<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


PROVOCĂRILE OMENIRII

de Răzvan-Alexandru Petre

Efectul iluminaţilor |  Chestiunea covidului |  Alte crize posibile |  Iluminarea în masă  |  Alte civilizaţii terestre |  Martirizarea anti-vacciniştilor


Probabil că logica omenească binară (cu două valori de adevăr, adevărat sau fals) este incompatibilă cu nondualitatea, rezultând aşa-numitele paradoxuri. Dar poate că în lumea spiritelor se foloseşte logica ternară (cu trei valori de adevăr) sau alte logici. Iar acea logică spirituală este mai compatibilă cu nondualitatea.

Şi probabil că, în momentul când omenirea va trece la un alt palier de vibraţie (5D), ne vom ghida după logica ternară şi nu vom mai găsi aceleaşi contradicţii între experinţa omenească comună şi starea de nondualitate a Absolutului. De aceea, apar tot mai mulţi iluminaţi şi lumea se preocupă tot mai mult de această chestiune, ce ar ţine mai mult de speculaţiile filosofice dacă nu ar fi chiar o trăire concretă: ca să se pregătească terenul pentru noua epocă, când nondualitatea îşi va găsi aplicaţii mai practice.

 

Efectul iluminaţilor

Mulţi oameni iluminaţi nu au dobândit nicio calitate paranormală evidentă. Se pare că cele două aspecte nu au nicio legătură între ele, că nondualitatea n-ar avea nicio aplicaţie practică.

Totuşi, prin iluminaţi, Mintea cosmică acţionează cel mai puternic. Efectul prezenţei lor asupra semenilor este neîndoielnic. Prin urmare, fie că aceştia sunt învăţători spirituali, fie că sunt dezvăţători nondualişti sau chiar total anonimi, ei au un efect energetic imens. Desigur, cu cât sunt mai vizibili, cu atât vor influenţa mai mulţi oameni în mod direct. Dar sunt şi unii mari meditatori, retraşi în izolare, care fac enorm de mult bine întregii specii umane.

Dumnezeu ar fi putut trimite dintr-o dată 1000 de Isuşi pe Pământ şi ar fi transformat radical lumea antică, deci şi lumea de azi. De ce n-a făcut-o? A lăsat lumea să se maturizeze prin suferinţa de 2000 de ani. Acum numărul de iluminaţi este mult mai mare, proporţional cu oamenii dispuşi şi capabili să se trezească.

Tot de aceea, autobiografia lui Isus nu a fost transmisă, de pildă, prin Jakob Lorber în secolul 19, ci abia în secolul 21, prin Tina Spalding. Oamenii n-ar fi citit aşa ceva atunci. Acum însă sunt destui interesaţi, iar asupra lor cartea are un efect puternic. Deci e nevoie de pregătirea minţii pentru a putea fi transformată la nivelul următor. Nu se pot face salturi în evoluţie.

Când te trezeşti din “povestea eului” pe care ţi-o spuneai, ghici ce remarci la ceilalţi? Nici ei nu sunt acea poveste pe care şi-o spun despre ei. Şi ei sunt spirit. Iar acel spirit este total independent de povestea lor şi de povestea ta despre ei. Aşadar, nu doar că-ţi pierzi centrul tău, ci îl pierzi şi pe al lor, acel sertăraş în care îi aşezai. Devii conştient că şi ei sunt ca tine. De aceea se spune că iluminarea nu este o chestiune personală. Nu poţi fi iluminat şi încă să mai crezi că ceilalţi nu sunt. Nu-ţi poţi vedea natura ta adevărată fără să remarci natura adevărată a celorlalţi. Este imposibil. Acesta este un imens act de compasiune, un act de iubire. (Adyashanti)

Astăzi omenirea are parte de un ajutor exterior, care este accelerarea galactică sau intrarea în centura fotonică sau apropierea Păcii de 1000 de ani ori Epoca de Aur ori trecerea în dimensiunea 5D. Prin acest aport energetic sublim, omenirea este elevată în mod global. Dar asta nu înseamnă că toţi oamenii se vor ilumina, ci numai cei pregătiţi.

