Conform maestrului Shunyamurti, cele 7 niveluri ale iubirii sunt: 1) Iubirea pentru gratificare, 2) Iubirea pentru plăcerea de a fi iubit, 3) Iubirea condiţionată într-un domeniu limitat, 4) Iubirea de prosperitatea comună, 5) Iubirea de lume, natură, de întreaga viaţă, 6) Iubirea de Dumnezeu, 7) Iubirea infinită, nonduală.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
Mai întâi de toate, să vorbim despre cele şapte niveluri ale iubirii. Poate vei dori, Swati, să scrii pe tablă... Este important să înţelegeţi unde vă aflaţi pe această hartă şi care sunt obstacolele în calea atingerii următoarelor niveluri.
Primul nivel de iubire este cel al unei fiinţe infantile neajutorate, care cere mereu să i se satisfacă dorinţele. Este o stare de iubire, dar care pretinde mereu, pentru că se bazează pe nevoie. Nu este un nivel superior de iubire, dar este nivelul la care rămân multe ego-uri, chiar şi atunci când, biologic, sunt adulţi.
Deci puneţi-vă întrebarea: mai exercită natura mea presiune pentru vreo satisfacţie de orice fel? Sau am capacitatea de a accepta, de a amâna obţinerea satisfacţiei, de a împărţi, de a dărui, de a renunţa cu generozitate la ceva care mi-ar oferi satisfacţie şi de a nu fi, să zicem, lacom sau a mă întinde prea mult sau de a lua ce nu este al meu, de a râvni la ceva?
Toate aceste vechi porunci se referă, în esenţă, la a nu fi în acea stare, pentru a crea relaţii de grup armonioase sau în familie sau în comunitate.
Sunt sigur că nimeni de aici nu prezintă asemenea caracteristici, aşa că vom trece la al doilea nivel, care este plăcerea de a fi iubit. Iar dacă îţi place să fii iubit mai mult decât îţi place să iubeşti, atunci eşti într-o stare de dependenţă. Pentru că eşti mereu în căutarea privirii celorlalţi, a aprobării sau a dorinţei lor, a rivalităţii mimetice sau a invidiei, a geloziei sau a oricărui lucru care ţi-ar dovedi că eşti, de fapt, un obiect dezirabil.
Prin urmare, trebuie să ieşi din starea de obiect pentru a putea dezvolta plenitudinea puterii iubirii.
Al treilea nivel ar fi iubirea condiţionată într-un domeniu limitat. Iubirea este condiţionată, fiindcă depinde de modul în care te tratează ceilalţi. Poţi iubi pe cineva azi, dar apoi să spună ceva ce nu-ţi convine, ca iubirea ta să dispară mâine.
Şi iubirea este doar pentru o anumită persoană sau un sistem familial sau un grup sau o cultură religioasă sau etnică sau o altă sferă limitată a iubirii. Acest tip de dragoste este, de fapt, o dorinţă de a primi ceva înapoi de la acele fiinţe. Nu este o dragoste altruistă.
Mi se părea că "altruist" vine de la "all-true"-ist, Însă vine de la francezul "autrui", celălalt. Înseamnă să oferi celuilalt, în loc să iei de la celălalt şi să ţii pentru tine. Totuşi, eşti "total sincer" (all true) în relaţia ta cu celălalt.
Al patrulea nivel este iubirea de prosperitatea comună. Este încă o iubire de prosperitate, dar este pentru toţi. Şi pentru bunăstarea şi virtutea morală a grupului sau comunităţii tale. Deci este o dragoste care vrea să ridice conştiinţa şi să aducă lucruri bune în comunitatea ta, dar există întotdeauna şi dorinţa de profit.
Un negustor vrea să aducă obiecte frumoase ca să-şi bucure comunitatea, dar există o marjă de profit implicată în acel comerţ, pentru energia folosită în dobândirea acelui obiect şi orice alte cheltuieli pe care le-a avut. Şi astfel, tinde să existe un fel de schimb reciproc la acest nivel de iubire. Şi încă nu este altruistă în sensul deplin al cuvântului.
