Ralph Waldo Emerson (1803–1882)
< Index "Spirite celebre vă vorbesc"
Mesaj de la spiritul lui Ralph Waldo Emerson, din cartea "Great Minds Speak to You" ("Spirite celebre vă vorbesc"), dictată mediumului Tina Spalding. Ralph Waldo Emerson a fost un poet, filosof şi eseist transcendentalist american din secolul al XIX-lea. Unul dintre cele mai cunoscute eseuri ale sale este „Încrederea în sine” (Self-Reliance).
Ralph Waldo Emerson (1803–1882)
«Iată-ne deci. Aici experimentăm un tip de comunicare foarte diferit. Există nişte idei care trebuie împărtăşite cu voi. Acest medium pe care îl folosim este puţin îngust şi mă simt cam constrâns, dar voi continua şi voi lucra cât de repede pot, astfel încât să puteţi primi aceste informaţii.
Informaţia pe care doresc să v-o împărtăşesc este că numai prin comuniunea cu natura, prin comuniunea cu tine însuţi, poţi ajunge la culmile trezirii spirituale pe care ţi-o oferă această viaţă. Numai prin auto-analiză, investigare de sine şi exprimarea creativităţii tale – prin scriere, prin poezie, prin expremarea sinelui – vei ajunge să înţelegi cu adevărat ce şi cine eşti. Atâta timp cât stai în faţa televizorului, ascultând ideile altora, creativitatea altora şi imaginaţiile altora, vei pierde cea mai mare bijuterie pe care o ai, cea mai mare comoară: imaginaţia ta. Imaginaţia ta este adevărul tău, destinul tău. În imaginaţie se află conexiunea ta cu spiritul.
Din punctul nostru de vedere de aici, după moarte, putem vedea clar că acele fiinţe care sunt solitare, care sunt tăcute, care sunt în pace cu sine, care ştiu că au un scop, acelea sunt importante în ochii lui Dumnezeu. La aceste fiinţe putem ajunge destul de uşor. Aceste fiinţe au un portal de comunicare în propria conştiinţă.
Fiinţele care sunt conectate la televizoarele lor, fiinţele care bârfesc, fiinţele care se bagă în vieţile altora în detrimentul propriei lor vieţi, acelea nu au spaţiu interior. Nu şi-au creat un gol; nu sunt transparente faţă de tărâmurile spirituale, aşa că nu putem comunica cu ele. Noi, de această parte, ne bucurăm tare mult să comunicăm cu acele fiinţe care sunt deschise.
Mase de oameni nu mai sunt deloc deschise la niciun fel de inspiraţie, la niciun fel de idee. Sunteţi conectaţi la televiziune; vă hrăniţi cu alimente proaste care vă otrăvesc. Aş vrea să înţelegeţi punctul meu de vedere în această privinţă.
Vreau să înţelegeţi că am dus o viaţă bună. Viaţa mea a fost una care mi-a permis să cercetez probleme spirituale, care mi-a permis să-mi investighez şi să-mi înţeleg mintea. Când am trecut în ceea ce voi numiţi viaţa de după, care de fapt nu este „după” nimic... Este o frumoasă experienţă de deschidere, o frumoasă experienţă de renunţare la constrângere, la micimea minţii ego-ului. Când intri în acest loc pe care îl numiţi viaţa de apoi, are loc o expansiune masivă şi simţi că devii cu adevărat tu însuţi. Simţi crescând în magnitudine aspecte ale tale pe care ţi-a fost frică să le experimentezi.
Simţi că restricţiile care ţi-au condus viaţa se duc precum o pereche de pantofi rupţi care nu-ţi mai sunt de folos. Este ca şi cum ai alerga desculţ prin iarbă după ce ai mers în nişte pantofi vechi prea strânşi şi inconfortabili, care ţi-au rănit picioarele. Aşa simţi când treci dincolo. Este interesant că ideile pe care abia le auzeai şoptite în minte, idei pe care nu le-ai cercetat, au devenit idei mai mari şi îţi dai seama că lor ar fi trebuit să le dai atenţie. Acele mici idei tăcute care credeai că sunt stupide, ideile tăcute despre care credeai că ar putea fi luate în râs – acestea erau nişte idei colosale care îţi erau trimise prin conexiune spirituală. Ai ratat unele dintre cele mai mari posibilităţi ale vieţii tale, pentru că ţi-a fost frică de judecata semenilor; ţi-a fost frică să nu fii ridiculizat.
