire. Pot spune asta cu multă certitudine.
Beatitudinea este natura noastră cea mai adevărată. De aceea toată lumea o caută. De aceea toată lumea vrea să fie fericită. De aceea toată lumea face ceea ce face, pentru că vrea să fie fericită. De aceea oamenii vor să aibă bani, o casă mare, o soţie sau o prietenă sau un soţ sau un partener frumos. Pentru că vrem să fim fericiţi. În momentul în care încetezi să mai bei şi să mănânci, eşti fericit. Dacă vrei Eliberarea şi aceasta este dorinţa ta adevărată, ea se va împlini atunci când nu mănânci, nu dormi, nu bei. Nu cunosc pe nimeni care nu doarme deloc şi să nu aibă Eliberarea, din grupul cu care vorbesc. Dacă asta-i cu adevărat ceea ce vrei, se întâmplă. Pentru că, în acea realitate, autocontrolul este deplin. Dorinţa ta este dorinţa lui Dumnezeu. Nu există nealinieri.
De aceea, în această realitate, oamenii nu se uită la filme porno, oamenii nu se masturbează, pentru că este plictisitor. Poţi face asta doar dacă eşti plictisit. Atunci când ai acces la potenţialul tău total de forţă vitală, energie, Dumnezeu, Sursa, nu te poţi plictisi. Aşa că nu vei face acele lucruri.
De aceea ne este ruşine când facem acele lucruri. Acea ruşine este un sistem de ghidare emoţională care ne spune că facem ceva ce nu stă în natura noastră cea mai adevărată. De aceea nu suntem mândri de acele fapte.
Şi nu mă refer la sex. Energia sexuală este o energie sacră, este cel mai frumos lucru. Doi oameni care au o conexiune afectivă şi fac dragoste, este ceva frumos. Eu nu vorbesc despre asta. Nu vreau ca oamenii să mă înţeleagă greşit.
Dar când îţi direcţionezi energia vitală doar asupra ta şi o iroseşti într-un fel, când ai putea-o folosi pentru împlinirea dorinţelor tale, a dorinţelor tale autentice, şi pentru a împărtăşi o legătură sufletească cu alţi oameni - asta ar fi mai bine. Acea energie vitală o poţi folosi pentru a te conecta cu o altă fiinţă, pentru a atrage o altă fiinţă. Iar când o iroseşti asupra propriului corp, nu mai poţi. De aceea te simţi ruşinat când o faci. Înţelegi... Şi nu spun că asta e bine sau rău. Spun doar de ce ne simţim ruşinaţi de anumite fapte. Fiindcă nu stau în natura noastră autentică. De ce ne e ruşine când mergem la toaletă şi ne facem nevoile? Dacă ai o întâlnire amoroasă, n-ai vrea să te vadă partenerul, nu-i aşa? De ce? Pentru că nu e normal să faci caca.
De ce nu-ţi place să emani mirosuri sau să nu-ţi pută şosetele sau lenjeria de corp sau ceva de genul ăsta? Ti-e ruşine. De ce? Pentru că nu e ceva natural. Eu nu transpir, de exemplu. Mă duc la saună, nu transpir, pielea e complet uscată, nu iese nimic. Nu există toxine în corp. Nu există transpiraţie, nu există mirosuri. Dar imediat ce încep să mănânc... Mănânc mai ales fructe, şi simt că eman un miros dulce. Nu transpir neapărat. Când am pierdut puţin sânge menstrual, miroasea dulce. Şi avea legătură cu faptul că mâncasem nişte unt de arahide, şi imediat am avut puţin sânge menstrual la ciclu. În schimb, atunci când nu mănânci sau mănânci doar fructe, nu curge sânge, ci iese doar ovulaţia fără sânge. Da. Se întâmplă ca la pipi şi la caca. Menstruaţia e la fel. Uterul se curăţă de toxicitate.
Toate femeile se plâng de menstruaţie. De ce? Nu le place. De ce? Pentru că nu este natural să sângerezi. Tot ce nu-ţi place la tine este din cauză că nu eşti tu cel autentic.
Dar asta nu înseamnă că acum trebuie să fim dezgustaţi şi să urâm aspectul ăsta la noi. Nu. Ci doar să-l vedem ca pe un semn. Adică, acest comportament nu este cu adevărat cine sunt eu, pentru că nu-mi place. Nu ne place să dormim până târziu, nu ne place să pierdem timp, nu ne place să fim obosiţi, nu ne place să avem părul murdar, nu ne place să puţim, nu ne place să minţim, nu ne place să ne rupem de ceilalţi oameni, nu ne place frica, nu ne place îngrijorarea. De ce? Pentru că toate astea nu sunt naturale.
Prin a nu fi natural vreau să spun că nu eşti aliniat cu cel care eşti cu adevărat. Şi activezi o versiune a ta inautentică când introduci substanţe în organismul tău. La fel ca şi când bei alcool: activezi o versiune a ta care este mai rea decât cea obişnuită. Iar când te opreşti de la mâncat şi băut, activezi o versiune a ta mai bună decât cea obişnuită.
Aşa stau lucrurile. Îmi cer scuze, nu vreau să pară că aş judeca pe cineva, dar asta am constatat. Când mănânc, nu sunt cea mai bună versiune a mea. Nu mă consider trează, imediat mi se activează anumite comportamente care nu-mi plac. Este o versiune a mea care se află sub influenţa unei substanţe.
- Da, sunt total de acord. Am fost din nou surprins, pentru că, de exemplu, nici nu mai ştiu când am băut ultima oară alcool şi, de asemenea, la un moment dat, am decis să nu mai iau substanţe psihedelice, pentru că nu aveam nevoie de ele. Cred că mai mult mă obişnuisem cu ele şi mi se părea ceva normal, dar nu mă gândeam prea mult la asta. Dar mi se pare mai evident când văd alţi oameni care mănâncă mult prea mult sau poate alimente nesănătoase sau multă carne sau dulciuri. Şi observ diferenţa dintre cum simt eu şi cum privesc ei. Şi observ că ceea ce eu consider normal nu este normal pentru alţii sau invers, pentru mine, dacă cred că dăunează. Percepem realitatea în moduri atât de diferite.
- Exact, da. Este foarte adevărat. Cine bea alcool în fiecare zi nu se va gândi că şi un singur pahar are un impact foarte mare asupra sa. Pentru că organismul lui este obişnuit să aibă frecvenţa mereu scăzută. La fel e şi cu oamenii care mănâncă. Ei nu ştiu cum ar fi. Mănâncă în fiecare zi, aşa că nu ştiu că, permanent, nu sunt ei înşişi. Sunt atât de obişnuiţi cu acea versiune a lor, încât nu-şi dau seama.
Şi aşa am început să experimentez când am descoperit chestia asta: Zile fără mâncare, zile cu mâncare, zile fără mâncare... Şi, bineînţeles că aveam o poftă subconştientă de a mânca. Aveam şi eu această microfloră patogenă, care are rolul de a mânca deşeurile de la zaharuri şi chestii nesănătoase. Avem agenţi patogeni în intestin pentru a ne ajuta să digerăm alimentele nenaturale, pentru că flora noastră naturală nu le recunoaşte. Ea recunoaşte doar alimentele crude, pentru că sunt naturale. De aceea avem agenţi patogeni, bacterii, ca să ne ajute să ne descurcăm cu deşeurile, cu informaţiile pe care corpul nu le recunoaşte. Iar aceşti agenţi patogeni devin o entitate vie în interiorul tău, pentru că sunt acolo în fiecare zi şi sunt atât de mulţi şi creează pofte. Dacă stai să te gândeşti, de ce ar tânji corpul după ceva nesănătos?! Oamenii spun „O, corpul meu are nevoie de asta”. Dar de ce ar avea corpul tău nevoie de ceva care îi scade vibraţia?! Flora intestinală o cere, pentru că a fost hrănită toată viaţa.
Aveam nevoie să aflu asta, pentru că la început credeam că eu aş avea această poftă de unt de arahide şi altele. Nu era adevărat. După ce mi-am curăţat organismul, stând din ce în ce mai multe zile fără mâncare şi doar cu fructe, când mâncam ceva, atunci nu mai aveam pofte. Apoi pofta s-a schimbat la banane. Îţi poţi imagina? Să tânjeşti după o banană sau salate. Aşa ştii că agenţii patogeni au murit.
Eram într-o brutărie, mă uitam la produsele de patiserie şi mi se păreau nişte jucării, cu tot sclipiciul lor. Nu este o hrană vie. Corpul tău nu o recunoaşte ca hrană. Dacă flora este curăţată, agenţii patogeni din intestin nu mai sunt acolo, nu vei avea poftă de ea sau puţin probabil. Pentru că acea hrană este moartă, total nesănătoasă pentru tine. Un corp curat nu vrea aşa ceva, nu poate mânca aşa ceva. Nu rezonează cu ea. Când vibraţia alimentului nu rezonează cu energia ta, nu îl poţi mânca. Nu îl pofteşti, nu îl doreşti. De aceea nu simt că aş fi într-o stare de deprivare acum.
Uneori s-a mai întâmplat. Uneori se întâmplă să mă simt vlăguită şi atunci ştiu că mă scufund în vechea credinţă că mâncarea îmi dă ceva. În această privinţă trebuie antrenat subconştientul şi încă sunt în acest proces.
- Ce spui îmi aminteşte un pic de mine când am locuit în Olanda, unde untul de arahide era nelipsit acolo.
- Unde ai locuit?
