< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
Cea mai înaltă stare a minţii, în budism, este cea de Gol sau Vid (sanscr., shunyata). Denumirea este înşelătoare, iar teologii altor religii au jubilat, acuzându-i pe budişti să zeitatea lor supremă este Nimicul steril sau că sunt atei. Nimic mai fals. Budismul numeşte Gol sau Vid metafizic acea stare absolută "golită" de caracteristicile obişnuite, aflată mai presus de dualitate şi relativitate. E o stare "golită" de cuvinte ce ar putea-o descrie, "golită" de obiecte şi fiinţe, dar totuşi atât de plină şi completă, încât i-a uimit până la lacrimi pe toţi înţelepţii care au atins-o.
În taoism, această stare supremă e numită Tao. Taoiştii au încercat definirea sa prin noţiuni simultan opuse, care sfârşesc inevitabil prin buimăcirea raţiunii. Exprimarea taoistă, ca şi cea din budismul Zen, este antinomică, paradoxală şi la fel de neînţeles.
Să încercăm totuşi o înţelegere parţială! Golul sau Vidul metafizic poate fi oarecum asemănat cu spaţiul obişnuit. Spaţiul permite obiectelor să se mişte în el, le oferă această LIBERTATE. Similar, dar la o scară universală, Golul (shunyata) oferă un potenţial infinit de libertate. Cu alte cuvinte, în starea supremă simţi libertatea de a face orice**, ceea ce este imposibil în lumea manifestată, îngrădită de legi şi reguli. Putem numi această stare ABSOLUTA LIBERTATE (A.L.), sau AL-Dumnezeu*.
Sufletul care ajunge în acel plan existenţial se simte infinit de generos, plin de fericire, dornic de a-şi dărui ajutorul plin de compasiune. Simte atunci dorinţa de a dărui fiinţelor toată energia sa purificatoare, puternică. Nu doar ca răspuns la rugăciuni, ci continuu, Starea supremă îşi trimite toată puterea binefăcătoare fiinţelor Creaţiei.
* Creştinii sunt învăţaţi să îl descopere pe Dumnezeu ca pe o Persoană, pentru că are sentimente de compasiune, inteligenţă şi îşi oferă cu generozitate Harul. Budiştii şi taoiştii l-au experimentat pe Dumnezeu ca fiind o stare mentală, impersonală, denumită Gol. Ei au transmis această învăţătură tradiţională urmaşilor. Pentru a concilia şi unifica cele două perspective diferite asupra aceleiaşi Realităţi, propun aici denumirea de "AL-Dumnezeu".
** A face orice nu înseamnă a face Binele şi Răul! Ceea ce provine din starea supremă nu poate fi decât BUN în înţelesul creaturilor. Dumnezeul Absolut este mai presus de binele şi răul pământesc, dar nu Dumnezeu a creat Răul şi nici nu îl admite în sfera Sa. Filosofic vorbind, există un bine şi un rău relative la interesele noastre personale, dar mai există un Bine şi un Rău absolute, clar definite de legile universului.
Orice creează Dumnezeu este BUN pentru creaturi. Orice i se opune în lumea creaţiei, este satanic, chiar sub pretexte de genul "Să ne fie şi mai bine!" "Să ducem binele la extrem!". Acolo nu e vorba de Bine. Binele divin este însoţit mereu de moderaţie, de calea de mijloc, de armonia dintre părţi.
Asta face în realitate AL-Dumnezeu: îşi trimite energia sa universală, purificatoare, care întreţine viaţa, către toate ungherele universurilor. În permanenţă, fără pauze, într-o cantitate constantă şi suficientă, dintr-o generozitate fără limite.
Cum se face atunci că la noi ajunge prea puţină? Dacă ar fi suficientă, viaţa ar fi de 10 ori mai lungă, ar lipsi bolile, supărările ar fi superficiale şi uşor de trecut, traiul ar fi mult mai plăcut şi fără stres, cum era în Grădina Edenului. Este clar că ceva intervine pe traseul de la AL-Dumnezeu la om.
