<  Pagina de Nondualism


Tony Parsons: Asta e adevărata compasiune!

Interviu cu Tony Parsons în Viena, 2014, de Teresa Arrieta. Mesajul „Open Secret” dezvăluie cum căutarea împlinirii nu poate decât să întărească dorinţa de a căuta mereu ceva ce nu a fost niciodată pierdut.

Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului down

- Tony, spui mereu că ţi-ai pierdut senzaţia de a fi o persoană separată. Ce înseamnă asta mai exact ?

Ei bine, nu există un cineva care să fi pierdut senzaţia de persoană separată. Ci nu mai e prezentă iluzia că ar exista o persoană separată. Dar nu "ceva" ştie sau e conştient de asta. Este sfârşitul celui ce ştie sau este conştient de existenţa a altceva din realitate. E sfârşitul a ceva ce ar recunoaşte că "nu mai este un eu".

Unii oameni confundă acest mesaj cu ideea că trebuie să înveţe cum să nu mai aibă un eu, dar nu-i asta. Ci este dispariţia unei energii iluzorii. Şi nu poate fi descrisă.

- Aş putea face ceva pentru a pierde această senzaţie?

"Tu" nu poţi face nimic, pentru că nu există nimeni. Eliberarea este realizarea faptului că nu există nimeni şi nimic care să fie eliberat. Deci nu a existat niciodată cineva care să fi putut face ceva pentru a se elibera.

- Bine, aud acest mesaj de ani de zile.

Chiar aşa ? De la cine ?

- De exemplu, de la Jim.

Jim, da. Jim !

- Şi, de asemenea, am asistat uneori la întâlnirile cu dvs.

Înţeleg...

- Şi când aud acest mesaj, mă gândesc mereu că sună foarte atractiv pentru mine, dar nu-l pricep.

Şi nu-l vei pricepe niciodată.

- În regulă.

Căutătorul sau eul sau sinele nu va înţelege niciodată, deoarece căutătorul trăieşte într-o realitate iluzorie a sa, ca un vis. Şi nu poate auzi deloc acest mesaj. Vom intra la întâlnire peste puţin timp şi ne aşteaptă 60 de oameni acolo, dar cât timp există un eu sau un sine în corp, acest mesaj nu va fi auzit.

Altceva se întâmplă la întâlnire, o anumită rezonanţă, care este dincolo de sine. Un eu nu înţelege niciodată asta. Nu este nimic acolo pentru eu.

- Atunci când iau parte la aceste întâlniri - nu pot să mă exprim altfel - am sentimentul că nu înţeleg.

E absolut normal.

- Aşa că m-am gândit: "Pentru ce să mai merg la întâlniri ?"

Ei bine, oamenii vin la aceste întâlniri pentru a obţine ceva. Şi este posibil ca ei să plece măcar înţelegând că nu este nimic de obţinut. Nu este nimic de obţinut.

- Ar putea fi asta o bună concluzie ?

Ar putea fi. Numai că, deşi oamenii pleacă înţelegând că nu e nimic de obţinut, totuşi, fiindcă trăiesc încă în energia visului de a fi separaţi, ei încă vor mai căuta. Până când nu moare - aici e vorba de moartea sau sfârşitul unei energii a iluziei - şi până când nu moare acea energie, ei vor căuta mereu.

Chiar dacă cineva ar înţelege că nu va găsi niciodată ceea ce caută, tot va continua să caute. Nu se poate opri. Natura eu-lui sau sinelui este de a căuta. Eul şi-a pierdut casa, aşa că nu poate altceva decât să-şi caute din nou casa. Deci este un tip de energie care va continua mereu să caute.

Da. Este o contracţie energetică care pare să fi pierdut ceva, pare să fie într-un vis al său în care a pierdut ceva, în care tot ceea ce apare este separat de el şi nesatisfăcător. Aşa că eul sau sinele caută permanent să se întoarcă acasă. Dar eul sau sinele nu se poate întoarce acasă până când nu moare. Până atunci, tot va continua să caute.

- Dacă aţi pierdut senzaţia de a fi o persoană separată, după ce această energie contractată s-a terminat, în ce fel vă simţiţi diferit acum ?

