Vishrant - După iluminare, nu mai ştiam să clipesc

Videoclipul subtitrat este încorporat la sfârşitul textului

Stătusem în prezenţa învăţătorului meu de Advaita Vedanta timp de o săptămână şi de câteva zile puneam pe seama prezenţei lui absenţa lui "eu", lipsa experienţei că "eu" sunt acel vast tot. Şi nu mi-am dat seama ce se întâmplase, nu mi-am dat seama decât a doua zi când m-am trezit, iar Vishrant era tot dispărut şi această Realitate extinsă care suntem încă era observată.

Şi în acel moment am început să examinez ce se întâmplase, iar mintea mea era şocată, pentru că, pur şi simplu, nu credea că este posibil, că eul se dusese, că nu mai era nimeni aici. Era mişcare, dar nu se mişca un cineva. Era vorbă, dar nu vorbea cineva. Dar, de asemenea, lipsea orice legătură cu trecutul meu ca Vishrant. Şi lipsea orice fel de proiecţie de viitor. Aşa că aici nu era decât un nimic mare şi gras.

Iar asta m-a făcut să înţeleg că Vishrant dispăruse. Mintea era încă aici, personalitatea era încă aici, dar identificarea cu ea dispăruse şi nimic nu-i luase locul. Era doar o absenţă. Era o absenţă frumoasă, dar o absenţă.

M-am uitat la soţia mea şi la copiii mei, care erau cu mine, şi conexiunea cu ei dispăruse, de asemenea.
Parcă nu aveam soţie, nu aveam copii totul dispăruse, trecutul meu dispăruse, viitorul meu dispăruse. Dar ceva din mine, în mintea mea am rămas loial angajamentului pe care mi-l luasem faţă de această femeie
de a rămâne cu ea şi a fi soţul ei şi a fi tatăl copiilor. Dar când m-am uitat la ea şi la ei, conexiunea cu ei nu mai exista, dispăruse odată cu orice altceva. Toată frica dispăruse.

A durat o săptămână până când soţia mea să-şi dea seama pe deplin ce mi se întâmplase. A venit la mine şi mi-a spus: "Mi-am pierdut soţul, nu-i aşa?" Şi am răspuns: "Da, s-a dus. Eu sunt încă aici, dar el a plecat." Şi a fost destul de deranjată de treaba asta, pentru că vedea că e chiar adevărat. Dar ce se mai putea face?! Vishrant dispăruse.

* * *

Moderator: Pe tine, Vishrant, ce ai spune că te-a motivat după trezire să mai faci ceva?

Cam nimic. Aveam o bază completă de clienţi ca psihoterapeut şi o bază completă de clienţi ca naturist,
iar când m-am întors la Perth de la retragerea unde am avut trezirea, oamenii veneau să mă vadă, iar eu mă holbam la ei şi ei plecau, pentru că nu aveam nimic de spus. Mă întrebau lucruri şi eu nu spuneam nimic, doar mă uitam la ei. Şi aşa mi-am pierdut toată baza de clienţi în decurs de o săptămână, pentru că, pur şi simplu, nu voiam să vorbesc. Doar eram acolo pentru ei, dar nu vorbeam.

Stăteam în camera mea cea mare, ca o sală de jocuri, stăteam acolo toată ziua, holbându-mă în gol,
total fericit.

Apoi, încet, oamenii au început să vină doar ca să stea cu mine, ceea ce era frumos, nu trebuia să vorbesc cu ei. Doar stăteam cu oamenii, iar ei veneau şi plecau, şi aşa a început satsang-ul. Oamenii voiau doar să vină să stea şi să fie în prezenţa şi frumuseţea în care stăteam eu, în Fiinţă.

Dar devenisem cam inutil, pentru că nu aveam nicio motivaţie să fac ceva. Era doar nimic şi mai mult nimic. Însă ceea ce era prezentă era dragostea. Şi pe măsură ce aceşti oameni veneau să stea cu mine
am observat că suferă, erau prinşi, erau încă prizonierii minţii lor. Şi a apărut în mine compasiunea
pentru a-i ajuta să iasă din acea suferinţă. Şi de aceea a început acest satsang. Am fost motivat de dragoste să ţin satsang pentru a încerca să ajut oamenii să se elibereze de propriile ego-uri, să se trezească.

Singura motivaţie pe care am avut-o de la trezire este motivaţia Iubirii. Se pare că doar iubeşte, nu are alte calităţi, doar iubeşte, dar influenţează această minte în aşa fel că vrea să aibă grijă de oameni,
vrea să-i ajute, dacă poate, să-i orienteze, dacă poate, spre Fiinţă, spre Iubire.

Şi astfel, ambiţiosul a murit şi nu s-a mai întors. Cel care dorea iluminarea nu s-a mai întors niciodată.
Chiar şi dorinţa de iluminare murise cu două zile înainte ca trezirea să fie recunoscută. Nu mai era nimic, doar fericire. şi fără nevoia să fac ceva.

În multe feluri, mă simţeam absolut inutil, dar şi asta era perfect, să fiu inutil. Veneau oameni, îi iubeam profund, dar nu aveam nimic de spus în acea etapă. Nu ieşea nimic, aşa că plecau.