Acesta este unul dintre beneficiile de a sta singur în natură. Natura nu te judecă; nu-i pasă cum arăţi sau unde ai fost educat. Nu-i pasă de accentul tău. Nu-i pasă cine sunt prietenii tăi. Nu-i pasă câţi bani ai. În natură, te poţi relaxa; în natură, te poţi vedea pe tine însuţi; în natură poţi deveni parte a Totului.
Asta suntem: Suntem parte a Totului şi, pe acest tărâm al Pământului, când stai în natură eşti cel mai conectat la totul. Aici îţi poţi înţelege rolul tău în natură – dar numai dacă mintea ţi-e liniştită. Dacă mintea ta este plină de ură, de judecată, de concepte înguste, atunci nu vei fuziona cu mediul înconjurător, nu vei fuziona cu locul de care aparţii şi nu vei avea acces la ideile care se strecoară din lumea non-fizică.
În acest loc de linişte, o poiană însorită din mijlocul pădurii, întins pe spate şi aţipind în plăcere şi pace – aici eşti cel mai accesibil pentru noi. Aici putem să comunicăm cu tine cu adevărat. Este foarte important să vă scoateţi televizoarele din priză. Este foarte important să intri în procesul tău creativ, fie că e vorba de scris, pictură, dans sau muzică. Prin toate acestea, Spiritul se poate conecta cu voi; acestea sunt lucrurile cele mai importante.
Lumea în care locuiţi este o versiune inversată a lumii unde este adevărul. Aceasta este provocarea pentru voi, cei încarnaţi în acest mediu, în special în acest mediu modern. Vă îndepărtaţi tot mai mult de ceea ce este important, care este adevărata voastră natură, o minte liniştită în natură. Aşa ar trebui să funcţionaţi. Ar trebui să mâncaţi alimente sănătoase, să meditaţi la idei sănătoase şi să manifestaţi creativitate şi să vă analizaţi propriile idei şi procese. Asta ar trebui să faceţi, dar nu o faceţi; staţi în faţa televizoarelor sau altor dispozitive, lăsându-vă măturaţi de ideile altora în aceste intervale mici de timp care nu vă permit să le analizaţi şi să aveţi propriile opinii. Nu este nimic în neregulă să ascultaţi alte idei, dar pe urmă trebuie să vă deconectaţi şi să vă gândiţi ce simţiţi cu privire la acele idei. Ce emoţii vă trezesc? Ce concepte stimulează în voi? Ce proiecte creative vă trezesc? Acesta e singurul rol al ideilor altora.
Este bine să le vorbiţi celorlalţi. Este bine să conversaţi cu ceilalţi. Este bine să dialogaţi. Uneori, este bine chiar să vă certaţi cu ceilalţi, dacă o faceţi cu inima deschisă şi cu mintea deschisă. Dar aşa cum vieţuiţi acum, în această supă tehnologică cu dezinformări şi superficialitate, nu vă veţi atinge potenţialul. Veţi privi în urmă la viaţa voastră şi o veţi percepe ca pe o imensă pierdere de timp. Veţi vedea miile de ore pe care le-aţi petrecut nefăcând nimic şi veţi realiza că aţi fi putut scrie cărţi grozave, aţi fi putut picta tablouri grozave, aţi fi putut învăţa să cântaţi la un instrument sau să dansaţi cu prietenii sau să aveţi conversaţii minunate sau aţi fi putut desfăşura o activitate creativă, vreun experiment ştiinţific uimitor. Toate acestea sunt vă stau la dispoziţie, în locul miilor de ore pe care le petreceţi într-o cutie, privind la o cutie. I-am citat pe Ananda aici, care folosesc aceeaşi frază într-o altă carte, dar ăsta-i adevărul.
