< Index "Spirite celebre vă vorbesc"
Mesaj de la spiritul actriţei Elisabeth Taylor, din cartea "Great Minds Speak to You" ("Spirite celebre vă vorbesc"), dictată mediumului Tina Spalding. Actriţa Elizabeth Taylor a jucat în multe filme celebre, dar a fost la fel de faimoasă pentru ochii ei violet şi viaţa sentimentală plină de scandaluri.
Elizabeth Taylor (1932–2011)
«Iată-mă. Sunt aici de ceva timp. Eu sunt Elizabeth Taylor. Sunt vedetă de film. Evident, ştiţi cine sunt. A fost o călătorie interesantă, venirea aici. Ca şi viaţa pe care am avut-o. A fost o viaţă lungă şi de bun augur, totuşi, de când sunt aici, am ajuns să înţeleg mult mai multe despre ea. Şi înţeleg mult mai multe despre această existenţă, această existenţă spirituală.
Am fost curioasă în legătură cu ea şi am cercetat-o puţin – aşa cum o faceţi mulţi dintre voi – cu mediumi şi preziceri despre ceea ce mi s-ar putea întâmpla, dar nu am înţeles nici complexitatea organizării, nici profunzimea şi amploarea existenţei în afara fizicului. Ca majoritatea dintre voi, am crezut că fizicul este totul. Am crezut că viaţa de după este doar atât – un gând de după. Dar nu este aşa. De fapt, este invers.
Când te afli în lumea fizică, eşti diminuat într-o mare măsură. Eşti limitat în înţelegere, în capacitatea de a schimba lucrurile şi de le a înţelege – nu din cauza neputinţelor tale, ci din cauza neînţelegerii cum funcţionează sistemul. Acesta este unul dintre motivele pentru care am fost foarte entuziasmată să lucrez în acest format cu acest medium şi de a contribui la această carte – pentru că cred că toată lumea trebuie să ştie adevărul despre viaţa spirituală, implicaţiile ei şi impactul acesteia asupra vieţii noastre fizice. Cu adevărat, avem ochelari de cal, căşti peste urechi şi căluş în gură, pentru că nu suntem în contact cu puterea extremă şi redutabilă care ne este disponibilă atunci când înţelegem cum funcţionează acest sistem.
Am avut un amestec de relaţii – se cam ştie, nu-i aşa? mă refer la căsătoriile şi bărbaţii din viaţa mea – dar acest lucru a fost un simptom al lipsei mele de putere personală. Poate că m-aţi privit ca pe o vedetă de cinema, crezând că am o mare putere, dar în viaţa mea personală nu a fost aşa. Nu am înţeles puterea, capacitatea noastră de a crea şi conexiunile pe care le avem cu fiinţele spirituale. Căutam puterea prin intermediul altor fiinţe. Căutam aprobare; căutam prestigiu; căutam atenţie. Dar aveam o stare de nesiguranţă. Simţeam că îmi lipseşte puterea, îmi lipsea conştientizarea, iar acum, după ce am stat ceva vreme în non-fizic, îmi este clar că, dacă aş fi înţeles natura spirituală a universului, natura atotcuprinzătoare a energiei spirituale, viaţa mea ar fi fost mult mai bună. Nu ar fi trebuit să sufăr de tulburările şi bolile pe care le-am avut; nu ar fi trebuit să suport acele divorţuri şi suferinţe sentimentale. Deşi schimbam soţ după soţ, totuşi am suferit multe dureri emoţionale şi tulburări asociate acestor relaţii. Şi privind din această parte, înţeleg că în nesfârşita căutare a soţului perfect, de fapt, mă căutam pe mine însămi.
