< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
eseu de Răzvan-Alexandru Petre
Ce este meditaţia?
Meditaţia este atunci când pui smartphone-ul lângă tine şi rezişti timp de o oră tentaţiei de a intra pe internet.
Internetul este copia exterioară a minţii umane. Găseşti în el orice şi vei fi atras de ceva, dacă intri acolo. Dar nu vei căuta orice, ci numai ce te interesează. Aşa este şi cu mintea: va atrage numai anumite gânduri pe care le consideră interesante.
Ce înseamnă că te interesează?
Înseamnă că fiecare astfel de gând îţi produce în minte o mică plăcere de scurtă durată. Plăcerea nu durează prea mult, ca tu să accepţi imediat alt gând şi apoi altul şi aşa mai departe. Dacă un gând ţi-ar produce o plăcere continuă, nu ai mai gândi, ci ai rămâne concentrat pe o singură idee (asta chiar se întâmplă în dhyana, sau meditaţia yoghină avansată). Dar atunci mintea ar muri, căci ea nu-i decât un flux de gânduri. Suntem cu toţii dependenţi de mica plăcere a gândirii, fără să ne dăm seama.
Unde se tratează această dependenţă?
Nicăieri, decât în meditaţie şi o poţi face singur.
Întâi este nevoie să ajungi la concluzia că gândirea este obositoare, şi chiar este. O mare parte din energia corpului o consumă creierul. Dacă nu ai mai gândi aiurea, ai dispune de mult mai multă energie. Apoi, ar trebui să renunţi la micile plăceri fulgurante pe care ţi le induc gândurile.
Cine renunţă la plăcere de bunăvoie?
Nu trebuie să renunţi de tot la plăcere. Ci vei înlocui micile străfulgerări de plăcere cu o plăcere continuă şi care tot creşte. Îţi convine aşa?
Dar de unde această plăcere alternativă?
Este o plăcere ieşită din tăcere. Acceptă şi devino conştient că tăcerea, liniştea mentală emană această plăcere continuă.
Totuşi, gândurile ne comunică ceva, o informaţie ce poate fi utilă...
Nu pentru utilitatea lor accepţi gândurile, ci pentru plăcerea ce ţi-o produc. Gândeşti de plăcere şi fiindcă ai devenit dependent de această mică plăcere.
La fel cum se procedează cu drogaţii, trebuie să înlocuieşti heroina gândirii cu metamfetamina tăcerii. Este doar o metaforă, desigur. Plăcerea ce izvorăşte din liniştea mentală este de o mie de ori mai puternică decât orice drog.
Să trăieşti în dualitate înseamnă să te mulţumeşti cu drogul impur al gândirii compulsive. Nondualitatea înseamnă să nu accepţi decât serotonină pură, naturală, fără contraindicaţii.
În plus, liniştea nu este inertă, ea îţi transmite enorme cantităţi de informaţie. Aşa că nu eşti în pericol de a rămâne ignorant. Orice ai avea nevoie, liniştea mentală îţi va comunica instantaneu, cu toate detaliile, dar în tăcere.
Deci, dacă te simţi plictisit de monotonia şi banalitatea gândurilor, dacă constaţi că eşti prins într-o cursă a minţii, sau că eşti dependent de nişte gânduri ce-ţi promit o fericire care dispare imediat, atunci eşti pregătit pentru meditaţie. Meditaţia este atunci când scoţi capacul de la borcanul cu miere şi fericire. În continuare, ştii ce ai de făcut...
Alege adevărata plăcere fără sfârşit! E simplu. Concentrează-te pe plăcerea emanată de linişte, de tăcere. O vei simţi imediat. Tăcerea te va recompensa imediat ce-i dai atenţie. Şi te vei întreba de ce n-ai simţit-o mai devreme.
De ce?
Pentru că erai dependent de gânduri. O mică dependenţă nevinovată. Dar a trecut, gata, ai înlocuit-o cu dependenţa de tăcere. De acum, nu te mai interesează ce-ţi promit gândurile, fiindcă te grăbeşti să sorbi plăcerea din tăcere.
Plăcerea asta creşte şi creşte, pe măsură ce stai tot mai mult în tăcere. Ai fi nebun dacă ai renunţa la plăcere tocmai acum, când te-ai scufundat într-un ocean de plăcere. O simţi mereu şi fără să mai meditezi.
Meditaţia a fost doar ocazia de a renunţa la gândurile parazite. Toate gândurile te parazitează, scot vlaga din tine şi nu-ţi oferă nimic în schimb. În orice secundă liberă, revino imediat la tăcere, la plăcerea instantanee, la automatul tău de plăcere.
Cum stau funcţionarii pe lângă cafematul din hol, tot aşa, ieşi şi tu din biroul minţii, ia o pauză şi soarbe plăcerea negândirii. Fă-o des, nu-şi va da nimeni seama că tragi chiulul de la truda gândurilor.
