< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan-Alexandru Petre
Capitole:
Războiul dintre trecut şi viitor ⛔ Semi-adevăruri tranzitorii ⛔ Mizanscena astrală ⛔ Versiunile simultane ale realităţii ⛔ Existenţă şi activare ⛔ Universuri paralele
În prezent se duce un mare război între trecut şi viitor. Trecutul se manevrează foarte uşor, fiindcă toate întâmplările sunt moarte, inerte şi pot fi aşezate cum vrem noi. Cunoştinţele trecutul formează un corp compact, ca o legiune romană impenetrabilă şi disciplinată.
Viitorul are alte atuuri. El aduce din când în când în prezent informaţii bulversante. Este ca un războinic singuratic de gherilă ce slăbeşte tabăra adversă în locurile vulnerabile. Dar atacurile sale prin surpriză sunt devastatoare. Trecutul trebuie să-şi reorganizeze de fiecare dată cunoştinţele pe baza noilor informaţii din viitor (incredibile şi de neînţeles). Toată organizarea anterioară se duce de râpă, iar trecutul trebuie reinventat de fiecare dată. Se pare că războiul nu are niciodată un învingător, ci doar bătălii pierdute şi câştigate de una sau cealaltă dintre tabere.
Dar iată şi un caz rar, în care viitorul iese victorios la nivel individual. O acţiune de gherilă total devastatoare pentru cunoştinţele trecutului este iluminarea spirituală. În urma acelui clic energetic, iluminatul îşi dă seama, fără doar şi poate, că absolut tot ce ştia despre viaţă este complet fals. Totul a fost o minciună în care a crezut orbeşte.
Real este numai Absolutul, în care universul apare ca un fum. Fumul pare solid privit din interior, de către creaturi. Natura sa însă este ca de vis. Fumul există, desigur, dar numai prin graţia Vidului Absolut. De fapt, fumul este tot Absolutul, căci n-ar fi avut de unde altundeva să provină. Absolutul se autohipnotizează că ar fi fumul.
Absolutul divin este real 100%. Universul creat este real pentru creaturi, dar ireal pentru Absolut, un vis sau joc magic. Iar ego-ul este o iluzie individuală în cadrul universului, ego-ul este ireal 100%. Iluminarea înseamnă trăirea directă a acestor 3 definiţii ale realităţii.
Trecutul, prezentul şi viitorul sunt abstracţii ale minţii temporale. Timpul este un concept mental. Când acest concept dispare din minte (lucru rar, dar posibil!), se percepe doar eternul Acum. Deci prezentul nu este Acumul. Prezentul este doar o subspecie a conceptului de timp. El nu există, după cum nici trecutul şi nici viitorul nu există decât în minte. De altfel, cum ai putea defini prezentul? Este o clipă, dar cât durează ea? Sau este o zi întreagă? Nimeni nu ştie cât anume durează prezentul şi unde e hotarul trecutului sau viitorului. Ar putea dura oricât vrem noi, e un concept la discreţia minţii.
Acumul este ceva foarte real şi trăibil prin iluminare, este eternitatea. Dar mintea nu poate înţelege, fiindcă mintea funcţionează doar în timp şi timpul este o abstracţie a minţii. Însăşi funcţionarea minţii solicită momente succesive de timp. Dar mintea nu îşi are sursa în timp, ci în Acumul etern, ca orice altceva.
În Acumul etern există simultan toate secvenţele de „timp”. Ele ar putea fi chiar inversate, dacă Cineva ar vrea-o. Însă, pentru a se păstra o ordine, succesiunea cadrelor se conformează unor reguli stricte. Asta nu înseamnă că, experimental, nu s-ar putea inversa unele cadre temporale... Dar cine ar face experimentul? Nicidecum omul, cu mintea sa limitată. Doar Creatorul şi aleşii Săi...
< Sus >
Joshua Stone este un autor spiritual respectabil, care a lansat însă o afirmaţie discutabilă. Maeştrii săi spirituali invizibili i-au comunicat faptul că fiecare spirit uman încarnat face parte dintr-un suprasuflet cu 12 sau 144 de spirite. Suprasufletul se divide şi se întrupează în vieţi umane chiar şi paralele. În opinia mea, aceasta este o informaţie spirituală semi-adevărată, care doar pregăteşte intelectul pentru a asimila ulterior o informaţie şi mai incredibilă despre alcătuirea universului. Probabil că Joshua Stone era un adept al astrologiei, iar cifra 12 exercita o fascinaţie irezistibilă pentru intelectul său.