Acest lucru pare a fi o banalitate – ca un slogan al unui psiholog – dar adevărul este că mă căutam pe mine însămi. Abia când am ajuns aici – când am murit, când am trecut prin acea tranziţie – am intrat în contact cu cine eu sunt cu adevărat. Ce şoc este să vezi potenţialul pe care îl ai, capacităţile pe care le ai, creativitatea pe care ai fi putut-o avea, să vezi informaţiile şi energia minunată, iubitoare, care îţi este disponibilă dacă ştii cum să te conectezi la ea. Acesta este motivul pentru care scriu acest capitol din carte. De aceea contribui cu vocea mea la această minunată colecţie de vedete care doresc să comunice cu voi.
Acum sunt împuternicită. Sunt conectată la adevăratul meu sine, la adevărata înţelegere a sensului acestei existenţe, acestei conştiinţe pe care o numim sine uman: Este o mică parte a unui plan mult mai mare şi a vieţii duse sub carapacea corpului fizic, căruia îi facem faţă foarte greu uneori. Vreau să spun că, uneori, am dus o adevărată luptă cu corpul meu, chiar dacă a fost unul dintre cele mai frumoase. Îmi era greu greu să trăiesc în el; nu mă simţeam confortabil şi îl cam luam în batjocură. A fost obiectul urii mele, ceea ce este de înţeles. Când părăseşti corpul fizic, te extinzi atât de mult în conştiinţa care este conexiunea ta cu Dumnezeu, cu Sinele superior, încât acest trup pare şi mai restrictiv. Şi este o aşa mare uşurare, o bucurie să scapi de el! Este o aşa mare bucurie să capeţi uşurarea înţelegerii a ceea ce s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat, ce au fost toate acele relaţii şi care a fost rostul acelui haos.
Lumea vedetelor de film, industria celebrităţii, căutarea frumuseţii şi bogăţiei – toate aceste lucruri dispar ca importanţă, pe această parte. Este interesant să vezi cum se mută accentul când ajungi de această parte, pentru că, brusc, vezi legăturile de dragoste, de comunicare, conexiunile creatoare, care se măresc. Şi îţi dai seama că au existat multe ocazii în viaţă pentru dragoste. Că ai avut multe oportunităţi de conexiuni pe care nu le-ai valorificat, pe care le-ai refuzat pentru că erai nesigură, pentru că te gândeai că eşti grasă sau că nu meriţi.
Apoi ajungi aici şi vezi că lucrurile pe care le credeai atât de importante – diamante, terenuri şi haine – este greu chiar şi să ţi le aminteşti, uneori. Sunt fragmente de informaţii ca de vis, pe care nici nu le mai poţi pricepe, deoarece aici nu au nicio semnificaţie.
Este foarte interesant să descoperi asta când vii aici – că priorităţile lumii sunt greşite. Tentaţiile lumii sunt doar nişte tentaţii şi acum înţeleg semnificaţia acelui cuvânt, „ispită”, deoarece obiectele şi lucrurile pe care le preţuim în lumea fizică sunt exact opusul lucrurilor pe care ar trebui să le căutăm cu adevărat. Dacă eşti păcălit că trupurile, banii sau bijuteriile ar fi cele mai importante, atunci chiar că eşti ispitit să întorci spatele lucrurilor cu adevărat importante pentru creşterea ta spirituală – cele care te educă, lucrurile care chiar îţi deschid orizontul şi inima.
Ne naştem în lumea fizică pentru a ne trăi fanteziile, poftele, adorarea la idoli: faima, averea, sexul, drogurile şi rock-n-roll-ul. Trăim pentru a experimenta aceste lucruri – şi, în final, pentru a le întoarce spatele. Este un paradox interesant. Am căutat multe dintre aceste lucruri. Droguri şi alcool, trupuri şi bani, bărbaţi şi sex – cu astfel de lucruri m-am răsfăţat în viaţă. Iar când am ajuns aici şi am aflat că nu asta fusese ţinta pe care mi-o propusesem înainte de a mă naşte, am fost destul de şocată şi dezamăgită, trebuie să recunosc. Credeam că dobândisem ceea ce societatea numeşte succes... Dar, din această parte, accentul se pune complet diferit. Accentul este mult mai… pare o prostie s-o spun, dar este mult mai spiritual.