- Am studiat în Olanda timp de trei ani. Întâi în Honinga şi apoi un an în Leiden. Dar atunci nu ştiam că şi tu locuieşti în Olanda... Da, mâncam unt de arahide şi alimente fără zahăr, nimic nesănătos, dar totuşi mâncam foarte mult şi aveam poftă de aceste lucruri. Ştiam că nu e bine, că trebuie să mă opresc, dar nu mă puteam abţine, înghiţeam o lingură şi încă una şi încă una. Şi mi-am dat seama că devenise o problemă. Nu sub aspect fizic, pentru că sunt slab. Iar la un moment dat m-am oprit. Nu ştiu de ce. Chiar nu ştiu ce s-a întâmplat, dar pur şi simplu a încetat.
De atunci, nu mai am poftă de nimic. Dacă mănânc prea mult, o fac mai mult din cauza acestei dorinţe să mă îngraş. Dar acele pofte, au cam dispărut. Dacă vreau să-mi ascult corpul, poate aş mânca o masă pe zi. Şi ar fi suficient. Dar mintea îmi spune „Vrei să te îngraşi? Mănâncă mai mult!”. Iar eu mănânc, deşi nu vreau mai mult. De parcă corpul spune „nu”, dar mintea spune „continuă, continuă, continuă”.
- Da, da. Cred că ar fi important să-ţi pierzi credinţa că poţi obţine corpul dorit prin mâncare. Asta e convingerea ta limitativă. Trebuie să renunţi la această convingere privindu-l pe omul de care ţi-am vorbit. Are un corp musculos, e slab, nu masiv, dar cred că arată frumos. Pare în formă. Şi e mult mai bătrân decât tine.
Deci asta te-ar putea ajuta cu adevărat. Şi să mergi la sală şi să te antrenezi frumos, pe muzică, să ai prieteni împreună cu care să te antrenezi, e foarte important să ai legături umane. Totul devine mai uşor când ai cunoştinţe cu care faci antrenamente împreună. De asemenea, fă-o pentru că te face fericit. Dacă nu te face fericit, caută alt sport şi nu te mai gândi să-ţi faci un corp musculos. Doar să fii în formă. Dacă eşti în formă, e suficient. Dacă eşti în formă, agil, dacă simţi că te iubeşti, că îţi iubeşti corpul, corpul tău îşi va lua forma după dorinţa ta. Asta am observat eu.
- Apropo, ai folosit vreo metodă care angrenează trupul pe când căutai „metode” spirituale care să te ajute să te trezeşti? Eu fac yoga de ceva vreme şi am început serios doar când am observat că lucrurile se schimbă în bine pentru mine. Atunci am ştiut că yoga mă ajută. Dar parcă spuneai că nu prea ai meditat, ai stat mai mult în natură, ai dansat sau ce ai practicat?
- Am dansat, dar nu din motive spirituale, ci doar pentru că îmi plăcea dansul extatic şi dansam în fiecare zi acasă. Încă dansez în fiecare zi, de mai multe ori pe zi. Am atât de multă energie şi corpul vrea să se mişte. Iubesc muzica. Nu am meditat. Mi se părea foarte plictisitor. Încă mi se pare. Încă mi se pare plictisitor, aşa că nu o practic, pentru că pentru mine fiecare clipă este meditaţie. Mă simt ca şi cum aş fi într-o meditaţie constantă, sunt într-o rugăciune constantă fără să mă rog. Mintea îmi este foarte clară şi foarte liniştită, mai ales când nu mănânc. Când mănânc, devine mai activă şi apar mai multe griji. Tocmai am explicat.
Iar practica mea... nu a fost niciuna, ci doar o constantă autointerogare: ce este adevărat, ce este fals, ce este adevărat şi ce este fals. Puneam la îndoială tot ce-mi spunea mintea. Asta a fost practica mea. Eram foarte conştientă când mintea căuta pretexte sau avea îndoieli sau gândea ceva din frică. Dacă a fost vreo practică, atunci asta a fost: să fiu conştientă de senzaţiile şi emoţiile mele. Nu-mi vine să cred că am uitat.
Dar în această realitate, când nu mănânci şi nu bei, emoţiile sunt atât de calme şi de relaxate. Trăieşti doar această serenitate, care, când nu mănânci, este chiar mai profundă decât doar după Eliberare. Şi atunci simţi serenitatea, dar poţi avea în continuare emoţii, poţi simţi în continuare furie şi tristeţe. Dar când nu mănânci, ele se calmează.
De asemenea, oamenii care te-ar putea înfuria nu îţi mai ies în faţă. Eram pe undeva şi cineva îmi spune „Mă scuzaţi că fumez”. Oamenii se raportează la tine într-un mod atât de diferit atunci când vibrezi pe frecvenţa ta naturală, când eşti treaz. Oamenii sunt atât de prietenoşi, atât de iubitori, le pasă de tine, îţi deschid uşa, te tratează cu foarte mult respect. Pentru că tu însuţi te tratezi cu respect. Nu ai pus nicio substanţă în templul tău. Eşti complet treaz. Asta-i tot.
Deci practica mea la acea vreme era să îmi simt senzaţiile. După eliberare, doar atât pot face. Nu mă pot împotrivi senzaţiilor. Nu pot. Când apar, le simt total, sunt complet scufundată în momentul prezent. Deci asta a fost o practică.
Mai urmam o practică: încercam să fiu prezentă în momentul prezent. Dar apoi mi-am dat seama că asta devenise o altă cale de deghizare a ego-ului spiritual: „Sunt în prezent, sunt în prezent”. Am vorbit despre asta pe canalul meu de YouTube şi am explicat.
La un moment dat am renunţat la practica asta, pentru că eram mereu în momentul prezent. Eu sunt prezentul. Şi apoi am văzut că până şi gândurile apar în momentul prezent. Poţi spune că nu mai eşti în momentul prezent, doar pentru că ai fost în momentul prezent. Altfel nu ai putea compara. Îmi spun unii oameni, că au fost distraşi. De unde ştii că ai fost distras? Ai fost acolo. Deci erai în momentul prezent. Doar gândurile erau concentrate pe altceva.
E în regulă, se poate întâmpla. Pentru că nu ai autocontrol. De ce? Pentru că eşti sub influenţa unei substanţe, apa. Ăsta e primul lucru pe care l-am observat că mă stânjeneşte cu adevărat. Atunci când beau, imediat începe pofta de mâncare. Devine mult mai greu. E ca şi cum ai bea o bere şi apoi imediat îţi vine să fumezi o ţigară. Eu nu consum bere sau ţigări, dar pentru mulţi asta se întâmplă. În momentul în care ai pus o substanţă în tine, deja nu mai eşti tu însuţi, aşa că alegerile pe care le faci nu vor mai fi libere. Ai mai puţin autocontrol.
După o bere, oamenii au mai puţin autocontrol. După două, şi mai puţin, tot mai puţin, şi apoi poate că trec la tequila şi apoi nu mai au deloc autocontrol. Se întâmplă lucruri pe care oamenii le regretă mai târziu. Le este ruşine, pentru că nu au fost ei înşişi. De aceea se simt ruşinaţi. Ruşinea este o metodă a lui Dumnezeu de a te călăuzi înapoi, de a te avertiza „nu face asta, pentru că nu eşti tu ăsta”. Deci nu trebuie să respingi ruşinea, furia sau altceva, pentru că altfel, cum poţi ştii ce este adevărat şi ce nu?!
Şi bineînţeles, trebuie să ne iubim pe noi înşine chiar şi atunci. Aşa văd eu lucrurile acum. Oare chiar trebuie să ne turnăm apă fiartă pe mână, să ne opărim şi apoi să ne lamentăm, să ne arătăm compasiune, dar a doua zi s-o facem din nou şi apoi iar să ne arătăm compasiune?! Cam asta facem. Suntem cu toţii dependenţi de substanţe care ne modifică Conştiinţa, ceea ce ne obligă să dormim. Nu avem nevoie să ne odihnim de viaţă. E o credinţă falsă. Noi suntem viaţa. Dar avem nevoie să ne recuperăm după abuzul de substanţe. La fel ca şi ecstasy, şi mâncarea este tot un împrumut de energie. Împrumuţi, te stimulezi acum cu mâncare şi băutură, iar apoi în timpul nopţii trebuie să plăteşti, să-ţi refaci energia. Ai împrumutat pe timpul zilei energia destinată pentru noapte. Deci nu ai câştigat nicio energie. Nu trăieşti din calorii. Nu ai câştigat energie de la banană. Doar te-ai stimulat, ceea ce te-a ajutat să nu simţi simptomele de sevraj când nu ai stimulentele.
Şi crezi că ai căpătat energie, numai că noaptea trebuie să dormi, eşti obosit. Ai împrumutat energie de la tine însuţi. Dar când nu mai mănânci şi nu mai bei, nu mai ai aceste suişuri şi coborâşuri ale glucozei din sânge, nu mai trebuie să dormi. Pentru că nu te-ai drogat. 😊
Poate părea ceva extrem de drastic. Însă nu am nimic împotriva alimentelor. Iubesc mâncarea, sunt un bucătar excelent, îmi place să fac oamenii fericiţi cu mâncarea mea. Dar acestea sunt câteva revelaţii pe care le-am avut şi care sunt mult mai valoroase pentru mine decât să mănânc acea masă. Am o abundenţă de energie, abundenţă de timp. Toate dorinţele mele autentice mi se împlinesc.
Am primit cadou de la cineva o excursie în Hawaii. Şi asta, doar pentru că am menţionat că ar fi frumos să merg o dată în Hawaii. Şi, hop, că s-a şi întâmplat. Şi plec în Thailanda în ianuarie. O mulţime de lucruri pe care mi le-am dorit, pur şi simplu, apar, lucrurile se desfăşoară, resursele vin, totul este imediat. Pentru că energia mea vitală nu se pierde şi câmpul meu energetic devine mai magnetic. Şi atunci, atragi tot ceea ce îţi vrei.