Iar înainte de asta, toţi oamenii vor avea parte de provocări, greutăţi (care deja sunt vizibile la nivel planetar), pentru a fi forţaţi să aleagă. Ne aflăm într-o perioadă istorică când nu prea mai este valabilă concilierea, soluţiile de compromis. Acum este ori-ori. Omenirea este la o răscruce, la propriu şi la figurat. Se vede cu ochiul liber că oamenii nu se mai înţeleg între ei, că fiecare este absolut convins de dreptatea sa, că lumea s-a polarizat şi radicalizat ca opinii.

< Sus >

Chestiunea covidului

De pildă, iată, suntem forţaţi să fim pentru sau contra vaccin. Sau pro sau contra măsurilor restrictive anti-epidemie. Nu avem cum evita să luăm o decizie fermă. La fel şi cu alte lucruri, suntem forţaţi de împrejurări să alegem o tabără. Vor fi mai multe teste succesive care ne vor forţa să luăm câte o decizie, pe care în mod normal i-am fi lăsat pe alţii să o ia. Nu doar teste colective, ci şi strict individuale sau în microgrupul familial. Oricum, karma colectivă se amestecă cu cea individuală.

Mintea omului este ezitantă, nu ştie cum e mai bine. Şi ia deciziile doar ca să scape de suferinţa pe care i-o creeează ezitarea, îndoiala, indecizia. Iar deciziile vor fi luate mai mult inconştient, ţinând cont de acumulările mentale de până acum. Cei care meditează descoperă cum le ies din inconştient multe credinţe de care habar nu aveau. Acesta este procesul de purificare mentală.

De data asta, toată omenirea este forţată să-şi descopere „scheletele din şifonierul minţii”, dar nu în liniştea meditaţiei, ci în hărmălaia planetei. Şi toţi vor afla, forţat, ce le zace în inconştient. Este o vreme a conştientizării planetare.

Vaccinarea nu are nicio relevanţă pentru iluminare sau trecerea în 5D, ci este doar un pretext pentru ca oamenii să-şi dea seama cum gândesc, fiecare în felul lui. Şi cei care s-au vaccinat, şi cei care nu s-au vaccinat vor putea face parte dintre cei „aleşi”. Nu corpul trebuie salvat (fie prin vaccin, fie prin refuzul vaccinului), ci sufletul. Iar „mântuirea” înseamnă aducerea la nivelul conştient a ceea ce stă ascuns în abisurile inconştientului. Adică a fricii – fie de vaccin, fie de lipsa vaccinului.

Se pare că însăşi Natura conspiră să ne separe. Iată o ştire ştiinţifică de senzaţie: Circa 50% dintre oameni au deja imunitate NATURALĂ anti-covid19 – arată mostrele de sânge recoltate în 2015-2016 – ceea ce explică infectările ASIMPTOMATICE (sursa

Însăşi biologia era deja pregătită să ne împartă în două, fiecare din cele două tipuri genetice fiind înclinat, teoretic, spre o altă abordare a problemei epidemice.

< Sus >

Alte crize posibile

Nu este exclus ca, în curând, să aterizeze masiv o rasă extraterestră. Nu va fi neapărat cea mai binevoitoare, ci având interese ascunse. Va fi un eveniment global, iar oamenii vor fi iarăşi obligaţi să aibă o părere. Sunteţi de acord cu venirea extratereştrilor sau nu?

O tabără va fi entuziasmată, crezând că vom putea profita de tehnologiile lor ca să ne facem o viaţă mai bună. Cealaltă tabără va fi îngrozită că această specie vrea să ne domine, să ne manipuleze, să ne folosească în propriile interese, ce contravin alor noastre. Ambele vor avea dreptatea lor. Iar politicienii nu vor şti nici ei cum să reacţioneze. Va fi deci un alt test care ne va forţa să luăm o decizie care ne depăşeşte puterea de calcul.