Nu, nu a mai rămas nimeni. Eliberarea este sfârşitul a ceea ce experimentează viaţa sau ceea ce crede că percepe viaţa întâmplându-se. Deci este sfârşitul a orice ar şti ceva, ca în "a şti că nu există un sine". Este sfârşitul unei iluzii.

Şi ceea ce a rămas este indescriptibil. Nu poate fi descris ceea ce a rămas. Dar nu există nimeni în Asta. Nu e nimeni care să O aibă. Există doar ceea-ce-este. Cele mai potrivite cuvinte pe care le pot folosi sunt că ceea ce rămâne este ceea-ce-este-şi-nu-este. Este un mister. E misterul la care mulţi s-au gândit şi despre care au vorbit de mii de ani. Dar acel mister nu poate fi cunoscut.

- Când aud acest mesaj nondualist, mă întreb mereu ce legătură are cu viaţa mea de aici şi acum şi simt că, oricum, nu-l înţeleg.

Nu, nu are nimic de-a face cu viaţa ta şi are totul de-a face cu ea. Ca persoană separată, crezi că-ţi trăieşti viaţa, visezi că ai ales să trăieşti într-un anumit fel, şi că viaţa ţi se întâmplă ţie. Viaţa se întâmplă eu-lui: "mi se întâmplă mie, eu experimentez viaţa". Când acea energie constrictoare se dizolvă brusc, ceea ce rămâne este doar Viaţa. Şi nimeni care să o trăiască. Este doar Viaţa.

Dar pereţii şi camera şi marmelada şi maşinile şi stelele, toate sunt încă acolo. Corpul este tot acolo, dar nu mai este nimic în el. Nu mai este acel ceva care credea că percepe stelele din univers. Sunt doar stelele din univers.

- Bine, dar cu ce mă ajută dacă descrieţi...?

Nu te ajută.

- Da. Dar aceasta este dilema mea. Adică, am auzit deja multe descrieri despre Asta... Că este totul, că ceea ce rămâne este tot-ceea-ce-este. Dar dacă senzaţia de a fi o persoană separată nu dispare, dacă această energie a căutării rămâne, asta mă enervează.

Da, o poate face. Acesta este un mesaj foarte rar. A existat mereu, dar bine ascuns. Există multe comunicări care încearcă să te ajute ca şi căutător să găseşti ceva. Acesta este un mesaj foarte rar, care nu oferă căutătorului absolut nimic.

Când oamenii vin şi aud această comunicare, energia căutării moare de foame. De aici nu vine niciun ajutor, pentru că se recunoaşte că nu există niciun cineva care să aibă nevoie de ajutor şi că nu e nevoie să faci ceva, fiindcă totul este deja împlinit.

- Deci aţi spune că totul este deja în regulă ? Pentru că eu nu simt deloc aşa...

Nu, nici nu poţi, pentru că simţi că totul nu-i deloc în regulă sau împlinit, deoarece căutătorul trăieşte într-un vis al separării, în care nimic nu este împlinit, totul este nesatisfăcător. Ceea ce se sugerează aici este că-i posibil ca acea energie a separării, pur şi simplu, să se disipeze dintr-o dată.

Ceea ce se întâmplă aici nu are legătură cu cuvintele, ceea ce se întâmplă aici chiar acum este apariţia unei energii, care este energia nelimitată a Fiinţării. Şi ea întâlneşte o energie a visului, care este o energie contractată... Şi este posibil ca acea energie contractată... (să se relaxeze)

Dar asta-i ceva dincolo de cuvinte. Deci cel mai puternic lucru care se întâmplă în sală este dincolo de cuvinte. Este energetic. Pentru că, în esenţă, separarea este energetică, este o crispare.

Şi niciun cuvânt nu poate degaja vreodată asta... “Eu nu exist, totul e o iluzie”, sunt doar cuvinte. Dar ceea ce pare că se întâmplă brusc este că acea contracţie se evaporează în libertatea fără limite, care nu poate fi descrisă sau înţeleasă.

- Spuneţi că atunci când oamenii iau parte la întâlnirile dv., este mai probabil ca această energie contractată să... explodeze?

Este posibil, dar nu sunt întâlnirile mele. Iar această energie nu are nimic de-a face cu nimeni. Aici nu este un cineva care să aibă acea energie. Pur şi simplu, nu mai este nimeni aici, nu mai este nimic care să păstreze separarea. Nu mai este nimic, este nemărginire. Dar nu este nemărginirea "mea", ci doar nemărginire.