Dar nu ce vrea ego-ul tău – adică acea versiune a ta care este activată în realitatea supravieţuirii – care crede că-i lipseşte ceva şi apoi simte dorinţa, cum ar fi că „trebuie să mă culc cu fata asta” sau ceva în genul ăsta. Asta nu-i o dorinţă autentică. O astfel de dorinţă nu apare când eşti în adevăr. Când eşti treaz, nu te gândeşti să faci sex. Poate că te gândeşti la femeia iubită, cu care ai o legătură de suflet şi ai vrea să fii cu ea şi, bineînţeles, să vă împărtăşiţi intimitatea. Da. Asta e o dorinţă adevărată. Nu vrei să faci sex pentru sex, ci vrei să faci sex pentru a te contopi cu cealaltă fiinţă. Asta e o dorinţă adevărată. Pentru asta e sexul. Cred că sexualitatea există pentru a aprofunda intimitatea, pentru a aprofunda conexiunea. Nu doar să îl faci ca un animal şi gata.
De aceea, după o aventură de o noapte, ne este ruşine de noi înşine. A doua zi simţim un gol sau că ceva ciudat s-a întâmplat. Din cauză că a lipsit afecţiunea. Am abuzat de ceva foarte sacru doar pentru frecarea corpurilor. Şi nu ne place asta. Dar aşa aflăm că nu este firesc să facem asta. Se mai întâmplă, când activăm o versiune a noastră beată sau sub influenţa unor substanţe.
Deci există multe beneficii când nu-ţi risipeşti potenţialul energiei vitale. Cum reacţionează oamenii în prezenţa ta, cum te tratează ei, cum ţi se aranjează toate, cum îţi ies lucrurile bine, cum în fiecare moment ai exact ceea ce îţi doreşti. Când deschid Spotify ca să aud noutăţile săptămânale, orice melodie se porneşte parcă aş fi ales-o eu. Spuneai că ai folosit psihedelice, aşa că ştii că, la un moment dat, când eşti în starea de beatitudine indusă de psihedelic, când energia forţei tale vitale este activată la maxim, în acel moment, orice muzică pe care o auzi pare perfectă, nu-i aşa .
- Da, exact, nu contează ce muzică vine.
- Nu contează ce vine. De ce? Pentru că ţi-ai activat forţa vitală şi astfel te aliniezi mai mult cu realitatea cea mai adevărată din acel moment. Ai mai mult acces la energia ta vitală, asta fac psihedelicele. Dar este doar o experienţă. Însă îţi place foarte mult acel moment de beatitudine şi, nu-i aşa că-i grozav, parcă îţi place fiecare cântec care apare. Aceasta este starea naturală. Fără mâncare, fără apă, aşa mă simt.
Şi tot aşa spun oamenii că se simt chiar şi fără să fi avut Eliberarea. Sunt în legătură cu un grup de oameni din Rusia, nu toţi au primit Eliberarea, pentru că nu toţi practică complet (fără somn, fără mâncare, fără apă). Majoritatea dintre ei stau 4 sau 5 zile fără mâncare şi apoi mănâncă puţin, apoi din nou şi iar, intră şi ies, intră şi ies. Deci nu practică pe deplin. Pentru oamenii care sunt pe deplin în această practică, totul merge foarte bine.
Îmi doresc ca aceste informaţii să fie disponibile pentru oamenii care doresc să îşi realizeze adevărata lor natură, să vadă cine sunt cu adevărat.
Am mers cu bicicleta astăzi. Nu conta ce melodie începea. Era perfect. Şi multe momente ale zilei sunt aşa. Dar de îndată ce încep să mănânc, încep să schimb cântecele şi nu mi se pare cântecul potrivit. Aşa se schimbă realitatea: când mănânci ceva, ea provine din însăşi fiinţa ta. Şi atunci percepi realitatea altfel, nu-ţi pare destul de bună. Când nu mănânci, te aliniezi cu ea, ca şi cum aţi fi într-o singură linie. Iar atunci vezi adevărul, şi adevărul este că fiecare clipă a zilei este exact cum ai dori tu să fie. Nu tu ca micul sine, ci tu ca Unicul. Şi asta te face să te simţi minunat. De aceea vor oamenii să aibă autocontrol şi libertate. Pentru că în acel moment te simţi complet liber şi în total control. Simultan.
Îmi doresc ca fiecare fiinţă din această lume să trăiască asta.
- Da, este frumos că ne împărtăşeşti aceste lucruri. Mi se pare ciudat, pentru că am avut şi eu astfel de revelaţii. De exemplu, cum spuneai tu, când am sărit peste o masă sau am mâncat doar nişte salată şi roşii. Iar 10 minute mai târziu, am intuit că nu m-aş fi simţit aşa bine dacă aş fi mâncat o porţie mare de mâncare gătită. Aceste lucruri mi se par atât de familiare, dar nu ştiu de ce nu le-am mai aplicat.
- Exact, ai simţit intuitiv, fără ca să fi avut această informaţie. Eu nu am intuit. Mâncam şi nu-mi dădeam seama de asta. Abia când mi-a parvenit această informaţie, atunci am început să-mi schimb dieta. Dar tu ai ajuns singur la ea. E uimitor.
- Am discutat despre asta şi cu fratele meu geamăn. Şi el se preocupă foarte mult de alimentaţie şi de astfel de lucruri. El m-a făcut să mă implic în spiritualitate şi în chestiile astea, pentru că el a început ceva mai devreme. Şi el vorbea de aceste lucruri cam la fel şi este interesant că multe le repeţi şi tu.
- Da, da.
- Am o întrebare despre care nu sunt foarte lămurit. Privind în urmă, când am intrat în spiritualitate şi lucrurile au început să se schimbe, cred că acum un an şi jumătate, am avut o trezire Kundalini şi apoi am devenit mai sensibil, iritat, un fel de “noaptea întunecată a sufletului”. Lucrurile s-au îmbunătăţit. Şi aveam momente de beatitudine foarte des. Dar la un moment dat, de cel puţin un an, nu mai simt beatitudinea. Doar o linişte sau tăcere, dar nu acea beatitudine. Şi mă întrebam dacă oare asta are legătură şi cu mâncarea sau cu altceva.
- Asta îţi rămâne ţie să afli. Stai fără mâncare şi fără apă şi vezi ce se întâmplă. Ai observat deja că atunci când mănânci o porţie mare gătită, te simţi mai puţin bine, mai puţin fericit decât atunci când mănânci crudităţi.
- Da, atunci suntem mult prea împământaţi.
- Exact. Şi mintea îţi este mai limpede atunci când mănânci negătit.
- Da, e ascuţită ca un cuţit, nu mai este agitată de atâtea gânduri, poţi să o foloseşti numai când vrei să o foloseşti sau doar să păstrezi o percepţie clară.
- Da, pentru că mâncarea gătită sau, să-i spunem, mâncarea moartă – pentru că asta este, este moartă, conţine informaţia morţii – aduce anxietate şi stres în organism. Şi, de asemenea, scade foarte mult vibraţia fiinţei, te trage în jos. Şi ce se întâmplă când vibraţia fiinţei este mult mai scăzută? Există mai puţin autocontrol. Asta se vede la oamenii fără adăpost foarte dependenţi de substanţe. Ei nu au niciun control, mult mai puţin control decât oamenii normali care mănâncă mâncare gătită. Asta are legătură cu vibraţia. Cu cât vibraţia este mai scăzută, cu atât există mai puţin control. Acei oamenii, pur şi simplu, ucid şi violează alţi oameni, se pot întâmpla astfel de lucruri.
Dar cred că nu este nimic în neregulă cu oamenii. Nu cred că este ceva în neregulă cu oamenii. Cred doar că, fiind sub influenţa substanţelor, le scade vibraţia şi nu simt fericirea de a exista.
Şi altceva: depinde şi de personalitate, de tipul tău de energie. Unii oameni sunt mai calmi, paşnici, senini, ăsta este modul lor natural de a fi. Nu sunt extrem de fericiţi, ci sunt doar calmi. Dar le place să fie aşa, pentru că asta le e firea. Alţi oameni sunt foarte extrovertiţi, foarte veseli, vorbăreţi, asta le este personalitatea. Şi sunt mulţumiţi aşa cum sunt. Iată cum poţi ajunge să afli care este modul tău natural de a fi. Stai o vreme fără mâncare şi apă, doar câteva zile de încercare, şi vei vedea „cine sunt eu cu adevărat când nu am nimic în mine, când nu sunt alterat cu nicio substanţă străină introdusă în corpul meu”. Atunci vei ajunge să te cunoşti. Este o experienţă directă şi nu pot să răspund în locul tău. Ar trebui să experimentezi. Va fi mai interesant aşa. Pentru că atunci vei avea imediat dovada: da sau nu.
- Da, cu siguranţă nu sunt atât de energic ca tine. Când am ţinut post, cred că cel mai dur l-am ţinut cu unul sau două sucuri pe zi, iar cel mai mult a durat 5 sau 6 zile. Şi doar o dată sau de două ori pe an. În trecut luam doar două mese pe zi, dar am schimbat totul, din cauza antrenamentelor la sală. Ce ai recomanda celor care nu au încercat niciodată să ţină post sau să-şi reducă mâncarea, cum să înceapă?
- Da, foarte simplu. Începeţi să eliminaţi alimentele de cea mai joasă vibraţie, mâncarea moartă, produsele de origine animală. Nu mai fuzionaţi cu informaţia legată de ucidere şi moarte. Nu-i mai faceţi asta corpului vostru crezând că faceţi ceva bun. De fapt, vă omorâţi. Vreau să spun că vă pierdeţi energia, pentru că este nevoie de multă energie pentru a o digera. Aveţi în interior anumiţi paraziţi şi bacterii de care nici nu ştiţi, de care aveţi nevoie pentru a digera corpul animalului mort.