Ce ştim, totuşi, este că, atunci când un Spirit superior foarte evoluat îşi termină ciclul de viaţă în Cosmos şi se pregăteşte de a intra definitiv în Dumnezeire, el îşi cedează perispiritul, care este materia foarte fină ce înconjoară nucleul absolut al spiritului. Această materie fină, care a evoluat însoţind Spiritul de-a lungul eonilor de timp, va fi folosită pentru crearea a noi spirite. Nucleul acestora provine tot din Dumnezeire, dar va fi înconjurat de această energie perispirituală de foarte bună calitate pentru a putea exista în lumile create.
Putem deci spune că oricare spirit provine, într-un fel, dintr-un spirit foarte bătrân, care s-a retras „la pensie”, în Dumnezeire. Poate că există o oarecare afinitate între noile spirite create şi acest sâmbure de Dumnezeu. Totuşi, oricare sâmbure de Dumnezeu se raportează identic faţă de orice creatură, nu face discriminări şi nu are preferinţe. Deci dacă există un „suprasuflet”, acesta nu este un gen de spirit de 10 sau de 100 de ori mai mare decât spiritele obişnuite, ci însuşi Dumnezeu.
Marele adevăr este că Dumnezeu se divide într-o infinitate de spirite, care animă tot ce înseamnă Viaţă în Univers. Chiar şi pietrele sunt vii, pentru că au un spirit ce le ţine în coeziune. Când spiritul pietrei pleacă, piatra devine praf. Şi, bineînţeles, fiecare formă biologică conţine un spirit care o animă.
Acest Mare adevăr poate fi mai greu de cuprins şi, de aceea, este uneori pregătit de comunicarea unor „adevăruri intermediare” incomplete. Nu există aici vreo „vină” sau „minciună”, ci, pur şi simplu, mintea omului trebuie pregătită pentru a putea accepta ceea ce, iniţial, ar fi respins vehement.
În fond, un iluminat v-ar putea confirma că orice afirmaţie despre Dumnezeu este falsă. Asta nu împiedică omenirea să vorbească la nesfârşit despre Dumnezeu şi calităţile Sale. Iar universul este tot Dumnezeu, nu-i separat de El. Universul creat este la fel de incomprehensibil.
< Sus >
Visul este o realitate paralelă în care realitatea fizică dispare, rămânând doar piesa de teatru oniric în care suntem actori şi spectatori. Uneori, spiritele prietene invizibile decid să ne comunice anumite mesaje prin intermediul viselor. Ele se transformă în personaje şi intră fără să ceară voie în piesa visului nostru. Acolo îşi joacă rolul cât pot de bine, lăsându-ne cu nişte impresii puternice, ce persistă şi după trezire. Desigur, nu se întâmplă în toate visele acest lucru, dar uneori, mesajul este atât de impresionant, încât ne marchează pe toată ziua şi ne atrage atenţia la anumite lucruri din viaţa noastră şi la faptul că mai există o realitate invizibilă.
Starea de hipnoză este tot un fel de vis conştient, dirijat de un specialist în hipnoterapie. Prin hipnoză, intrăm într-o realitate rafinată, fluidică, uşor de modelat de intenţii şi dorinţe. Este lumea de natură astrală, unde putem întâlni sau crea orice forme şi evenimente. Regresiile hipnotice sunt supervizate, în mod normal şi preferabil, de ghizi spirituali invizibili. În lipsa lor, se pot petrece accidente, iar regresia nu mai este terapeutică, ci doar hrăneşte simpla curiozitate, putând deregla psihicul.
O regresie hipnotică corect condusă începe prin sugestia hipnoterapeutului ca sufletul clientului să meargă acolo unde are ceva de aflat important pentru el. Cine alege destinaţia? Desigur, ghidul spiritual care supervizează procesul. El alege cadrul vieţii anterioare sau viaţa dintre vieţi pe care clientul o va experimenta intens, ca o piesă de teatru absolut reală.
