Întrebările ascultătorilor şi răspunsurile date de Iluminata Simcha Lev.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
A răspunde la întrebări despre Asta, despre starea de Nimic-Tot, Fiinţa, Iluminarea, este ca şi cum ai încerca să strângi apă în strecurătoare. Nu va fi un răspuns final, ci doar va ridica alte întrebări. Dar este foarte distractiv. Aşa că, hai să începem.
- Este iluminarea ceva mai presus de conştiinţă? Şi dacă da, cum ai putea descrie cel mai bine a fi conştient de ceva, dar fără conştiinţă? (Ray Callie)
Iată cum stă treaba. Nimeni nu este conştient de nimic. E o stare de inconştienţă. Nu eşti conştient de stare. Doar se pare că ai fi conştient de stare, te comporţi ca şi cum ai fi conştient în această stare, dar în realitate, Ceea-ce-există nu este nimic. Nimeni nu este conştient de nimic. Nu se întâmplă nimic. Aşa că, cel mai bine aş descrie „a fi conştient de ceva fără conştiinţă” prin faptul că NU eşti conştiinţa şi NU eşti conştient de nimic.
Știu că nu aceasta era întrebarea, dar întrebarea este pusă greşit. Nu poţi fi conştient de ceva fără conştiinţă, pentru că, în momentul în care nu eşti conştiinţa, nu poţi fi conştient de nimic.
- Până acum, am citit şi ascultat suficient de multe pentru a înţelege că nici tu, nici altcineva nu ne poate oferi ceva care să ne ajute să percepem Adevărul realităţii noastre. În ciuda acestui fapt, orice feedback este binevenit şi preţuit. Semnat: Fără-speranţă. (Ray Callie)
O, eşti ca regele care vine la un cerşetor şi îi cere bani disperat.
Mai întâi, trebuie să înţelegi că Tu şi cu Mine suntem una. Oare nu Mă pot ajuta?! Ba sigur că pot. Eu sunt Tu. Deja Mă ajut pe Mine. Am făcut deja asta împreună. Ce grozav e! Hai să fim fericiţi împreună!
Nimeni nu ar trebui să se lase ispitit de cineva care spune că îţi poate arăta adevărata Ta natură. Nimeni nu poate face asta. Asta nu înseamnă să deznădăjduieşti, pentru că Tu eşti natura realităţii tale, adevărul realităţii tale. Deci singurul lucru pe care trebuie să-l faci, Fără-speranţă, este să recunoşti, dragă Rege, că Tu eşti Asta. Nu ai nevoie de ajutorul nimănui. Aici nu eşti tu ascultând-o pe Simcha şi încercând să pricepi. Ci este Unimea care îşi vorbeşte Sieşi, şi de aceea Simcha şi alţii descriu această stare. Şi cred că ajutorul constă în elevarea stării de spirit a formei separate, căreia îi este suficient să reflecteze şi să se amuze de acest gând că, într-adevăr, nu ai nevoie de niciun fel de ajutor.
Iar dacă alegi să fii lipsit de speranţă din cauza acestei ignoranţe, îmi pare rău, dar nu cred că îţi va folosi. Ar trebui să fii cât mai plin de speranţă şi de bucurie şi să o răspândeşti în jurul tău şi să râzi cât mai mult şi să te bucuri de viaţă şi să o priveşti în acest fel. Aşa eşti mai aproape de Mine, de acest Nimic-Tot, care vrea să se joace, vrea să fie fericit. Nu vrea ca cineva să fie disperat din cauză că nu se poate găsi pe Sine.
- Este oare Nimicul-Tot cel care a creat toate formele şi această lume iluzorie? (JD Imaging Corp)
Nu a fost creat nimic. Când spui „creat”, insinuezi că aceasta ar fi o creaţie, adică El a făcut ceva. Nu a „făcut” Asta. Nimicul-Tot nu a făcut niciodată nimic, niciodată. Nu se poate întâmpla nimic în interiorul Nimicului-Tot.