Repet, nu sunt împotriva celor care mănâncă carne, există şi oameni care au trecut într-o clipă de la a mânca animale la a trăi autonom. Au avut un declic instantaneu. Nu sunt aici să vă impun să faceţi una şi alta. Doar vă dau nişte informaţii. Omul trebuie să decidă singur ce este bun şi valabil pentru el.
Apoi eliminaţi produsele de origine animală, precum şi lactatele. La început veţi avea căderi, recidive, aşa cum am avut eu cu lactatele. Pofteam la caşcaval. Dar apoi mi-am dat seama că acei agenţi patogeni din intestinul meu erau cei care îl pofteau. Iar când am încetat să-l mănânc, acele pofte au încetat. Acum când văd caşcaval, nu ştiu, e galben, e ca de plastic. Nu mi se pare real. Nu e ceva viu.
De asemenea, îţi curge nasul şi faci alergii din cauza produselor lactate. Pielea nu e netedă. Te balonezi. Îţi iese mucus din nas. Multe produse lactate şi produse din carne contribuie la asta. Cred că mai mult lactatele decât carnea.
Îţi stresează corpul, creează nelinişte, conţine informaţia despre ucidere, moarte. Dacă te contopeşti cu ea, devii mai anxios. Deci acesta ar fi primul pas.
Al doilea pas este eliminarea glutenului, pentru că produce confuzie în intestin şi creează, cum simt eu, un fel de haos în organism. De când am început să-mi diminuez consumul, am devenit mai sensibilă la ce efecte are un produs asupra organismului meu. Acesta este un lucru foarte bun. Să poţi simţi ce face produsul asupra corpului. Când nu poţi simţi, înseamnă că te-ai amorţit. Aşa ajung oamenii la oncologie şi sunt surprinşi. „Oh, am cancer, am boală de inimă, oh!” Nu glumesc deloc, e un lucru serios, asta li se întâmplă oamenilor. Din cauză că nu au simţit simptomele sau poate le-au simţit, dar le-au ignorat. Pentru că erau amorţiţi de consum, crezând că aveau nevoie de consum. Aşa că nu pot discerne, dar nu e vina lor că nu au ştiut. E doar ignoranţă. Şi uite aşa fac oamenii accidente vasculare cerebrale, atacuri de inimă. Chestiuni neaşteptate şi grave. Asta înseamnă că nu ai dat atenţie simptomelor corpului.
Când nu mai mănânci gluten, iar apoi reîncepi să mănânci gluten, simţi haos în organism. Şi te întrebi cum de ai putut să-ţi faci una ca asta. Deci acel produs va dispărea din alimentaţie, când vezi consecinţele asupra ta. Dar dacă mănânci gluten, lactate, carne, orez, sute de produse pe parcursul zilei, te simţi ca naiba, dar habar nu ai de unde vine. Pentru că le-ai amestecat pe toate. Şi în organism este un război. Agenţii patogeni şi flora simbiotică sunt în război, pentru că trebuie să digere şi nu ştiu care ce, fiindcă este ca o supă cu de toate.
Iar apoi oamenii mută războiul în exterior. Pentru că exteriorul este în interior şi interiorul este în exterior. Se oglindesc. Conflicte cu oameni oarecare, vecinii încep să intre în conflict. Da, am observat că se întâmplă. Când intestinul meu era în război, vedeam conflicte în afara mea. Şi la ştiri vedeam numai conflicte. Pentru că există un conflict în corp. În momentul în care corpul e purificat, conflictul dispare. Şi mi s-a părut foarte ciudat când am înţeles. Pentru că eu nu observasem aşa ceva. Nu aveam nici cea mai mică idee ce impact are mâncarea asupra mea. Nu ştiam că sunt dependentă de mâncare.
Deci acesta ar fi al doilea pas.
Al treilea pas este eliminarea tuturor zaharurilor. Şi ele îţi fac probleme. Mie îmi dau o stare de confuzie. Mă simt atât de zăpăcită când mănânc ceva cu zahăr. Şi alimentează şi ciupercile de candidoză.
- Zahărul din fructe este în regulă?
- Da, da. Fructoza este altceva decât zahărul prelucrat. Organismul nu recunoaşte zahărul prelucrat. Conţine o informaţie nerecunoscută. Pentru că, de obicei, este amestecat şi cu altceva, nu este natural. Iar organismul se întreabă ce-i asta. Dar când mănânci o curmală sau o banană, cel puţin organismul recunoaşte că o poate digera. Dar acum, chiar şi când mănânc doar o curmală, mă simt puţin în ceaţă. Pentru că m-am obişnuit să fiu total lucidă.
- Şi pe mine. Mă face foarte agitat.
- Da, e la fel cu cel care bea alcool în fiecare zi, o bere nu-i face rău. Dar pentru cineva care nu bea niciodată, o bere îi face organismul să se întrebe: „O, ce-i asta, ce a intrat înăuntrul meu?”. Dar tu vrei să fii sensibil la semnalele corpului. Asta înseamnă că eşti în foarte mare legătură cu corpul tău, nu eşti amorţit. Te obişnuieşti cu o frecvenţă mai înaltă a ta, şi acela eşti tu cel adevărat, pe cea mai înaltă frecvenţă, cea originară. Prin urmare, atunci când ieşi din aliniere, simţi imediat diferenţa, fiindcă prăpastia este foarte mare. Dar dacă deja eşti nealiniat, când te îndepărtezi ceva mai încolo, parcă diferenţa nu-i atât de mare. Însă ieşind din alinierea perfectă, orice distanţă pare foarte mare. E mare. De aceea mă afectează mai mult. Şi îmi place asta. Îmi place să fiu puternic afectată de lucrurile care nu-s bune pentru mine, cele care simt că îmi scad vibraţia, îmi place să fiu conştientă. În prezent, dacă beau ceva, mi se încordează muşchii.
Simt un pic de tensionare, cam 10 sau 20 de procente în plus, simt asta în umeri şi peste tot în corp. Acesta este un semn al corpului meu: „Hei, nu avem nevoie de asta, suntem în homeostazie. De ce bagi asta înăuntru?” Aceasta este plata karmică pentru că ai băgat ceva în tine care te scoate din homeostazie: faptul că simţi consecinţa. Aşa stau lucrurile şi îmi place că organismul meu îmi trimite un semnal că preferă homeostazia. Îmi trimite un feedback de genul: „Hei, ceva inferior a intrat în sistemul nostru, ne scade vibraţia, din cauză că trebuie să-i facem ceva care te costă nişte energie din forţa ta vitală.” Aşa scade vibraţia. Asta e.
Deci după ce oamenii au eliminat produsele animale, lactatele, glutenul, zahărul prelucrat, atunci mai rămâne mâncarea gătită. Şi le-aş spune s-o reducă la minimum. Să trecă pe crudităţi, neprelucrate la foc.
- Cam aici mă aflu în acest moment.
- Da. Şi apoi compară: cum mă simt după mâncare gătită, cum mă simt după mâncare crudă.
- Nu-mi place energia ce provine de la mâncarea gătită.
- Exact. Nici mie nu-mi place. Chiar te vlăguieşte. De aceea, când fac dragoste, oamenii spun că dimineaţa au loc cele mai bune partide de amor. De ce? Nu pentru că e dimineaţă, ci pentru că nu ai burta plină. După ce ai mâncat, dacă încerci să faci dragoste, e cu totul altceva, pentru că tocmai ai mâncat. E foarte diferit. Aşa poţi verifica. Te afectează. De obicei, când mănânci mâncare gătită, nu mai ai poftă de viaţă. Vrei să stai pe canapea, întins sub o pătură, să te uiţi la Netflix sau să dai scroll pe Instagram, nu ai inspiraţie. Nu vrei să faci mai nimic. Consumând apă şi mâncare gătită îţi diminuezi energia forţei vitale. Focul forţei vitale, cum ar fi dorinţa de a face ceva, bucuria de a fi în viaţă, autoexprimarea, energia sexuală, toate se diminuează, se contractă, organismul se închide. Intuiţia ţi se închide. Asta face mâncarea gătită. Pentru că mâncarea gătită este moartă. Este trecută prin foc.
Prin gătire se pierd o mulţime de nutrienţi. Cam între 45 şi 60 la sută din nutrienţi se pierd prin gătire la foc, poate chiar mai mult, pentru că solurile sunt deja sărăcite. Deci nu mai conţine atât de mulţi nutrienţi, mâncarea din supermarket. Practic, mănânci, dar simţi că mâncarea aia nu te hrăneşte. Te umple şi hrăneşte agenţii patogeni care mănâncă deşeuri, mucusul. Şi simţi că ai primit ceea ce aveai nevoie. Dar doar ţi-ai liniştit simptomele de sevraj ale dependenţei de mâncarea gătită. De fapt, agenţii patogeni sunt cei dependenţi de ea, căci doar aşa pot supravieţui în intestin. Aşa că pofta de mâncare gătită va reapărea, până când agenţii patogeni nu o vor mai primi deloc şi vor muri. Şi atunci nu mai pofteşti atât de mult la mâncare gătită. Da.
Apoi începi să consumi mai mult raw, mai multe crudităţi. Şi în acest timp, lucrezi asupra acestei convingeri limitative că eşti viu datorită mâncării. Asta-i o prostie. Nu e deloc adevărat. Tu eşti viaţa, eşti energie. Nu eşti menţinut în viaţă de calorii. Caloriile sau alimentele sunt stimulente, o energie pe care o împrumuţi de la noapte.
