< Pagina Nondualitate radicală
Tânărul Theo ne împărtăşeşte experienţa sa directă nondualistă, stabilă în fiinţa sa de câteva luni. Theo este român, dar dialoghează în limba engleză, fiindcă "pe engleză este cerere pentru acest mesaj", cum spune el. Rămâne de văzut dacă li se va deschide şi românilor gustul pentru nondualitate... Selecţiile din şedinţa mai lungă de întrebări şi răspunsuri aparţin traducătorului. Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
1
Am primit aici un comentariu:
Rob, când spui că eşti complet epuizat de viaţă, probabil că eşti doar obosit de ceea ce ţi se întâmplă. Din cauza senzaţiei de separare, nu poţi percepe această Energie infinită. Dar când nu mai există senzaţia separării, nu mai rămâne decât această Energie fără limite, nu mai eşti epuizat, nu mai eşti în niciun fel.
Revenind la întrebarea ta: „cum pot schimba acest vis?”.
Această iluzie că ai putea schimba visul, că ai putea fi fericit şi împlinit, este falsă. Încercând să schimbi visul care se desfăşoară deja, nu vei face decât să amplifici senzaţia falsă că tu ai fi făptuitorul, dintr-o perspectivă diferită. Se va petrece acelaşi lucru, dar cu alte gânduri şi asta-i tot. Însă nu vei putea păstra fericirea în acest mod, va trebui să o susţii prin efort şi, de fapt, e doar o piesă de teatru din care poţi ieşi când percepi această Energie infinită şi nu mai există iluzia. Însă când e prezentă iluzia, pare că nu este prezentă Energia infinită, deşi iluzia se întâmplă chiar în Ea.
Deci soluţia nu este cum să schimb acest vis, să-l fac mai bun, să scap de suferinţă, nu. Ci este să se stingă de la sine împotrivirea faţă de viaţă, să nu mai existe senzaţia că eu sunt cel ce acţionează. Dar ori că mă simt a fi realul făptuitor, ori că nu mai există senzaţia de făptuitor, nu asta contează neapărat. Contează că senzaţia de împotrivire faţă de ce oferă viaţa este falsă. Iar când e percepută aşa cum e, o simplă iluzie, ea dispare automat şi dispare şi pălăvrăgeala mentală. Căci dacă îţi propui să scapi de pălăvrăgeala mentală, doar o vei spori. Ea este iluzorie, ca şi visătorul însuşi. Deci problema nu este visul, ci visătorul.
Iar când investighezi visătorul, de genul „cine este cel ce visează?”, nu vei căpăta niciun răspuns, ci însăşi întrebarea se va destrăma. Şi nu va mai fi nici suferinţă, nici bucurie, nici durere, nu vei mai fi interesat de niciuna dintre astea, căci vei vedea singur că eşti Spiritul nemuritor care transcende corpul şi mintea.
Sper să înţelegi ce am spus, dar nu m-am adresat personal.
În concluzie, când eşti dincolo de corp şi minte, care fac parte din iluzie, de ce ţi-ar mai păsa cum este acest vis?!
2
Da, sigur că este o căutare. Când încerci să fugi, să te împotriveşti, când eşti mereu în competiţie, e la fel ca atunci când trăieşti în visul că trebuie să atingi perfecţiunea sau să te dizolvi complet în Absolut. Atunci nu vezi ecranul, scena, ci doar piesa de teatru. Dar când e perceput ecranul, filmul dispare. Şi ăsta-i sfârşitul poveştii. E sfârşitul oricărei descrieri prin concepte.
Dar e ceva foarte natural. Eu nu vorbesc nici de vacuitate, nici de plenitudine. Nu vorbesc de cele două feţe ale monezii. Nici măcar de o monedă.
3
Eu vorbesc aici despre viaţa adevărată, Joe. E viaţa reală, sfârşitul acestor proiecţii mentale care te aruncă în afară iar şi iar.
4
Doar câţiva oameni pot înţelege asta. Restul vor să filosofeze cu mine. Ei chiar cred că e cineva aici. Îi las să-şi facă jocurile. Oricum, n-am de ales.
Ce spun eu este destinat doar pentru cei oneşti, sinceri, oameni atraşi de acest mesaj, doar pentru ei.
Totuşi, până nu eşti pe deplin interiorizat, vei fi interesat să visezi în continuare, chiar dacă spui că ai vrea să anulezi toată scena, tot filmul.
5
E foarte simplu. Când „îţi vezi de treaba ta” – poţi să-i spui investigare de sine, dar se petrece spontan – înseamnă să recunoşti că orice visezi se petrece pe un ecran. Când observi existenţa ecranului, atunci visul care se desfăşoară pe el este perceput drept fals, iluzoriu. Orice concepte ar apărea în vis, ele nu contează.
