Pe rola filmului cosmic este proiectată lumina Conştiinţei cu viteza de 1043 cadre pe secundă (timpul cuantic calculat de Max Planck), astfel dându-ne iluzia vieţii, spaţiului şi timpului... Iluminatul poate însă sesiza această pâlpâire a realităţii, care-i dă senzaţia că lumea există şi nu există, în acelaşi timp.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
O dorinţă este întotdeauna o înşelăciune care neagă o aspiraţie reală. Deci niciodată nu doreşti ceea ce năzuieşti. Dorinţa este întotdeauna o faţadă, un truc jucat, în fond, de Forţa divină care determină tot acest scenariu. Şi este o înşelăciune pentru ca ego-ul să se poată bucura de suferinţa sa, în timp ce pretinde că o urăşte. Dar tocmai ăsta-i sensul existenţei sale. Şi astfel, ego-ul doreşte libertatea, dar nu năzuieşte la ea. Îşi doreşte să confişte libertatea în aceleaşi condiţii din cauza cărora şi-a pierdut-o, iar acum îşi doreşte să o recapete.
Asta mă aduce la un alt punct al analizei lui Gödel asupra lui Leibniz. El a folosit dialectica lui Hegel pentru a analiza dinamica monadei. Gödel credea că Hegel a greşit. La Hegel dialectica mergea de la Nefiinţă la Fiinţă şi apoi la Devenire. Dar Gödel a spus, pe bună dreptate: "Cum poate apărea ceva din nimic?".
Asta-i una dintre marile întrebări filozofice pe care fiecare filozof... sau chiar şi la un curs de filozofie de anul 2, te vei confrunta cu întrebarea "de ce există ceva şi nu nimic?". Dar cum ar fi putut să apară ceva din nimic?! Nu este posibil.
Aşa că a spus: "Înainte de a exista Fiinţă trebuie să existe Posibilitate". Deci Gödel pune Posibilitatea după Nefiinţă, şi asta era dialectica. Iar Posibilitatea creează apoi Fiinţa.
Totuşi, asta nu lămureşte chestiunea cum se ajunge de la Fiinţă la Devenire. Şi nu răspunde la întrebarea cum se ajunge de la Neant la Posibilitate. Cum ar putea o Posibilitate să apară din Nimic? Şi nici nu este posibil, pentru că tocmai asta-i ideea de Neant. Nimic nu este posibil în Neant.
Chestiunea a fost rezolvată de Abhinavagupta şi de şcoala shivaistă din Kashmir, care au spus: "Nu, Dumnezeu nu este nimic". Dumnezeu este Libertate. Chaitanya i se zicea iniţial, iar Svatantrya este cuvântul pentru Libertate, dar este şi un nume al lui Dumnezeu. Nu ştiu dacă este un nume al lui Allah, dar, cu siguranţă, este un nume al lui Shiva şi cred că este ceva ce tradiţia islamică ar aproba.
Iar ideea acestei Libertăţi este următoarea: Libertatea poate alege între A nu fi sau A fi. Libertatea poate alege să existe şi să nu existe. Deci Libertatea sau Dumnezeu este antiteza lui Hamlet, deoarece El nu-şi pune chestiunea alegerii între "a fi sau a nu fi". Libertatea lui Dumnezeu alege atât Fiinţa, cât şi Nefiinţa. Dumnezeu nu preferă între ele. Libertatea are posibilităţi infinite, care pot fi toate suprapuse în acelaşi timp.
Deci avem teza despre Nefiinţă, deoarece, la început, Dumnezeu este nemanifestat, şi apoi antiteza despre Fiinţă, care apoi devine sinteza Devenire. Şi aşa apare timpul.
Fizicienii cuantici, în special Max Plank, care este părintele fizicii cuantice, el a elaborat matematic cum funcţionează universul. Anume că, din starea de Libertate, apare o mişcare către Manifestare, şi apoi o schimbare înapoi în Nefiinţă. Fiinţă, Nefiinţă, Fiinţă, Nefiinţă, este ca o undă, pentru Planck.