Este foarte important ca omul să înţeleagă bine acest lucru. Şi dacă nu prea crede, trebuie să pună sute de întrebări până când îşi va clarifica treaba asta. Şi aşa îi va fi mai uşor să facă tranziţia. Dacă nu eşti convins de asta, vei pierde multă greutate. ADN-ul tău nu se va schimba, pentru că vei posti. Dacă vei scădea consumul şi vei mânca doar crud, înseamnă că vei fi în post. Dar nu poţi menţine o stare de post, pentru că este o stare de deprivare. Vei visa, vei avea fantezii despre mâncare, vei privi cu jind la alţi oameni, vei saliva, vei visa noaptea despre mâncare. Pentru că eşti în stare de deprivare. Poate să-ţi vindece organismul, dacă ai o boală sau dacă ai simptome sau dacă vrei doar să experimentezi, poate fi vindecător. Dar nu poţi trăi aşa încontinuu.
De aceea spun că postul nu este un stil de viaţă. Nu-l poţi suporta. Mintea te va pune din nou să mănânci, pentru că eşti în stare de privaţiune. Mintea nu vrea să rămâi prea mult timp în această privaţiune. Când ţi se termină voinţa, bum, vei mânca tot frigiderul. Asta fac oamenii când postesc. După post, mănâncă foarte mult – dacă nu sunt instruiţi cum să postească. Oamenii care au ştiinţa postului îl fac metodic, se hrănesc foarte încet, conştient, în mod deliberat, procedează în modul corect. Dar de cele mai multe ori, iese la iveală bestia şi goleşte tot frigiderul. 😊 E foarte greu pentru organism.
Eu nu urmez acest stil de viaţă, postul nu e felul meu de a trăi. M-am convins că pot trăi fără mâncare sau apă, iar ADN-ul meu s-a schimbat, am început să scad consumul de alimente şi nici măcar nu m-am uscat pe picioare. Am scăzut treptat, treptat, cam două zile fără mâncare şi apă, apoi am mâncat puţin. Apoi din nou două zile sau doar o zi, şi apoi am mâncat ceva. Şi am avut şi zile în care am mâncat foarte mult, cum ar fi salate, unt de arahide, de toate. Am avut poftele şi căderile mele. Poate că se va mai întâmpla şi în viitor. Cu siguranţă că se va întâmpla. Nu sunt perfectă, sunt la fel ca toată lumea, am fost dependentă de mâncare ca toată lumea. Pentru că am fost educaţi să fim aşa din copilărie. Eram pedepsiţi dacă nu ne mâncam mâncarea, din cauză că le era frică că vom muri. 😊 Nu e adevărat.
Dar vom muri dacă nu mâncăm şi credem că avem nevoie de hrană. Nu imediat. Mai întâi slăbim foarte mult, apoi începem să ne pierdem mobilitatea, nu mai putem merge, nu mai putem vorbi, nu mai putem gândi. Şi în final murim. Pentru că organismul este foarte inteligent. Dacă sistezi apa, însă ADN-ul tău nu este schimbat, nefiind convins că poţi trăi fără hrană şi apă, atunci mori.
Şi nu e bine nici să întrerupi foarte brusc. Asta fac unii dependenţi de heroină şi de cocaină. Cei foarte dependenţi care se abţin, nu mai iau deloc droguri, pot muri, şi mulţi dintre ei mor. Se întâmplă foarte des în perioada de dezintoxicare. De aceea în clinicile de dezintoxicare se scade doza treptat. Nu se fac brusc astfel de lucruri. Aşa că nu sfătuiesc pe nimeni să treacă brusc la regimul fără mâncare şi apă.
Excepţie pot face aceia care sunt foarte conectaţi la corpul lor. Deci dacă sunt sportivi, poate că unii dintre ascultători sunt foarte conectaţi la corpul lor, cunosc fiecare semn pe care li-l dă trupul, au încredere în corpul lor, atunci ar putea face asta. Pentru că îşi simt corpul, primesc semnale, ştiu când să se oprească. Dar majoritatea oamenilor nu sunt conectaţi cu corpul lor, aşa că trebuie să o facă treptat.
Diminuaţi treptat, observaţi ce se întâmplă când nu mâncaţi o zi, două. Două zile nu e niciodată periculos, nu e grav. Avem foarte multe rezerve de lichid în corp. Corpul are tot felul de mecanisme inteligente. Aşa că nu veţi muri. Deci diminuaţi treptat şi, la un moment dat, staţi două, trei zile pe săptămână fără mâncare. Şi apoi măriţi intervalul. Şi veţi observa că, la un moment dat, gura nu mai devine uscată. Aveţi claritate mentală. Nu mai obosiţi.
O altă regulă. Dacă diminuaţi consumul, dacă nu mâncaţi, atunci nu staţi în pat, ci fiţi activi. Mergeţi pe jos. Există un proverb rusesc care spune că „când stau aşezat, mă îmbolnăvesc, când stau întins, am murit”. Dacă staţi întinşi, o să vă simţiţi obosiţi. Nu funcţionează aşa. Trebuie să vă menţineţi fluxul de energie. Într-adevăr, dacă posteşti, te vei simţi obosit şi vei sta în pat. Dar eu nu vorbesc aici despre post, ci despre traiul autonom.
- Mă gândesc că, de câte ori mi-am schimbat dieta până acum, întotdeauna m-am gândit că, într-un fel, postesc. Să zicem că mă decid să mănânc mai multă hrană crudă, mai puţină mâncare gătită, să fiu vegan sau să nu mănânc timp de o zi sau două, ori doar fructe, mi-ai recomanda deci să nu gândesc că postesc. Deci care ar fi diferenţa faţă de acest fel de post, pentru că şi în traiul autonom, tot la fel îţi diminuezi mâncarea?
- Diferenţa este că postul este o stare de deprivare, în care eşti convins că ai nevoie de mâncare, dar acum nu o mai ai. Deci nu mai ai ceva de care ai nevoie, ci eşti deprivat, aşa că slăbeşti, oboseşti, poate chiar îţi pierzi claritatea mentală, dacă postul durează prea mult. Am prieteni care ţin posturi de 11 zile şi nu se consideră nişte „pranici”, dar au reuşit să ţină un post atât de lung. Au slăbit mult, da, dar nu au murit.
Unul dintre ei, Corey, s-a înregistrat vorbind după un post foarte lung pe YouTube şi apoi a postat videoclipul, în care se vede că a slăbit, dar tot a reuşit să-l ducă la capăt. Are multă voinţă şi putere şi poate să tragă de el. Dar mai degrabă, tipurile de personalitate cărora le place să se lupte şi să se străduie merg pe calea postului. Dar eu sunt leneşă. Nu-mi place să mă lupt, nu am acea voinţă pe care o are el. De asemenea, el poate face meditaţii lungi, eu nu pot. Nu am acea voinţă. Şi nu pot s-o fac. Aşa că nu am ales niciodată această cale. Vreau să fiu funcţională când nu mănânc, vreau să funcţionez normal.
Şi am simţit uneori cum reintru în mentalitatea de postire, atunci când reveneam la ideea că am nevoie de mâncare, că din cauza nemâncării sunt obosită. Imediat intri în starea de post. Pentru că activezi o credinţă falsă şi atunci realitatea ta se schimbă. Dar atunci când m-am convins că nu am nevoie de mâncare pentru a trăi, am încetat să mai obosesc.
Încă ceva bine de ştiut. Când eşti în perioada de diminuare a mâncării şi mănânci o porţie mică, atunci primeşti un stimulent. Orice stimulent produce o creştere. După o creştere, vine şi o scădere. Asta se întâmplă cu glucoza, nivelul de zahăr din sânge. Acceptă că te vei simţi obosit după acea masă. Pentru că ceea ce urcă trebuie să coboare. Aşa că dacă vrei să-ţi fie mai uşor, eu aşa îmi uşurez situaţia, nu beau nimic – astfel că nimic nu urcă, nimic nu coboară. Nu mănânc – nimic nu urcă, nimic nu coboară. Doar pace.
M-aş văduvi de multă pace dacă aş mânca o banană acum. Pentru că banana face să crească nivelul de zahăr şi apoi voi simţi căderea. Este sângele tău, vei simţi reacţia în corp. Prin urmare, trebuie să îmi abat gândurile prin ceva ce-mi place să fac, pasiuni, muncă, artă, oameni. Atunci nu o voi simţi. pentru că nu îi voi da atenţie. Dar dacă aş sta pe canapea, n-ar funcţiona. Mănânc o banană, încă o banană, încă una şi tot aşa, până când mă duc la culcare. 😊 Trebuie să dorm dacă mănânc. Altfel e periculos să rămâi treaz. Dacă vei conduce maşina, o să adormi în maşină, pentru că ai mâncat. Trebuie să-ţi revii şi, dacă nu dormi, e periculos. Aşa că nimeni nu ar trebui să facă asta. Când mănânci, când bei, trebuie să dormi. Chiar dacă sunt doar una, două, trei ore, tot ai nevoie. Pentru că organismul trebuie să se recupereze. Iar dacă nu o faci, vei deveni un pericol pentru ceilalţi oameni. Poţi să adormi la volan sau ceva de genul ăsta.
Deci, da, scăderea consumului. Aş sugera să mănânci doar seara. Mai faci câte ceva şi apoi te culci. Căci dacă mănânci dimineaţa, te vei simţi la un nivel scăzut tot restul zilei. Deci dacă diminuezi, consumă ceva spre seară. Şi lucrează la sistemul tău de credinţe, ca să nu slăbeşti prea mult. Adică să nu activezi realitatea postului. Asta e important. Şi asta are de-a face cu credinţele tale.