☺ «Când eram tânăr, eram sărac. Dar după zeci de ani de muncă asiduă, iată că nu mai sunt tânăr.» (de pe internet)
< Sus >
Şi mai poţi adăuga ceva: relaxarea corpului. Observă cât de încordat eşti, mai ales în zona feţei, în spatele umerilor, în zona stomacului, a feselor şi coapselor. Scanează-te timp de câteva secunde şi destinde rapid toate punctele de tensiune din corp. Acolo s-au acumulat gânduri şi emoţii. Sparge acele pungi de rezistenţă, prin simpla atenţie şi relaxare, şi astfel vei goli rezervorul de gânduri compulsive şi emoţii negative. Acum te simţi mai uşor, mai liber, mai calm.
În mod formal, poţi face toate aceste operaţiuni în shavasana (postura yoghină a cadavrului). Este cea mai eficientă asană dintre toate. Relaxând trupul, ea înlătură blocajele energetice şi aduce sănătatea perfectă. Eliminând contracţiile din corp, îţi diminuează din ego, care provine dintr-o contractură subtilă a fiinţei infinite. Dacă vei deveni expert în shavasana, vei putea chiar să te dedublezi în lumea energetică astral sau mentală.
Shavasana este regina asanelor, deşi pare cea mai simplă. Secretul este să te simţi ca o cârpă aruncată pe jos, ca un cadavru (shava – lb. sanscrită). Un cadavru nu are ego, e total detensionat, iar sufletul s-a expansionat în infinit.
☺ La clasica întrebare „Ce carte ai lua cu tine pe o insulă pustie?” aş răspunde, în variantă hatha-yoghină: „Dintre sute de asane, aş lua numai shavasana şi aş practica-o până voi părăsi insula, prin dedublare.”
Iată o variantă de realizare a asanei. Întinde-te pe sol sau în pat, cu membrele răsfirate lejer. La fiecare expiraţie, trimite un val de relaxare în trunchi, de sus până jos. Astfel, în răstimp de 2-3 secunde, relaxează în ordine: faţa, spatele umerilor, abdomenul, fesele, coapsele. Vei rămâne relaxat până la următoarea inspiraţie. Trage din nou aer în piept, iar la expiraţie, din nou trimite o undă de destindere de sus în jos, ca şi cum ţi-ai lipi trupul de sol sau de pat, ca o cârpă.
În principiu, după câteva minute, ar trebuie să fii mai relaxat. Totuşi, dacă observi că începi să te pierzi într-un film mental, deschide ochii. În acest fel, revii la realitatea concretă a simţurilor, părăsind realitatea virtuală a fluxului de gânduri. Shavasana are şi rolul de a te focaliza pe corp şi simţuri, pentru a nu te mai lăsa prins în gânduri. De oprit, nu ai cum să le opreşti, ele răsar din inconştient, sunt favoritele tale. Poţi însă a nu te duce după ele în filmul pe care ţi-l propun. Pentru asta, revino mereu la observarea corpului şi simţurilor, nu te lupta cu gândurile. Treaba lor este să-ţi apară în minte. Treaba ta este să dai atenţie realităţii concrete. Sunt realităţi paralele.
< Sus >
Dar poate că nu agreezi plăcerea. Nu-ţi convine metoda tăcerii de plăcere. În acest caz, iată altă variantă: Respinge orice gând, pe motiv că toate gândurile sunt neadevărate.
Să nu spui că un gând ar fi teza, altul contrar ar fi antiteza şi ar mai exista al treilea care înglobează adevărul amândurora. De fapt, toate se anulează între ele, la o analiză mai atentă. Poate că îţi trebuie ceva mai multă experienţă de viaţă ca să recunoşti pe cont propriu că toate gândurile sunt mincinoase. Fiecare îţi promite ceva şi nu se ţine de cuvânt. Fiecare are o negaţie. Niciun gând nu este de încredere. Acceptă asta.
Vizionează documentarul tradus
"WHAT THE BLEEP DO WE KNOW?" (Ce naiba ştim cu
adevărat?)
Primul obstacol în calea renunţării la gânduri va fi plictiseala. Vei simţi imediat că te plictiseşti dacă nu gândeşti. Realitatea senzorială pare prea fadă, prea banală. Ai nevoie de nişte stimulente abstracte, adică de gânduri. Acesta e un semn de la ego. El se plictiseşte cumplit fără gânduri.
Nu-i face pe plac! Lasă-l să se plictisească. Tu dă atenţie senzaţiilor corpului şi atât. Faci astfel loc inspiraţiei de la Spirit, care nu poate intra într-o minte plină de gânduri inutile. Trebuie să fie aerisită. Gândirea egotică este repetitivă, dar gândurile venite de la Spirit sunt inspirate, creative.