Deci Nimicul-Tot NU a creat toate aceste forme, NU a creat lumea iluzorie. Când rosteşti cuvântul Nimicul-Tot, ori numeşte-l cum vrei, tu înţelegi că El ar fi altceva decât această iluzie a lumii şi a formelor.
Dar există o diferenţă între a crea şi a se exprima. A crea înseamnă a face „ceva”. Or, a se exprima este altceva diferit. E ca diferenţa dintre ceea ce se întâmplă în mintea ta şi lucrurile pe care le faci cu mâinile tale. Reflectează la asta: ceva pe care-l faci sau ceva la care te gândeşti. Sunt două chestiuni diferite, unul dintre ele înseamnă că nu s-a întâmplat nimic, ci e doar un gând.
- Dacă da (parcă ai spus odată că a creat lumea pentru că Nimicul-Tot nu are sentimente sau emoţii), atunci a creat formele pentru a experimenta toate emoţiile diferite pe care le aduce viaţa? (JD Imaging Corp)
Nu e vorba că Nimicul-Tot nu ar avea sentimente sau emoţii şi ar vrea să înţeleagă cum este să le simtă. Din nou, este o interpretare foarte omenească, ca şi cum ai zice: „O, eu sunt Nimicul-Tot, nu pot simţi nimic, nu am nimic propriu. O, mă voi răspândi în milioane de lucruri diferite şi voi înţelege prin aceste lucruri diferite ce este simţirea”. Nu. Nimicul-Tot ESTE orice expresie posibilă. Nu e nevoie ca cineva să simtă ceva pentru ca s-o simtă şi El. Este o Unime. Descrierea ta seamănă cu ideea că Dumnezeu te trimite să experimentezi ceva pentru ca să înveţi ceva din asta şi, prin tine, să poată experimenta şi El.
Deci El nu a „creat” formele pentru a experimenta emoţiile pe care le aduce viaţa. El nu le-a creat, ci doar Se exprimă. Experienţa este altceva, experienţa aparţine minţii, corpului, personajului. Exprimarea este un simplu cuvânt, doar o expresie, nimeni nu experimentează nimic.
- Şi dacă da, nu cumva intenţia Lui şi necesitatea este ca formele să NU găsească starea de iluminare, pentru că atunci nu s-ar mai atinge scopul creaţiei? (JD Imaging Corp)
Nu. Nu există niciun scop, nu există nicio mare călătorie şi, de aceea, Simcha nu simte nevoia de a-i ajuta pe „bieţii oameni” să crească şi să se dezvolte spiritual şi să ajungă la această stare. Nu simte nevoia. Lui nu-i pasă dacă te vei ilumina sau nu. Nu. Adică Ţie nu-ţi pasă.
Şi nu se anulează niciun scop. Nu există niciun scop. Cum ai putea să-ţi anulezi propriul scop?!
- Te afli în starea de iluminare de cinci ani. A evoluat în acest timp? (JD Imaging Corp)
Iluminarea sau această stare este destul de plictisitoare, este la fel în fiecare zi, în fiecare secundă, în fiecare milisecundă. Asta este. Nu poate evolua. Nu mai există altceva în afară de această stare. Nu se poate schimba.