Unii oameni şi-au activat starea de autonomie la numai o zi după auzirea acestui lucru. Dar sunt şi oameni care se chinuie de ani de zile. Pentru că totul are de-a face cu convingerile. Unii, pur şi simplu, au un declic. Alţii intră şi ies, intră şi ies, intră şi ies, post, trai autonom, mănâncă şi apoi se judecă. Ăsta e cel mai rău lucru pe care îl poţi face. Sau să-ţi zici că nu ai voie să mănânci alimentul ăsta. Asta-i cel mai rău. Atunci o să-l mănânci sigur. Dacă îmi spun că nu am voie să mănânc unt de arahide, o să-l mănânc în aceeaşi zi. 😊 Asta e o reţetă pe care o pot oferi tuturor, din proprie experienţă. Când îţi spui că nu ai voie să faci ceva, o vei face. Asta îşi spun oamenii când trişează: „Nu am voie să trişez, nu am voie să trişez!” şi tocmai atunci trişează. 😊
- Da, aşa fac şi eu când vine vorba de mâncare.
- Da. „Nu am voie să mănânc dulcele ăla!” Eu nu-i simt lipsa, doar că ştiu care sunt consecinţele consumului de caşcaval, să zicem. Am experimentat asta de câteva ori: înceţoşarea, frica, neclaritatea mentală, oboseala, stresul sau neliniştea din corp. După ce organismul meu a experimentat asta de câteva ori când am reluat lactatele, acum nu mai vrea aşa ceva. E ca şi cum te-ai ars cu apă fiartă, acum nu o să mai vrei. Nu mai vrei. Ştii ce se va întâmpla, aşa că nu mai vrei. Tot aşa, unii oameni se opresc din băut alcool, pentru că nu le plac consecinţele. Nu le plac, aşa că nu se simt deloc privaţi de alcool când sunt împreună cu alte persoane.
Este important ca oamenii să ştie acest lucru. Poţi fi dependent de mâncare, dar să nu mănânci. Deci rămâi dependent, doar că nu mănânci. Eşti un dependent inactiv. La fel e şi cu drogurile şi alcoolul. Există oameni care nu mai beau, dar sunt încă dependenţi. Şi nu se simt bine lângă prietenii lor care beau şi îşi spun: „Eu nu beau, ei se distrează atât de bine, iar eu nu.”. Deci sunt într-o stare de privaţiune. Asta pentru că sunt încă dependenţi. Nu au ajuns la concluzia că nu există niciun beneficiu în a bea, niciunul, nu există niciun beneficiu. Doar se mint singuri. Se joacă cu ei înşişi. Şi se simt nefericiţi.
În ce mă priveşte, nu pot spune că am eliminat complet mâncarea, nu sunt sigură ce se va întâmpla în viitor. Poate vor fi câteva zile în care voi mânca şi atunci, da, voi accepta conştientă consecinţele mâncatului. Şi voi şti că realitatea este mai puţin fericită acum, pentru că am mâncat. În regulă. Dacă voi merge în Thailanda, poate voi gusta mango de acolo, acceptând consecinţele. Dar măcar voi şti ce fac. Voi şti de ce mi-am rătăcit cheile sau am uitat numele cuiva – astfel de erori încep să apară de îndată ce o substanţă intră în organism.
Asta cred că-i bine de ştiut, că fiecare acţiune are o consecinţă. Iar dacă eşti conştient de consecinţe, la un moment dat, nu mai vrei acea consecinţă, aşa că nu mai pofteşti acel produs. La un moment dat, ajungi la această înţelegere: „Nu vreau să fiu obosit. Nu vreau să împrumut energie de la mine însumi cu un stimulent. Nu vreau să trăiesc cu stimulente, sărind de la un produs la altul, de la o masă la alta, în sus şi în jos, în plus şi în minus, fiind un dependent. Nu vreau asta.” La un moment dat, ăsta devine adevărul tău şi atunci adopţi traiul autonom ca stil de viaţă. Vrei să fii treaz. Nu vrei să te îndepărtezi de tine însuţi – pentru că mâncarea provoacă somn, iar somnul înseamnă inconştienţă. Eu încă mai dorm, dar l-am diminuat şi întreaga mea realitate s-a schimbat. Dar simt că după somn, când mă trezesc, mă simt deconectată de Mine însumi, de Sursă, energia forţei vitale s-a diminuat. Abia după câteva ore mă întorc la aceeaşi beatitudine.
Din acest motiv, când ne trezim nu arătăm frumos. Adică, nu la fel de frumos ca după ce ne-am revenit complet. Te uiţi cum arată faţa ta după ce te trezeşti. Şi gustul din gură, atunci când dormi, e ca şi cum ai fi mâncat un şoarece. Când nu mănânc, saliva mea este dulce. Fără mâncare şi fără apă, saliva e dulce. De pildă, gura mea are acum un gust dulce. Nu ca o bomboană, ci dulce foarte natural. Nu miroase deloc, e curată. Dar când dormi, atunci parcă ai fi mâncat un şoarece sau altceva. Ăsta e un semn că ai făcut ceva care nu a fost în întregime natural. Deşi pare extrem de natural pentru noi toţi. Cu toţii dormim. Dar dacă vrem să recunoaştem adevărul profund, ai făcut ceva care nu a fost pe deplin integrat, ai devenit inconştient. De aceea te sfătuiesc să te odihneşti, ba nu, nu dau sfaturi, ce fac eu: încerc să mă odihnesc în stare de conştienţă, ca somnul să nu-mi diminueze energia forţei vitale.
- Wow, au fost o mulţime de informaţii.
- Da, radical, nu-i aşa?! 😊
- Da, cred că voi schimba câte ceva în obiceiurile mele alimentare. Îmi pregătisem ceva la bucătărie, dar nu cred că voi mai mânca astăzi. Dar am observat chestia asta: chiar dacă îţi place să găteşti mâncarea, mănânc-o imediat, nu o lăsa pentru altă zi ca să o reîncălzeşti.
- Ştiu ce vrei să spui. Şi ştii ce, la toţi cei care aud informaţia asta cred că următoarea îmbucătură nu va mai avea niciodată acelaşi gust. Pentru că au această informaţie. Aşa a fost pentru mine. Nu am căpătat toate aceste informaţii dintr-o dată. Le-am adunat în şase sau şapte luni de cercetare pe cont propriu. Ascultătorii le primesc acum brusc, dintr-o dată. Pentru mine a fost ca o descoperire, în fiecare săptămână făceam o nouă descoperire.
Iar zilele fără mâncare mi-au transformat întregul sistem energetic. Când nu mănânci şi nu bei, ies la suprafaţă din trecutul tău o mulţime de lucruri traumatice. Aşa că te vindeci de multe lucruri doar prin faptul că eşti lucid. Ăsta e un alt beneficiu. Adică aceste neclarităţi din sistemul tău se rezolvă. Efectiv, când nu mănânci şi nu bei, sistemul tău se purifică, te curăţă de toate falsităţile trecutului. Fără efort. Desigur, corpul o face deja, dar când nu mănânci şi nu bei, o face mai rapid. Da, este o chestiune profundă.
- Este, este. Am vorbit mult despre traiul autonom fără mâncare. Înainte de a ajunge încet-încet la final, mai am încă două întrebări, dar fără legătură cu mâncarea. Poate îmi poţi da un răspuns. Pentru mine este important să vorbim şi despre ataşamentul faţă de formă. Simt că una este să înţeleg că eu nu sunt gândurile mele, dar altceva este să înţeleg că nu sunt corpul meu. Al doilea lucru mi se pare mai dificil, pentru că pot atinge corpul, îl simt fizic, pe când gândurile sunt doar o construcţie abstractă. Cum a fost pentru tine trecerea de la a realiza că nu eşti gândurile la a realiza că nu eşti trupul?
- Nu am avut niciodată realizarea că nu sunt acest corp. Am realizat că eu sunt totul. Sunt, de asemenea, şi acest gând, şi orice gând la care oamenii s-au gândit vreodată. Sunt toţi, inclusiv acest corp, sunt totul. Deci Trezirea mea nu a constat în realizarea că nu sunt nimic, ci în faptul că sunt totul. Asta s-a întâmplat.
- Poate cunoşti acest citat de la... cum îl cheamă... Nisargadatta Maharaj, care spune că „Atunci când închid ochii şi mă uit înăuntru, nu sunt nimic, iar când îi deschid şi privesc afară, sunt totul”? Pentru tine e la fel?
- Da. Iar pentru mine, Nimicul şi Totul nu mai sunt două lucruri, ci unul şi acelaşi. Acest corp este Nimic şi Nimicul este acest corp. Simultan. Trăiesc această serenitate, dar încă pot apare emoţii şi vorbire şi sunet. Nu am încercat niciodată să realizez că nu sunt corpul sau gândurile. Pentru mine nu asta era relevant. Îmi spuneam: gândurile apar, fie că am impresia că eu sunt gândurile, fie că nu, gândurile există şi trebuie să trăiesc cu ele. Deci nu aceasta mă interesa în primul rând. Dar întreabă-te de ce vrei să realizezi că nu eşti corpul sau că nu eşti gândurile. Care este motivul de dedesubt?
- Nu ştiu, i-am auzit pe alţi învăţători şi eram curios. Cunosc personal oameni care spun că au realizat că nu sunt gândurile lor, dar niciodată nu am cunoscut pe cineva care să spună că este totul. Şi reflectam la chestia asta.
- Da, da. M-am trezit la realitatea corpului. Pentru mine, corpul este un instrument foarte important de a manifesta Conştiinţa Divină în lume. Şi o fac prin trup. Nu m-am simţit niciodată tentată să mă detaşez de corp sau să realizez că nu sunt corpul sau că nu sunt în corp sau în afara corpului. Întotdeauna mi-am iubit corpul, de fapt. Da, asta simt în legătură cu el. Da. Şi Eu sunt totul, pentru că ori de câte ori deschid ochii, totul apare. Niciodată nu m-am simţit pe mine însămi sau acest corp fără lume. Ci întotdeauna simultan. Întotdeauna, când deschizi ochii, totul apare deodată: pereţii, casa, ecranul. Niciodată separat, nu te poţi extrage din ambient. De aceea sunt totul, întreaga perspectivă, inclusiv corpul, inclusiv orice alt corp.
