Ca entitate conştientă, fiinţă umană este situată la graniţa dintre lumea inferioară şi lumea superioară. Dacă ea nu este vigilentă, nişte forţe obscure o atrag spre ele pentru a o strivi şi a o înghiţi; de îndată ce a fost sfâşiată în bucăţi, ea este aruncată, nu mai rămân decât nişte resturi din ea. În timp ce, dacă se lasă atrasă, absorbită de forţele lumii superioare, totul se luminează în ea şi devine un focar de curenţi luminoşi, puternici, benefici.
La fel cum trebuie să se străduiască să scape de atracţia lumii inferioare, fiinţa umană nu trebuie nici să abandoneze complet atracţia lumii superioare. Ea are ca misiune să lucreze pe Pământ cu mijloacele Cerului, căutând cum să menţină echilibrul între Pământ şi Cer, între materie şi spirit. Din moment ce se află pe Pământ, ea nu-şi poate neglija îndatoririle pământene. Dacă rupe acest echilibru, ea va trăi poate în imensitate, în lumină, dar nu-şi va îndeplini misiunea.
"OMRAAM" MIKHAEL AIVANHOV
< Înapoi la Prima pagină Spiritus