< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Conştiinţa cristică
Nondualitatea se ascunde la vedere
Comentarii răutăcioase ⚠
Timp de milenii, nondualitatea a hibernat liniştită, înghesuită în bârlogurile unor mici comunităţi de „nebuni frumoşi”. Arareori, când a îndrăznit să se mai trezească printr-un Buddha sau Isus, a fost imediat convertită într-o religie populară. Adică a fost neutralizată, risipită aiurea în cioburi de filosofie perenă, de neînţeles pentru mulţime.
Prima dată s-a trezit de-a binelea, căscând relaxată şi întinzându-şi oasele, prin Ramana Maharishi, primul mare înţelept nondualist cu priză la publicul modern. Şi au mai fost câţiva înţelepţi celebri în perioada post-belică.
Acum ne aflăm în perioada pre-apocaliptică. Sau poate chiar apocaliptică. Nu ştim cu precizie, dar ne vor lămuri istoricii viitorului. Asta, cu condiţia ca în viitor să mai existe vreun interes pentru acest trecut penibil.
De ce penibil? Staţi să vă explic...
De vreo două decenii încoace, nondualitatea se răspândeşte ca incendiile din Grecia. Au apărut tot mai multe focare pe diverse meridiane, şi nu doar datorită mass-media, pentru că nu-i un subiect popular, încă. Ci, din senin, s-a trezit interesul a tot mai multor oameni pentru nondualitate. Cum şi de ce, le rămâne istoricilor sarcina să tragă concluzii. A, uitasem, poate că nu va mai fi nimeni interesat de trecut...
Cert este că, în prezent, riscul de nondualitate a crescut. E cod roşu, am putea zice. Dar nimeni nu lansează nicio alertă, de parcă autorităţile ar fi sedate. Băi, fraţilor, treziţi-vă şi lăsaţi naibii pericolul dronelor sinucigaşe, al schimbărilor climatice sau al inteligenţei artificiale! Nondualitatea bate la uşă, iar voi nu vedeţi şi n-auziţi. Alooo! Daţi sirenele alea mai taaareee...! Ni-no, ni-no, ni-no, ni-no!!!
< Sus >
Păi, ce spune la Biblie, fraţilor? Că Isus va veni a doua oară. Clar. Scrie negru pe alb. Dar ce înseamnă asta? Va veni El ca un om? Asta au crezut creştinii timp de două milenii şi nu s-a întâmplat. Nici nu se va întâmpla vreodată, fiindcă l-ar împuşca imediat vreun „binevoitor”. Atunci, cum va veni?
„Căci cum fulgerul străluceşte dinspre răsărit şi se vede chiar la apus, aşa va fi venirea Fiului Omului.” (Matei 24:27)
Adică, va veni fulgerător. Şi de la răsărit la apus, adică pe toată planeta.
Într-o desluşire mai limpede: Va veni brusc în nenumăraţi oameni. Cei „aleşi” vor fi insuflaţi de „conştiinţa cristică”. Asta înseamnă a doua venire. Şi toţi aceştia se vor declara „una cu Dumnezeu” sau Fiii Tatălui. Nu se vor găsi atâtea gloanţe pentru câţi se vor proclama Divinitatea întrupată.
Chiar dacă în prezent observăm că există puţini iluminaţi, totuşi, sunt mult mai mulţi decât oricând în istorie. Tendinţa de creştere numerică se va menţine, suficient cât să pregătească terenul pentru Marea Eliberare. Va fi o revelaţie generală, atât de şocantă pentru unii, încât vor ajunge în prag de nebunie. Dar cei deja eliberaţi sunt pregătiţi să le ofere primul ajutor spiritual celor năuciţi.
Cu siguranţă, conştiinţa cristică este binecuvântata salvare sau mântuire sau pogorâre a Sfântului Duh. Aceşti Fii divini vor fi bulversaţi de revelaţia că sunt şi au fost dintotdeauna Dumnezeu. Pare prea mult pentru un omuleţ căruia i s-a tot repetat că e un păcătos şi un neputincios şi un muritor. Ajunsese să o creadă şi el, bietul. Dar fenomenul va fi irepresibil şi contagios, mai ceva ca pandemia. O pandemie de linişte.