Iar când încetezi să mai mănânci şi să mai bei, de asemenea, vezi că totul este energie şi totul este lumină, totul devine mai transparent. Începi să percepi cu întregul corp, de aceea corpul este chiar foarte important. Nu percepi doar cu mintea, cu filtrele mentale, ci întregul corp devine acest instrument foarte sensibil care începe să simtă energiile, oamenii. Dar nu într-un mod în care să fie deranjat de toate aceste informaţii care îl asaltează. Nu, ci rezonează extrem de bine, fiind liniştit, în homeostază. Poţi simţi ce vrea să-ţi spună omul care vine spre tine de peste drum. Nu e necesar să îi analizezi cuvintele, pentru că deja simţi din ce zonă vine. De cele mai multe ori oamenii vin din zona fricii, şi nu prea te interesează chestia asta. Şi nu prea te interesează să întreţii relaţii cu oameni care vin din zona lipsei şi fricii. Pentru că ştii cum va fi energia. Deci poţi diferenţia foarte repede cine din ce zonă vine. De aceea spun că, atunci când nu mănânci şi nu bei, oamenii nu te pot minţi, nu te pot înşela.
Prin faptul că nu te înşeală, nu mă refer la o monogamie loială. Vreau să spun că nu pot profita de tine sau abuza de tine. Pentru că eşti treaz, eşti lucid, vezi ce este adevărat şi ce nu este. Nu simţi lipsa a nimic, aşa că nu vei rămâne cu un partener pentru că ai nevoie de ceva de la el sau pentru că aveţi o casă împreună. Nu vei rămâne la o slujbă pe care o urăşti. Asta, pentru că nu ai frică, nu experimentezi lipsa. În această realitate, totul este diferit.
Există un motiv pentru care traiul autonom poate fi mai dificil pentru unii oameni, pentru că menţin o mulţime de lucruri neautentice în viaţa lor, pe care nu le pot face dacă sunt treji. Aşa că au nevoie să se amorţească puţin, cu mâncare gătită, de obicei, şi cafea şi alte lucruri de genul acesta, pentru a putea duce acea viaţă. Iar dacă nu s-ar mai amorţi, nu s-ar mai putea duce la serviciu, pentru că îşi urăsc slujba, nu s-ar mai simţi îndemnaţi, aşa că au nevoie de cafea, mâncare gătită pentru a nu mai simţi că nu le place. E un fel de amorţire şi un fel de „hai să o facem oricum”. Pentru a se motiva, se înrobesc. Prin mâncare, activează realitatea supravieţuirii, cred că le lipseşte ceva, că au nevoie de această casă, de ipotecă, de bani. Nu-şi pot urma dorinţele inimii. Nu pot face ceea ce le place cu adevărat. Energia vitală este investită numai în supravieţuire: „trebuie să supravieţuiesc!”. Pentru că trăiesc în acea realitate.
În momentul în care încetezi să mănânci şi să bei, acea realitate se schimbă. Eşti în genul: „Hei, vreau să fac ceea ce îmi place cu adevărat şi ştiu că facturile se vor rezolva cumva”. Pentru că în Paradis – paradisul care este aici şi acum, sub picioarele noastre – totul se rezolvă, toate nevoile tale sunt satisfăcute. Oricum, nu vei avea multe nevoi. Dar toate vor fi satisfăcute. Chiar şi dacă vrei să călătoreşti prin lume. Oamenii care nu mănâncă şi nu beau călătoresc, îi vezi călătorind peste tot. Fac ceea ce vor, fac ceea ce le place. E o altfel de realitate.
- Bine, ultima întrebare din partea mea. Spuneai că – fie datorită traiului autonom, fie datorită Eliberării – poţi vedea că totul este, de fapt, energie sau lumină. Întrebarea mea ar fi: vezi, în sfârşit, cum este alcătuită realitatea sau vezi cum eşti în interior şi proiectezi această stare în exterior?
- Da, da. După Eliberare am văzut-o. Când am avut Eliberarea, aveam atât de multă energie vitală, încât nu puteam mânca decât crud. Timp de câteva săptămâni am mâncat doar crud şi foarte puţin. Apoi am revenit la mâncarea gătită şi am ajuns să nu o mai văd. Am avut această realizare şi am păstrat cunoaşterea, dar nu vizual.
Orice nouă experienţă este mai intensă după Eliberare, totul este mai intens, pentru că este proaspăt. După ce ai trăit experienţa separării şi apoi, dintr-o dată, nu mai eşti separat, contrastul este mare. Observi totul, cât de vii sunt copacii, liniştea, tot ce percepi. Apoi, la un moment dat, te obişnuieşti. Mai ales când mănânci alimente gătite, te desensibilizezi. Şi eşti cam amorţit. Încă te bucuri, nu am nicio plângere. Dar calitatea vieţii de acum este mult mai bună, mult mai expansionată.
Unii oamenii nu au avut o Eliberare, ci doar o Trezire – de obicei, când nu mănâncă şi nu beau – oamenii pot avea o Trezire, sau invers, au avut o Trezire şi de aceea se simt atraşi de viaţa autonomă. Cu cât stai mai multe zile fără mâncare, cu atât mai multă energie de forţă vitală acumulezi şi poţi vedea totul. Unii văd şi alte dimensiuni, dacă vor asta. Nu toată lumea este interesată de aşa ceva. Doar dacă eşti interesat, le vei vedea. Dacă contează pentru mintea-corp, atunci le vei vedea. Adică dacă este adecvat pentru tine să vezi, vei vedea.
Alţi oameni au talent în artă sau la muzică. O mare parte a personalităţii lor se îndreaptă spre acele domenii, nu să vadă alte dimensiuni. Deci depinde, fiecare om este diferit. Dar poţi vedea lumina şi energia şi că totul este energie – asta depinde foarte mult de câtă energie vitală poţi accesa. Ceea ce are de-a face foarte mult şi cu mâncarea şi băutura. Unii oameni se nasc cu această vedere. Dar dacă nu bei şi nu mănânci, o capeţi fără efort. Pur şi simplu, aşa vei vedea de la un moment dat. După câteva zile, când corpul tău e curat, poţi vedea totul. Dar de îndată ce bagi ceva în tine, nu mai poţi vedea. Pentru că energia forţei vitale se duce în digestie. Asta e consecinţa.
Dar dacă vrei asta, e în regulă, poţi mânca şi accepţi consecinţele mâncării. La fel cum accepţi consecinţele când bei apă fierbinte. Ştii, uneori oamenii beau cafeaua foarte fierbinte, deşi se ard pe limbă. E acelaşi lucru. Poţi face asta în fiecare zi. E alegerea ta, întotdeauna eşti liber.
- Bine, acum ştiu sigur că nu voi mai lua cina, ci voi ieşi afară să mă plimb puţin prin zăpadă.
- Ştii, e minunat să fii inspirat de mine şi apoi să experimentezi pe cont propriu ca să-ţi dai seama cum e pentru tine. Aşa va deveni cunoaşterea ta şi nu neapărat cum văd eu lucrurile, şi vei vorbi din propria experienţă: cum te afectează mâncarea, cum îţi strică sau nu dispoziţia, ce îţi schimbă, cum te face dependent sau nu. Dă-ţi seama ce ţi se întâmplă. Asta am făcut eu în ultimele luni. Am încercat cu mâncare şi fără mâncare, cu mâncare şi fără mâncare, apoi am încercat doar crudităţi. Mintea mea voia să aibă şi acea realitate beatifică – pe care o numesc Paradisul – dar şi mâncarea. Asta voia mintea mea: de ce să nu le am pe amândouă, de ce nu le pot avea pe amândouă? 😊 Dar nu se poate. Am descoperit că nu pot.
Încă nu am deblocat acea realitate în care să pot avea aceeaşi experienţă. Poate că este posibil, poate că este. Dar nu am deblocat-o încă. E clar că, dacă digeri ceva, o parte din energia ta se duce la digestie. Vibraţia ta scade, pentru că energia ta vitală este folosită, şi de aia te simţi mai puţin fericit. Punct.
Până una-alta, mă aflu sub incidenţa acestor legi ale energiei, funcţionez pe baza acestor legi. Poate că asta se va schimba. Dar deocamdată, suport consecinţele.
- Da, cred că acum oamenii pot să înţeleagă fenomenul, când auzim poveştile despre înţelepţi şi yoghini care îngheaţă prin munţi şi mănâncă fructe când şi când sau deloc.
- Da, asta mă întreabă de multe ori oamenii. Ei spun că "nu mai poţi fi activ, nu-i aşa?" Dar eu nu pot sta în maşină mai mult de 30 de minute. Când nu mănânc, mi se pare atât de nefiresc să stau. Vreau să mă mişc. Aş vrea să-mi duc fiica cu bicicleta în fiecare zi la şcoală, dar din păcate, acum este foarte frig dimineaţa şi nu vrea. Spune că doar după-amiaza vrea cu bicicleta, dimineaţa vrea să meargă cu maşina. Şi atunci trebuie să o duc cu maşina. Eu am o bicicletă electrică, de multe ori îi pornesc motorul, dar uneori dau la pedale, fiindcă vreau să mă mişc mai mult. Şi mi se face frig dacă nu mă mişc suficient. E şi ăsta un motiv.
Şi simt că vreau să fac foarte multe. Când duci un trai autonom, ai foarte mult timp, energie şi resurse, totul se rezolvă. Mă plimb pe afară de patru ori, noaptea pot să mă plimb foarte bine şi mai ales să mă mişc, fac multă mişcare. Pentru că mişcarea generează electricitate. Şi aşa se creează energie.