Informaţiile răspund, în primul rând, nevoilor psihologice urgente ale clientului. Odată obţinute, acele informaţii pot aduce cu ele şi vindecarea emoţională de unele traume provenind din vieţi de mult apuse sau din actuala viaţă. Dar trebuie să înţelegem că toată mizanscena poveştii respective este o recreare artificială a unei realităţi trecute, ca într-o piesă de teatru istoric. Cel puţin, acest lucru este evident din mărturiile clienţilor şi hipnoterapeuţilor. Creierul poveştii este spiritul-ghid, care se foloseşte de baza de date akashică într-un mod creator, inventiv, terapeutic.
Şi iată un caz care a şocat o hipnoterapeută, dr. Elena Gabor, relatat de domnia sa. Un client, fiind trimis în viaţa anterioară, se vede ca bărbat în jurul unui foc de tabără, înconjurat de familia sa, iar băieţelul său, în vârstă de 5 ani, îl întreabă: „Tati, cine este doamna care te însoţeşte şi te îndrumă?”. La care clientul, aflat în transă hipnotică se adresează specialistei noastre: „Mă întreabă de tine!”. Doamna a rămas şocată. Ea credea, ca orice specialist în hipnoză, că este doar un observator detaşat şi atent la vorbele clientului. Iar acum s-a trezit că devine o parte a poveştii clientului său. Cum este posibil aşa ceva?
Explicaţia mea ţine de ce vorbeam mai devreme, de mizanscena astrală. Practic, în piesa de teatru în care trăia clientul, un spirit prieten s-a autointrodus în rolul băieţelului care întreba, în urmă cu un secol şi ceva, despre „doamna” hipnoterapeut de astăzi. Scopul previzibil al acestei intromisiuni a fost de a-i deschide doamnei Elena Gabor mintea, a-i scutura unele prejudecăţi. Vizitarea cronicii akasha nu este doar ca privirea exponatelor moarte dintr-un muzeu. Este o recreare a unei realităţi dispărute, iar în acest proces, spiritele superioare pot aduce informaţii suplimentare dacă vor. La fel cum se folosesc de visele omului pentru a-i transmite unele mesaje.
Desigur, spiritele nu abuzează de acest procedeu, pentru a nu da peste cap psihicul fragil al omului. Dar în doze mici, poate provoca deschideri mentale neobişnuite. Şi în cazul relatat, semi-adevărul tranzitoriu pregăteşte terenul minţii pentru alte adevăruri mai greu de digerat intelectual.
Ba chiar, în hipnoză sau meditaţie, dacă cererea este acceptată de spiritul-ghid, omului i se pot prezenta şi alte imagini din cronica akasha, fără legătură cu antecesorii săi spirituali, dar care îi explică unele nelămuriri de natură ştiinţifică, filosofică, spirituală.
Atât dr. Michael Newton, cât şi continuatoarea cercetărilor acestuia, dr. Elena Gabor, relatează că, în şedinţele hipnotice, specialistul discută cu clientul, sugerează acţiuni, interacţionează cu personajele din acel cadru, şi nu doar cu sufletul clientului, ci şi cu alte personaje. Nu este doar o scenă ca de film, în care nu putem interveni. Ci este ca un joc video, unde acţionăm direct. Deci vizionarea vieţilor anterioare sau a vieţii dintre vieţi nu este o reproducere seacă, ci o mizanscenă astrală cu tot dichisul. Ea slujeşte ca oamenii să afle lucruri incredibile pe căi incontestabile. Aceste lucruri le-am putea afla simplu, dintr-o carte sau dintr-o conferinţă. Dar ele vor fi mereu supuse criticii şi îndoielii. Când însă ele provin din surse oneste şi de necontestat, par să topească treptat neîncrederea în asemenea informaţii ca de science-fiction.
< Sus >
Totuşi, doamna Elena Gabor a primit de la Maeştri spirituali, prin hipnotizarea unui medium numit Mia, un răspuns diferit de interpretarea dată de mine. Ei i-au explicat că vieţile anterioare şi viitoare ar fi, de fapt, simultane şi alăturate în lumea Luminii. Iar adevăraţii specialişti în hipnoterapie ar pleca şi ei, printr-o copie astrală, în viaţa anterioară a clientului, unde îl asistă pe acesta. Deci copilul din acea scenă ar fi văzut dublura astrală a doamnei Gabor, venită dintr-o realitate paralelă...