Planeta e înconjurată de nori întunecaţi invizibili, iar oamenii au în aură nori negri sau cenuşii. Aceste impurităţi sunt blocajele care se interpun în calea energiei binefăcătoare (Reiki, Sfântul Duh etc) venite de la Divinitatea Supremă. De asta e viaţa noastră grea sau urâtă, dificilă sau dureroasă: din cauza acestor obstacole obiective existente pretutindeni în noi şi în jurul nostru.
Aceste obstacole au fost create tot de către oameni, de-a lungul timpului istoric, prin "păcatele" lor (acţiuni contrare Legilor Divine care guvernează Universul). În budism, ele se numesc acţiuni "nejuste" sau incorecte (aducătoare de suferinţă, în virtutea legii cauzei şi efectului). Cum totul este "material" în Univers, orice gând sau emoţie se materializează cumva, orice faptă sau comportament lasă urme mai mult sau mai puţin vizibile. Iar tot ce NU urmează liniile Armoniei Divine capătă culori închise, cenuşii, negre, neplăcute estetic. Aceste energii inferioare se coagulează (pe principiul "ceea ce se aseamănă, se adună") şi devin compacte, mai greu de dispersat de energia alb-strălucitoare venită de la AL-Dumnezeu.
Este nevoie de oameni puternici care să strângă lumina divină în fascicule laser. Ei se numesc sfinţi, maeştri, învăţaţi, înţelepţi, iniţiaţi, aleşi ai Domnului. Sunt nişte "relee" divine, preluând energia alb-strălucitoare perfectă, redirecţionând-o, chiar amplificată, către oamenii din apropierea sau depărtarea lor. Astfel reuşesc ei să penetreze armura păcatelor cu care suntem toţi încătuşaţi, îmbunându-ne traiul şi caracterul într-o oarecare măsură.
Se spune că unicitatea şi măreţia prezenţei pe Pământ a Mântuitorului Isus au constat în faptul că El a reuşit să spargă mari breşe printre norii energetici care înconjurau planeta, deschizând astfel o nouă eră spirituală pentru întreaga omenire, o şansă în plus pentru fiecare om de a se îmbunătăţi. (la asta s-ar referi citatul "Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este..." – Apocalipsa 17:8)
De aici, unii au concluzionat, absolut greşit, că toţi cei care îşi spun "creştini" sunt deja mântuiţi, putând omite efortul personal de optimizare prin fapte şi atitudini...
Acelaşi lucru încearcă şi chiar reuşesc practicanţii de Reiki tradiţional (linia fondatorului Usui). Şi ei sunt relee, la început mai modeste, de retransmitere a energiei venite de la AL-Dumnezeu.
Este însă foarte importantă recomandarea fermă primită la iniţiere: "Trimite energia Reiki spre BINELE SUPERIOR al destinatarului ales de tine!" Aceasta este cheia sucesului şi ceea ce diferenţiază Reiki tradiţional de alte feluri de "Reiki" inventate ulterior sau de toate formele de magie. Din nefericire, ca orice lucru foarte bun, este dificil de pus în aplicare şi chiar de priceput.
Când trimiţi energie universală (numită şi Reiki) gândind că este spre BINELE SUPERIOR al ţintei tale, înseamnă că te fereşti să amesteci şi intenţiile tale omeneşti. Doar aşa poţi păstra puritatea iniţială a energiei Reiki (numită energie neinformată). Este un fel de binecuvântare foarte eficientă. Orice gând egoist***, adăugat de tine în mod inconştient sau voluntar, va coborî automat vibraţia energiei emise (numită acum energie informată). Ceva-ceva tot se păstrează, dar nu mai este energia pură originară.
*** Poate fi un gând egoist şi cel de a vindeca respectiva persoană. Dacă ţi-a plătit şedinţa de tratament Reiki, te simţi obligat s-o recompensezi prin ceea ce se aşteaptă: îmbunătăţirea sănătăţii sale. Ai dorinţa omenească de a o face bine. Numai că aceasta ar putea veni în contradicţie cu BINELE SĂU SUPERIOR, care ar putea-o obliga la suferinţă psihică sau trupească, spre "arderea karmei" spiritului său.
