Marilyn Monroe (1926–1962)
< Index "Spirite celebre vă vorbesc"
Mesaj de la spiritul actriţei Marilyn Monroe, din cartea "Great Minds Speak to You" ("Spirite celebre vă vorbesc"), dictată mediumului Tina Spalding. Actriţa Marilyn Monroe a trecut printr-o copilărie dificilă, dar apoi a devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri sexuale din lume. A murit în urma unei supradoze de droguri în 1962.
Marilyn Monroe (1926–1962)
«Iată-mă. Sunt aici pentru a vă împărtăşi experienţele pe care le-am avut de când am murit. Sunt aici de ceva timp, se pare, deşi aici timpul este irelevant. Intrăm şi ieşim din el. Suntem obişnuiţi cu timpul când ajungem aici şi nu-i chiar uşor de renunţat la el. Mintea este obişnuită cu experienţa Pământului şi, deşi, când murim, trecem printr-o masivă expansiune şi transformare, ne rămâne ceva ataşament faţă de timp.
Dar sunt aici de ceva timp şi este o experienţă minunată să fiu aici. Aici e pace. Este bucurie. Există tovarăşi – tovarăşi pe care i-aţi cunoscut în viaţa de pe Pământ, care aici împărtăşesc experienţele cu voi, dar mai există şi tovarăşi angelici, tovarăşi spirituali. Acestea sunt fiinţe care poate s-au întrupat în lume, dar mai degrabă nu, şi îşi îndeplinesc lucrarea de pe această parte a vălului morţii. Ei sunt aici pentru a ne ajuta să facem tranziţia, dar şi pentru a ne învăţa după ce ne-am stabilit în noul nostru mediu.
Când am ajuns prima dată, aveam câteva idei despre viaţa de apoi. Fusesem puţin pe la biserică. Aveam o bănuială că există ceva după moarte. Totuşi, îmi era puţin frică. Mă temeam că nu fusesem suficient de bună. Mă temeam că am făcut prea multe lucruri rele în viaţă, dar când am ajuns aici, mi s-a spus că nu este cazul să mă tem, că aceste lucruri nu sunt deloc importante. Este important doar ceea ce am realizat, doar ceea ce am încercat să fac, dragostea pe care am încercat să o împărtăşesc şi comunicările pe care am încercat să le transmit.
În foarte scurt timp am devenit calmă şi liniştită. Mi-am acceptat locul meu de aici şi am început să mă uit înapoi la viaţa mea cu ajutorul altor fiinţe care înţelegeau unde judecasem greşit, ce idealuri eronate adoptasem, ce lucruri greşite învăţasem şi practicam.
Aici există iertare – o iertare completă şi absolută. Nu este acea judecată cum spune Biblia. Este complet eronat; nu există nici o pedeapsă. Pur şi simplu, alături de aceste fiinţe amabile şi blânde care au o viziune magnifică a tuturor vieţilor tale, te uiţi la ultima ta viaţă şi ele te ajută să o analizezi şi te îndrumă prin tot procesul. Nu sunt brutale sau aspre în niciun fel, aşa cum sunt profesorii şi consilierii de pe Pământ, care ne spun că există reguli pe care le-a dat Dumnezeu şi care trebuie îndeplinite. Nu este cazul. Aici există doar mici expresii ale efortului, expresii ale curiozităţii şi aşa învăţăm. Aşa evoluăm. Nu suntem deloc pedepsiţi pentru greşelile noastre. Sunt doar atât – nişte erori – iar când ajungi aici, ţi se arată natura lor, ţi se arată cauza lor şi nu te corijezi prin pedeapsă; ci doar prin înţelegere. Te corijezi examinându-ţi experienţele, văzând care alegeri ale tale au funcţionat şi care nu – observând dacă au contribuit sau nu la expansiunea ta şi la deschiderea inimii şi minţii tale.