Un alt exemplu va fi resetarea sistemului bancar, cu dispariţia banilor cash. Va fi o schimbare profundă, care iarăşi va provoca două reacţii distincte. Unii vor vedea în asta o salvare a economiei şi o speranţă pentru viitor, dar în cadrul vechii paradigme. Alţii vor vedea certitudinea înrobirii populaţiei de un sistem supracentralizat, iresponsabil şi controlat de un mic grup de oameni, pe baza cipurilor implantate în corp etc.

De fapt, dependenţa totală a omenirii de circuitele electrice şi cibernetice este aproape definitivată în aproape toate domeniile. O vedem în viaţa de zi cu zi şi în tendinţele societăţii. Când va ajunge la apogeu, va fi de ajuns o pană de curent masivă, ca să fie toată civilizaţia pusă la pământ într-o săptămână.

< Sus >

Iluminarea în masă

În decurs de mai mulţi ani, probabil că omenirea trebuie să se despartă în două categorii de oamenii: 1) cei dispuşi să se schimbe total, care vor putea primi iluminarea, mai mult sau mai puţin completă, şi 2) cei nedispuşi la schimbări interioare, care vor alege vechile obişnuinţe de gândire, vechile scheme mentale care au adus omenirea în stadiul acesta. După o serie de astfel de teste clarificatoare, fiecare om va alege deja, inconştient, în ce categorie se plasează.

Ce trăim acum este o forţare a conştientizării faptului că aproape TOT ce gândim este greşit. Asta se poate percepe şi prin iluminare. Doar că provocările globale se adresează tuturor, pentru detaşarea treptată de vechile scheme. Deci criza globală este, în fond, pregătirea pentru o mare transformare planetară. Nu a tuturor oamenilor, ci numai a celor care vor alege schimbarea cu orice risc. Chiar şi în prezent, mulţi oameni încep să aleagă şi soluţii riscante, ceea ce părea de neconceput în urmă cu câţiva ani. Până acum, oamenii puteau alege calea de mijloc, soluţiile intermediare. De data asta, prima dată în istoria ei, omenirea se pregăteşte pentru o transformare generală şi radicală, imposibil de imaginat.

Din ce întrevăd unii înţelepţi, actuala criză nu se va termina mai devreme de anul 2028. Poate că vor tot veni alte valuri şi tulpini de virus sau cine ştie ce alte provocări mondiale, care în aceşti câţiva ani, vor remodela structurile şi mentalităţile omenirii.

La un moment dat, când energia galactică va fi suficient de puternică pe planetă, Dumnezeu va decide un eveniment masiv, global, de trezire spirituală în masă. Dar nu toţi vor fi iluminaţi, ci numai cei deja autoselectaţi prin testele anterioare despre care am vorbit. Într-o bună zi, omenirea se va împărţi drastic în două. Cele două tabere nu se vor mai suporta, iar populaţiile se vor despărţi. Va apare un gen de migraţie spirituală, cei iluminaţi fondând noi comunităţi sau colonii unde îşi vor face propriile reguli de trai. Majoritatea vor părăsi oraşele unde au trăit până atunci, iniţiind noi aşezări, pe noi principii sociale, culturale, economice şi chiar tehnologice. Vor avea acces la noi tehnologii, care le vor face viaţa mai uşoară.

Ne putem întreba de ce va fi nevoie de această separare. Că doar şi astăzi există iluminaţi ce trăiesc printre oamenii normali.