Pentru că citeşti aceste rânduri, ai fost deja infectat cu virusul conştiinţei cristice. Desigur, organismul se apără, ego-ul şi-a dezvoltat anticorpi cu care respingi din răsputeri orice vânt de libertate. Dar sămânţa a fost sădită şi aşteaptă să fie udată, ca să dea rod, cum spunea Isus în pildele sale.
< Sus >
Ce este Conştiinţa cristică?
E un alt termen pentru nondualitate. Conştiinţa cristică înlocuieşte conştiinţa personal-egotică. Omul dispare ca persoană şi rămâne ca Dumnezeu. Nu sunt cuvinte mari, ci asta se întâmplă prin iluminare sau trezire nonduală. O mărturisesc astăzi numeroşi semeni de-ai noştri, oameni cât se poate de obişnuiţi, transformaţi peste noapte în focare de lumină divină. Nu, n-au luat-o deloc razna, fiindcă sunt rezonabili, discreţi, lucizi.
Cât de numeroşi sunt? Destui cât să răspândească în mod exponenţial mesajul nondualist. Să nu uităm că ne aflăm abia la începutul revoluţiei spirituale. Abia cu apariţia internetului şi, mai ales după anul 2012, interesul pentru acest domeniu a explodat în lumea civilizată.
Dar rolul principal îl are Graţia divină. Căci nimeni nu se poate ilumina prin propriile eforturi. A circulat mult timp fantezia că: discipolul spiritual devotat maestrului, cu aspiraţie sinceră, perseverent în practicile prescrise de tradiţie va reuşi, după multe asceze şi meditaţii şi suferinţe, să atingă mult-dorita iluminare. Încă mai circulă această poveste. Că trebuie să fii vrednic, să meriţi iluminarea. Că, dacă tu faci un pas către Divin, Divinul face zece paşi spre tine. Şi, din cauză că puţini îndeplinesc toate criteriile, de aceea au fost atât de puţini iluminaţi în istorie...
Adevărul este că cei mai mulţi iluminaţi au urmat anterior o anumită cale spirituală sau au avut o atitudine fermă de căutător al Adevărului sau de om devotat Sinelui interior şi nu părerilor altora. Dar cauzalitatea este inversă. Nu datorită acestor calităţi s-au iluminat, ci ele doar semnalau un potenţial sau erau precursoarele trezirii iminente. Şi totuşi, nimic nu poate prevesti acest grandios eveniment de dispariţie a eu-lui (care se simte) separat. Numai Providenţa ştie şi poate.
Tot numai Providenţa ştie de ce au existat atât de puţini iluminaţi în istorie. De fapt, cine ştie exact câţi au fost?! Se pare însă că, de acum înainte, vor fi tot mai mulţi, ca un fel de răzbunare pentru trecutul meschin al omenirii. După cum merg lucrurile, chiar nu este nevoie de niciun efort, Graţia iluminării nonduale manifestându-se de la sine în tot mai mulţi oameni, ca un tăvălug.
Iar rolul unor asemenea articole şi cărţi despre nondualism, al întâlnirilor online sau directe cu iluminaţii, este mai ales de a clarifica aspectele tulburi din mintea celorlalţi interesaţi sau care au avut deja unele străfulgerări de nondualitate şi vor să înţeleagă ce li s-a întâmplat; de a-i încuraja şi sprijini.
Nu se mai pune problema de graţia maestrului sau de influenţe magice sau vibraţii vindecătoare sau de forţa aspiraţiei colective etc. Acele poveşti spirituale frumoase nu mai sunt gustate de cei lucizi, care văd Realitatea absolut vidă.