Ego-ul este ca un gardian care numără din oră în oră deţinuţii, ca nu cumva să fi evadat vreunul. Oare ce satisfacţie ţi-ar putea furniza acest ritual egotic? Dar ăsta-i ego-ul, el vrea să fie sigur, vrea să aibă control şi repetă mereu ceea ce ştie, de teamă să nu uite. E lipsit de creativitate şi ţine cu dinţii de acele câteva idei pe care le-a strâns, ca avarul, de prin lume.
Oare de ce vor oamenii să aibă un rege sau regină în fruntea ţării, ca în unele democraţii occidentale? Pentru că ego-ul se teme de neprevăzut şi, prin menţinerea unei continuităţi monarhice, are impresia că aşa controlează viitorul. Este ridicol, desigur, mai ales că nu Casa regală conduce destinele ţării, iar viitorul oricum va rămâne imprevizibil. Dar ego-ul nu ştie de glumă, el se crede la adăpost, vegheat de „unsul lui Dumnezeu”.
Spiritul nu te bombardează tot timpul cu idei, cum face ego-ul. Te lasă în apele tale şi, când e cazul, îţi trimite un jet de idei geniale, inspirate, folositoare. Te lasă să te bucuri de liniştea minţii. Dar trebuie să vrei şi tu să te bucuri de ea.
Pentru asta, adoptă o atitudine de dezgust faţă de gândurile de la ego. Eşti dezgustat de ele, fiindcă sunt mincinoase, niciunul nu Îl reflectă pe Dumnezeu. Nu există vreun gând care să-L arate pe Dumnezeu, chiar dacă mii de cărţi vorbesc despre El. Sunt minciuni. În momentul iluminării, te vei convinge singur de acest adevăr. Aceasta este singura idee adevărată: niciun gând nu poate atinge Adevărul.
Dar această idee de mai sus, nu este şi ea o minciună?
Este cea mai mică minciună posibilă. Dar îţi vei da seama că, într-adevăr, şi ea este falsă abia când vei vedea că nu există niciun gând, mai ales, gândul de „eu”. Când te vei uni cu Dumnezeu în non-gândire, vei da totul uitării, inclusiv că obişnuiai să gândeşti, adică să vehiculezi minciuni. Până atunci, acceptă gândul că toate gândurile sunt false. Dacă iubeşti Adevărul mai mult decât pe tine însuţi, atunci nu-ţi va fi greu.
Dar omul este superior animalelor prin faptul că gândeşte. Fără gândire, nu ar fi putut crea civilizaţia.
Hai să analizăm această idee, aparent rezonabilă, ca să vezi cât este de falsă şi ea.
Ego-ul a apărut din instinctul de conservare, din teamă. Omenirii tribale i-a fost oferit secretul focului pentru a se putea încălzi. Dar ego-ul s-a gândit imediat cum să dea foc tribului rival. Şi aşa s-a întâmplat cu toate invenţiile, inovaţiile şi descoperirile. Inspiraţia le-a venit oamenilor de la Spirit, pentru a-i ajuta să trăiască mai bine şi mai frumos. Dar ideile au fost imediat preluate de ego şi aplicate pe placul său. Nobel a inventat dinamita ca să spargă tuneluri în munţi, dar oamenii au folosit-o ca să se ucidă între ei. Aşa a „creat” ego-ul civilizaţia, distrugând-o.
Nu, civilizaţia nu este opera ego-lui, ci a fost inspirată de Spirit. Tot ce numim civilizaţie provine din Spirit. Nu s-ar fi putut construi nimic durabil fără colaborare, compasiune, curiozitate, toleranţă etc. Toate atributele civilizaţiei autentice vin de la Spirit. Deci nu gândirea specifică ego-ului a creat civilizaţia. Dimpotrivă, ego-ul acţionează mereu spre distrugerea ei, el este un atavism inadaptat la realitatea zilelor noastre. Iar civilizaţia decade din cauza lui.
Am putea spune doar că omul diferă de animale fiindcă are un ego. Dar nu prin ego este superior animalelor. Este superior prin faptul că poate recepţiona inspiraţia divină, care i-a adus toate beneficiile de a fi om. Condiţia umană este nefericită din cauza ego-ului şi a gândurilor sale. Q.e.d.
Şi când să folosesc tehnica asta?
Oricând. Dar mai ales când te copleşesc nişte gânduri neplăcute sau îngrijorări. Atunci întâmpină-le cu afirmaţia „toate gândurile sunt neadevărate”. Şi menţine acest gând o perioadă de timp.
Ce beneficii îmi aduce?
Asta o să-mi spui tu. Practică şi vei vedea.
Spre deosebire de diverse metode psihologice, în care încerci să înlocuieşti gânduri negative cu unele pozitive, această metodă le mătură pe toate. Toate sunt apanajul minţii egotice. Aşa secătuieşti ego-ul de putere, dar nu-ţi face griji – ego-ul nu moare niciodată. Doar că nu te va mai supăra.
< Sus >
Răzvan A. Petre
14 octombrie 2021