Acesta îmi pare a fi tot un semi-adevăr intermediar care pregăteşte mintea pentru şocuri de cunoaştere ulterioare şi mai şi. Deşi, alte dovezi par a le da dreptate Maeştrilor spirituali contactaţi prin mediumul Mia...
Mirra Kelly, o altă hipnoterapeută cu har, relatează că s-a supus şi ea unor şedinţe de hipnoză în care şi-a văzut viaţa anterioară. Problema a fost că a dat peste două variante diferite. Prima dată, s-a văzut că era o stewardesă a lui Stalin. A doua oară, s-a văzut ca fiind o spioană sovietică în America. Cele două variante se excludeau, deci nu puteau fi valabile în cursul aceleiaşi vieţi. Mirra Kelly, foarte şocată şi ea, a înţeles că ar fi vorba de două versiuni diferite ale trecutului. Ceea ce dă peste cap ideea că trecutul ar fi mort şi bătut în cuie. Dar confirmă ipoteza, menţionată şi de doamna dr. Gabor, că există versiuni simultane ale realităţii.
Doamna Elena Gabor spunea faptul că vieţile anterioare sunt paralele, în eternul Acum. Dar ele sunt activate, de obicei, în ordinea temporală normală. Numai prin excepţie, se admite unui spirit să trăiască o viaţă viitoare, dar numai dacă NU are legătură cauzală cu viaţa curentă, ca să nu interfereze, adică viitorul să nu afecteze trecutul sau prezentul. Dânsa ne relatează cum un client de-al său, trimis într-o viaţă ce avea legătură cu problemele sale actuale, s-a dus în viitor peste 500 de ani, relatând anumite lucruri. Culmea este că, după şedinţa de hipnoză, simptomele şi problemele sale au dispărut. Această vindecare ar fi exact dovada că viaţa viitoare chiar a existat deja, din moment ce vindecarea s-a produs la fel ca în cazurile de regresie în trecut.
Eu aş relua aici ipoteza mea că şi acesta poate fi un semi-adevăr tranzitoriu şi o mizanscenă. Adică, spiritele s-au folosit de respectivul client pentru a-i aduce în vedere doamnei Gabor un lucru şocant, demonstrându-i valabilitatea prin vindecarea obţinută la sfârşit. Totuşi, vindecarea putea fi realizată de spiritele vindecătoare, nu este o dovadă infailibilă. În final, clientul a rămas mulţumit, iar doamna Gabor a redescoperit o nouă faţetă incredibilă a Vieţii. Cred că Maeştrii spirituali acţionează constant pentru a pregăti mentalul doamnei Elena Gabor (şi prin dânsa, a studenţilor, cititorilor şi ascultătorilor săi) pentru a suporta adevăruri tot mai greu de acceptat de mintea comună.
Ideea că nu există timp este reiterată de numeroase comunicări ale spiritelor. Doar că mintea noastră nu poate pricepe asta. Şi atunci ni se dau tot felul de scenarii care să ne apropie treptat de înţelegere. Unul din aceste adevăruri este că vieţile ar fi paralele şi simultane. Spiritul poate intra în ele oricând doreşte, dar întotdeauna fiind supravegheat de entităţi superioare. Nu face orice spirit ce vrea el, ci trebuie respectate nişte reguli. Regula de bază este că trebuie urmată o succesiune logică, stabilită de Seniorii karmei.
< Sus >
Mai departe, concepţia multor înţelepţi este că, la fiecare alegere importantă din viaţă, noi o luăm pe una dintre variantele de viitor. Toate variantele preexistă, iar noi doar activăm una dintre ele. Aceasta este o altă idee revoluţionară. Ea seamănă cu ideea anterioară, cu vieţile paralele simultane, dar este şi mai tare. Acum aflăm că toate variantele posibile deja EXISTĂ, iar noi doar ACTIVĂM una dintre ele. Interesantă diferenţă!
Aşa explicăm de ce Mirra Kelly a obţinut două versiuni ale trecutului: ele existau dintotdeauna. Nici nu ştim dacă vreuna din cele două versiuni a fost şi activată de predecesoarea spirituală a Mirrei, rusoaica sovietică.
Aici ajungem la dilema dacă tot ce există este real. Versiunile de viitor (deci şi de trecut) există, dar dacă nu au fost activate, ele nu sunt reale – am putea spune asta. Activare prin alegere liberă. Aceasta este şi explicaţia de ce unele profeţii nu se adeveresc, în timp ce altele se petrec exact cum au fost prevăzute. Viitorul există în mai multe variante, dar una singură va fi activată.