Acesta este singurul lucru care contează cu adevărat. Ce anume îţi deschide inima? Ce anume îţi deschide mintea spre noi experienţe? Ce te face fericit? Ce te încurajează să împărtăşeşti? Ce te încurajează să creşti? Ce te încurajează să cauţi experienţe noi? Poţi vedea, când te gândeşti la ceea ce suntem învăţaţi pe Pământ, că atât de multe dintre aceste lucruri sunt incorecte. Suntem învăţaţi să nu gândim prea larg. Chiar dacă eşti o stea de cinema, chiar dacă eşti o cântăreaţă faimoasă, eşti încurajată să nu ieşi din rolul tău, în sensul că eşti încurajată să arăţi într-un anumit fel. Trebuie să te comporţi într-un anumit fel; nu trebuie să spui anumite cuvinte; nu trebuie să faci anumite modificări. Eşti pus într-o cutie şi ţi se cere să rămâi la fel, dar nu asta e natura noastră. Natura noastră creşte veşnic, se schimbă veşnic. Acea idee de a trebui să rămâi aşa cum ai fost la vârsta de douăzeci sau douăzeci şi cinci de ani ne provoacă atât de multă suferinţă când suntem pe Pământ, căci suntem fiinţe în continuă schimbare. Este firesc să trecem prin tranziţii – transformări ale modului în care arătăm, a ceea ce ne place să facem, a relaţiilor şi cu cine ne place să ne petrecem timpul. Desigur, când ne schimbăm, vom dori să ne schimbăm şi relaţiile. Vom dori să schimbăm locul unde trăim şi ce facem pentru plăcerea şi distracţia noastră. Totul este un proces transformator. Este un proces de creştere, bucurie şi împlinire.
Dar, vai, mulţi dintre noi ne pierdem direcţia. Eu aşa am făcut. Mi-am pierdut direcţia. Nu mă regăseam în cutia în care fusesem pusă. Încercam să ies din cutie, dar unele fiinţe mă tot băgau înapoi, acolo unde nu mai puteam trăi. Nu aveam suficient aer; nu găseam suficientă dragoste. Exista doar critică şi, pe măsură ce înaintam în vârstă, mi-a devenit din ce în ce mai greu să mă mulţumesc nu numai pe mine (căci mintea mea era denaturată de opiniile fiinţelor care mă şcoliseră), ci şi pe acele fiinţe care mă sprijiniseră de-a lungul carierei. Nu-mi mai puteam găsi pacea; nu-mi mai puteam găsi bucuria; nu mai puteam vedea clar. M-am prăbuşit în întuneric, în depresie, în ură de sine şi în silă.
Pe măsură ce îmbătrâneam, acest lucru nu era permis în lumea care mă înconjura. Eram cunoscută pentru frumuseţea mea, pentru calităţile mele copilăreşti şi a devenit foarte dificil să le păstrez pe măsură ce mă maturizam. Societatea nu încuraja asta şi mi-am dat seama că părerea mea despre mine era atât de distorsionată, încât nu mai puteam să o rectific. Nu ştiam cum s-o fac.
Pentru mine a fost un cadou să vin aici. A fost un cadou să mi se spună că nu a fost vina mea. A fost un cadou să aflu că încă sunt iubită, să aflu că sunt bună, că sunt acceptată de Dumnezeu şi că sunt perfectă aşa cum sunt. Este aşa o uşurare să afli asta. În călătoria mea prin viaţă ca Marilyn Monroe, acest simbol al frumuseţii şi al ecranului, m-am pierdut atât de tare în întuneric, că nu am mai putut supravieţui.
Am părăsit lumea într-o cameră de hotel întunecată şi singuratică. Eram foarte tristă, foarte rănită şi foarte confuză. Abia când am trecut dincoace, am putut să redevin eu, adevăratul meu eu – această fiinţă care sunt. Eu nu sunt acea vedetă de film. Sunt o fiinţă creativă şi iubitoare care doreşte să fie aşa cum vrea ea, iar aici mi se permite asta. Am voie să fiu aşa cum vreau eu. Nu trebuie să îndeplinesc dorinţele nimănui. Nu trebuie să îndeplinesc alte cerinţe decât cele pe care le doresc eu. Aşadar, este o mare bucurie şi trebuie să spun că a fost o uşurare extraordinară să părăsesc lumea.