Şi cum e cu somnul... Dacă dorm mai mult, sunt mai obosită când mă trezesc. Noi suntem fiinţe de lumină. Dacă întrebi un electrician, asta am postat astăzi, care bec durează mai mult: becul care se stinge şi se aprinde des sau becul care rămâne aprins tot timpul. Iar electricianul va răspunde: becul care rămâne aprins tot timpul are o mai mare durată de viaţă. De ce? Pentru că nu este deconectat de la Sursa luminii. Fiind nişte fiinţe de lumină, suntem ca un bec. Când dormim, ne deconectăm, iar durata vieţii se diminuează. Afirm un lucru foarte radical: oamenii mor mai devreme pentru că dorm.
Poţi vedea şi la oamenii mai în vârstă care nu au o pasiune sau un scop în viaţă – mor mai devreme. Oamenii care încă mai au afaceri, familii sau lucruri de făcut şi care nu mănâncă prea nesănătos, nu sunt prea supraponderali, aceştia trăiesc mult, pentru că sunt activi, nu dorm prea mult.
Deci asta-i treaba cu somnul şi cu mişcarea. Cu cât mănânc mai puţin, cu atât mă mişc mai mult. Cu cât sunt mai activă, cu atât am mai multă energie. E o nebunie să crezi că îţi iei energia din mâncare, pentru că atunci nu ai avea nevoie de somn, dacă ar proveni cu adevărat din mâncare.
Să crezi că mâncarea îţi dă energie, e la fel cu a crede că ecstasy-ul îţi dă energie. E doar împrumutată. A doua zi trebuie să stai în pat, pentru că ai împrumutat energia zilei de mâine folosind ecstasy. Ecstasy nu dă nimănui energie. Doar o împrumută. Este un stimulent, la fel ca şi mâncarea. Anumite alimente sunt mai sedative şi altele mai stimulante. De pildă, ciocolata, cafeaua sunt stimulente. Mâncarea gătită este mai sedativă. Unele alimente sunt mai stimulative, ne activează, dar doar ne stimulează.
Să ne eliberăm de dependenţa de stimulente. De la un stimulent la altul, de la unul la altul. Aceasta este viaţa autonomă. Nu o mai numesc viaţă pranică, pentru că noi toţi trăim din prana. Ce este un fruct? Tot prana. Prana este tot ce există. Dar suntem cu toţii dependenţi de mâncare şi de aceea prefer cuvântul autonom. Acum eşti autonom, nu mai ai această dependenţă, sau poate o dată pe săptămână, când decizi că vei mânca ceva cu prietenii tăi. Asta se întâmplă multora, mănâncă de câteva ori pe săptămână. Ei aleg să aibă această experienţă. E posibil. Poţi să o faci. Dar cel puţin acum nu mai eşti dependent în fiecare zi: „Am nevoie de mâncare, că altfel nu pot să funcţionez.” 😊
Mai credeam înainte că mâncarea mă face mai sociabilă. Mi s-a dovedit că nu era adevărat. Îmi amintesc când eram într-un anturaj şi mâncam ceva şi masa dura prea mult, că deja ajungeam la starea de minim energetic după masă şi deveneam agitată. Îmi amintesc bine. Şi nu mă bucuram cu adevărat de companie, pentru că organismul se concentra pe digestie. În schimb, când nu mănânc şi sunt împreună cu oamenii, sunt foarte atentă la conexiunea umană. Nu sunt distrasă de mâncare.
Şi e la fel când crezi că eşti mai sociabil dacă fumezi. Nu, doar ţi se pare că eşti mai sociabil, pentru că, imediat după ce ai fumat, nu resimţi simptomele de sevraj. Ţigara nu te face mai sociabil, ci doar te ajută să fii mai puţin neliniştit, dacă eşti dependent de ţigări. La fel este şi cu mâncarea.
Când am aflat asta, mi s-a părut ceva radical. Simţeam că tot sistemul meu de credinţe se prăbuşeşte. J Tot ceea ce credeam despre mâncare se ducea pe apa sâmbetei. „Ce-i prostia asta? Îmi place să mănânc.” Mi-a fost atât de greu la un moment dat. Da, chiar am jelit. Am jelit, din cauză că eu credeam că mâncarea îmi dă energie. Dar îmi fura energia. Era normal să mă întristez, pentru că mâncarea mă făcea fericită. Asta în momentul în care o mănânci şi când abia o aştepţi. Dar după masă, nu. Eşti obosit.
- Da, cred că avem multe concepţii greşite. De exemplu, când eşti pe o cale spirituală, afli că cea mai mare eroare este concepţia că ai avea un eu. Dar chiar şi în privinţa mâncării, sunt atât de multe prejudecăţi. Dacă nu faci asta, atunci se întâmplă aia. Deşi nu am încercat niciodată altfel.
- Da, şi mai este un lucru foarte important, mâncarea ne alterează conştiinţa. Ne diminuează energia forţei vitale. Ce se întâmplă atunci e că oamenii nu au limpezimea minţii, au anxietate, au depresie. Din cauză că nu sunt în legătură cu ei înşişi, cu Sursa, cu Dumnezeu, cu Unicul. Se duc la guru, la alţi oameni. Ei vin şi la mine. „Te rog ajută-mă, clarifică-mă!”. De ce? De ce sunt eu mai bună decât ei? Ce este mai bun la mine decât la ei? Eu doar am găsit o modalitate de a avea mai mult acces la energia mea vitală. Asta e singura diferenţă. Nu sunt mai grozavă decât ceilalţi oameni. De aceea vin la mine.
Iar acesta este un instrument care îi poate ajuta pe oameni să aibă mai mult acces la energia lor vitală. Când am început să trăiesc fără mâncare sau să o diminuez, am început să văd cât este de nefiresc ca oamenii să vină la mine pentru a căpăta înţelepciune şi claritate. Pot să o aibă ei înşişi. Eu nu văd nicio diferenţă, nu mă văd ca fiind mai înţeleaptă decât alţi oameni sau mai bună sau mai deşteaptă. Văd că am un Dumnezeu în faţa mea, dar ei nu au acces la El. Din cauza substanţelor şi a mâncării, a apei, a băuturilor şi a tuturor convingerilor limitative care ne ţin captivi în acea realitate.
Desigur, îmi place să ajut oamenii, îmi place să vorbesc cu oamenii – nu asta voiam să spun. Îmi place să le fiu aproape, îmi place să-i sprijin şi să mă pun în slujba lor. Asta îmi dă şi mie energie. Nu pot trăi fără alţi oameni. Nu este plăcut să trăieşti fără a fi de vreun ajutor sau fără a fi în legătură cu oamenii. Şi acum mă bucur enorm să vorbesc cu tine.
Din punctul ăsta de vedere, da. Dar mi-ar plăcea şi să văd că oamenii au mai mult acces la energia lor vitală şi că îşi dau singuri răspunsuri, că îşi aud intuiţia, fiind abstinenţi. Îndată ce oamenii nu mai mănâncă şi nu mai beau, nu mai caută niciun guru. Orice răspuns ai nevoie, vine singur. Totul îţi este clar. Totul se aranjează. Nu mai apar nealinieri, nepotriviri. Ele apar doar când începi să mănânci din nou, atunci devii mai puţin conştient.
Şi atunci apar întrebările. Întotdeauna întrebările apar atunci când nu ştim ceva. Şi nu e rău să ai întrebări, deloc. Dar răspunsul e mult mai eficient când vine de la tine însuţi. Când ai o întrebare şi îţi poţi răspunde singur, e mult mai eficient.
Şi, da, am avut şi eu învăţători. Încă mai am. Învăţ de la alţi oameni. Mă inspiră. Dar majoritatea lucrurilor pe care trebuie să le ştiu, le aflu de una singură.
- Bine. Cred că a venit momentul să ne apropiem de final. Pe cei care încă ne mai urmăresc i-aş redirecţiona către canalurile tale, aşa că voi pune link-urile în descrierea videoclipului. Faci şedinţe prin Zoom, sesiuni de grup şi sesiuni individuale, nu-i aşa?
- Da, da.
- Dacă doriţi să vorbiţi cu Nagis, puteţi obţine mai multe informaţii în link-uri. Obişnuiesc să închei episoadele mele dând ultimul cuvânt invitatului. Ce mesaj ai pentru oamenii care caută sau încearcă să trăiască o viaţă conştientă?
- Nu eşti nebun dacă vrei să trăieşti beatitudinea în fiecare clipă şi fericirea în fiecare moment. Nu eşti nebun dacă vrei să vezi cum este să fii complet liber şi, în acelaşi timp, având control complet asupra realităţii tale, asupra a tot ceea ce ţi se întâmplă în viaţă. Nu eşti nebun dacă vrei asta. Este o dorinţă autentică şi naturală care provine din Fiinţa ta originară, cine eşti tu cu adevărat.
Şi există instrumente şi modalităţi de a avea acces la dorinţele tale cele mai adevărate şi de a-ţi împlini cele mai autentice dorinţe. Cred că acesta este motivul pentru care exist, să-mi văd cele mai autentice dorinţe împlinite în realitatea fizică şi pentru a integra lecţiile care îmi sunt menite, pentru a-mi vedea realizate cele mai adevărate dorinţe şi pentru a mă bucura de viaţă, a mă simţi vie şi a fi vie. Şi asta este ceva natural.
Asta vreau să le spun oamenilor. Există căi de a te regăsi pe tine însuţi. Trebuie doar să faci din asta o prioritate şi se va întâmpla.
- Frumos. A fost minunat. Mi-a plăcut foarte mult. Dacă vreţi să aflaţi mai multe informaţii, accesaţi canalul ei. Asta a fost tot pentru astăzi. Să aveţi o zi minunată. Numele meu este Till şi aţi vizionat „Till Talk”.
- Mulţumesc.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
3 februarie 2023
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=dzAq4NiQAr4
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Nargis Non-duality, videoclip publicat pe 4 ianuarie 2023.