<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

RETROCOGNIŢIA ŞI MEMORIA UNIVERSALĂ

de Răzvan A. Petre

Obţinerea informaţiilor din trecut (retrocogniţia) rămâne un mister, deşi clarvăzătorii o folosesc ocazional. Se întâmplă la fel cu multe alte lucruri de care oamenii uzează, dar nu ştiu cum funcţionează. Vă prezint mai jos părerea mea despre Memoria universală.

Oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că memoria fiinţei umane nu are un loc anume în creier. Mai degrabă, ea este un strat energetic în jurul capului, dar şi al restului corpului. Astfel se explică de ce masarea unor puncte de pe corp poate trezi amintiri distincte. Tot astfel se explică de ce apar sau dispar unele amnezii: se strică sau se reface legătura energetică dintre minte şi memorie (care rămâne integră chiar şi pe timpul pierderii amintirilor). Această descriere converge cu învăţăturile antice orientale despre structurarea organismului uman în mai multe învelişuri (corpuri), din ce în ce mai subtile.

Ce mai ştim?

1) Înregistrarea evenimentelor din viaţa omului se face în aşa-zisul subconştient sau inconştient. Acesta este, de fapt, o porţiune din aura energetică (corp subtil).

După decesul omului, aura începe să se fragmenteze. Atunci spiritul preia din ea toate informaţiile care îl interesează, înmagazinându-le în perispirit (aura spiritului) înainte ca energia omului să se împrăştie toată. Prin urmare, memoria spirituală este parţială şi subiectivă. Conţine doar faptele, gândurile şi trăirile considerate de spirit a fi fost cele mai importante în viaţa abia încheiată. Unii clarvăzători citesc memoria vieţilor precedente concentrându-se într-un punct de deasupra capului clientului (din nimb). Alţii se concentrează asupra pieptului.

Prin metoda hipnozei regresive, clientul însuşi trăieşte aceste pseudo-amintiri ca şi cum ar fi ale sale, deşi nu sunt (aparţinând spiritului său). Unele informaţii – mai ales date, nume şi numere – sunt imposibil de redat, pentru că nu au fost engramate explicit de către spirit. Dacă însă hipnoterapeutul forţează nota, subconştientul poate inventa pe loc informaţii care nu mai pot fi găsite, dar sunt cerute insistent de omul curios.

2) Există însă şi o memorie cosmică (akasha) care înregistrează totul cu exactitate. Dumnezeu a creat-o odată cu Universul, pentru ca experienţa Creaţiei să nu se piardă, ci să fie de folos mai târziu. În akasha se memorează de la mişcările atomilor, întâmplările din viaţa oamenilor, până la evenimentele galactice. Deocamdată, este imposibil să înţelegem cum funcţionează acest mecanism care se întinde din microcosmos până în macrocosmos. Totuşi, putem să ne imaginăm că fiecare cuantă de spaţiu conţine particule astrale ca un fel de mini-aparate video ce filmează totul.

Dumnezeu a creat această Memorie cosmică pentru a folosi Lumii nemuritoare a spiritelor. Există chiar nişte spirite speciale (numite lipikas în Upanishade) care au misiunea codării şi decodării informaţiilor în akasha. Orice alt spirit cât de cât inteligent poate cere acestor lipikas să-i ofere informaţiile dorite din spaţiul-timp. Însă numai Spiritele Superioare pot obţine date cu mai mare acurateţe şi cu bătaie mai lungă în timp. Lipikas sunt capabile chiar să facă prognoze automate (fenomenul precogniţiei). Totuşi, numai Spiritele Înalte au înţelepciunea să discearnă variantele viitoare cele mai probabile.

Cum spuneam, akasha serveşte Lumii eterne a spiritelor; mai clar: nu a fost proiectată pentru uzul muritorilor. Toţi clarvăzătorii sunt asistaţi de spirite "lucrătoare", care intermediază accesul la akasha. Deci, lanţul de decodare a informaţiilor astrale conţine următoarele verigi inteligente: lipikas –> spirit lucrător –> subconştient –> conştient. Nici aici nu este exclus ca anumite detalii fizice să fie distorsionate pe lanţul de transmitere telepatică – mai ales cele neimportante pentru spirite, precum nume, date, cifre (care sunt nişte convenţii abstracte, folositoare doar oamenilor).

