< Pagina Nondualitate radicală
Selecţii din întâlnirea despre starea de iluminare din 8 octombrie 2025, susţinută online de Tim Cliss.
Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului
M-am întrebat mereu de ce nu mă împac cu Advaita când vorbeşte despre Sine, cu majusculă. Că te-ai putea cunoaște pe Tine însuți. Cred că şi tu ai încercat puţin să te cunoști pe tine însuți, poate că ai încercat mai mult, habar n-am... Dar dacă nu ţi-a trecut deja prin minte, poate merită subliniat că, pentru a te cunoaște pe tine însuți, ar trebui să fie doi de eu. Unul care să-l cunoască pe celălalt. Şi apoi, desigur, vreau să ştiu care este cel real. Oare este cel care îl cunoaşte pe celălalt? Dar în acest caz, atunci, desigur, cel care știe este cel adevărat, iar cel pe care îl cunoaşte nu este cel real. Deci nu știu care din ei este cel real. Nu ar fi nicio cunoaştere. Este, într-un mod frumos şi tragic, inutil.
Deci ceea ce mi s-a întâmplat este că a devenit de netăgăduit că: 1) Nu mă puteam cunoaște, nu mă puteam vedea pe mine însumi. Şi atunci era evident că 2) nu mă văzusem niciodată cu adevărat. Dar exact asta fusese iluzia: când discutam în capul meu, conversând în gând cu mine însumi, uneori purtând conversații cu două sau trei eu-ri, ca să fiu sincer... Căci există un sine care este de acord cu mine și apoi există un sine care se ceartă cu mine. Asta înseamnă cel puțin trei eu-ri din start.
Nu pot să nu iau în derâdere, dar plin de compasiune, ideea de a-ți găsi adevăratul eu și a şti cine ești cu adevărat. Mai ales că nu exişti cu adevărat.
Este la modă în unele cercuri să spunem "nu ești cine crezi că ești". Atunci, ce naiba ești, dacă nu ceea ce crezi că ești?! 😊 Aşa că toată această căutare, știi, căutarea sinelui... sau chiar căutarea lui "Eu sunt". "Să te odihneşti în asta..." Cine s-ar odihni în asta?! Cine s-ar odihni?! Nu există cineva care să lucreze sau să se odihnească. Există doar lucrare sau odihnă. Deci nu există...
Am spus-o de atâtea ori, trezirea nu înseamnă că aş fi aflat ceva. Nu am
aflat ce este adevărat. Nu am aflat ce este real.
Nu am aflat ce sau cine
sunt cu adevărat. Nu am aflat... fundamentul Ființei. Nu am aflat Sursa a tot
ceea ce este. Nu am aflat nimic. Doar că am încetat să mai caut. Ar fi mai
corect să spun: căutarea a încetat.
Ştiu că ar putea apărea un sentiment de dezamăgire, dar nu e nimic mai frumos decât să spui oricărei ființe umane, oricărui sine, că nu este nimic de găsit. Şi chiar mai frumos și mai plin de compasiune, să-i spui că nu trebuie să devină nimic. Şi poate chiar mai plin de compasiune, să spui că nu este nimeni de vindecat. Nu este nimeni de îmbunătățit.
Asta nu mulți vor să o audă, dar nu există progres. Progresul este o iluzie totală. Asta este completă, asta este sfârșitul. Mereu. Nu mai este nimic după Asta.
Dar chestia asta nu te motivează. Dacă vrei o carieră de succes sau vrei să
fii cel mai bun din lume la ceva, mesajul ăsta e, probabil, cel mai rău lucru pe
care l-ai putea auzi. Pentru că trebuie să fii nevrotic și paranoic și...
narcisist să te apropii măcar
de nivelul celor mai buni din lume. Trebuie să
fii o ființă umană total disfuncțională ca să fii cel mai bun din lume la ceva.
Trebuie să fii obsesiv. Trebuie să fii speriat de moarte ca nu cumva să mergi
înapoi și să nu faci progrese. Sau chiar doar să rămâi pe loc. Dacă ești
motivat, atunci să rămâi pe loc este îngrozitor. Iar ce discutăm aici este
tocmai despre a sta pe loc. Chiar şi când alergi, tot stai pe loc. Nu ajungi
niciodată nicăieri de fapt.
Deşi acest mesaj nu are nimic de-a face cu sfârșitul suferinței, are mult de-a face cu odihna... și ușurința... și pacea... Şi toate acestea... pot sau nu să se simtă ca fiind Iubirea. Dar sunt pline de iubire. Nu este nimic mai iubitor decât să spui: "totul este în regulă", oricât de neplăcut ar fi. Nu există multă iubire (desigur că totul este iubire), dar nu se simte iubirea când spui: "trebuie să rezolvăm tot răul din lume, este treaba mea să fac asta şi, dacă vrei să mă ajuți, atunci ne vom uni eforturile și împreună vom face ca lumea să fie un loc mai bun."