- Majoritatea guru-şilor de pe YouTube vorbesc despre iluminare ca fiind starea de Conştienţă. A fi conştient de Conştiinţă înseamnă că nu există subiect-obiect, ci doar subiectul, care este conştiinţa pură... starea iluminată? (JD Imaging Corp)
Spui că a fi conştient de Conştiinţă înseamnă că nu există relaţia subiect-obiect, ci doar subiectul. Şi dacă ţi-aş spune că nu există nici subiect, nici obiect, deci nimic?! Asta înseamnă a fi conştient de Conştiinţă. În momentul în care eşti conştient de Conştiinţă, această stare elimină atât subiectul, cât şi obiectul. Există doar Nimicul care nu vede nimic... Şi nu există nimic, ci doar o exprimare. Nu-i adevărat însă că lumea, Unica clipă eternă care Se exprimă, ar fi obiectul, iar Tu l-ai observa. Nu există nici măcar aşa ceva. Această stare înseamnă eliminarea a tot. Există doar un neant pur. „Totul” din cuvântul Nimicul-Tot este iluzia pe care o percepi chiar acum ca fiind toate lucrurile, obiectele. Dar a fi iluminat sau a fi în această stare elimină atât subiectul, cât şi obiectul. Nu rămâne nimic.
- Simţi nevoia să clipeşti sau poţi privi fix timp de o oră şi mai mult fără a clipi? (Ramunaz)
Când am făcut un videoclip stând şi privind fix la camera de filmat, am clipit într-un mod foarte natural pentru mine. La fel ca tot ceea ce manifestă corpul meu – mâncatul, dormitul şi tot ce mai face el – şi clipitul e un aspect şi nu aspir la abilitatea supranaturală de a nu clipi. Nu ştiu ce legătură ar avea cu această stare. Probabil că are legătură cu tradiţiile străvechi, dar nu cunosc nimic despre treaba asta. Iar, pentru mine, este irelevant.
- Poţi adormi pe spate sau doar pe o parte? (Ramunaz)
Niciodată nu am putut să adorm pe spate. Nu mi-e în fire. Nu pot să adorm pe spate. Mă răsucesc şi trebuie să adorm pe o parte, încă de când eram copil.
- Ai uitat amintirile din copilărie sau cărţile pe care le-ai citit? (Ramunaz)
Cred că întrebarea încearcă să afle dacă mi-am pierdut memoria. Nu am uitat nimic din ceea ce mi s-a întâmplat în copilărie sau lecţiile pe care le-am învăţat din cărţi. Această experienţă nu şterge niciuna dintre informaţiile din minte. Nu le pierzi. Oamenii nu ar trebui să se teamă că s-ar pierde pe ei înşişi şi că le-ar dispărea personalitatea. Nu înseamnă că informaţiile sunt şterse, ci doar că se află în alt sertar, nu mai dirijează lucrurile. Pot să rememorez o amintire din copilărie, dar ea nu va mai conduce personajul, nu îi va provoca personajului o durere psihologică. Simcha ştie ce s-a întâmplat în trecut, îşi aminteşte foarte bine, dar această amintire nu mai dirijează spectacolul. Este doar un ornament. Există acolo, poate pentru a explica ce se întâmplă pe moment, poate pentru a închide un capitol sau ceva de genul acesta. Dar nu are nicio influenţă sau vreun efect asupra Stării. Deci nu se pierde nimic.
- Cum ai reacţiona dacă un şobolan ţi-ar cădea pe umăr într-un subsol? (Ramunaz)
O, cred că aş râde.
- Este oare adevărat că Nimicul-Tot (Unicul) priveşte viaţa din diferite puncte de vedere? (Wandering Moon)
Când spui puncte de vedere diferite, vrei să spui că tu ai un punct de vedere şi eu am un punct de vedere, iar atunci când eu privesc din acest unghi şi tu priveşti din acel unghi, ar fi două puncte de vedere. Dar dacă ţi-aş spune că cel care priveşte este Acelaşi?! Nu contează prin ce punct de vedere priveşte pe moment, căci este acelaşi Văzător. Deci este acelaşi punct de vedere. Nu există decât un singur punct de vedere, care este al Tău chiar acum.
