Diferenţa dintre iluminare şi disociere

Shar Jason este o învăţătoare spirituală care se focalizează pe:
- Aducerea Prezenţei în corpul fizic, prin atenţie conştientă.
- Dizolvarea sinelui separat (deconstruirea identităţii) prin contemplare, lucrul cu declanşatorii de reacţii emoţionale, înlăturarea credinţelor, munca cu umbra şi renunţarea la ataşamente.
- Eliminarea blocajelor către trezirea inimii.

Este o întrebare la care e dificil de răspuns, dar voi face tot posibilul să răspund pe baza propriei mele experienţe.

Deci, în primul rând, ce se disociază? Cum înţeleg eu, deşi nu sunt terapeut, nu sunt psiholog, dar din experienţa mea de a face asta timp de 40 de ani, cred că face parte dintr-o reacţie a sistemului nervos care se întâmplă automat, de multe ori încă din copilărie, când apar multe traume şi pericole şi lucruri care se întâmplă şi înveţi automat să scapi ca să nu simţiţi impactul din plin al traumei care ţi se întâmplă. Deci este ceva cablat în noi în acest mod, încât să fie o Graţie ca să nu resimţim la fel de rău sau intens ceea ce se întâmplă. Şi ne protejează, ne protejează sănătatea. Deci asta a fost cablat în noi la o vârstă fragedă.

Şi dacă avem multe traume, o facem des. Şi putem ajunge într-o stare în care, dacă am trăit multe greutăţi în viaţă, putem trăi într-o stare permanentă de disociere fără să ne dăm seama. Şi atunci poate vom părea lipsiţi de emoţii, poate cam reci sau distanţi, ne vom simţi amorţiţi, poate, ne vom simţi cam fără acces la emoţii fie pozitive, fie negative, ne vom simţi neutri, poate ne vom simţi distraţi sau neatenţi, sau că nu participăm cu adevărat la viaţă sau nu ne vom simţi cu adevărat în corp.

Ne-am putea privi dintr-o altă unghi, ca şi cum nu am trăi cu adevărat viaţa, se poate simţi ca o stare modificată de conştiinţă. Se simte uşor diferit de la persoană la persoană, dar în esenţă, ieşim în sus şi nu mai suntem în corp, orice am fi acolo, sus. Şi experimentăm detaşaţi, trăim viaţa într-o stare detaşată şi asta ne face să simţim totul mai puţin intens în corp, iar asta, pentru a ne proteja.

Asta este complet în regulă şi sunt recunoscătoare că acest mecanism este oferit umanităţii, ca să putem supravieţui şi funcţiona în continuare. Este minunat pentru supravieţuire şi pentru sănătatea noastră, cu siguranţă. Dar în legătură cu trezirea (nonduală) lucrurile se complică puţin, deoarece disocierea poate imita cum se simte Conştiinţa, cum se simte Golul.

Şi astfel putem fi curioşi când avem aceste experienţe de trezire. S-ar putea să ştim asta despre noi înşine, că ne disociem poate doar când intrăm într-o traumă sau când se întâmplă ceva rău şi ne dăm seama că părăsim din nou corpul, că pierdem legătura cu corpul, că nu mai ne simţim emoţiile. Sau poate ştim că suntem cam mereu într-o stare permanentă de disociere şi lucrăm la asta în terapie.

Dar s-ar putea şi să trecem printr-o trezire şi să accesăm natura noastră esenţială, care are trăsături similare cu disocierea.

Deci, da, poate fi confuzie, este o întrebare la care e greu de răspuns, dar eu simt că, dacă ne disociem des, din cauza unei vieţi grele cu necazuri continue sau a multor traume în copilărie, atunci putem începe, cu siguranţă, procesul de trezire şi să accesăm Fiinţa noastră, adevărata noastră natură, GGolul, într-un mod disociat.

Iată ce am făcut eu în cam primii 10 ani ai procesului de trezire: făceam practică spirituală şi meditam şi toate lucrurile normale, dar le făceam mai ales într-un mod disociat, pentru că eram în afara trupului în mod natural, fără să-mi dau seama. Şi puteam accesa accesa stări modificate de conştiinţă, lucram chiar ca medium, accesam stări mistice. Şi cred că accesam şi Golul, îmi accesam natura esenţială în acea perioadă, dar o făceam într-un mod transcendent, ceea ce numesc eu "modul transcendent". Adică îl accesam într-un mod neîncorporat, sus şi afară aici. Şi o făceam foarte natural, pentru că asta făcusem toată viaţa, eram foarte traumatizată şi mă disociam foarte natural.