Dacă îţi întrebi prietenii, îţi vor spune că sugestia mea nu-i deloc plină de iubire. Bineînțeles că ei n-au nicio vină. Ei nu spun altceva decât că "nimic nu-i în regulă". Nu poţi găsi pacea când spui că Asta e greşită. Este război, este conflict. Şi, practic, toate eu-rile sunt în conflict cu ceea-ce-este.
*
Mulţi au încetat să mă mai sune, dar, desigur, alţi oameni au început să îmi telefoneze. Aşa că e în regulă.
- Dar s-a întâmplat gradat că unii nu te-au mai sunat?
- O, nu, poate fi brusc. Poate fi de-a dreptul şocant pentru ei dacă gândesc "Nu-l mai recunosc pe omul ăsta", căci iluzia pe care şi-au făcut-o despre cine eşti, sentimentul că te cunosc poate fi distrus.
Cred că nu i-a ajutat cu nimic când le-am spus că nu mă cunosc şi că nu m-au cunoscut niciodată. N-aş face asta în locul vostru, nu vă sugerez să faceţi şi voi aşa ceva... Nu pentru că ar fi greşit s-o spui... Dar oamenilor nu le va plăcea. Prietenilor voştri le place ideea că ei chiar vă cunosc. Le place să creadă asta. Are sens să creadă asta. În caz contrar, ce mai este relaţia voastră de prietenie?! Iar răspunsul este că nu ştiu.
Şi nici voi nu ştiţi, doar vă prefaceţi că ştiţi. Vă prefaceţi că mă cunoaşteţi şi obişnuiam şi eu să mă prefac că vă cunosc, dar acum nu mai pot să mă prefac. Aşa că nu o voi face. Nu dacă mă provocaţi. Nu vreau să vă fac să vă simţiţi prost. Nu o să mă duc la pub peste o jumătate de oră şi, întâlnindu-mi vechii prieteni, să le spun: "Voi nu mă cunoaşteţi, iar eu nu vă cunosc." Nu o să fac asta, să nu provoc. Nu trebuie să provoci prin chestia asta.
De obicei, e mai simplu cu cunoştinţele îndepărtate. Relaţiile apropiate sunt cele mai delicate.
- Mai ales relaţiile pe termen lung, când se pare că îl cunoşti pe celălalt tot mai bine.
- Cu cât trece timpul... păi, aşa funcţionează iluzia, iluzia se solidifică odată cu timpul. Mă conving singur că te cunosc după perioada de timp de când... În poveste, te cunosc de 30 de ani, aşa că sigur te cunosc, ştiu totul despre tine.
- Ai spune că într-o relaţie de durată iluzia devine tot mai complexă?
- Nu, cred că, ei bine, poate că devine mai complexă, dar nu cred că asta-i adevărata problemă. Ci problema constă în... cât de mult depind de faptul că te cunosc intim. Deci, "te cunosc profund cine eşti", dar dacă asta devine... dacă începi să-l zgândări pe celălalt: "Încetează să te comporţi diferit", iar celălalt spune: "N-am să mai comport ca înainte"... De îndată ce spui: "N-am să mă mai comport ca înainte", asta distruge orice relaţie, de obicei. Cu excepţia cazului când cealaltă persoană este foarte tolerantă şi deschisă. Dar majoritatea persoanelor nu sunt. Nu-i nevoie de prea mult...
Şi desigur, pare foarte ameninţător. Simt multă milă pentru cei care spun că mă cunosc, când le sugerez că nu-i aşa. De fapt, este un fel de ultimă soluţie dacă chiar le-o spun deschis. De obicei, nici nu e nevoie s-o spui, pur şi simplu, ţi se schimbă comportamentul. Căci, desigur, doar asta au cunoscut despre tine, nu ţi-au cunoscut decât comportamentul de încredere. Dar dacă nu se mai pot baza pe comportamentul tău...
Să zicem că spui: "Da, aş vrea s-o fac", iar peste 10 minute: "Nu, nu o s-o mai fac", ceea ce se poate întâmpla uşor, căci în 10 minute... poţi avea o cu totul altă viziune. Spre deosebire, înainte, gândeai aşa: "M-am angajat la asta, aşa că am să merg până la capăt." Acum însă, probabil că nu voi mai face asta. Pur şi simplu, nu mai vreau.
"Dar de ce nu o faci?" "Nu vreau." "Dar cine a zis că poţi să faci numai ce vrei?" "Nu ştiu dacă a spus-o cineva, dar voi face, totuşi, ceea ce vreau."
Depinde şi de tipul de relaţie... În multe relaţii e multă... "De dragul relaţiei, îmi voi neglija propriile interese." Mă refer la ceea ce prefer să fac, preferinţa, pur şi simplu.
Iar oamenii se întreabă de ce există atâtea resentimente într-o relaţie care se bazează pe faptul că fiecare persoană din relaţie face cele mai multe lucruri doar ca să-i facă pe plac celuilalt. E cu adevărat îngrozitor. Se numeşte "co-dependenţă" dintr-un motiv bine întemeiat.
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
30 octombrie 2025
Link-ul: youtube.com/watch?v=FHhZvQ6b8hQ
Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube Tim Cliss, videoclip publicat pe 8 octombrie 2025.