Apoi, la al cincilea nivel, sunt cei care iubesc întreaga lume, iubesc natura, iubesc armonia, iubesc durabilitatea resurselor naturale, o iubire care susţine continuitatea bunăstării pe viitor a rasei, a speciei, a comunităţii, a lumii, a celor dragi, de orice natură ar fi ei, inclusiv a celor din alte specii şi a creaturilor de orice fel. Deci iubirea este universală la acest nivel, dar încă este o iubire în cadrul dualităţii.
Iar atunci când, în cele din urmă, acest om încearcă cu disperare să susţină viaţa într-o cultură muribundă, unde natura însăşi moare, din cauza otrăvirii cu substanţe chimice şi geoinginerie etc., atunci omul tinde să-şi piardă iubirea şi să devină deprimat sau disperat. Deci nu e vorba încă de acea iubire care biruieşte totul.
Apoi, la al şaselea nivel, avem iubirea de Dumnezeu. Sau, dacă nu sunteţi teişti, iubirea Realităţii Ultime, oricare ar fi aceasta pentru voi. Această iubire, care în general, include Sat-chit-ananda, înseamnă iubirea de Fiinţă, de Inteligenţă, de Bucurie, de Bunătate, de Adevăr, de Lumină şi iubirea puterii de Purificare, care îi poate vindeca pe cei care au fost răniţi.
Deci iubirea de Dumnezeu este o abordare foarte înaltă şi sfântă a vieţii, dar este totuşi o abordare care se află în dualitate. Pentru că Dumnezeu sau natura de Buddha, Dao, Realitatea Supremă, este încă separată, încă mai implică un act de devoţiune faţă de un altul.
Şi ultimul, al şaptelea nivel al iubirii este ceea ce putem numi iubirea infinită. Dar este o iubire fără un obiect al iubirii. Nu este faţă de un Dumnezeu în care crezi, dar pe care nu îl cunoşti cu adevărat, şi nici iubirea faţă de un lucru sau o fiinţă sau o putere exterioară, ci este iubire fără un obiect şi iubire fără nici măcar un subiect.
Este doar iubire în esenţa sa pură. Este esenţa vieţii însăşi, a luminii şi a energiei. Şi această iubire infinită este necesară pentru a depăşi fluctuaţiile acestei Omni-triunghiularităţi * (eul, lumea, Sursa), nefiind afectată de nicio reactivitate în cadrul dualist de referinţă, tu nemafiind în acel cadru de referinţă. Ai realizat non-dualitatea care este iubirea, deoarece iubirea însăşi este percepută ca fiind tot ceea ce există.
Acestea ar fi cele şapte etape prin care omul trece în dezvoltarea sa spirituală treptată, care sunt destul de cunoscute, dacă nu chiar bine stabilite în diferite tradiţii indiene. Vi se pare că are sens? Puteţi să vă daţi seama la ce nivel se află inima voastră şi de ce ar fi nevoie pentru a ajunge la următorul? Pentru că asta trebuie să faceţi, să continuaţi avansul spre niveluri superioare de iubire, până când tot ceea ce nu este iubire dispare, inclusiv iubitul şi cel iubit.
* În învăţăturile sale, Shunyamurti foloseşte termenul de "omni-triangularitate" pentru a desemna ideea că realitatea cuprinde relaţiile dintre cele trei dimensiuni existenţiale: sinele conştient, lumea obiectelor şi fenomenelor, Sursa absolută. "Triangularitatea" sugerează că nicio parte a existenţei nu este separată de celelalte, iar "omni" sugerează că această structură se aplică întregii realităţi, nu doar în contexte izolate. În esenţă, Shunyamurti subliniază natura holistică a conştiinţei şi existenţei, unde totul este interconectat şi reciproc dependent. Este o invitaţie de a recunoaşte că dualităţile (precum eu şi ceilalţi, subiect şi obiect) sunt iluzii, iar ceea ce rămâne este o realitate complexă profundă, ce nu poate fi percepută decât printr-o conştiinţă nonduală.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
4 februarie 2025
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=MO2o1WegdsU
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Sat Yoga Institute, videoclip publicat de Shunyamurti pe 18 ianuarie 2025.