Totul din această cameră este nemărginirea, dar ceea ce este contractat vine şi îi spune nemărginirii "mă simt contractat", iar nemărginirea îi răspunde “nu-i nevoie, este o iluzie”. Însă este posibil ca, într-un fel sau altul, aceste cuvinte să înlăture ideea că ai fi un cineva.

Dar, de asemenea, cel mai puternic lucru care are loc chiar acum este că contracţia energetică se poate, pur şi simplu, topi în Întreg. Şi nu trebuie să se întâmple la o întâlnire, poate fi într-o staţie de autobuz de aici, din Viena. Pentru că totul este doar nemărginirea, deja.

Şi când, în timpul întâlnirilor, Asta le spune oamenilor "Uite, există doar Prea-iubitul, îţi vorbeşte chiar acum. Felul în care stai, ceea ce simţi, ceea ce auzi este Prea-iubitul, nu te-a părăsit niciodată. Aşa că nu trebuie să mergi nicăieri ca să-l găseşti.” Este uimitor !

Şi uneori ceva rezonează, apare o rezonanţă: Oh…! "Deci nu după ce am meditat sau mi-am purificat mintea sau am făcut investigaţie de sine, niciunul dintre aceste lucruri. Este deja aici, nu a plecat niciodată. M-am grăbit să o caut, dar este aici." Este uimitor !

- Mă înfurie să vă aud spunând asta, din cauză că eu nu...

Mulţi oameni devin foarte furioşi din cauza acestui mesaj. Şi multor aparenţi învăţători care încearcă să ajute oamenii nu le place deloc acest mesaj. Ei cred că nu are compasiune. Ce simpatici !

Nu are compasiune ? Singura compasiune este cea care distruge iluzia separării, a întemniţării. Asta-i adevărata compasiune, care lasă libertate, iubire necondiţionată. Dar îi înfurie pe unii oameni. Îl înfurie pe eu, pentru că eul se simte neputincios.

- Da, asta simt.

Da, desigur.

- Mă simt ca şi cum dv. vă aflaţi acolo pe o insulă, iar eu sunt pe altă insulă aici. Şi nu pot ajunge la insula dv., ceea ce mă enervează. Este ca o promisiune a paradisului, dar eu nu pot merge acolo la dv....

Nu, absolut. Dar, destul de ciudat, este interesant că ai spus-o aşa, pentru că nu există nicio insulă aici, ci există doar Paradisul. Nu există nimic aici, în mine, ci există doar Paradisul. Ăsta-i Paradisul...

- Dar cum se face că nu-l simt?

Pentru că îl cauţi, încerci să găseşti ceva. Trăieşti într-o realitate duală subiect-obiect. Este o realitate visată în care tu eşti subiectul şi orice altceva este un obiect separat de tine. Aşa că obiectivezi eliberarea: "Este un lucru pe care îl pot găsi. Tony Parson l-a găsit.” (De fapt, nu l-am găsit.) "Deci îl pot găsi. Este un obiect pe care îl pot găsi.” Niciodată.

Nu este un obiect, pentru că este deja totul. Deci ceea ce este căutat se ascunde de căutător, prin faptul că e deja totul. Nu poate fi găsit, căci cum ar putea fi găsit, dacă este deja totul ?! Cum să găseşti "ceva", dacă este totul ?!

- Spuneaţi că nu există compasiune în acest mesaj...

Nu. Mulţi oameni încearcă să atace acest mesaj spunând că nu are compasiune. Dar cred că compasiunea despre care vorbesc ei este ceea ce eu numesc mai degrabă o complicitate de a-i ajuta pe cei care visează să aibă un vis mai bun. Pentru mine, învăţătura spirituală înseamnă a ajuta pe cineva să rămână în vis şi să aibă un vis mai bun.

În schimb, comunicarea Secretului Deschis, care nu este al meu, pur şi simplu, distruge sau deconstruieşte iluzia că ar exista cineva în vis sau în închisoare. În ceea ce mă priveşte, numai asta e compasiune. Pe când compasiunea despre care vorbesc învăţătorii este să ajute "oamenii"...

- Făcând terapie...

Asta nu ajută oameni, ci nu recunoaşte că ar exista cineva pe care să ajute.