Deci cred că oamenii care se disociază au o înclinaţie şi o abilitate naturală de a-şi accesa Fiinţa mai uşor decât cineva care nu se disociază, dar o fac într-un mod disociat, într-un mod transcendent, care are sens, adică este aici sus şi afară unde se accesează Conştiinţa şi Golul.

Nu cred că, pentru că te disociezi, nu îţi accesezi Fiinţa. Cred că unii oameni care se disociază îşi pot accesa Fiinţa, dar o fac într-un mod transcendent, nu un mod întruchipat. Cam aşa aş răspunde la această întrebare...

Da, poţi. Poţi fi în ceea ce eu numesc "faza transcendentă a trezirii", când îţi accesezi Fiinţa prin practici spirituale sau automat şi spontan prin acel mod transcendent, ai acces tocmai pentru că te poţi disocia. Îţi oferă acces la Fiinţă într-un mod transcendent. Persoanele cu anumite boli mintale, tulburări disociative, persoanele cu traume îşi pot accesa Fiinţa şi transcende fie automat, fie destul de uşor, fără prea mult efort şi sunt destul de buni la faza transcendentă a trezirii, am observat asta destul de des, pentru că sunt deja cablaţi aşa, să fie sus şi în afară, scăpând de corp în felul ăsta.

Aproape că este un avantaj pentru faza transcendentă să ai un fel de problemă de genul acesta, că te disociezi. Unde lucrurile se complică, unde devine un dezavantaj este în altă etapă a trezirii, pe care o numesc "faza de întruchipare", când după ce am transcens şi am explorat Golul şi ce este Viaţa pentru noi şi am trăit-o, apoi trebuie să coboare şi să se întruchipeze în trup, ca să aducă trezirea aici în carne şi oase şi să o integreze.

În acest punct, oamenii care s-au disociat şi au fost traumatizaţi şi au tulburare disociativă de identitate, care a fost utilă în etapa anterioară, aici pot începe să dea de greu şi chiar să se oprească aici. Foarte mulţi pot rămâne în faza transcendentă, unde le este mai uşor să fie... Rămân la acel nivel de trezire pentru tot restul vieţii, ceea ce este de înţeles.

Dar pentru ca trezirea să devină permanentă, trebuie să o întruchipăm, aceasta este calea: trebuie să coboare şi în corp ca să devină permanentă. Nu există nicio scurtătură de la faza transcendentă la trezirea permanentă. Trebuie să treacă prin faza de încorporare, care este o fază grea...

Mai ales dacă ai motive pentru care te disociezi, probabil că există un motiv pentru care întruchiparea nu te face să te simţi bine. S-ar putea să o simţi extrem de traumatizantă, şi zgomotoasă şi dureroasă în organism. Dar acestea pot fi rezolvate prin anumite tipuri de terapie cum ar fi Experienţa Somatică, lucruri care acţionează asupra contracţiilor din corp şi asupra zgomotului din corp, din sistemul nervos.

Deci se poate face ceva, din fericire, şi se poate vindeca. Numai că poate fi un proces destul de greu, aşa că unii oameni se vor opri şi vor rămâne în faza transcendentă. Dar dacă vrem să continuăm să progresăm şi să întruchipăm trezirea pe deplin, atunci trebuie să găsim o modalitate de a o întruchipa.

Şi atunci nu ne vom mai disocia. Va dispărea chiar şi capacitatea de a o face. Există o fază de tranziţie, am observat la oameni, care vor începe să coboare în corp şi să guste din plăcerea asta. Pot fi în mare parte disociaţi şi încep să dezvolte conştientizarea corpului, încep să se simtă în corp, corpul începe să se trezească şi începi să simţi unele locuri amorţite şi pe care le trezeşti şi le scoţi din îngheţare. Şi începi să simţi mai mult corpul tău, observi că se trezeşte şi trece prin propriul său proces de trezire. Asta se va întâmpla pe măsură ce omul începe să coboare în corpul său, şi probabil că va observa că nu se simte foarte bine aici.