Când te expansionezi în cunoaşterea a ceea ce eşti menit să fii, a ceea ce eşti – această conştiinţă iubitoare, plină de compasiune, curajoasă şi creativă, care caută să se înţeleagă pe sine, să aibă experienţe, să se înţeleagă mai profund, să interpreteze şi să creeze ceva dintr-o nouă experienţă – Aa! este un lucru minunat, minunat! Te umpli cu atâta dragoste pentru tine, cu atâta dragoste pentru umanitate, pentru că vezi oamenii cum se luptă cu viaţa şi sunt atât de rătăciţi.
Vezi fiinţele care se luptă cu viaţa, scufundate tocmai în lucrurile care nu ar trebui. De această parte nu există vreo pedeapsă sau judecată; doar observi ratarea unor ţinte. Într-un fel, simţi chiar o detaşare – dar nu în sensul că nu ţi-ar păsa. Avem o mare grijă şi tandreţe atunci când ne concentrăm pe fiinţele întrupate fizic, dar nu le judecăm şi nici nu le urâm. Este ca şi cum ai privi cum se joacă copiii. Se joacă de-a cowboy şi indieni, se împuşcă reciproc şi cad jos, dar nu te poţi supăra pe ei. Nu crezi că au murit cu adevărat, şi aşa privim de aici – toate jocurile pe care le joacă copii, observate de părinţi. Singurul lucru pe care îl regreţi este când vezi un copil pe cale să facă ceva care îi va dăuna, şi încerci să intervii în acel moment pentru a-l împiedica să folosească un cuţit ascuţit sau să se caţere într-un copac care îl va zgâria. Asta-i singura noastră îngrijorare, de această parte.
Facem eforturi, într-o anumită măsură, de a încerca să vă împiedicăm să suferiţi. Vă trimitem avertismente şi poveşti preventive. Vi le trimitem prin vise şi în mesaje, dar nu le auziţi întotdeauna, desigur, pentru că sunteţi scufundaţi în propriile conştiinţe corporale.
Asta vreau să ştiţi; la asta aş dori să acordaţi mai multă atenţie: la nonfizic. Mi-aş dori să vă ascultaţi visele, să ascultaţi acele idei străine care vă trec prin cap, ideile care simţiţi că nu vă aparţin. Ar putea foarte bine să nu fie ale voastre; s-ar putea să fie unul dintre noi care vă şopteşte la ureche să o luaţi la stânga sau să nu mergeţi cu acel om. Aceste intuiţii, aceste mici indicaţii, le veţi auzi mai puternic pe măsură ce vă concentraţi tot mai mult pe meditaţie, pe creativitate, pe muzică şi dans, deschizându-vă mintea către aceste tărâmuri de energie non-fizică. Aici putem comunica cu voi, aici vă putem inspira!
Asta vreau să spun, pentru că mi-ar fi plăcut să fi înţeles aceste lucruri când trăiam în lumea fizică, ca să nu mai fi căutat în locuri greşite. A fost o călătorie foarte obositoare şi, în pofida capcanelor exterioare întinse de faimă, frumuseţe şi avere, viaţa mea a fost destul de dificilă. Uneori eram singură, închisă în turnul meu de glorie, frumuseţe şi bogăţie, eram singură în sensul că, atunci când oameni mi se adresau, ştiam că vorbesc cu „Elizabeth Taylor, vedeta de cinema”. Era greu să cunosc bine oamenii; era greu să simt o legătură intimă cu oamenii. Ceea ce văd acum, din această parte, este că am avut multe ocazii de a mă conecta cu oamenii, dar am crezut în propria mea poveste despre statutul de star de cinema, prinţesa din castel izolată de oamenii obişnuiţi.