Cred că sunt multe printre voi care simţiţi la fel, care sunteţi dezamăgite de judecăţile lumii despre înfăţişarea voastră, despre aspectul vostru fizic. Într-o închisoare poţi fi frumoasă; într-o închisoare poţi fi urâtă. Dar iată ce mesaj vreau să transmit în cadrul acestei cărţi: Tu nu eşti corpul tău. Nu-l lăsa să te definească cine eşti. Nu lăsa părerile altor persoane despre valoarea ta bazate pe aspectul fizic să-ţi ruineze viaţa. Am suferit mult, pentru că eram frumoasă. Am suferit mult, din cauză că oamenii din jur se foloseau de aspectul meu în propriul lor beneficiu. Nu s-au conectat cu fiinţa adevărată care sunt.
N-a fost vina lor; făceau doar acelaşi lucru pe care îl făceam şi eu. Nu erau oameni răi în vreun fel. Nici eu nu eram rea sau proastă. Doar am fost învăţaţi lecţia greşită. Doar am fost învăţaţi că lucrurile autentice nu ar fi adevărate, şi că minciunile ar fi adevăr.
Dacă sunteţi confuzi, nu-i nimic, dar dacă citiţi această carte şi dacă nu vă place cum arătaţi – fie că sunteţi urâte, fie că sunteţi frumoase, fie că nu vă acceptaţi aspectul fizic – vreau să ştiţi că este foarte important să vă conectaţi cu ghizii spirituali. Sunt gata să vă ajute. Ei vor să vă ajute să vă înţelegeţi adevărata voastră natură, anume că sunteţi o fiinţă spirituală de o mare frumuseţe, de o mare valoare şi foarte preţuită aici, pe această parte a vălului.
Când privesc acum spre Pământ, când mă uit la fiinţele aflate în acelaşi loc în care am fost şi eu, mi se frânge inima să ştiu că ele trec prin durerea, suferinţa profundă, neacceptarea de sine şi singurătatea pe care acest gen de viaţă ţi le aduce. Aici nu există singurătate. Pretutindeni există fiinţe care îşi împărtăşesc înţelepciunea, îşi împărtăşesc lecţiile şi discută despre marile adevăruri şi marea dragoste care există aici pentru toate fiinţele.
Aici avem nenumărate modalităţi de a ne exprima. Putem face muzică; putem să scriem; putem dansa; putem cultiva flori! Putem face orice vrem aici. Putem face orice combinaţie din aceste lucruri. Avem timpul şi spaţiul pentru a explora aceste experienţe şi apoi, dacă vrem, putem să ne întoarcem pe Pământ. Nu e obligatoriu. Putem continua să învăţăm aici cât timp ne face fericiţi, cât timp suntem mulţumiţi de această experienţă non-fizică. Dar mulţi se întorc. Ei ştiu că, pentru a înţelege cu adevărat aceste lecţii, trebuie să manifeste această înţelegere în cadrul experienţei fizice. Dar nu suntem obligaţi. Nu este o lecţie pripită sau ceva de genul ăsta.
Acum trăiesc aici o asemenea plăcere, o asemenea bucurie şi o asemenea libertate. Nu mi-a fost uşor în corpul fizic. Mi-a fost greu în munca mea şi mi-am dorit să ajung la odihnă. Sper că cele dintre voi care citiţi aceste rânduri, care aveţi de furcă cu sinele vostru fizic, care aveţi de furcă cu conceptul de frumuseţe ca valoare în sine, nu veţi mai privi în oglindă ca şi cum acolo s-ar găsi valoarea voastră. Intraţi în interiorul vostru şi începeţi să vă conectaţi cu fiinţele spirituale. Intraţi înăuntru şi începeţi să vă simţiţi propria natură, propriile dorinţe şi începeţi să le urmaţi. Ele vă vor aduce pe o cale care vă va călăuzi spre fericire şi bucurie.