Este deci necesar, în primul rând, ca terapeutul Reiki să aibă descopere semne sau să primească indicii dacă este cazul să intervină cu Reiki asupra acestui pacient, iar în al doilea rând, să acţioneze cu detaşare şi cu încredere în beneficitatea energiei universale. Reiki autentic presupune un discernământ spiritual, căci el nu este (doar) o terapie energetică standard, precum acupunctura.
Mare Maestru de Reiki este cel care reuşeşte să se detaşeze perfect de actul terapeutic, interesat fiind de vindecarea holistică, adică de purificarea întregului sistem trup-suflet-spirit al celui aflat în grija sa temporară. Transmiţând astfel energia Reiki originară, nemodificată de intenţii omeneşti urgente (în afară de dorinţa de inundare masivă cu energia DIVINĂ, a BINELUI, a DUHULUI SFÂNT), ea va opera transformări la toate nivelele energetice şi în ritmul propriu pacientului. Cei care forţează efecte spectaculoase nu sunt Maeştri Reiki, ci poate vraci ori şamani.
Trimiterea energiei în mod detaşat nu înseamnă deloc lipsa unor efecte evidente, ci doar că acestea ar putea diferi de ceea ce ne aşteptăm cu toţii. Orice transmisie de energie Reiki este însoţită de efecte minunate, mai rapide sau mai lent observate, fiindcă ce vine de la Dumnezeu aduce întotdeauna succes şi binecuvântări.
Prin urmare, un practicant de Reiki autentic trebuie să nu adauge propriile intenţii, ci să emită energia divină în starea sa originară, aşa cum a primit-o, spre BINELE SUPERIOR al fiinţei care o primeşte.
În fond, această recomandare este identică cu ceea ce prescrie dificila Karma-yoga: "Acţionează în permanenţă detaşat de fructele acţiunii tale, consacrându-le dintru început Divinităţii!" Mai detaliat, cum scria Annie Bessant: "Să faci bine de dragul binelui, nu în nădejdea unei răsplate. Să lucrezi de dragul muncii şi nu cu speranţa de a-i vedea urmările. Să te pui în serviciul lumii pentru că o iubeşti şi nu poţi face altfel. Gândeşte-te cum ai face un lucru dacă ai şti că Maestrul ar veni imediat să-l vadă; în acest fel trebuie să-ţi îndeplineşti munca." (citat din "La picioarele maestrului")
Şi este acelaşi lucru cu principiul taoist Wu-wei (non-acţiunea, acţiunea naturală, sincronicitatea continuă), respectiv a acţiona fără luptă, fără efort, în profunda pace a minţii (similar cum apa curge fără efort, prin grija legilor invizibile ale gravitaţiei). Aceasta este o fază înaltă, greu de atins, specifică doar marilor maeştri din orice cale spirituală (Reiki, yoga, taoism, budism, creştinism etc) sau acelor spirite angelice întrupate, nativ pure.
O acţiune Wu-wei exemplară găsim şi în Noul Testament. Maestrul Isus i-a spus femeii vindecate după atingerea hainei Sale "Credinţa ta te-a mântuit!" (Marcu 5:25-34). Isus era un releu perfect pentru energia Divină, iar femeia a atras-o, fără voinţa sau cunoştinţa Nazariteanului. Aşa se comportă, automat, energia divină atunci când este disponibilă cu generozitate şi, mai ales, fiind dorită cu disperare. Maestrul nu trebuie să facă mare lucru, ci doar să fie deschis curgerii netulburate a energiei Reiki prin sine. (În alte cazuri, Maestrul poate interveni cu multă ştiinţă şi forţă spirituală, pentru a realiza adevărate miracole, care altfel nu s-ar ivi de la sine.)