Celelalte puncte de vedere prin care priveşte Nimicul-Tot sunt doar mijloace sau instrumente pentru ca forma separată să exprime Ceea-ce-există. Punctul de vedere al mesei pe care-mi odihnesc mâinile mele în acest moment este conceput pentru ca mâinile mele să se odihnească în acest moment. Tot ceea ce o înconjoară pe Simcha este conceput şi creat pentru a-i permite să-şi exprime personajul. Totul. Deci acestea nu sunt puncte de vedere diferite ale lucrurilor care privesc din unghiuri separate în acest moment. Ca şi cum ar exista un moment şi puncte de vedere care ar privi momentul. Nu este aşa. Există un singur punct de vedere, dar în interiorul acestuia, există nenumărate puncte de vedere ale expresiilor şi formelor din jurul acestui punct de vedere, necesare doar pentru a-i permite lui Simcha să se exprime.
- Dacă vrei să afli ceva, cum ai proceda pentru a găsi răspunsul? Ai zice că există vreun răspuns care merită căutat? (AeroCell)
Nu am întrebări la care să caut răspunsuri. De aceea nu mă apuc să caut răspunsuri, în afară de cele imediate, cum ar fi, unde a plecat fiul meu ca să ştiu dacă întârzie. Astfel de întrebări îmi ocupă mintea, dacă am întrebări. Dar cred că există un răspuns care merită să fie căutat, care este răspunsul la întrebarea „cine eşti” şi „ce eşti”. Şi cred că toţi oamenii ar trebui să-şi pună aceste întrebări şi să încerce să-şi răspundă cât mai bine, pentru că acest răspuns este cel mai profund şi mai adevărat lucru care există în această realitate iluzorie. Doar atât, doar să afli ce este Asta, ce este în jurul nostru, „ce sunt eu?”. Aceasta este o întrebare la care merită să cauţi un răspuns. Din nou zic, caută-l în modalitatea proprie, nu luându-te după alţii.
- Eşti de părere că întrebarea trebuie pusă în modul corect? (AeroCell)
Nu. Întrebarea ta este întotdeauna corect pusă. Principalul lucru este să vrei să ştii, nu contează cum pui întrebarea. Este neimportant cum o formulezi, care este propoziţia, ce spui. Astea nu contează. Ci contează că ai voinţa de a şti, că ai curiozitatea şi dorinţa puternică de a vrea să ştii ce se întâmplă în jurul tău şi cine eşti. Iar modul cum o faci dă farmec jocului.
- De asemenea, ai spune că există o cale care se potriveşte tuturor? (AeroCell)
Nu aş spune nicidecum că există o cale care să se potrivească tuturor.
Să pornim de la faptul că nu există o cale. Nu există o cale către Asta. Prin urmare, nu poate exista nici vreo cale potrivită oricui. Cum ar putea?! Nu există o cale, nu există nici o cale potrivită tuturor, aşa ceva nu se poate. Singura posibilitate este să înţelegi că există o cale doar a ta, datorită curiozităţii şi dorinţei de a te cunoaşte pe Tine însuţi aşa cum ţi se pare adecvat, doar aşa cum ţi se pare interesant şi fascinant să cauţi. O aventură, aventura ta, viaţa ta. Este aventura ta, nu se poate potrivi altora.
- În căutarea iluminării, ca să fiu sincer, urmăream cu adevărat doar să capăt o garanţie a vieţii în „viitor” şi pentru „mine”. Dar realitatea nu este deloc aşa, nu-i aşa? (Frankie)
Însăşi căutarea este dăunătoare pentru personaj şi schimbă modul în care personajul crede şi gândeşte.
Şi, da, nu este deloc aşa. Nu se va întâmpla niciodată în viitor, pentru că nu există viitor. Există doar acest moment şi, în acest moment, dacă realizezi Ce eşti, atunci eşti în siguranţă şi fericit. Însă dacă proiectezi Asta artificial în viitor şi te străduieşti să ajungi în acel punct, nu vei reuşi niciodată.