Personal, mărturisesc că sunt interesat – asemenea spiritelor – mai mult de evenimente, idei şi trăiri emoţionale (experienţele concrete), care esenţializează învăţătura trecutului. Poveştile altora se adaugă experiențelor proprii de viață și ne îmbogățesc înțelepciunea.

CELE DOUĂ TIPURI DE EFECTE KARMICE

Citind numerose studii karmice realizate de clarvăzătoarea NINA PETRE, am început să înţeleg mai bine conceptul de karmă dincolo de definiţia simplistă "după faptă, şi răsplata". În orice caz, şi aici spiritele lipikas joacă un rol important. Trebuie spus de la început că legăturile karmice (numite şi cauzale) funcţionează atât pe intervale scurte de timp (de azi pe mâine), cât şi pe mari distanţe temporale (de la o încarnare la alta, chiar foarte, foarte departe în istorie).

Spiritele lipikas sunt o categorie aparte de spirite create de Dumnezeu. Acţionează ca nişte roboţi reci, fără sentimente, servind imparţial orice alt spirit inteligent, fie el înger sau demon. "Seniorii karmei" sunt Spirite Superioare cu responsabilităţi asupra spiritului în momentul dezîncarnării (panoramarea vieţii şi extragerea învăţămintelor după moarte), ca şi în cel al reîncarnării sale (alegerea noului corp şi mediu social, ca şi a corelării destinului cu karma).

Mai concret, lipikas şi Spiritele Superioare pregătesc sau declanşează efecte karmice echilibrante, de compensaţie, care sunt puse la cale cu multă inteligenţă şi fără sentimentalism, pentru respectarea legilor cosmice. De exemplu, dacă în viaţa anterioară a existat un om bogat, în cea prezentă ar putea fi unul sărac. Sau dacă a fost analfabet, acum are parte de studii şi învăţături avansate. Sau dacă a ucis şi torturat, acum se chinuie cu sănătatea ori este un medic care alină suferinţele...

În schimb, efectele karmice de continuitate par a veni din altă parte. Vieţile anterioare marchează automat perispiritul cu sensibilităţi care se pot manifesta şi în vieţile următoare. Este o formă de karmă care nu are nicio legătură cu corecţia morală, pedeapsa ori răsplata, ci pur şi simplu perpetuează de la o viaţă la alta cicatrici, traume, afecţiuni fizice şi psihice, regrete, aspiraţii, dorinţe intense – toate fiind rămase în aură.

Desigur, realitatea este mai complexă decât schema didactică de mai sus. Exemplu: Dacă ai suferit de singurătate în viaţa anterioară, ai adus cu tine dorul de un partener, iar în viaţa actuală ţi se oferă această şansă compensatoare. Totuşi, obiceiurile de om singur, perpetuate şi ele, te pot face să nu te adaptezi la viaţa în doi. Sau dimpotrivă, amintirea subconştientă a singurătăţii te poate face să treci peste orice umilinţă doar pentru a-ţi păstra partenerul. Pe scurt, materialul psihic trece de la o încarnare la alta, dar oamenii fiind diferiţi, şi efectele psihologice se pot manifesta diferit.

M-a frapat faptul că, în cadrul Studiului karmic, însuşi Spiritul îi recomandă omului respectiv să evite obiectele, preocupările similare sau locurile unde s-au petrecut episoadele dureroase, pentru a nu le reedita. Se pot deci declanşa involuntar mecanisme ale Memoriei universale ce pot retrezi nu numai emoţii, idei, ci chiar şi împrejurări exterioare, evenimente neplăcute. (Este, desigur, valabilă şi reciproca: talentele şi experienţele anterioare ne predispun la succese similare în prezent. De fapt, numai aşa pot apare pe lume oameni extraordinar de dotaţi, abili, înţelepţi: mulţumită amprentelor karmice pozitive.)