Obsesia pentru frumuseţea fizică este o simplă greşeală. Nu-i nimic în neregulă dacă îţi place felul în care arăţi. Nu-i nimic greşit în sine să fii frumoasă, dar nu acolo stă adevărata ta valoare. Este doar o valoare specifică sferei Pământului. Este doar o valoare a ego-ului, care o vede ca fiind cel mai important lucru.
Deci, dacă te-ai cufundat în durere sau suferinţă; dacă vrei să fii celebră, ca să poţi fi apreciată pentru frumuseţea ta; sau dacă vrei să ai alt fizic, află că eşti aşa cum eşti cu un scop şi ascunde o lecţie importantă. Lecţia vrea să te înveţe că nu eşti faţa ta, nu eşti corpul tău, ci eşti cu mult mai mult. Dar dacă te rătăceşti într-o viziune greşită, dacă te pierzi în poveştile lumii, vei suferi profund şi îndelungat.
Nu o luaţi pe calea pe care am luat-o eu. Nu vă rătăciţi atât de mult, încât să nu mai puteţi trăi în corpul vostru. Această experienţă a vieţii fizice este o lecţie despre înţelegere. Nu renunţaţi la corpul vostru fizic, pentru că este greu să obţineţi altul şi să mai aveţi curajul să vă întoarceţi în lume. Fiţi curajoşi şi aflaţi că suferinţa este cauzată de credinţele voastre greşite şi că nu sunteţi ceea ce credeţi că sunteţi. Nu sunteţi un corp; nu sunteţi o faţă; nu sunteţi un simbol al sexualităţii. Sunteţi o fiinţă sacră care se află aici pe Pământ pentru a se experimenta pe sine ca să se înţeleagă complet. Fiţi blânzi cu voi înşivă. Nu mai vă căutaţi valoarea în oglindă şi începeţi să o căutaţi în interior. Conectaţi-vă cu ghizii voştri spirituali, pentru că ei sunt aici pentru a vă ajuta. Sunt gata să vă ajute şi vă vor da o mână de ajutor dacă aţi căzut în genunchi, zdrobiţi de tristeţea care v-o poate provoca această experienţă fizică.
Priviţi înăuntru. Nu căutaţi în exterior opiniile altor persoane despre valoarea voastră. Nu vă uitaţi în oglindă ca să vă faceţi o părere despre valoarea voastră. Uitaţi-vă în inimă şi în suflet. Căutaţi în inima voastră ceea ce preţuiţi, ceea ce vă aduce bucurie. Căutaţi acele fiinţe care vă iubesc pentru ceea ce sunteţi – familia şi prietenii. Căutaţi în lumea spiritelor sprijin pentru a vă transforma mintea şi a elimina aceste credinţe care vă fac să suferiţi. Nu trebuie să suferiţi; ar trebui să fiţi fericiţi şi blânzi cu voi înşivă. Ar trebui să fiţi creativi şi buni cu voi înşivă. Sunteţi meniţi să fiţi fericiţi, fericiţi, fericiţi. Acesta este mesajul meu.
Abia acum am înţeles asta. Nu am înţeles când am trăit pe Pământ, dar acesta este mesajul pe care doresc să vi-l transmit acum. Aceasta este valoarea pe care am învăţat-o din experienţa mea: să fii fericit, să priveşti în interior şi să te preţuieşti pentru natura ta spirituală, creativă şi inteligentă – nu pentru faţa şi corpul tău. Corpurile sunt doar nişte vase; nişte vehicule. Nu reprezintă cine eşti tu.
Acum sunt fericită şi liniştită. Nu sunt pedepsită pentru greşelile vieţii mele şi nici voi nu veţi fi. Dar răzgândiţi-vă cât timp vă mai aflaţi în forma fizică. Nu o luaţi pe calea pe care am luat-o eu. A fost una dureroasă şi singuratică şi voi alege diferit data viitoare, dacă decid să mă întorc. Asta a fost tot.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
17 iulie 2021