Să luăm o situaţie comună printre reikişti: vrei să tratezi un membru apropiat al familiei tale (soţ, copil, părinte). Ca om obişnuit, gândeşti că vrei neapărat să-i dispară boala şi suferinţa. Ce ar însemna ca acest pacient special să NU se vindece, în virtutea "binelui superior"?! Chinurile sale vor continua, măcinându-te şi pe tine, neputinciosul. Mai mult, dacă tu, ca om foarte apropiat şi care vrei să-l ajuţi, vei fi obligat să suferi alături de el, pentru "arderea karmei" împreună, eşti gata pentru sacrificiul de sine?!
Iată deci ce dificultăţi nebănuite pot apare pe drumul către măiestria în Reiki. Adevăratul Reiki este şi o cale spirituală (numită aici "Reiki Wu-wei"), iar profesorul trebuie să sublinieze acest lucru dacă şi elevii au intenţii serioase. De aceea, este de mare folos incursiunea teoretică şi practică în alte căi spirituale autentice, ceea ce mulţi maeştri deja fac.
Recomandarea de a transmite energie spre BINELE SUPERIOR al primitorului contrazice modul nostru natural de a acţiona. Întotdeauna făurim întâi în minte cu acurateţe planul, scopul şi apoi trecem la realizare. Chiar şi tehnicile parapsihologice ori magice prescriu să ne fixăm bine în minte obiectivul, pentru a avea succesul dorit. În schimb, principiul Wu-wei aplicat în Reiki pare că, dimpotrivă, ne obligă să acţionăm fără a şti ce vom obţine. Nu ar fi mai simplu să spunem o rugăciune, pur şi simplu, fără atâtea complicaţii?!
"Dacă e cu putinţă, rezolvă asta cum îţi cer, Doamne! Dacă nu, facă-se Voia ta!"
Răspunsul este că Reiki Wu-wei este realizat cu smerenia rugăciunii, dar cu forţa şi ştiinţa iniţierii. Reiki este o rugăciune, dar una specială: nu ne rugăm LA Dumnezeu, ci ÎN Dumnezeu (cum i-a sugerat maestrul Yogananda unui discipol). Iniţierea în Reiki ne oferă o Putere pe care nu o aveam înainte. Abia după ce primim acest har, devenim "relee" pentru energia divină. Desigur că, la început, nu putem controla tot ce se întâmplă, ci mai mult asistăm uimiţi la fenomene interesante, iar uneori miraculoase. Numai exersând, ajungem să înţelegem ce facem, până când vom atinge, la un moment dat, pragul măiestriei.
Marii şi rarii maeştri sunt conştienţi de transformările din sistemul trup-suflet-spirit ce se petrec la sosirea energiei Reiki şi înţeleg restricţiile karmice concrete. Aceşti Maeştri nu mai sunt simpli reikişti, ci au devenit canale divine universale, care au dreptul şi înţelepciunea divină de a realiza chiar minuni autentice – sunt Sfinţi şi Îngeri printre oameni.
Fiind atât de greu de urmat, ar fi prea mult să cerem reikistului să aplice Reiki Wu-wei de la început. Totuşi, prin studierea şi altor căi spirituale serioase, prin meditaţie şi reflectare individuală, practicantul se va apropia de înţelegerea acestui principiu celest şi va începe să-l pună în acţiune. De putut, se poate.
SFAT PRACTIC: În Siberia, la aborigenii Koryak, şamanii se împart în două categorii: familiali (terapeuţi ai rudelor apropiate) şi profesionişti. Numai cei mai puternici şi mai avansaţi se încumetă să trateze orice client. (informaţie din "Calea şamanului - un ghid pentru putere şi vindecare", de Michael Harner)
Acelaşi lucru putem spune şi despre terapeuţii Reiki. Putem trata cu toată compasiunea şi gratuit colegi, prieteni, oameni oarecare. Astfel ne testăm puterile şi cunoaştem latura practică a Reiki-ului. Totuşi, puţini au şi vocaţia vindecărilor şi numai acestora le este recomandat să devină terapeuţi profesionişti folosind Reiki ori alte metode.
Răzvan Alexandru Petre,
27 iulie 2014