Exact de asta am încercat să scap prin disociere, pentru că este foarte traumatizant, foarte dureros, este emoţional, foarte dureros psihologic... Şi treptat, în timp, dorinţa sau capacitatea de disociere va deveni din ce în ce mai mică şi se va petrece o ajustare prin care întruchiparea se va intensifica şi lucrurile se vor linişti în corp şi va fi mai plăcut să rămâi în corp, până când va rămâne doar o odihnire permanentă în trup, iar disocierea nu se mai întâmplă.

Dar de obicei există multă tranziţie şi agitaţie când încorporarea are loc la cineva care se disocia anterior. E un semn pozitiv minunat că progresezi, dacă începi să te scufunzi în corp, chiar dacă este dureros. Observi că începe să se trezească şi vrei să acorzi mai multă atenţie corpului. Iar acea disociere care se simţea bine odată, care se simţea ca o evadare, pe care anterior o simţeai ca fiind singurul loc în care voiai să fii, acum începe să se simtă cam inconfortabil şi te bucuri să te simţi mai întruchipat, te simţi mai viu şi mai real şi îţi place să-ţi simţi emoţiile şi nu mai vrei să te simţi amorţit şi neatent.

Chiar vrei asta, începi să o preferi şi să faci practici care te vor atrage mai mult în corp. Acea dorinţă de a scăpa de el începe să devină inconfortabilă şi vrei să renunţi la ea. Aşa se petrece tranziţia în care devii treptat tot mai întruchipat, până când rămâi în corp şi nu te mai disociezi şi nici măcar nu-i vei duce lipsa.

Apoi intri în ceea ce eu numesc "faza de realizare a trezirii", care este în mare parte despre corp. Deşi mai pot apare momente când te disociezi, poate când atingi o traumă foarte dificilă şi s-ar putea să te disociezi din nou şi trebuie să treci printr-un proces de conştientizare şi să lucrezi cu tine ca să nu te mai disociezi.

Poate ai nevoie de ajutorul unui psihoterapeut de traume. Este foarte probabil, dacă te disociezi, că ai nevoie de ajutorul unui specialist cum ar fi un specialist în Experienţă Somatică. Probabil că ai traume, dacă te disociezi aşa... Deci s-ar putea să ai nevoie de cineva care să te ajute să controlezi reacţiile sistemul nervos când atingi acea traumă. S-ar putea să-ţi fie prea greu să o faci singur.

Deci când intrăm în traume sau când intrăm în adevărata noastră natură şi vedem lucruri ce ne înfricoşează, întâlnim Golul... percepem singurătatea existenţială şi chestii de genul acesta, s-ar putea să începem din nou să ne disociem, pentru că este răspunsul natural, cablat deja în sistemul nervos când lucrurile devin copleşitoare, pentru a ne proteja.

Însă începem să observăm că asta ne împiedică trezirea, ne împiedică progresul vindecării, şi înţelegem că trebuie să nu mai facem asta dar poate fi destul de dificil, fiind ceva automat. Şi atunci avem nevoie de un specialist care să ne ajute să trecem prin asta, dar este util să ştim că scopul nostru final este să ne oprim disocierea, acesta e scopul dacă vrem să avansăm cu trezirea.

Deci, oare cineva ar putea fi permanent treaz, adică să ajungă până la eliberare, şi totuşi să se disocieze?

Cred că în faza de întruchipare în care te sileşti să cobori, chiar dacă iniţial încă te disociezi, ajungi la un punct în care încetezi să te disociezi, încetezi să transcenzi, nu mai ai experienţe transcendente mari, pentru că eşti cu adevărat blocat în corp, trăieşti dinspre corp. Asta se întâmplă cu mult înainte de mutaţia definitivă, pe care am putea-o numi eliberare, iluminare, când devine permanentă.

Şi nu cred că cineva care se află în acel stadiu ar mai fi disociat. Asta e părerea mea.

Deci dacă te disociezi mereu, probabil că eşti în faza transcendentă a trezirii. Deci da, poţi trece printr-o trezire şi să fii disociat. Cred că cele două merg mână în mână, mai ales dacă vorbim de faza transcendentă a trezirii.