Aceasta este misiunea mea acum – transmiterea acestor informaţii. Îmi place să vă împărtăşesc ceea ce mi-aş fi dorit să ştiu atunci: că viaţa liniştită contemplativă vă va aduce mult entuziasm şi bucurie. Credeţi că va fi plictisitoare, dar nu este cazul. Veţi fi inspiraţi să faceţi lucruri pe care nu le-aţi face în mod normal. În mod normal, sunteţi ocupaţi să vă distraţi şi să vă distrageţi atenţia, ocupându-vă mintea, ca să nu mai gândiţi şi simţiţi, încât rataţi acest flux nesfârşit de informaţii creative şi idei provenite din non-fizic. Există multe, multe experienţe minunate care vă vor răsări ca idei în minte, dacă o liniştiţi suficient de mult pentru ca noi să ne conectăm cu voi, dacă o păstraţi calmă suficient timp ca să vi le transmitem.
Starea mea continuă de ebrietate cu Martini şi medicamente m-a împiedicat să iau contact cu ghizii mei spirituali, cu care, desigur, sunt în legătură acum. Îmi vorbesc despre numeroasele ocazii şi încercările lor de a se conecta cu mine în momente de claritate, dar chiar şi atunci când aveam mintea limpede, totuşi, nu-mi era liniştită. Am avut multe prejudecăţi şi multe blocaje de care nu au reuşit să treacă, şi nici nu ştiam să-mi ascult visele aşa cum îmi explică ei acum. Visele sunt pline de informaţii pe care ghizii ţi le pot comunica, mai ales atunci când mintea este prea ocupată sau supărată pe timpul zilei pentru a fi atentă la intuiţiile tăcute prin care vin mesajele spirituale la început. Acestea devin mai puternice pe măsură ce comunici cu ei, iar acest medium este un bun exemplu de cât de clare pot deveni mesajele. Aceasta este opinia mea despre această chestiune.
Nu vă mai concentraţi pe bunurile materiale şi accesoriile acestei lumi. Începeţi o practică spirituală sănătoasă şi începeţi să vă conectaţi cu ghizii voştri spirituali. Începeţi să le ascultaţi îndrumarea, în loc de cea a impresarilor şi managerilor voştri, a soţilor sau a soţiilor. Începeţi să vă ascultaţi propria ghidare interioară, iar viaţa voastră va deveni mult mai deschisă şi mai interesantă. Credeţi sau nu, nu va fi deloc plictisitoare, pentru că vi se va arăta calea pe care trebuie să mergeţi prin această inspiraţie, această conexiune, şi s-ar putea să vă surprindă care vă este destinul. S-ar putea să fiţi foarte surprinşi că nu trebuie să duceţi deloc o viaţă banală şi plictisitoare, că vi se oferă oportunităţi minunate; trebuie doar să vă ascultaţi îndrumarea interioară. Trebuie să vă aduceţi sistemul fizic într-o stare de sănătate şi claritate care să vă permită să primiţi aceste mesaje.
Nu am spus prea multe despre viaţa mea pentru că, acum, chiar nu mai contează. Mi-am învăţat lecţiile şi aceasta este lecţia cea mai importantă pe care să v-o transmit: Fiţi liniştiţi, fiţi calmi, contemplaţi, ascultaţi, relaxaţi-vă, fiţi fericiţi şi nu vă preocupaţi prea mult de aspectul vostru exterior şi de reputaţia lumească. Conectaţi-vă cu Sursa voastră, conectaţi-vă cu ghizii voştri şi veţi avea o sursă nesfârşită de informaţii care vă va aduce pace, sănătate şi vă va apropia de adevărata destinaţie pe care v-aţi stabilit-o înainte de a vă naşte.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat. Vă mulţumesc pentru această ocazie de a vă împărtăşi marea mea revelaţie. Poate că nu-i o revelaţie atât de mare; poate vă aşteptaţi la ceva mai fascinant din partea mea, dar tocmai asta este ideea, nu-i aşa? Glamour-ul şi faima nu sunt cele mai importante lucruri în călătoria voastră.
Aşadar, luaţi acest sfat după cum doriţi. Vi-l dau cu dragoste, bunătate şi adevărata smerenie a celei care a ajuns să-şi înţeleagă călătoria şi lecţiile din viaţa ei fizică. Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
21 iulie 2021