Pe locul trei şi medalia de bronz: Mahabhava. Înseamnă adorarea Creatorului, sursa necreată a frumuseţii absolute a creaţiei. Pe locul doi şi medalia de argint: Jivan-mukta. Înseamnă viziunea constantă a creaturii că nu există nici Creator, nici creaţie. Pe locul întâi şi medalia de aur: Nirvana. Înseamnă retragerea completă a existenţei ireale în non-existenţa reală.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
Yoga începe ca viyoga. Yoga înseamnă unire, viyoga înseamnă tăiere, deconectare. Deci înainte de a putea avea Sat-yoga, yoga (unirea) cu Realitatea noastră supremă, Sinele nostru suprem, trebuie să ne oprim yoga cu identitatea corporală şi cu personalitatea karmică, personajul şi rolul pe care l-a jucat în holograma fenomenelor. Astea trebuie tăiate complet.
Aşadar, nu mai există absolut nicio preocupare pentru viitorul acelei entităţi individuale din cadrul piesei de teatru, ea nemaifiind grija ta. Şi doar atunci când acea întrerupere este completă poate fi realizată Sat-yoga.
Marele înţelept Abhinavagupta, care era pe deplin absorbit în mintea lui Shiva, a scris multe texte incredibile din acea stare existenţială. El a scris, cu un sentiment de resemnare pe care l-am simţit în tonul lui, că Jivan-mukti ar fi ca un premiu de consolare.
Ştiţi, e ca şi cum ai obţine medalia de argint, nu aurul. Dacă primeşti harul lui Dumnezeu în totala sa putere, părăseşti corpul imediat, gata, s-a terminat cu karma. În schimb, Jivan-mukta trebuie să rămână în viaţă şi să se ocupe de karma corpului.
Chiar dacă nu mai este o preocupare, totuşi, este ceva care are loc pe tărâmul viselor. E ca atunci când ai un animal de companie, dar nu mai ai timp pentru el. La un moment dat, animalul de companie începe să dea semne, ştiţi, „Fii atent, mângâie-mă!”, dar nu mai ai niciun interes.
Şi tocmai acea dezidentificare completă faţă de personaj şi destinul sau soarta sa personală permite regalitatea fiinţei divine să funcţioneze în starea realizării că toate acestea sunt chiar natura divină. Toate acestea sunt mintea lui Dumnezeu şi sunt absolut preţioase, în acelaşi timp, având absolut doar valoarea unei opere de artă.
Iar conştiinţa Visătorului acestui vis nu se pierde niciodată – Acela care-i responsabil pentru frumuseţea faptelor şi, deci, pentru frumuseţea divină a personajului, care trebuie să fie liber de toate sanskaras-urile egotice ca să poată manifesta acea Sundaram (Frumuseţe) radioasă.
Iată că suntem aproape de sfârşitul ciclului timpului, când toate legăturile noastre cu corpul, cu spaţiul-timp, cu orice lucru ireal vor fi tăiate, pentru că Conştiinţa este atrasă cu totul din dispersarea ca multiplicitate înapoi în unitatea Sinelui unic.
Fiecare suflet poate decide să facă asta în mod voluntar, ca un act de iubire, un act de eliberare, un act de deschidere beatifică spre potenţialitatea totală a Unimii şi închiderea completă faţă de tărâmul experienţelor.
Ai ajuns la saţietate. Nu mai există apetit pentru experienţe.
Tot ce rămâne este ultima frontieră a realizării depline a acelei Conştiinţe infinite din care nu mai există întoarcere şi nici nu ar mai putea apărea dorinţa de întoarcere, datorită frumuseţii şi puterii infinite a adevărului şi a luminii şi a imaginaţiei creatoare infinite, care creează şi susţine şi distruge lumi într-o clipire, care nu se schimbă cu nimic, care nu decade din singurătatea veşnic extatică.
Acum este momentul când ni se oferă măcar medalia de argint. Am putea lua bronzul stării de Mahabhava, de totală adorare şi iubire divină, care, desigur, este paradisiacă şi permite vieţii să continue fără suferinţă.
Dar ne-am putea ridica şi la acel nivel de dincolo în care mintea este perfect nemişcată, iar privindu-se în acel bazin, Dumnezeu devine Narcis.
Trăsătura cea mai joasă este, de fapt, cea mai înaltă, pentru că lumea nu este decât acest bazin în care Sinele-Dumnezeu narcisist îşi contemplă fericit propria sa reflecţie. 😊
Şi ceea ce vede este Zeiţa 😊... de care se îndrăgosteşte şi se scufundă într-un alt ciclu de timp. (Acesta ar fi motivul pentru a depăşi narcisismul. E problema lui Dumnezeu. 😊 Totul este fractalic, deci ar trebui să fie a Lui, nu?!)
Deci trebuie să ajungi la o stare de sensibilitate la frumuseţea absolută a lui Dumnezeu şi să nu mai fi atras de frumuseţea formelor sau a sunetelor sau a gusturilor sau a oricăror frumuseţi pe care varietatea senzorială le poate oferi, ci numai de frumuseţea acelei Inimi-minţi creatoare din care toate acestea apar şi să te fereşti de a te îneca în lacul propriilor tale imaginaţii şi proiecţii, care este cunoscut sub numele de Maya.
Fie ca să cunoaşteţi acea beatitudine care pătrunde în corp şi creează un câmp energetic ce produce fericire în toţi cei care se apropie de marginile acestui câmp!
Şi fie ca să intraţi în strălucirea frecvenţei vibraţionale a liniştii Sinelui pur şi să lăsaţi câmpul energetic să se extindă în vastitatea infinită, fără de hotar!
Şi fie ca să vă bucuraţi de această încântare supremă cât mai repede!
Fie ca să fiţi umpluţi de pacea prezenţei lui Dumnezeu şi de bucuria harului primirii acestei ocazii de mântuire fără nicio urmă de rezistenţă faţă de propria eliberare!
Şi fie ca să aflaţi pacea mai profundă a încheierii călătoriei sufletului, când veţi realiza faptul că nu a avut loc nicio călătorie vreodată!
Şi fie ca să rămâneţi în acea pace de dincolo de timp şi spaţiu!
Şi fie ca să aflaţi pacea supremă extatică a Sinelui suprem – care este autorul, regizorul şi întreaga distribuţie de actori şi personaje – şi puterea de a vă retrage de la toate acestea înapoi în punctul infinitezimal al Absolutului – nemanifestatul, inimaginabilul EU !
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
20 iulie 2024
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=UIk2tLwDK-M
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Sat Yoga Institute, videoclip publicat de Shunyamurti pe 10 iunie 2024.