- Frankie, cel care a pus întrebarea, nu poate afla niciodată un răspuns, asta nu se întâmplă niciodată pentru nimeni, inclusiv pentru Frankie, şi nu se va întâmpla niciodată. Ce zici? (Frankie)
Ai dreptate, Frankie nu a pus niciodată întrebarea, nimeni nu are niciodată întrebări, nu se întâmplă nimic şi nici nu se va întâmpla vreodată. Este adevărat.
Acest sentiment beatific de siguranţă nu ţi se va întâmpla niciodată în viitor. Nu există Frankie, nu există viitor. Această anticipare doar... nu ai nevoie de ea. Lasă-te dus şi bucură-te de clipă. Aşa cum ştim amândoi, poţi. Doar exprimă Asta, acest Nimic-Tot cât mai bine. Bucură-te de el, sărbătoreşte-l. Nu-ţi poţi dori mai mult decât atât.
- Am văzut multe forme ale lui Dumnezeu, inclusiv „forma fără de formă”. Am avut viziuni profetice planetare care s-au dovedit sută la sută exacte. Toate acestea sunt doar un spectacol pentru distragerea atenţiei? Toţi aceşti aparent reali Zei şi Zeiţe sunt doar o parte a piesei de teatru? Un scenariu pentru a ne distra? Asta mă scoate din minţi, căci, după atâţia ani de experienţe, n-am NICIO idee cine este Dumnezeu CU ADEVĂRAT. Şi nici măcar dacă „Dumnezeu” ar fi termenul potrivit pentru transcendenţa pe care tu o trăieşti sau o întruchipezi. Mi-ar plăcea să aflu părerea ta în această privinţă. (Gary Levitan)
O, da, ai dreptate. Este o formă de divertisment în cadrul piesei de teatru, nu este Dumnezeu. Îmi pare rău. 😊 Atâta timp cât se leagă de ceva şi de o situaţie şi seamănă cu o poveste şi se întâmplă ceva şi este o interacţiune între lucruri – tu şi profeţia sau tu şi Dumnezeu, spunându-ţi lucruri despre viitor – este tot un divertisment, aşa cum este şi channelling-ul sau alte modalităţi prin care oamenii comunică cu forţele şi energiile şi aurele. Nu ştiu, nu ştiu nimic despre aceste lucruri.
Însă ştiu că, la fel ca orice altceva în realitatea Mea, ele există. Capacitatea personajului de a face aşa ceva, de a fi deschis la comunicări mai înalte este frumoasă, este misterioasă, este minunată. Dar astea nu sunt cine eşti. Cine eşti cu adevărat este foarte, foarte diferit şi fără nicio dramă, pentru că nu se întâmplă nimic, este vid, este Ceea ce-i real.
Nimeni nu are vreo idee cine este Dumnezeu, nimeni.
Până când nu devii Ceea ce eşti, nu poţi avea nicio cunoaştere a lui Dumnezeu. Aşa că nu te lăsa scos din minţi, căci aşa este procesul, bucură-te de el. Aceasta este părerea mea.
- Ai menţionat că, în urmă cu circa 20 de ani, ai trecut printr-o experienţă similară. S-a întâmplat vreun eveniment la acea vreme care ţi-ar fi putut provoca acea experienţă? (Lysdexic)
Răspunsul este: nu. S-a întâmplat pe când eram în vacanţă cu proaspătul meu soţ şi copilul. Eram căsătorită de curând, de un an şi jumătate, şi am decis să mergem în Spania cu bebeluşul nostru frumos, totul era uimitor de perfect. Viaţa abia începea pentru Simcha. Totul îi era uşor pe atunci, pentru că totul mergea foarte bine. Se căsătorise cu bărbatul pe care îl iubea, avea un copil frumos, erau în cel mai frumos loc şi nu ştia nimic despre ceea ce avea să urmeze, cât de grea este viaţa. Atunci când eşti tânăr, nu te aştepţi ca viaţa să fie atât de grea. Se gândea că-i este bine, era la facultate, se căsătorise şi totul era atât de uşor. Dar viaţa nu e uşoară, lucru de care şi-a dat seama în anii care au urmat.
