<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre


CONTROLUL GÂNDURILOR SI CALEA SPIRITUALÃ A LUI SRI AUROBINDO

Sperãm cã vi se va pãrea utilã si interesantã prezentarea, fie chiar sumarã, a descoperirilor spirituale ale lui Sri Aurobindo (1872-1950), un mare întelept si clarvãzãtor de fortã. Calea spiritualã preconizatã de acest mare yoghin apeleazã la Energia luminoasã divinã, numind-o "Forta care ne vine de Sus", "Forta Descendentã". Metoda sa poate fi definitã pe scurt ca "linistirea mintii si a psihicului", fiind cunoscutã în variante si în alte discipline spirituale. Iatã cum este prezentatã de Satprem, un discipol al lui Sri Aurobindo:

"Când pacea mentalã este relativ stabilitã, se coboarã prin crestetul capului un veritabil curent fluidic, la început destul de spasmodic, neregulat, dar mai apoi el devine continuu, natural, dând senzatia foarte agreabilã a unei energii proaspete care ne înfãsoarã, ne scaldã, ne usureazã si, în acelasi timp, ne umple de tãrie. De fapt, nu ne dãm seama cu adevãrat de efectul sãu (cãci se instaleazã foarte gradat, în mici doze) decât atunci când ne-am separat de curent si ne simtim dintr-o datã goliti, îngustati, ca si cum ne-ar lipsi dintr-o datã oxigenul. În loc de a lua din sursa comunã, de jos si dimprejur, luãm din înalt, din viata universalã, aceastã energie, cu mult mai clarã si mai vie. În activitatea cotidianã, curentul de fortã este mai diluat, dar imediat ce ne oprim o secundã si ne concentrãm, are loc o invadare masivã. Totul devine nemiscat si ne simtim din cap pânã în picioare ca «un bloc de pace solidã si proaspãtã». Cu timpul, vom vedea cã aceastã energie formidabilã ia o intensitate din ce în ce mai mare, pe mãsurã ce organismul se obisnuieste cu ea.

Prin metodele yoghine traditionale, dupã multe exercitii fizice si respiratorii si dupã multe concentrãri mentale, este posibil sã putem simti o Fortã ascendentã (numitã Kundalini în India) care se trezeste destul de brutal de la baza coloanei vertebrale, ridicându-se din nivel în nivel cu o miscare ondulatã pânã ce atinge vârful craniului, unde creeazã o senzatie de imensitate si adeseori o pierdere a cunostintei, pe care o numim «extaz». Trezirea Fortei ascendente se petrece cu pericole si perturbatii profunde, ceea ce face absolut indispensabilã prezenta si protectia unui Maestru iluminat.

Prin Forta descendentã aceste pericole si obstacole sunt evitate. Ea ilumineazã mai întâi crestetul fiintei noastre, eliberând centrii mintali, apoi coboarã încet, linistit, irezistibil în centrul inimii, apoi îi regiunea ombilicului si a centrilor vitali, apoi în regiunea sacralã si mai jos. Aceastã Fortã superioarã nu este niciodatã violentã, puterea sa este dozatã exact, ca si cum ar fi condusã direct de întelepciunea Spiritului. Ea este cea care face yoga pentru noi, în mod automat; Ea este cea care înlocuieste energiile noastre grabnic obosite si eforturile noastre neîndemânatice; Ea armonizeazã, perfectioneazã si elibereazã fiinta noastrã. Cãci aceastã Fortã ce coboarã de Sus este chiar Forta Spiritului - Shakti sau Duhul Sfânt."

Vom cunoaste acum care sunt câteva dintre descoperirile spirituale ale lui Sri Aurobindo, în propria sa descriere ;

"Pentru yoghin mintea nu mai este o «uzinã de gânduri», cãci el vede cã gândurile vin din exterior, din Mintea universalã sau de la Natura universalã, câteodatã formate si distincte, câteodatã fãrã formã, apoi ele primesc o formã undeva în noi. Munca principalã a mintii noastre este de accepta sau refuza aceste vibratii de gândire (la fel se întâmplã cu vibratiile psihice si cele vitale) si de a da o formã mintalã personalã acestei substante mintale venite de la Natura-Fortã înconjurãtoare. Am o mare datorie fatã de yoghinul Lélé pentru cã mi-a arãtat acest mecanism: «Asezati-vã în meditatie», mi-a spus el, «dar nu gânditi, numai priviti mintea dumneavoastrã; veti vedea gândurile cum intrã în ea. Înainte ca ele sã poatã intra respingeti-le, si continuati pânã ce mintea dumneavoastrã va fi capabilã de o tãcere completã.» Nu auzisem niciodatã înainte spunându-se cã gândurile ar putea sã vinã în mod vizibil din afarã în minte, dar nu-mi trecea prin cap sã pun la îndoialã aceastã posibilitate; în mod simplu, m-am asezat si am fãcut cum mi se spusese. Într-o clipã mintea mea deveni tãcutã ca aerul nemiscat de pe vârful unui munte înalt, apoi am vãzut unul, douã gânduri venind într-un fel cu totul concret din afarã. Le-am respins înainte ca ele sã poatã sã intre si sã se impunã creierului meu. În trei zile eram liber."