Dar există liber-arbitru? Unii înţelepţi spun că nu, ceea ce este contraintuitiv. Totuşi, însăşi existenţa versiunilor diferite ale realităţii confirmă şi întăresc ideea de liberă voinţă. Ele sunt create tocmai de liberul-arbitru. Altfel, ar fi fost suficientă o singură versiune, nu-i aşa?!
Şi dacă există un liber-arbitru real, cât de extins este el? Aici se pot purta multe discuţii. Din perspectiva lui Dumnezeu, orice am alege, tot vom sfârşi cumva acolo unde ne aşteaptă El. Alegerea noastră va determina varianta activă, dar se va încadra strict în posibilităţile oferite de Creator.
< Sus >
Dar oare nu sunt toate acestea nişte simple speculaţii filosofice? Ce dovezi avem că aceste lucruri chiar există?
Marius Ghidel este un mistic nativ căruia i se întâmplă tot felul de fenomene incredibile. Nu el alege să le trăiască, nu practică yoga sau alte metode oculte şi nu îşi doreşte să trăiască fenomene stranii.
Una din ultimele sale isprăvi paranormale are legătură cu ce am discutat mai sus. Anul trecut, Marius se afla la un hotel şi voia să coboare cele două etaje cu liftul. S-a suit în lift şi a apăsat butonul pentru parter. Curios, liftul a început să urce şi a mers până la etajul 5. Era foarte straniu, căci hotelul în care era cazat Marius nu avea decât 3 etaje. Cu genunchii tremurând, a ieşit din lift şi le-a văzut pe cele două recepţionere care, de obicei, stăteau la parter. Marius a coborât speriat pe scări cele 5 etaje, fiindcă nu mai avea încredere în acel ascensor. La parter, le-a regăsit pe cele două recepţionere amabile, care nici vorbă să fi părăsit locul.
Este o mărturie şocantă a unui om care a fost dus, de ghizii spirituali, desigur, într-o versiune paralelă a realităţii fizice. Este, dacă vreţi, dovada că acestea există, independent. În respectiva versiune, hotelul avea 5 etaje, nu 3, ca în prezenta versiune.
Fiecare versiune are o coerenţă internă. Asemenea treceri dintr-o versiune în alta nu sunt posibile decât ca o scurtă lecţie, o excepţie didactică. Omul nu se poate aventura după cum îi trece prin cap dintr-un univers paralel într-altul. Ne rămâne doar puterea fanteziei, ca să ne imaginăm lucruri inexistente. Poate însă că imaginaţia nu inventează nimic, ci doar preia lucruri din alte versiuni ale realităţii...
Filosofic vorbind, care versiune este mai reală? Sau putem spune că toate sunt la fel de reale, cum ne sugerează întâmplarea lui Marius? Dacă este aşa, atunci este clar că niciuna nu este reală. Şi ajungem la afirmaţia de la începutul articolului.
Universul este ca un fum, doar aparent real. De fapt, uni-versul este un multi-vers, un amestec de fumuri diferit colorate, care nu se amestecă, ci coexistă în acelaşi spaţiu-timp. Într-un moment de graţie, Marius a fost trecut dintr-un fum într-altul şi înapoi. De fapt, Marius există „clonat” în câte universuri paralele există. Ceea ce înseamnă că, de fapt, nu există niciun Marius şi nu există niciun univers. Totul este o ILUZIE divină.
Această idee a universurilor paralele ne este redată şi de Maria Cociş în dialogurile ei telepatice cu un spirit prieten: Maria întreabă, spiritele răspund (3).
Aceste idei revoluţionare pregătesc mentalul colectiv pentru revelaţii şi mai mari. Cum spunea Bob Marley: “Când crezi că ai toate răspunsurile, vine viaţa şi schimbă întrebările”. Iluminaţii spun că orice ne-ar spune mintea este o minciună. Din perspectiva Adevărului divin, mintea doar segmentează Marea Realitate şi complică ceea ce este simplu de la natură. Cum ar putea deci mintea să ne ofere altceva decât surogate de cunoaştere, nicidecum marea Cunoaştere?!
< Sus >
Răzvan A. Petre
21 iulie 2020