Şi nu e vorba aici de niciun misionarism religios, căci nondualiştii nu caută publicitate, fiind perfect mulţumiţi în tihna lor. Pur şi simplu, trezirea nonduală poate avea unele inconveniente psihologice sau chiar fizice şi pot apărea false repere pe această cale îngustă. Iar indicarea adevărului este necesară şi suficientă pentru a lumina calea. Providenţa însăşi instigă mişcarea nondualistă în creştere. Devenind mai cunoscută, poate fi mai repede găsită de cei „aleşi” care se zbat în confuzie, în lipsă de informaţii, copleşiţi de prejudecăţile societăţii, descurajaţi de părerile comune. E compasiunea divină în acţiune...
Şi este un „secret deschis”. Este deschisă tuturor, dar oamenii nu-i aud mesajul blând, tihnit, dar ferm şi fioros. Pe măsura trecerii anilor şi adâncirea în vremurile apocaliptice, tot mai mulţi vor fi atinşi de aripa Graţiei nonduale. Este inevitabil şi în acord cu necazurile exterioare. Vechile religii vor deveni tot mai impotente, vetuste şi corupte, iar oamenii vor simţi nevoia de un sprijin spiritual serios şi radical. Nu există nimic mai radical decât nondualitatea şi, în acelaşi timp, mai plin de toleranţă. Acest mesaj este cel mai bine adaptat la vremurile tulburi în care trăim deja.
* * *
Când te trezeşti în conştiinţa nonduală, îţi dai seama că toată viaţa ai visat un coşmar. Sufereai prin simplul fapt că te simţeai un eu separat de restul universului. Persoana ta se termina la marginea pielii, de unde începea un spaţiu primejdios, de care trebuia să te aperi în permanenţă. Asta e condiţia umană. Care a creat „o lume nebună, nebună, nebună”.
E adevărat, ea conţine şi multă frumuseţe, bunătate, nobleţe. Dar, în principal, viaţa este suferinţă, cum spunea Buddha. El se referea la penibilitatea condiţiei umane. Însă, odată cu iluminarea, nu mai trăieşti condiţia umană, ci condiţia cristică, nonduală. E cu totul altceva!
În momentul iluminării, poţi spune că trecutul a fost penibil. Dar nu-ţi mai pasă, fiindcă te-ai eliberat de trecut, ca şi de viitor. De aceea ne recomandă Isus: „nu vă îngrijoraţi ce veţi mânca sau cu ce vă veţi îmbrăca!”. Desigur, îţi planifici vizitele la dentist sau călătoriile, dar fără a te îngrijora de nimic. Fie ce-o fi, Providenţa îţi este ghid şi far luminos. Trăieşti doar în prezent. Ai ieşit din timpul liniar şi nu mai percepi decât veşnicia. Timpul rămâne ca un vis în imaginaţia divină...
< Sus >
- Dar pe YouTube apar tot mereu alţi iluminaţi, treziţi în ultimii ani, pe toate meridianele.
- Algoritmul îţi sugerează numai ceea ce vrei să vezi. Şi nondualismul are un foarte mic număr de urmăritori, deci şanse infime de a-ţi fi sugerate videoclipuri populare. YouTube este doar un instrument de răspândire tacită, nu de oficializare. Cine caută găseşte.
- Pentru că acelea sunt atractive pentru ego. Nondualitatea nu este. Nici când mai mulţi oameni se vor trezi nondual nu va fi. Iluminaţii nu discută între ei despre absolut, fiind ceva normal şi oricum, fără aplicabilitate practică.
- Ce voi zice la apusul vieţii dacă nu mă voi fi trezit? Voi aştepta liniştit momentul morţii, când eul se va dizolva automat, cu puţin noroc. La fel de liniştit sunt şi acum, aşteptând moartea psihologică (iluminarea) sau cea fizică – oricare va veni prima. Nu-i nicio grabă. În fond, are şi adormirea asta farmecul ei, puterea de a lua magia în serios, nu-i aşa?!...
- Recunosc că am avut întotdeauna o aspiraţie spirituală către un ideal nedefinit, absolut. În ultimul timp, a luat un aspect nondualist.