Când vă privim de aici de sus, nu folosim cuvântul „jos” într-un sens fizic, dar uneori se pare că aţi fi sub noi, doar ca un concept mental. Putem să coborâm şi să stăm printre voi, când vrem să vă împărtăşim ideile noastre, când vrem să ajutăm fiinţe blocate în suferinţă. Ni se frânge inima, când colindăm prin această lume în care trăiţi în acest moment şi vedem mase de orăşeni care par nişte cadavre aşezate în faţa televizoarelor. Aşa ne apăreţi nouă, privind din lumea spirituală.
Vedem singurătatea celor închişi singuri în camere lor care, în loc să aibă legături unii cu alţii, au relaţii cu televizoarele şi cu computerele. Asta ne frânge inimile, dar la mulţi dintre voi nici nu putem ajunge, deoarece tristeţea şi vibraţia inimilor şi minţii voastre este atât de scăzută şi sunteţi atât de adânciţi în ceea ce priviţi, încât nu putem intra acolo. Nici măcar nu vă putem înghionti să vă gândiţi la altceva, deoarece sunteţi hipnotizaţi de aceste dispozitive.
Iată mesajul meu: Fiind o persoană care a iubit natura, care a iubit scrisul, care a iubit creativitatea, acestea au fost mântuirea mea. M-am conectat cu mine însumi, m-am conectat cu fiinţe spirituale, m-am conectat cu natura a ceea ce există cu adevărat şi asta mi-a adus multă pace. Iar când am trecut dincolo, chiar şi eu, o persoană care cercetase destul de profund natura fiinţei spirituale, am văzut cum îmi cade ego-ul. Am văzut constrângerile societăţii, unde anume mă limitaseră şi unde mă separasem de fiinţe, pentru că îmi era frică de a nu fi ridiculizat şi judecat.
Din cauza acestor idei ciudate şi paralizante, nu mi-am atins potenţialul maxim. Iată ce aş dori să vă transmit ca mesaj: Mergeţi într-o pădure, mergeţi la plajă sau pe câmp frumos, plin de flori, şi începeţi să experimentaţi acest lucru. Liniştiţi-vă. Lăsaţi-vă mintea să tacă. Nu vă mai gândiţi la bani. Nu vă mai gândiţi la casa sau familia voastră. Gândiţi-vă doar la ce este fiinţa. Cine eşti tu? De ce eşti aici? Dacă viaţa ta va continua ca până acum, vei fi fericit? Dacă nu, ce ai schimba la ea? Aş vrea s-o schimbi, în altceva.
Dacă îţi urăşti slujba, începe să te pregăteşti pentru altceva, caută un nou mod de exprimare. Chiar dacă, în timpul zilei, faci ceva ce nu-ţi place, ai putea începe să-ţi dezvolţi alte abilităţi în timpul orelor libere. În loc să stai în faţa acelui tub pe care îl numiţi televizor, scufundat într-o inconştienţă soră cu moartea, începe să citeşti. Începe să explorezi natura. Începe să cercetezi ideile şi emoţiile care-ţi cauzează suferinţă la locul de muncă. Începe să ceri ajutor din lumea spirituală, pentru că te putem ajuta dacă ne ceri. Nu te putem ajuta dacă nu ne soliciţi. Asta ne-ar da mult mai multă libertate de a alege cum să te influenţăm, prin gânduri şi prin mediul înconjurător. Putem provoca întâlniri; putem provoca conversaţii cu alte fiinţe; putem să-ţi mai organizăm viaţa, dacă ne-o ceri – mai ales dacă suntem în armonie cu tine.
De exemplu, eu sunt foarte în armonie cu oamenii care scriu, şi le pot strecura în minte gândurile mele. Ideile, îndemnurile, selecţia subiectelor – cu acestea te pot ajuta. Nu-mi implantez ideile în mintea ta, ci stabilim un dialog. Te-aş împinge în anumite direcţii pentru a cerceta anumite idei. Aş putea lua chiar poziţie o antagonică în mintea ta, care te va îndeamna să-ţi aperi propria poziţie. Asta îmi place foarte mult să fac cu fiinţele care scriu, fiind pe o cale spirituală. Pot dialoga cu ele şi pot interacţiona cu conceptele lor mentale.