În acel moment, se simţea foarte fericită, împlinită şi uşoară. Conducea maşina printre acele minunate câmpuri de grâu, imaginează-ţi o maşină în mijlocul unor imense câmpuri nesfârşite de grâu, cu o melodie frumoasă pe fundal. Cred că acea licărire a Adevărului a venit dintr-o extremă bucurie şi mulţumire.
- Cum ar putea o persoană să se scufunde atât de mult în sine, încât să uite de moarte şi să fie, pur şi simplu? (Lysdexic)
Cred că aceasta este cheia, să fii, pur şi simplu. Nu trebuie să aştepţi ca să-ţi vină din altă parte. „Cum pot să mă scufund în Asta?”. Tu eşti deja Asta. Doar acceptă că eşti deja Asta. Aşa că doar fii ceea ce eşti şi acceptă-te şi bucură-te de Asta, sărbătoreşte-O, relaxează-te în Asta, în ceea ce te înconjoară în acest moment, acum. Nu aştepta până când vor exista condiţii speciale care îţi vor permite s-o faci. Nu vor exista niciodată acele situaţii speciale care să permită dizolvarea formei separate, nu se vor întâmpla niciodată, pentru că toate acestea fac parte din Tine. Aşa că, fiecare moment este „acel” moment special, este „acel” loc, pe care trebuie doar să-l accepţi.
Cred că pare un pic naiv sau inocent să fii aşa, ca un copil. Dar acesta este sfatul meu, fii ca un copil, permite-ţi să fii ca un copil, un copil vulnerabil şi plin de uimire. Ai fost aşa cândva în trecut. Ai construit foarte multe pe această vulnerabilitate şi pe capacitatea de a preţui ceea ce te înconjoară. Încercă să-ţi aminteşti acel sentiment. Aşa cred că te poţi conecta cu această Stare.
- Care este definiţia ta pentru cunoaşterea de sine? (Chardo)
Când spun cunoaştere-de-Sine sau autocunoaştere sau Asta, nu spun să-ţi cunoşti personajul. Este şi acest lucru important şi face parte din procesul de evoluţie spirituală. Dar când spun cunoaşterea-de-Sine, mă refer la a cunoaşte că Tu eşti altceva. Nu eşti ceea ce crezi că eşti, dar nu-ţi dai seama. Deci a te cunoaşte pe Tine însuţi înseamnă a cunoaşte Ceea ce eşti cu adevărat, a te uita în oglindă şi a Te vedea pe Tine cel adevărat, Ceea ce eşti cu adevărat. Nu această minciună, nu acest lucru pe care îl percepi ca fiind tu. Este un joc atât de frumos, pentru că este foarte înşelător şi poţi gândi mereu „Ăsta sunt eu, mă cunosc pe mine însumi”, dar apoi îţi dai seama că nu erai Tu. Era doar o parte a jocului, o parte a personajului.
A te cunoaşte pe Tine însuţi înseamnă că nu mai ai dubii. Este o recunoaştere. Te recunoşti instantaneu. Aceasta este cunoaşterea pură a Ceea ce eşti, aceasta este recunoaşterea a Ce eşti. Şi este o ocazie atât de fericită să afli cine eşti, pentru că te întâlneşti cu Tine însuţi pentru prima dată. Te întâlneşti cu Tine însuţi, scapi de vechiul tu şi rămâi cu Ceea ce ai fost întotdeauna, acest Tu loial şi de neclintit. Este o mare, mare bucurie doar să afli Cine şi Ce eşti.
Vă mulţumesc pentru întrebări. Este o modalitate minunată pentru ca Nimicul-Tot reprezentat de Simcha să se conecteze cu El însuşi prin intermediul vostru şi al întrebărilor voastre.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
14 august 2023
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=htFyJdC2aek
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Simcha Lev, videoclip publicat pe 13 iulie 2023.