Iar Planck chiar a măsurat unda. Şi el a spus el că lumea manifestată este ca un film bidimensional, plat. Lăţimea sa este de 10 la minus 43, cea mai mică unitate posibilă. Aceasta ar fi lăţimea aparentului film al universului, care dispare din existenţă de 10 la puterea 43 ori pe secundă. Aceasta ar fi viteza cadrelor.
Un film obişnuit rulează cu 24 de cadre pe secundă. Dacă am trăi în 24 de cadre, ar fi uşor să ne dăm seama că suntem într-un film. Dar la o succesiune de 10 la puterea 43 cadre pe secundă nu putem percepe că aceasta nu-i deloc o realitate continuă, ci ea iese din Fiinţă atât de des în fiecare secundă. Atât este de delicată, inimaginabil de diafană...!
Acesta este filmul bidimensional pe care este proiectată holograma, făcându-ne să credem că suntem într-o lume tridimensională. Cadrele se succed atât de repede în timp (deşi totul se petrece aici deodată), datorită Luminii Divine care este proiectată prin film. Şi de aceea viteza luminii este limita maximă, pentru că lumina deplasează atenţia de la un cadru la următorul şi la următorul... Asta creează sentimentul de timp şi spaţiu dintr-o simplă panglică cu informaţii.
Deci trăim într-un univers din imagini-cadru, dar toate cadrele sunt prezente simultan. La fel cum raza laser trece, pe un CD sau un DVD, de la un bit la altul, raza divină trece pe rând prin fiecare cadru al lumii, dar cu viteza luminii şi provoacă senzaţia trecerii prin timp. Însă, de fapt, e numai acea undă care este prezentă deodată peste tot. Acea undă începe cu Libertatea şi se termină cu Libertatea. Astfel încât toate posibilităţile de a fi şi de a nu fi pot fi exprimate în întregul ciclu, de la început până la sfârşit. Dar acest ciclu este în întregime prezent.
Filmul cosmic are o infinitate de cadre, care se succed extrem de rapid, creându-ne senzaţia de viaţă. Fiecare cadru este ca o fotografie statică a întregului univers tridimensional. Fiecare cadru este infinitezimal, de mărimea celulei Planck (10-35 metri); însă acest pixel de spaţiu se multiplică la infinit pe toate cele trei axe spaţiale, creând astfel matricea întregului spaţiu cosmic. Iar axa timpului ar fi chiar "panglica" de film, pe care "alunecă" Lumina divină. (n.tr.)
Noi trăim într-o lume din imagini-cadru în care credem că suntem vii, dar este doar o iluzie informaţională, creată de Chaitanya sau Svatantrya, adică Libertatea infinită a Inteligenţei, care este liberă atât să fie, cât şi să nu fie. Nu are nicio definiţie. A fi înseamnă a fi definit. Şi a fi Definit este opusul lui a fi Infinit. Libertatea oscilează de la Definit la Infinit şi invers. Ea alege, dar o face atât de repede, încât pare că ar fi simultan.
În mod constant, noi ieşim din Existenţă de mai multe ori pe secundă decât vă puteţi imagina şi revenim în Existenţă. Dar pentru că mintea conştientă nu percepe o succesiune atât de rapidă, nu o sesizaţi. Dacă ajungeţi în stări foarte profunde Delta în meditaţie, puteţi conştientiza această pâlpâire. Dar nu se va simţi în majoritatea stărilor de conştienţă.
Şi totuşi, fenomenul a fost dovedit şi logica lui le permite fizicienilor să dea un sens ideii de salt cuantic de la un cadru la altul şi de tunelare cuantică etc. Toate acestea depind de acest cadru de referinţă. Cred că este foarte util pentru înţelegerea iluziei cosmice.
Şi ţineţi minte, cadrele nu există decât ca structuri de gânduri. Dar pe măsură ce Lumina trece prin ele - cu dorinţa de a crede că această structură de gânduri este o lume - atunci dorinţa de Existenţă creează o iluzie holografică a unei lumi pline de fiinţe vii şi conştiente. Dar conştiinţa lor este, pur şi simplu, Lumina care trece prin film.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
2 martie 2025
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=-KHAZsKB7hI
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Sat Yoga Institute, videoclip publicat de Shunyamurti pe 25 ianuarie 2025.