Este adevărat, numai că în acel viitor destul de apropiat (cel mult câteva decenii), energia pe planetă va fi mult diferită şi vor fi trecut multe evenimente de mare impact, care vor fi schimbat multe lucruri. Practic, oricâtă bunăvoinţă şi compasiune vor avea iluminaţii de atunci, ei vor simţi nevoia să se regrupeze în colective mari, pentru a clădi o nouă civilizaţie. Chiar şi acum există prototipuri de genul ashramurilor, templelor, mânăstirilor, retragerilor, noilor vetre săteşti, unde se adună aspiranţii la evoluţie spirituală, sub oblăduirea unor iluminaţi sau având parte de o ghidare interioară intuitivă.

< Sus >

Alte civilizaţii terestre

Nu trebuie nici să ne mirăm, nici să ne temem de transformarea societăţii. Ne putem aştepta chiar şi la dispariţia civilizaţiei noastre, într-un anumit moment dat. Nu suntem prima şi nici ultima. Din cele comunicate de Sursă prin mediumul Guy Needler, au mai fost 43 de civilizaţii umane pe planetă, răspândite pe tot întinsul şi diferind între ele. Fiecare a adus ceva nou, a excelat în anumite direcţii şi a colapsat din cauza unei vulnerabilităţi. De pildă, civilizaţia omului de Neanderthal era foarte spiritualizată, stăpânind magia materializărilor cu strictul necesar supravieţuirii. De aceea, acei oameni nici nu au lăsat vestigii, în afară de propriile carcase.

Cea mai recentă şi spectaculoasă pentru noi este civilizaţia din Atlantida. Amintirea ei este păstrată în marile construcţii din Egipt. Se ştie că stăpâneau energia cristalelor. Dar şi mai şocant pentru noi este că se întreceau în ştiinţa manipulărilor genetice. Ei au creat hibrizi om-animal, cu care se mândrea fiecare savant. Vârful societăţii era format, de fapt, din cei care aveau aceste puteri asupra biologiei. Fiecare se mândrea cu hibrizii săi. Cea mai înaltă realizare era când unul din aceşti aristocraţi îşi părăsea trupul uman, iar spiritul său intra pentru a anima o astfel de vietate pe jumătate om, pe jumătate animal. Aceste fiinţe erau venerate de toată societatea Atlantidei şi aveau toate avantajele posibile. Amintirea lor încă mai dăinuie în mitologia Egiptului antic, cum ar fi acele zeităţi cu trup de om şi cap de animal sau invers: Horus (bărbat cu cap de vultur), Hathor (femeie cu cap de vacă), Thoth (bărbat cu cap de pasăre ibis), Bastet (femeie cu cap de felină), Anubis (om cu cap de şacal), Sekhmet (femeie cu cap de leu), chiar şi celebrul Sfinx de lângă piramida lui Kheops (leu cu cap de om).

sekhmet

Statuie veche egipteană a lui Sekhmet

< Sus >

Martirizarea anti-vacciniştilor

Titlul spune tot: cei care nu se vaccinează vor fi proscrişi. Procesul a început. Deja, nevaccinaţii nu pot participa la spectacole şi au probleme la deplasarea peste graniţe. Restricţiile se vor acutiza odată cu trecerea timpului. Cei indecişi vor trebui să se decidă urgent, sub presiunea evenimentelor. Apele se vor despărţi în două: cine s-a vaccinat şi cine nu vrea să se vaccineze, indiferent de urmări.

Ce trăim astăzi s-a mai întâmplat în istorie, în primele secole ale creştinismului. Cei care nu-şi renegau apartenenţa la credinţa creştină erau martirizaţi, ucişi public, de obicei în chinuri, ca o pildă pentru restul populaţiei să nu facă ca ei! Desigur, creştinii nu făceau nimic rău, ci doar se opuneau tacit ordinii sociale, ce solicita loialitate exclusivă faţă de cezar şi frică faţă de autorităţi. Or, acei creştini dovedeau o necuvenită lipsă de frică. Din acest motiv erau măturaţi de pe scena vieţii.