- Atunci, în timpul întâlnirilor în ce fel îi ajutaţi pe oameni să se trezească...?

Nu, nu o fac, tocmai asta spuneam. Nu există cineva care să fie ajutat să se trezească. Aici doar se demască iluzia că ar exista ceva numit căutător, care ar fi real, şi care poate găsi altceva numit eliberare, care şi ea ar fi reală. Acest mesaj demască falsitatea absolută a acestei idei.

- Şi dacă oamenii nu pot auzi mesajul...?

Atunci continuă să caute. Se înfurie... Dar lucrul interesant este că... de-a lungul timpului aparent de când mesajul este comunicat, în multe cazuri s-a dizolvat senzaţia de persoană. Şi n-a mai rămas nimic acolo.

Deci undeva există un simţ dincolo de... Eul nu poate auzi niciodată asta, dar altceva se întâmplă energetic, destul de mult energetic, prin care toată energia căutării dispare. Şi apoi oamenii, aparenţii oameni, mă sună şi-mi spun: "Tony, este uimitor, pentru că nu pot să-ţi descriu asta. Tu n-ai putut să mi-o descrii, nici eu nu pot să ţi-o descriu acum. Totul s-a terminat. Tot ce există este ceea-ce-este. Dar nu pot să-ţi relatez nici măcar ţie cum este Asta."

Este foarte simplu, foarte obişnuit şi foarte evident. Dar diferenţa dintre Asta şi experienţa de a fi un căutător este nemăsurată.

- În ce sens trăiţi diferit de când vi s-a întâmplat asta?

În sensul că nu eu trăiesc viaţa. Viaţa se trăieşte, pur şi simplu. Nu-i nimeni aici care să o trăiască... Nu există un cineva care stă aici şi acum. În acest corp nu există ceva care îţi răspunde acum din ceea ce ar cunoaşte în interior. Aici se vorbeşte din neant, nu din ceea ce ar cunoaşte sau deţine corpul. Aşa că tot ce există este Viaţa, care se petrece, aparent.

- E ca şi cum ai renunţa la rezistenţă...?

Nu, nu-i vorba despre nimic ce s-ar putea descrie. Nu-i vorba despre acceptare. Ştii, unii spun "O, acceptă că eşti una cu totul... sau fii deschis la idee..." Dar asta-i doar altceva ce căutătorul ar trebui să facă. Şi este total incapabil s-o facă. Căutătorul nu poate să fie deschis sau să accepte, din cauză că se află într-o aparentă închisoare. El încearcă să evadeze dintr-o închisoare. Aşa că nu este vorba despre a fi deschis sau a te abandona Vieţii. Aici nu a mai rămas nimic decât Viaţa. Viaţa pare să continue să se întâmple.

- Deci nu ar fi corect să spunem că nu mai există rezistenţă?

Nu. Nici nu există ceva care să reziste şi ceva care să trăiască acum în visul separării. Doar că acea iluzie, care nu a fost niciodată reală, nu mai există. Şi tot ce există este Viaţa care se întâmplă. Nimeni nu o face. Nimeni nu face nimic. Este libertate. Dar nu pentru un cineva. Este trăirea în iubire necondiţionată, dar nu pentru un cineva. Când nu mai rămâne nimic, atunci este totul. Tot-ce-există este totul.

- Mda. Mă întristez pentru că nu înţeleg. De fiecare dată când dv. vorbiţi despre asta... sau Jim (Newman).

Nu vei înţelege niciodată. Iubirea necondiţionată... nu va face decât, într-un fel, să-l nege încontinuu pe acel ceva care o caută. Astfel că acel ceva care o caută trăieşte într-o dezamăgire continuă, nu mereu... şi tristeţe... până când, dintr-o dată, acel ceva care trăieşte în acea tristeţe se prăbuşeşte în braţele iubirii econdiţionate.

Aici e vorba despre moarte. Nu este vorba despre a fi o persoană mai bună sau despre a medita mai mult, despre a fi în pace, ci este vorba despre moarte, este sfârşitul. Acesta este sfârşitul...

- Bine...

Mulţumesc.

- Vă mulţumesc!

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
17 ianuarie 2025

Link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=ZWwk3hWYBII

Videoclipul original după care am realizat această traducere a fost publicat în data de 7 aprilie 2014 pe canalul Teresei Arrieta.