"Substanta mintalã este linistitã, atât de linistitã încât nimic n-o poate tulbura. Dacã gândurile sau activitãtile vin... ele traverseazã mintea ca un stol de pãsãri prin aerul nemiscat al cerului. Mintea care a ajuns la acest calm poate actiona, intens si puternic, dar va pãstra întotdeauna aceastã nemiscare fundamentalã, primind de Sus si dând la ceea ce a primit o formã mintalã fãrã a-i adãuga nimic de la sine, în mod calm, impartial, dar cu bucuria Adevãrului, cu puterea si cu lumina trecerii acestuia."

Personalitatea ego-ului si Personalitatea spiritului

Fatã de aceastã abordare a psihicului uman constiinta noastrã obisnuitã este tentatã sa protesteze cãci, la urma urmelor, acestea sunt totusi sentimentele noastre, gândurile noastre, necazurile noastre, dorintele noastre; si ce ar mai rãmâne din persoana noastrã fãrã ele? Da, este adevãrat cã suntem "noi", în sensul de a ne fi obisnuit sã rãspundem anumitor vibratii mai degrabã decât altora, de a fi emotionati sau necãjiti de anumite lucruri mai degrabã decât de altele. Dar dacã observãm mai atent, nu putem sã nu spunem, împreunã cu Sri Aurobindo, cã "Natura universalã depune în noi anumite obisnuinte de miscare, de personalitate, de caracter, anumite facultãti, anumite dispozitii, anumite tendinte... si acestea sunt ceea ce numim «eu însumi». Doar repetarea regulatã, constantã a acelorasi vibratii si acelorasi formatiuni (de gânduri, afecte, senzatii) este cea care ne dã o aparentã de stabilitate, pentru cã prindem întotdeauna aceleasi lungimi de undã, întotdeauna aceleasi vibratii mintale, psihice si altele, pe care ni le însusim în mod automat, inconstient, într-un flux constant care ne vine de la o Minte mai vastã decât a noastrã, universalã, de la un Psihic mai vast decât al nostru, universal; sau din regiuni mai joase, subconstiente; sau mai înalte, supraconstiente."

Dar atunci, care este adevãrata Fiintã permanentã din lãuntrul nostru ? Sri Aurobindo îl numeste "Centrul", altii îl numesc "Spiritul". Pentru a ne convinge cã existã, pentru a avea experienta directa a Spiritului în puritatea sa cristalinã, în minunata sa prospetime, trebuie sa devenim noi însine limpezi în mod simplu - decantând totul în tãcere, pentru cã tãcerea este curatã în sine, este o apã purificatoare. În aceastã stare de transparentã a mintii vom simti la înãltimea inimii, în profunzime, o zonã de concentratie mai intensã - centrul spiritual. Este ecoul adevãratului Eu din noi. Primele manifestãri ale Spiritului revelat sunt bucuria si iubirea. O bucurie peste mãsurã de intensã, dar linistitã, adâncã la fel ca marea. O iubire care arde linistitã în tot ceea ce întâlneste pentru cã ea nu se poate stãpâni sã nu iubeascã. Este usoarã, nimic nu o apasã, ca si cum lumea ar fi jocul sãu. Este invulnerabilã, nimic n-o atinge, ca si cum ar fi pentru totdeauna dincolo de dureri, deja salvatã de toate accidentele. Este linistitã si vastã. Este vesnicã si liberã, nimic n-o poate prinde - nici viata, nici oamenii, nici ideile, nici doctrinele, nici tãrile - este dincolo de toate acestea si totusi este într-un fel în inima tuturor lucrurilor. Cãci ea este Dumnezeu în noi. «O fiintã constientã se aflã în centrul eu-lui, ea guverneazã trecutul si viitorul, este ca un foc fãrã fum... pe aceasta trebuie s-o eliberãm cu rãbdare din propriul sãu corp», spun Upanishadele.