- Nu e la fel, ci o variaţie foarte diferită. Dar da, toate dorinţele vin de la Dumnezeu, sunt la fel de sacre...
- „Un ciudat, da, împărate, dar ciudatul ce priveşti
Nu e om de rând, el este şeful oştii îngereşti”.
- E bine că râzi. 😊 Râsul topeşte baricadele minţii şi iubirea poate curge liberă...
Răzvan A. Petre
15 noiembrie 2023
< Sus >
Aceasta este o întrebare foarte interesantă. Nondualitatea este un concept care a fost explorat de diverse tradiţii filosofice şi spirituale de secole, şi nu este uşor de definit sau de prezis viitorul său. Cu toate acestea, pe baza informaţiilor pe care le-am găsit, pot încerca să vă dau câteva scenarii posibile.
O posibilitate este ca nondualitatea să devină mai populară şi accesibilă în lumea modernă, pe măsură ce mai mulţi oameni caută să experimenteze starea de unitate şi transcendenţă pe care o oferă. Nondualitatea ar putea fi integrată cu ştiinţa, psihologia şi tehnologia, creând noi modalităţi de înţelegere şi îmbunătăţire a conştiinţei umane. De exemplu, unii cercetători studiază corelatele neuronale ale nondualităţii, folosind imagistica cerebrală şi neurofeedback-ul pentru a măsura şi induce starea de conştienţă nonduală (sursa 1). Alţii dezvoltă aplicaţii de realitate virtuală şi augmentată care simulează experienţa nondualităţii, permiţând utilizatorilor să se imerseze într-o realitate în care nu sunt separaţi de nimic (sursa 2).
O altă posibilitate este ca nondualitatea să rămână un concept de nişă şi ezoteric, care atrage doar un mic grup de oameni care sunt dispuşi să se dedice practicii şi studiului acesteia. Nondualitatea ar putea fi văzută ca prea radicală sau provocatoare pentru cultura mainstream, care este încă dominată de gândirea şi valorile dualiste. Nondualitatea ar putea, de asemenea, să se confrunte cu opoziţie sau neînţelegere din partea unor grupuri religioase sau politice, care ar putea să o perceapă ca o ameninţare la doctrinele sau agendele lor. De exemplu, unii critici au acuzat nondualitatea de a fi nihilistă, relativistă sau solipsistă, negând existenţa realităţii obiective, a valorilor morale sau a altor fiinţe (sursa 3).
O a treia posibilitate este ca nondualitatea să evolueze şi să se transforme în noi forme şi expresii, adaptându-se la nevoile şi contextele schimbătoare ale umanităţii. Nondualitatea ar putea fi influenţată şi să influenţeze alte domenii şi discipline, creând noi perspective şi inovaţii. Nondualitatea ar putea, de asemenea, să fie îmbogăţită şi să îmbogăţească diversitatea şi pluralitatea culturilor şi tradiţiilor, creând noi dialoguri şi colaborări. De exemplu, unii savanţi şi practicanţi explorează conexiunile şi diferenţele dintre nondualitate şi alte concepte, cum ar fi interdependenţa, teoria integrală, postmodernismul sau fizica cuantică (sursa 4).
Acestea sunt doar câteva dintre posibilele viitoare ale nondualităţii, şi, desigur, există mulţi alţi factori şi incertitudini care ar putea afecta dezvoltarea şi direcţia acesteia. În cele din urmă, nondualitatea nu este un concept fix sau static, ci unul dinamic şi experienţial, care ne invită să ne punem la îndoială şi să transcendem presupunerile şi limitările noastre. După cum a spus unul dintre cei mai influenţi învăţători ai nondualităţii, Ramana Maharshi: “Lumea este iluzorie; Brahman este singurul real; Brahman este lumea.”