Desigur, mulţi vor riposta la această afirmaţie, pe motiv că situaţiile nu sunt comparabile. Martirii creştini luptau pentru un ideal spiritual, pentru o viaţă de apoi perfectă, pe când anti-vacciniştii sunt mânaţi de diverse frici: frica de oculta mondială, frica să nu se crocodilizeze, frica să nu devină infertili, frica de preotul satului etc. Şi nici pedepsele nu sunt comparabile: primii creştini îşi riscau viaţa, pe când cei de astăzi riscă doar inconfortul unor piedici birocratice.

Iată însă argumentele.

Chestiunea vaccinului nu este doar una medicală sau biologică. În principiu, ştiinţa şi-a făcut bine treaba. Vaccinul este eficient pentru scopul în care a fost creat şi nu s-au constatat simptome colaterale grave. Iar pe termen lung, oricum, nu poate şti nimeni dacă vor apare probleme medicale generalizate. Prin urmare, argumentele anti-vacciniştilor sunt şubrede.

Însă aici e vorba mai ales de o problemă spirituală. Iată de ce.

Revenind la vremurile martirizării primilor creştini, s-ar putea spune că, fără jertfa lor, nu s-ar fi putut întemeia Biserica creştină. Dovada credinţei lor i-a inspirat pe mulţi să creadă că ei deţineau adevărul. Erau incomparabil mai zeloşi decât cei care se închinau la alţi zei. Intrau în extaz în faţa morţii, fapt ce i-a făcut pe mulţi oameni inerent spirituali să se convertească la dogma creştină.

Dar oare cât de mult bine au adus martirii creştini omenirii?! Oare nu au fost tocmai ei cei care au pus umărul la ridicarea Bisericii imperiale romane, bizantine? O Biserică de stat, cu rolul de a ţine sub ascultare populaţia prin frica de ce s-ar putea întâmpla cu sufletul după moarte. O Biserică ce a stabilit nişte dogme false, care să nu le încurce socotelile de manipulare a prostimii. Poate că martirii, fără să vrea, au dat apă la moară marilor profitori de pe urma credinţei lor, inclusiv Inchiziţiei. Lucrurile se pot privi şi din acest punct de vedere.

(La fel, unii spun astăzi, la 30 de ani de la revoluţia din 1989, că jertfa tinerilor căzuţi în acele zile a ajutat doar la îmbogăţirea ulterioară a foştilor securişti care au ajuns la butoanele noii democraţii.)

Desigur, când înfruntau moartea cu seninătate, martirii nu se gândeau la destinul glorios al Bisericii, ci aveau o motivaţie strict personală. Iar acea motivaţie provenea dintr-o dogmă ce poate fi contestată din punct de vedere spiritual. Şi nici Isus, nici Dumnezeu nu aveau nevoie de jertfa lor.

Dar cine?

Acum ajungem la miezul problemei: propriul lor spirit îi îndemna să devină martiri, adică să-şi învingă teama de gura lumii şi de lama gâdelui. Spiritul lor voia să experimenteze starea de neînfricare supremă. Nu era curajul specific luptătorilor, care ştiu că-şi riscă viaţa, dar au încredere în pregătirea lor militară şi psihologică. Nu. În cazul martirilor, ei nu se luptau cu arma în mână, ci cu demonii interiori, adică se luptau cu propria minte. Ei şi-au învins fricile şi aceasta a fost marea lor victorie spirituală. Spiritul lor a evoluat rapid prin această atitudine curajoasă. Au fost batjocoriţi, huliţi şi apoi ucişi pe Pământ, dar pe termen lung, s-au ridicat în rang spiritual.

Şi ce legătură are asta cu anti-vacciniştii?