Ai putea fi în etapa iniţială a fazei de realizare, dacă te disociezi ocazional când te loveşti de ceva foarte copleşitor. Da, ai putea fi în primele etape ale fazei de întruchipare a trezirii. Aceasta este doar părerea mea. În etapele ulterioare ale întruchipării e foarte puţin probabil că te-ai disocia. Nu-mi pot imagina aşa ceva. Când eşti treaz, nu se întâmplă disocierea, trezirea e complet întruchipată, nu mai e scăpare, n-ai încotro să mergi, este o stare permanent întruchipată.

Prin ce se simte diferită disocierea de accesarea naturii tale esenţiale, a naturii tale de Gol?

Trebuie să fii atent la faptul că adevărata ta natură se simte bine de obicei. E un sentiment pozitiv, te simţi viu... Te simţi foarte prezent în corp, dar nu întotdeauna, în funcţie dacă accesezi trezirea într-un mod transcendent sau întruchipat. Dar un indicator este că te simţi foarte prezent şi aici, în corp. Se simte pozitiv, viu, nu este o senzaţie de amorţeală moartă sau o senzaţie de neatenţie. Este foarte vibrant şi un sentiment de existenţă, este puternic...

Da, este fără formă şi de aceea este descris prin cuvântul Gol. Asta înseamnă doar că este gol de formă, nu că ar fi gol într-un sens deprimant. Deci nu cred că acel cuvânt e prea potrivit pentru a-l descrie. Indică doar faptul că nu are nicio formă, dar este foarte mult ceva, nu un lucru, dar ceva foarte viu şi vibrant. Este ceva total diferit în felul său, e greu de descris, dar foarte real, care poate fi trăit de oricine.

Deci dacă te simţi secat sau deprimat, sau detaşat sau amorţit, eşti foarte probabil într-o stare disociată. Iar dacă te simţi plin de energie şi viu şi te simţi pe deplin conectat cu lumea exterioară - este aproape opusul, într-un fel - te simţi pe deplin aici şi online, pe deplin treaz, plin de viaţă, pe deplin viu, atunci este mai probabil că accesezi Golul.

Acum, doar pentru că suntem într-o stare disociativă, nu înseamnă că adevărata noastră natură a plecat. Nu poate merge nicăieri, ci doar este acoperită de ceea ce experimentăm în starea disociativă. Probabil că ne disociem de Conştiinţă, de adevărata noastră natură, distanţându-ne de ea la fel ca de orice altceva ce ne aduce provocări în corp. De fapt, ea nu a plecat nicăieri, ci doar ne-am disociat de ea. Conştiinţa e cea conştientă de această disociere, să zicem aşa. Deci nu pleacă nicăieri, numai că e mai puţin probabil să o observăm dacă suntem într-o stare disociată profundă, din cauză că s-a întâmplat ceva rău.

Ar putea fi destul de greu să-ţi observi adevărata ta natură atunci. Desigur, poţi să încerci să o cauţi, dacă poţi, s-ar putea să găseşti ceva pace. Dar este interesant să observi diferenţa pe cont propriu dintre o stare disociată, în care poate nu te simţi cel mai bine - s-ar putea să-ţi dea o durere de cap, să fii puţin ameţit, s-ar putea să nu fie la fel de plăcută - versus accesarea a ceva care este cu adevărat supranatural, este mistic, este dincolo de cuvinte, este cu adevărat uimitor.

Aşa că spun: încearcă să experimentezi singur şi vezi dacă poţi observa diferenţa dintre cele două. Dar e foarte posibil să treci printr-o trezire şi să accesezi natura ta esenţială într-un mod transcendent când ai probleme cu disocierea. Te încurajez să cauţi ajutor la cineva care te poate ajuta pentru a reveni în corpul tău şi să găseşti siguranţă în trup. Observă că aici este acasă, aici este siguranţa... Nu mai trebuie să ne disociem, nu mai suntem în pericol. Găseşte acea siguranţă în corp şi ajutorul care să te ghideze prin acest proces, fiindcă nu te va ajuta doar să te simţi mai bine şi să nu te mai disociezi, şi să te conectezi cu emoţiile şi corpul tău şi să ai o viaţă mai plăcută, ci te va ajuta, de asemenea, să ajungi la trezirea permanentă.

Shar Jason - Diferenţa dintre iluminare şi disociere