Iar când observi ecranul şi faptul că întotdeauna filmul a fost proiectat pe el, apare recunoaşterea că nu ai fost niciodată un personaj în film. Ai fost dintotdeauna această Energie nemuritoare, acest ecran care a susţinut lumea şi totul. Dar atâta timp cât de focalizezi pe obiecte, atâta timp cât eşti interesat de una sau de alta şi compari unul cu altul şi îţi dai cu părerea, vei suferi în continuare. Deci ce sugerez prin „îţi vezi de treaba ta” este că, atunci când percepi Realitatea, înţelegi că-i inutil să alergi mereu după himere şi te opreşti. Pur şi simplu, te opreşti. Dar spontan. Te opreşti.
Aşa „îţi vezi de treaba ta”. Uiţi de orice gânduri proiectai, uiţi de orice. Iar când oprirea este completă, nu mai există nicio minte care să creeze valuri, care să creeze o altă iluzie, ci rămâne doar această Energie.
Dar nu poţi opri mintea prin propria voinţă. Toate meditaţiile doar ajută mintea ca să apese pedala de frână, tot mai încet, şi mai încet, ca să-i fie oprirea uşoară. În unele cazuri este bruscă.
6
Nu ştiu. Nu fantazez cu nimic. Este experienţa mea. Asta-i tot ce împărtăşesc.
Putem vedea diverşi vorbitori, când se exprimă din simţul eului, cum încearcă să descrie asta într-un mod bombastic. Aici mă exprim cu luciditate. Nu e nici extaz, nici agonie, nici nelinişte, nici veselie. E mai presus de vorbe. E recunoaşterea că Tu eşti dincolo de cuvinte.
7
Întotdeauna când te simţi separat, vei fi atras de vreun obiect al simţurilor sau al gândirii. Şi vei fi absorbit în povestea despre el. Nu de ce este obiectul în realitate, ci de o poveste despre el. În schimb, în meditaţie eşti absorbit chiar de obiectul meditaţiei, nu de o poveste. Eşti absorbit de un sunet, o mantra sau altceva. Dar meditaţia nu te conduce nicăieri, ci doar îţi arată că orice ai experimenta, este doar o perspectivă falsă, iluzorie. Ăsta-i tot rostul ei.
8
Poate că nu simţi încă acest abandon de sine – ca o relaxare, ca o simplă stare de a fi, fără a mai fi cineva sau dorinţa pentru obiecte. Dacă încă nu te simţi aşa, asta-i situaţia şi gata. Dar când se întâmplă şi eşti într-o stare de lepădare de sine, vezi totul aşa cum este în Realitate. Iar, la un moment dat, nu te mai focalizezi pe mediul exterior, începi să înţelegi că Realitatea nu este ceea ce se întâmplă în aparenţa exterioară. Aşa că te focalizezi pe interior, în mod natural. Şi atunci vezi că nu e nimeni acolo. Iar toată iluzia se sparge în cioburi.
Dar e un proces natural. Unii nu înţeleg ce înseamnă „natural”. E cum se aude un sunet. Natural. Dacă forţezi, nu e prea bine.
Când investighezi făptuitorul, cum ar fi „Cine este cel ce umblă? Cine este cel ce suferă? Cine e aşa şi pe dincolo?” asta anulează experienţa de a te simţi făptuitorul, iar acţiunea de derulează de la sine. Totuşi, încă este ceva mental. Nu este o investigaţie prin care să capeţi un răspuns. Ci este un proces natural. Investigaţia de sine sau abandonul natural de sine – deşi sună aiurea, căci abandonul e doar o poveste – e un fel de ultim pas necesar când nu te mai poţi focaliza pe exterior, ci doar pe interior. Investigaţia se petrece de la sine, detaşarea vine de la sine.
9
La cel care a urmat foarte mult timp o cale spirituală apare o introversiune naturală, te simţi obosit de orice fel de poveste. Şi atunci te focalizezi iar şi iar pe făptuitor. Şi vei vedea că nu există niciun făptuitor, că nici măcar nu este realizată vreo acţiune. Va fi ca şi cum te-ai uita în spate, peste umăr. Auzi monologul interior şi te uiţi înapoi ca să vezi cine ţi-a vorbit. Şi apare tendinţa naturală de a rămâne detaşat. Şi „îţi vezi de treaba ta”.
Sau s-ar putea spune că rămâi cu atenţia pe Sursa ta şi eşti Energia infinită. Dar nu îmi plac aceste cuvinte, îmi par prea „spirituale”. Eu vorbesc aici despre completa luciditate.
Şi vei vedea că nu celălalt este problema, ci problema este povestitorul interior care proiectează o problemă. Şi când vezi asta, eul care suferă dispare, căci Tu eşti acela care face toate lucrurile astea. Vezi că Tu eşti dincolo de minte sau corp şi că totul a fost un vis, care nici măcar nu s-a petrecut.
10
Nu mai există acel eu care să poată avea ceva. Dar pot să spun că, da, nu există sporovăială mentală. Ca o simplă descriere a stării: nu există sporovăială mentală.