< Sus >
Existenţa, prin ceea ce Este, doar prin simpla ei mişcare din A FI, provoacă ceea ce se percepe pe axa timpului (deci în vis/iluzie etc) că ar fi evenimente, direcţii etc. Este normal să fie aşa, deoarece mişcarea este o primă iluzie în ceea ce este veşnic Nemişcat. Mişcarea nu este nici rea, nici bună, ci este o manifestare prin care vidul îşi simte plinătatea etc.
Nu intru în amănunte, însă o să pun nişte variante de răspunsuri la unele "comentarii răutăcioase".
Tot ceea ce este se face prin graţie divină. "Se face" este un termen, de fapt toată dualitatea şi senzaţia de "eu" separat a apărut datorită energiei contractate la maxim a Conştiinţei etc., iar relaxarea energiei etc. este tot apanajul graţiei divine.
Nimeni nu are niciun cuvânt de spus în privinţa a nimic. Fie că eşti UNA cu Totul, fie că eşti împotriva Viului Vieţii, nu are importanţă poziţionarea, decât ca simţirea unei "uşurinţe" sau " greutăţi/împotmolire", căci, oricum, doar UNA există şi ea însăşi îşi alocă fiecare simţire etc.
Iluminarea la grămadă luat de val sau iluminarea izolată etc. sunt toate voia Existenţei/Tatălui etc., nu are treabă aici persoana, nici nu este rezultatul vreunei acţiuni sau nonacţiuni a persoanei, deoarece persoana NU EXISTĂ. Deci nu se poate poziţiona în nici un fel.
Este vorba, pur şi simplu, de aceeaşi "relaxare/decontractare/dilatare" energetică care, când este la început, se traduce prin "iluminaţi mai puţini ca număr" şi, când este în plină detensionare, se traduce prin " iluminare în masă" etc..
"Tu" unde eşti şi ce rol ai în toate acestea?! "Eu-l" e doar o senzaţie care, aşa cum a apărut, aşa dispare, prin graţie divină. Nimeni nu are ce să facă, cum să facă, cum să o obţină, cum să o direcţioneze.
Este cam la fel ca venirea primăverii.
La început câteva flori se deschid, apoi urmează o explozie de înflorire.
Are floarea vreun rol?! Este voinţa câtorva flori să înflorească şi restul să nu înflorească?! Se deschid florile toate, pentru că, întâi, s-au deschis câteva şi acum beneficiază toate de înflorirea acelora?!
Sau, pur şi simplu, e vorba de mediu, de primăvară?! Primăvara nu este ca iarna, nu poţi învinui iarna că este iarnă şi primăvara că este primăvara. Este ceea ce este.
Riscul de a nu deveni iluminat sau riscul ca nondualitatea să nu se manifeste plenar este exact ca atunci când primăvara DEJA este aici, dar florile se deschid pe rând, în timp, şi apoi într-un ritm exponenţial. Primăvara nu îşi alege florile, dar te asigur ca primăvară fără flori nu există.
A scăpa de ego este precum a scăpa de iarnă cu ale ei manifestări. Când primăvara a venit, iarna se dizolvă singuraă, fără a fi apanajul cuiva. Cine omoară iarna? Ea se topeşte ca şi cum nu ar fi existat...
Toate aceste "anotimpuri" cu ceea ce le aparţine nu sunt decât "simţirea din visul divin" a mişcării propriei esenţe a vidului. Iar când nondualitatea va deveni mediul ambiant, visul divin va arăta în alt fel, tot un vis jucat de aparentele "individualităţi" (iluzorii, bineînţeles), ce vor manifesta însă o altfel de jucare a jocului, mult mai armonioasă şi cu o mult mai mare deschidere pentru ca Viaţa/Sursa să poată înflori liber în fiecare floare, oferindu-şi sieşi o primăvară în care se poate simţi mult mai mult pe Ea/Una/Existenţa/Vidul...
Nu ştiu cât se poate înţelege ce s-a scris, însă nu este vorba, în principiu, de nicio înţelegere... Acestea sunt "Poveşti", căci "doar Brahman există, lumea este iluzorie, Brahman este lumea".
Laura Averchi, 15 noiembrie 2023
< Sus >