Să deducem de aici că, cu cât spiritul are mai multe vieţi la activ, cu atât are mai multe şanse să se întâlnească la un moment dat cu traumele trecutului îndepărtat?! Aşa se pare. Un spirit "bătrân" îşi alege cu foarte mare grijă locul reîncarnării, destinul şi calităţile viitorului om, ca să evite pe cât posibil nişte suferinţe inutile. Sau nu se mai reîncarnează deloc... atunci când pericolele surclasează şansele de evoluţie pozitivă.

Ceea ce unii numesc "ştergerea karmei" se referă, bănuiesc, doar la dispariţia efectelor karmice negative de compensaţie, aplicată asupra spiritelor purificate moral. Dar actul de Graţie nu include şi accidentele de continuitate, care nu pot fi evitate decât personal, prin: vigilenţă maximă, ascultarea intuiţiei şi inspiraţiei de la Spirit, inteligenţă, autocontrol şi discernământul alegerilor. Niciun sfânt sau înger încarnat pe Pământ nu a fost scutit de necazuri, fie cauzate gratuit de semenii păcătoşi, fie de "cicatricile" din aură. În acest ultim caz, nu ar fi drept, totuşi, să speculăm că "şi-au urmat soarta". Dimpotrivă, trebuie să înţelegem că soarta nu e fixă, ci are o marjă de variaţie – care se poate numi uneori "noroc", alteori "liber arbitru".

Am mai observat că în vieţile anterioare ale unui spirit se repetă uneori o suferinţă de acelaşi tip. Ca un şablon karmic nedrept. De ce, dacă spiritul a suferit deja pentru greşelile trecutului, pedeapsa continuă în vieţile următoare?! Am putea bănui că anumite pedepse mai vechi nu s-au epuizat într-o viaţă, ci s-au fragmentat de-a lungul mai multora. Motivul: fie nu a fost timp destul, fie fuseseră amânate, pentru a facilita alte realizări în acea viaţă. Dintr-o altă perspectivă, putem bănui că spiritul nu şi-a învăţat lecţiile trecutului, care se tot repetă până spiritul se "disciplinează", îi intră în reflex anumite tendinţe pozitive.

Deşi aceste interpretări sunt logice şi valide, le putem completa:

1 - Nu se pune întotdeauna problema că ar exista o anumită "cantitate fixă de karmă" care trebuie răbdată de-a lungul uneia sau mai multor încarnări (deşi legea echilibrului universal asta ne sugerează). Odată ce survine conştientizarea, suferinţa se poate înjumătăţi, fiindcă nu mai are şi rostul trezirii personale, ci doar al ispăşirii universale.

2 - Nici nu se pune întotdeauna problema că spiritul ar fi imatur şi primitiv (deşi uneori este), căci nu spiritul face alegerile păguboase, ci, în primul rând, omul în care este întrupat. Lecţia poate fi nou-nouţă pentru el. Dacă însă omul devine conştient, el se va comporta superior, corect, înţelept, în ciuda oricăror impulsuri subconştiente retrograde.

Astfel, ajungem şi la a treia explicaţie, pomenită de mai sus: sensibilităţile karmice pot acţiona singure, automat, ca nişte obsesii, provocând mereu aceleaşi reacţii psihologice şi tendinţe nepotrivite. Şi în acest caz, remediul este tot conştientizarea şi autocontrolul psihic.

Deşi ne-am permis să separăm karma în cele două mari categorii (de continuitate şi de compensaţie), trebuie s-o spunem clar: KARMA nu urmează tipare, ea este o substanţă energetică vibratorie şi infinit de mare, cât aura. Nu se pot face generalizări, karma nu urmează niciun clişeu, este mereu surprinzătoare şi unică pentru fiecare spirit în parte. Numai un clarvăzător sau medium competent poate afla adevărul, prin colaborarea cu Spiritele Superioare.

< sus >

Răzvan Alexandru Petre
 12 septembrie 2017