<  Pagina Nondualitate radicală


Ce este nondualitatea (18)

Richard Sylvester spune că, orice ai face, nu eşti tu făptuitorul. Videoclipul subtitrat în limba română este încorporat la sfârşitul textului

Esenţa non-dualităţii este că nu există un sine

Foarte multe s-au scris şi vorbit despre non-dualitate. Şi trebuie să ridic mâna şi să recunosc că şi eu sunt vinovat de adăugarea multor cuvinte vorbite şi scrise la imensul munte de cuvinte despre non-dualitate. Dar, în esenţă, ceea ce spunem aici şi ceea ce scriem în alte locuri este cu totul şi cu totul foarte simplu. Şi poate fi rezumat în câteva cuvinte.

Esenţa non-dualităţii este că nu există un sine. Nu există un eu. Dacă percepţia non-duală înseamnă ceva, înseamnă să percepi sau să observi că nu există un eu. Dacă acele cuvinte dificile şi oarecum înşelătoare precum „iluminare, eliberare, trezire” înseamnă ceva, atunci, repet, miezul acestora este că nu există un sine. E o simplitate absolută în acest mesaj. Este cu totul şi cu totul extrem de simplu. Este vorba doar de observarea faptului că nu există niciun eu. Aceasta este non-dualitatea.

Dar apare, desigur, o problemă. Iar problema este că, deoarece nu există un sine, acest adevăr nu poate fi observat de nimeni. 😊 Am putea spune că, deoarece nu există niciun sine, „noi” nu putem observa acest lucru, din cauză că „noi” nu existăm. Ideea este că nu există nimeni aici (Richard) şi nu există nimeni acolo (ascultătorul) care să observe că el nu există, că sinele său este inexistent.

Sună ca un paradox teribil. Este chinuitor pentru minte. De fapt, mintea poate fi complet zăpăcită. Poate rămâne năucă ani de zile.

Deci ceea ce se spune aici – care poate suna iremediabil de paradoxal, chiar contradictoriu, dar vă garantez că nu-i aşa – este că nu există un sine. Şi acest lucru poate fi perceput, dar nu de către „mine”. Nu a fost perceput de „eu”, nu poate fi perceput de „tine”, nu va fi perceput de „voi”. Cu toate acestea, senzaţia că există cineva care stă aici şi caută non-dualitatea, eliberarea, trezirea, iluminarea, sau oricum vrem să-i spunem, senzaţia că există cineva aici care o caută şi, poate, că există cineva acolo – n-am cum să nu presupun asta – care caută non-dualitatea, această senzaţie poate, pur şi simplu, să dispară. Şi dacă acea senzaţie dispare, atunci ce rămâne? Atunci ce este acolo?

Dacă acea senzaţie dispare, atunci ceea ce rămâne este, pur şi simplu, orice se întâmplă, tot ceea ce există, pur şi simplu, tot ceea ce apare în Unime, tot ceea ce se iveşte în Vacuitate. Iar tot ceea ce apare în Vacuitate nu conţine un sine, nu va conţine un sine, nu poate conţine un sine. Pentru că sinele nu există.

Aşadar, dacă ne simţim confuzi în privinţa non-dualităţii, 😊 derutaţi de toate lucrurile care se spun şi de limbajul specific şi de neînţelegerile dintre diferiţi vorbitori şi de disputa dacă poate exista sau nu o cale şi practici nondualiste, într-un fel, toate acestea pot fi lăsate deoparte, căci totul este minunat de irelevant, este glorioasa minte de maimuţă care îşi face lucrarea ei de a ne ameţi cu confuzii atractive – mintea de maimuţă care nici măcar nu există, dar care pare, totuşi, să existe.

Putem uita de toate astea. Aici vorbim despre ceva atât de minunat şi de şocant şi de absolut de simplu. Sfidează orice logică, sfidează experienţa personală – mai bine zis, ceea ce pare a fi experienţa „mea personală”, pentru că, de fapt, nu există aşa ceva. Sfidează bunul simţ, sfidează experienţa de zi cu zi, sfidează toate astea.

Şi totuşi, atunci când este perceput, este totalmente inevitabil şi absolut incontestabil: nu există vreun sine.

Dar dacă nu aveţi suficienta înţelepciune de a nu vă lăsa atraşi într-o conversaţie sau chiar o dispută într-un pub, bar sau cafenea, ştiţi voi, cu nişte prieteni sau chiar, Doamne fereşte, cu un străin care vrea să ştie care-i treaba cu non-dualitatea asta în care v-aţi băgat, probabil că cel mai bine ar fi să evitaţi acest tip de discuţii, dacă se poate. Dar dacă nu le puteţi evita absolut deloc şi vreţi să limitaţi explicaţiile la nivelul cel mai simplu, căci nu-i o idee bună să intraţi în complexităţi, atunci menţionaţi că puteţi să le oferiţi doar această sumară descriere: Ce este nondualitatea? Este percepţia faptului că nu există un sine. Iar dacă sunteţi norocoşi, fraza asta ar trebui să încheie definitiv discuţia 😊 şi toată lumea să continue apoi să-şi bea fericită berea şi să vorbească despre politică, fotbal şi religie sau orice altceva este pe ordinea de zi.

Mă opresc aici. Acesta este un mesaj extrem de simplu, în ciuda numeroaselor complexităţi care par să fie agăţate de el. Dacă trezirea înseamnă ceva, dacă eliberarea înseamnă ceva, dacă percepţia non-dualităţii înseamnă ceva, este percepţia, înţelegerea, recunoaşterea directă a faptului că nu există un „eu”.

Vă las cu asta, în timp ce mă chinui să găsesc butonul de oprire al acestei înregistrări.

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
14 august 2022

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=xp7eM1nDBbE

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Richard Sylvester, videoclip publicat pe 22 iulie 2022.