Înţeleptul este cel care a reuşit să se elibereze de poverile inutile ale existenţei. El a depăşit regiunile norilor şi ale prafului din sine, adică planurile astral şi mental (sentimentele şi gândurile egoiste, vulgare), pentru a se înălţa până la regiunile unde străluceşte un veşnic soare. El nu are altă dorinţă decât să transmită tuturor această înţelepciune ce a dobândit-o cu preţul atâtor strădanii.
Durează atât de mult să îi faci să înţeleagă pe alţii ceea ce ai înţeles tu însuţi! Singurul lucru pe care înţeleptul îl poate comunica imediat este bucuria ce o poate extrage din această înţelepciune, această bucurie ce se revarsă din sufletul său şi poate fi, deopotrivă, denumită iubire. Datorită acestei bucurii şi a acestei iubiri ce ajung până la ei, oamenii sunt obligaţi să se gândească. Cel puţin să se întrebe pe ce cale ar putea şi ei să atingă aceeaşi stare de conştiinţă.
"OMRAAM" MIKHAEL AIVANHOV
< Înapoi la Prima pagină Spiritus