Ceea ce este o urmare naturală. Chiar dacă unii m-ar contrazice, este doar un subprodus. Nu e adevărat că ar trebui să urmăreşti să nu mai ai sporovăiala mentală, ci va fi doar un produs secundar. Căci dacă îl vezi pe acela care creează iluzia şi că acela este şi el iluzoriu, atunci întregul mecanism se opreşte de la sine. Şi percepi ca inutilă toată sporovăiala mentală, căci nu a existat nimeni vreodată care să sporovăiască.
11
Când eram un căutător spiritual şi mă simţeam o persoană reală, voiam să experimentez viaţa, misterul, ocultul, devoţiunea, totul. Da, multe aiureli. Şi erau prezente diverse senzaţii. Ridicarea unei energii de la baza spinării, diverse senzaţii în centrul inimii, senzaţii cauzate de mindfulness, o concentrare mai puternică, atenţie mai bună. Dar toate astea aveau loc când credeam că lumea este reală. Şi nu erau decât o altă parte a visului, o altă urzeală de gânduri. Iar eu vorbesc acum despre ceva ce sfidează gândul. Când gândul este sfidat, aparenta realitate este percepută limpede ca fiind iluzorie, doar un concept.
Multe lucruri se iveau când mă simţeam ca o persoană: diverse experienţe, chiar şi ideea că aş fi fost iluminat. Multe lucruri. Pot spune multe, dar va trebui să mă întrebi mai la concret, căci nu îmi provoc amintiri de unul singur. Pot doar să-ţi răspund la întrebări.
12
Când există această recunoaştere, diferenţa este că nu mai treci prin emoţii la fel cum o făceai când aveai senzaţia de persoană. Emoţia este neprelucrată, fără adaosul unei individualităţi. Deci chiar când eşti furios, la baza ei stă un soi de neutralitate. E ca atunci când citeşti ziarul: nu te implici deloc.
13
Când eşti istovit de gândire, deja recunoşti că orice gând este inutil. Aparent se iveşte şi aparent dispare. De aceea, niciun gând nu aduce plăcere sau va fi o scurtă plăcere de fiecare dată, iar apoi va urma altă durere şi o nouă căutare.
Această detaşare naturală provine din înţelegere, dar prin experienţă directă. După ce ai consumat destul, vezi că fumatul e dăunător pentru tine şi renunţi la fumat. Dar unii înţeleg de la început că fumatul este dăunător. Unii au nevoie să consume, alţii nu. Chiar dacă simţi nevoia să consumi, poţi observa că nu ai nevoie să fumezi. Nu e nevoie să creezi mai mulţi nori, să cauţi să ai mai multe experienţe şi, astfel, să creezi un văl şi mai gros.
14
Dacă ar fi cerere, eu aş face.
15
Păi, când îl observi, îţi dai seama că n-ai avut niciodată altă opţiune decât să ai o minte manipulatoare, care nu se opreşte niciodată. Dar odată ce înţelegi asta, vezi şi că nu există nicio minte. Unde este mintea? Arată-ne-o, fă-i o poză. Nu există aşa ceva, mintea.
16
Nu. Ăsta-i conceptul de nihilism. Nihilismul poate fi confundat cu nondualitatea, fiindcă afirmă că nu există nimic, deci putem face ce vrem. Însă nondualitatea spune că nu există doi. Deci nu putem face ce dorim, fiindcă nu suntem doi. Iar dacă nu suntem doi şi e doar Energie, este doar unul, unitate, conştiinţă pură. Deci nu se pune problema de a face sau a nu face ce vrem. Nu e nihilism. Nihilismul poate aduce o stare de depresie sau angoasă sau furie. Încă provoacă emoţii. Nondualitatea este diferită, fiindcă nu are la bază nicio poveste. Este realitatea în stare pură, nealterată de niciun concept. Deci nihilismul este doar o altă poveste despre realitate, nu realitatea în sine. Cei care cred într-o poveste şi o iau ca pe rolul lor în acest film, pur şi simplu, fără să-şi dea seama, sunt absorbiţi într-un obiect al minţii. Într-adevăr, este aceeaşi desfăşurare automată a Energiei, dar aducând o suferinţă inutilă.
Cum spuneai tu, „dacă totul e un vis”, înseamnă că nici nu ai posibilitatea de a alege de a face sau a nu face ceva. Dacă totul e un vis şi se petrece de la sine, unde mai e loc de alegere?!
Dar este greu pentru minte să digereze chestiunile astea, căci mintea vrea să posede.
Iar când posezi, atunci şi câştigi, şi pierzi. Încă mai există un cineva care are o experienţă.
17
Nu, nu. Doar află cine este căutătorul şi asta-i tot. Asta-i tot. Află dacă chiar există în tine un căutător!
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
aprilie 2022
Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=CjfJIXX2DJQ
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Occult Theo, videoclip publicat pe 10 aprilie 2022.