La prima vedere, nu are. Argumentele acestora din urmă sunt fie aberant medicale, fie dictate de credinţă oarbă în spusele unor clerici sau diverşi ghicitori sau profeţi, fie bazate pe teoria conspiraţiei. Dar, aşa cum spuneam, şi martirii tot de nişte concepte mentale failibile au fost împinşi. Ei aveau anumite credinţe metafizice care astăzi sunt contrazise chiar de către spiritele Cerului. Credinţa lor era la fel de oarbă şi neştiinţifică atunci cum este astăzi credinţa anti-vacciniştilor. Şi astăzi, ca şi atunci, spiritele sunt cele care fac jocurile, îndemnându-i pe oamenii în care sunt încarnaţi să fie contra ordinii sociale prestabilite. Căci este şi o chestiune socială aici. Anti-vacciniştii se pun în calea unei curgeri sociale netulburate de revolte sau proteste.

Dar la bază, e vorba de învingerea fricilor. Cei care vor rezista până la capăt să nu se vaccineze îşi vor fi învins anumite frici: frica de izolare şi ostracizare socială, frica de a nu avea acces la multe servicii, frica de a-şi creşte copiii fără unele facilităţi etc. Dacă vor rezista acestei imense presiuni, aceasta va fi marea realizare spirituală a vieţii lor, comoara cu care vor trece dincolo. Este posibil ca spiritul lor să fi fost încarnat în alte vieţi în nişte oameni laşi, fricoşi, conformişti, iar acum vrea să se echilibreze rapid.

Prin urmare, pe planetă se desfăşoară la ora actuală un imens experiment spiritual, comparabil cu vremurile martiriului primilor creştini. Este aceeaşi luptă interioară a multor oameni de a-şi învinge fricile.

Dar, în acelaşi timp, trebuie să fim conştienţi că nici cei care se vaccinează nu greşesc nici ei. Au altă opţiune medicală şi alte căi de evoluţie spirituală. Nimeni nu este condamnat de Cer dacă se vaccinează. Experimentul spiritual este strict individual, NU împarte omenirea în două clase de oameni: unii vrednici, alţii nevrednici, unii aleşi ai Cerului, ceilalţi aruncaţi la gheenă.

Totuşi, la fel ca în cazul martirilor, care au contribuit la mersul istoriei într-un anume sens, anti-vacciniştii sunt o pungă de rezistenţă în calea instaurării unui stat mondial de tip Big Brother. Unii dintre ei chiar clamează acest rol, trăgând numeroase semnale de alarmă. Dar una este să vorbeşti şi alta este să suferi pentru crezul tău şi pentru binele semenilor tăi.

Vaccinul anti-covid poate fi privit şi ca un test pentru elitele conducătoare, care verifică cât de mult pot întinde coarda fără să se rupă. Este posibil ca, în viitor, ele să ia şi alte măsuri nedemocratice, de control total al cetăţenilor.

Astăzi, sclavia este mult mai subtilă, căci nu corpul este pus în lanţuri, ci însăşi mintea omului. Or, dacă mintea este controlată, corpul poate fi lăsat liber. Sclavia modernă se bazează pe sclavia minţii. Aşa este controlată prostimea de către elite: prin infuzia de frică prin mass-media, în paralel cu impunerea unor măsuri masive de control „spre binele cetăţeanului”.

Poate că impulsul spiritual pe care unii semeni de-ai noştri îl primesc de a se opune iraţional unor măsuri raţionale nu este altceva decât dorinţa Spiritelor bune de a contrabalansa influenţa ocultei conducătoare, ce crede că poate controla toată omenirea aşa cum vrea ea.

Însă dictatura digitală globală probabil că se va instaura, cu sau fără opoziţie. Face parte din experimentul planetar. Oamenii vor fi curioşi să vadă unde îi va duce. Abia când vor vedea, vor riposta puternic. Puţini vor alege, din vreme, calea vieţii libere în natură. Trebuie să existe şi asemenea temerari, un fel de martiri şi ei, prin comparaţie cu cei care vor alege comodităţile vieţii civilizate, digitalizate şi controlate.

< Sus >

Răzvan A. Petre
  13 iulie 2021