Totusi descoperirea Spiritului nu este un scop în sine pentru cãutãtor, ci este doar foarte micul început al unei alte cãlãtorii care se împlineste într-o constiintã din ce în ce mai vastã, ce umple infinitul... Toatã personalitatea de fatadã se dezintegreazã la moarte ; ansamblul vibratiilor mintale care s-au amalgamat în jurul nostru prin repetitia lor obisnuitã, formând ego-ul nostru mintal, corpul mintal, se dezintegreazã, întorcându-se la Mintea universalã; vibratiile psihice care formeazã ego-ul nostru psihic, corpul psihic, se dezintegreazã în Psihicul universal; dupã cum corpul fizic se dezintegreazã în Materia universalã în componentii sãi naturali. Numai Spiritul rãmâne, el este etern.

Timp de vieti dupã vieti, Spiritul se dezvoltã în tãcere în spatele personalitãtii ego-ului, creste prin intermediul miilor de senzatii ale corpului nostru, al miilor de socuri sentimentale, al nenumãratelor gânduri, creste de-a lungul elanurilor si cãderilor noastre, al suferintelor si bucuriilor, al binelui si rãului nostru. Si când acest amalgam exterior se dizolvã, Spiritul ia cu sine doar esenta tuturor experientelor sale, anumite tendinte generale care s-au dovedit predominante, anumite consecinte ale vietii care s-a scurs (ceea ce în India se numeste karma), anumite amprente care se vor traduce într-o altã viatã urmãtoare prin predispozitii speciale, dificultãti particulare, gusturi înnãscute, obsesii inexplicabile, atractii irezistibile. Fiecare viatã reprezintã deci un tip de experientã si, prin acumularea a nenumãrate tipuri de experiente, Spiritul dobândeste în mod lent o individualitate din ce în ce mai puternicã, din ce în ce mai constientã. Orice disciplinã spiritualã serioasã marcheazã punctul în care trecem de la interminabilele meandre ale evolutiei spirituale naturale la o evolutie constientã, rapidã si dirijatã.

Obstacole

Dar, dincolo de îndemnurile înteleptilor, descoperirea "Eu-lui profund" este o aventurã spiritualã pentru care nu existã garantii de reusitã. Sri Aurobindo ne avertizeazã în acest sens: "Se începe printr-o metodã, dar munca este continuatã de un Har de sus, de Acela cãtre care aspirãm, sau printr-o eruptie a infinitãtilor Spiritului."

În plus, cãutãtorul se va lovi de o dificultate specialã; un fel de vibratie nãprasnicã si violentã care în câteva clipe îl poate transforma în "alt om" , uitând de tot ce însemna ratiunea existentei sale, scopul sãu, ca si cum totul ar fi fost mãturat, golit de sens. Acestea sunt "fortele adverse", niste forte foarte constiente al cãror singur scop, în aparentã, este acela de a descuraja cãutãtorul si de a-l întoarce din drumul pe care si l-a ales. Primul simptom al prezentei lor este foarte perceptibil: bucuria se stinge, constiinta se acoperã si totul este învãluit într-o atmosferã de dramã. De îndatã ce existã suferintã, putem fi siguri cã inamicii sunt aici. Grija lor imediatã este de a ne împinge la hotãrâri bruste, extreme, irevocabile; sau de a ne demonstra cã ne facem iluzii pentru cã nu ajungem la nimic cu cãutarea noastrã; sau cel mai adesea, ne vor crea o stare depresivã, mizerabilã. Toate aceste vibratii de dezordine si gãlãgie, pe care le numim "tristetile noastre" sau "dificultãtile noastre" au ca rezultat imediat slãbirea sau destrãmarea câmpului nostru protector, lãsând usa deschisa fortelor potrivnice. Ele au mii de feluri de a ne ataca, cãci este cu adevãrat vorba de un atac demonic.

Dar experienta ne aratã ca aceste forte perturbatoare îsi au locul lor perfect echilibrant în economia universalã; atât pentru om, cât si pentru lume acestea sunt niste instrumente de progres. Adversarul este necesar ca si piatra de încercare pentru aur, pentru a vedea dacã este adevãrat. Oare sã fie greu de crezut cã "pentru Spiritul din lãuntrul nostru dificultãtile, obstacolele, atacurile sunt un mijloc de a creste, de a-si intensifica forta, de a-si lãrgi experienta, de a se antrena pentru victoria spiritualã"?

Metoda de contracarare a fortelor adverse este aceeasi ca si pentru celelalte vibratii ; tãcere, nemiscare interioarã care lasã sã treacã valul. Putem sã fim zguduiti, rãscoliti si totusi, foarte profund vom simti acest "Martor" în noi care nu este atins niciodatã, care nu suferã. Cãdem si ne ridicãm, iar de fiecare data suntem mai puternici.

Singurul pãcat este acela de a fi descurajat.

Bibliografie: "Sri Aurobindo sau aventura constiintei", Satprem, Ed. Herald