Mi-a luat ceva timp să învăţ cum să redevin uman, fiindcă stăteam toată ziua uitându-mă în gol, iar ochii mei nu se închideau. Aşa că a trebuit să învăţ să clipesc din nou. Şi a trebuit să învăţ să mă comport din nou ca un om, pentru că nu mă comportam ca un om, nu mai rămăsese nimic din om. Dispăruse. Era doar Fiinţa sau Vidul care privea fără niciun gând, mintea tăcuse. Este foarte frumos. Mintea mea era profund mulţumită fără niciun motiv, doar odihnindu-se în Fiinţă.

Dar mi-am dat seama că, dacă urma să ţin satsang şi să ajut oamenii, aveam nevoie să redevin om.
Trebuia măcar să par uman. Dar identificarea cu omul dispăruse. Corpul era acum doar un avatar, un vehicul care trebuie îngrijit, dar nu mai exista identificarea cu el. Şi nici identificarea cu mintea nu mai exista, toate dispăruseră.

Şi astfel, de 26 de ani încerc să ajut oamenii să-şi găsească inima şi să găsească frumuseţea Fiinţei. Iar aceasta este o poveste de dragoste, o relaţie de dragoste cu Dumnezeu ca Sine, o relaţie de dragoste cu Adevărul ca Sine.

* * *

Oricând mă gândesc la Osho, apare recunoştinţa pentru iubitul meu maestru care mi-a arătat calea. Este aşa de mult timp. Este ceva atât de frumos la care să mă gândesc, la imaginea maestrului meu.

Moderator: Ce frumos!

Este frumos, dar nu simt o separare de el cum simţeam înainte când eram cu el. Simt în multe feluri
că eu sunt el şi el este eu, dar eu sunt şi Swaha şi el este eu. Sentimentul de separare nu mai există.
Există sentimentul de a fi totul, sentimentul de a fi una cu toată lumea. Este foarte frumos, dar este aproape imposibil de descris.

* * *

De asemenea, îmi dau seama că ei se află într-o stare de fragilitate care trebuie susţinută în modalităţi
atât blânde, cât şi dure în acelaşi timp. Pentru că ego-ul este atât de viclean când începe să se dizolve
şi caută diferite metode pentru a supravieţui. La mine, ultima încercare de supravieţuire a ego-ului era să măsoare totul: cât de inexistent sunt, câtă dragoste trăiesc. Dar mi-am dat seama: Hei, ego-ul se deghizează în cel care ajută! Ego-ul se deghizează şi supravieţuieşte sub forma protectorului, a celui care evaluează. Şi m-am eliberat de asta. Astea au fost printre ultimele chestii abandonate: gândurile că "eu" aş fi cel care oferă ajutor. De fapt, ele împiedicau trecerea dincolo de minte. Aşa că acum nu mai măsor cât de dispărut sunt, sunt doar dispărut. Sunt dus, dus cu totul.

* * *

Oamenii cu care vorbesc sunt încă bazaţi pe ego sau în proces de trezire. Iar asta e acea etapă periculoasă despre care vorbesc, etapa când încep să se regăsească ca Fiinţă, dar umbra este încă prezentă, umbra "eu"-lui este încă acolo şi încă nu s-a predat complet, nu s-a predat complet Adevărului,
şi încercăm să convingem acea rămăşiţă să se predea.

Vasant Swaha: Da, este o sarcină imposibilă, dar se întâmplă. Dar aş zice că foarte rar. Ăsta-i paradoxul: Iluminarea este foarte uşoară, deoarece este chiar natura noastră, dar este şi foarte, foarte dificilă.

După părerea mea, este un accident, nu este ceva ce poţi face.

Vasant Swaha: Nu este.

E un accident care se întâmplă. Este un accident, un accident divin prin Graţie... Prin Graţie înseamnă: "nu ştiu". Oricând spun "prin Graţie" înseamnă că nu ştiu.

Noi doi, Swaha, avem aceeaşi poveste de dragoste, căci este o relaţie de dragoste, am o relaţie de dragoste cu umanitatea, cu oamenii. Şi din perspectiva mea este o relaţie de dragoste cu Sinele. Pentru că Eu Sunt asta, şi Eu Sunt şi aia.

Şi am diferite... De cât de departe sunt depinde cât de mult pot lucra aici. Dacă vin aici şi intru în legătură
cu suferinţa şi durerea oamenilor, pot lucra aici mai mult cu ei. Dar dacă plec prea departe, devin inutil.
Acolo doar stau. De aceea, încerc să rămân afară cât pot.

Am început să merg din nou cu motocicleta, după trezire, doar pentru a mă ţine afară în lume, pentru că dispăream prea mult. Şi încă merg cu motocicleta, deşi nu prea bine... Sunt prea dus...

< Sus >

traducere de Răzvan A. Petre
9 mai 2026

Link-ul: youtu.be/GqqaB9yC-3c

Traducerea de mai sus provine din canalul YouTube al lui Vishrant, videoclip publicat pe 15 mai 2024.