Vedeţi voi, nu mai suntem fiinţe fizice după ce murim. Avem o structură pe care o numiţi corp astral pe care o folosim pentru a conţine conceptele şi ideile noastre – personalitatea noastră, dacă vreţi – dar este temporară şi se petrec mereu multe schimbări şi evoluţie. Unii rămân ataşaţi de corpul lor astral destul de mult timp şi se bucură de acest proces. Nu sunt reguli generale. Poţi face orice vrei; poţi experimenta orice vrei să experimentezi. Dar poţi merge mai departe când eşti gata. Şi, bineînţeles, suntem mereu creative, avem idei noi, gânduri noi şi experienţe noi. Deci mergem cu toţii mai departe.
Mulţi dintre noi iubim lumea. Iubim fiinţele din lume. Avem familii şi prieteni şi, după nişte ani, şi copiii lor, şi ne ataşăm de aceste fiinţe, suflete întrupate cu care ne potrivim perfect într-un fel şi ne bucurăm să lucrăm cu ele. Este sfâşietor să vă vedem că nu funcţionaţi deloc aşa cum ar trebui.
Deci acesta este mesajul meu: ieşiţi în natură. Începeţi să scrieţi, începeţi să pictaţi, începeţi să dansaţi. Începeţi să vă exprimaţi chemarea creatoare pe care aţi ignorat-o pentru că nu aveţi timp. Mai opriţi televizorul ăla. Aţi fi mai câştigaţi dacă v-aţi pune în pat să trageţi un pui de somn, decât să urmăriţi o emisiune de televiziune, pentru că astfel putem comunica cu voi şi vă putem inspira idei pe care sunteţi prea obosiţi să le găsiţi singuri. Vă vom zdrăngăni puţin cuşca, dar este bine; pentru asta aţi venit aici. Nu aţi venit aici să vă uitaţi la televizor; nu aţi venit aici să vă drogaţi şi să staţi inconştienţi.
Aţi venit aici să vă treziţi. Aceasta este munca voastră şi o poţi face oriunde v-aţi afla, dar natura ajută mult. Natura este marea alinare, marea legătură. Ne place în natură şi, când ieşiţi în natură, găsiţi acolo multe fiinţe care pot intra în comuniune cu voi, care se pot conecta cu voi. Deci asta a fost povestea mea. Acesta a fost dialogul meu cu voi şi sper că v-a plăcut. Daţi-i atenţie. Vă va ajuta dacă ascultaţi. Nu vă va ajuta dacă priviţi la televizor, dar sunt şanse mari să nu citiţi aceste rânduri dacă vă uitaţi la televizor.
Deci cam asta este, deocamdată. Îmi place că am ocazia să fac asta, că pot vorbi în această formă. Continuaţi să citiţi această carte, pentru că se vor exprima în ea multe idei care vă vor ajuta în călătoria voastră către trezire, creştere, atingerea întregului potenţial al fiinţei voastre reale. Nu vă pierdeţi timpul. Nu pierdeţi această ocazie magnifică, îngrijorându-vă despre ce cred oamenii sau gândindu-vă la următorul episod TV al emisiunii voastre preferate. Nu are nicio importanţă; nu are niciun rost. Aveaţi în vedere obiective mai mari când aţi intrat în această lume. Se învârt în jurul vostru – în tăcere acum. Nu le auzi. Ieşiţi în natură; se vor auzi mai tare. Solicitaţi sprijin. Ideile şi conceptele vor suna mai puternic şi vi se va arăta calea. Vi se va arăta calea foarte clar, ca o lumină în întuneric.
Asta-i tot. Fii loial faţă de tine însuţi, dar nu faţă de sinele tău mic – ci faţă de Sinele tău mare. Sinele mic este leneş şi vrea distracţie; Sinele mare are idei măreţe pe care doreşte să le exprime. Asta fă. Mergi şi fă asta.»
< Sus >
traducere de Răzvan A. Petre
16 iulie 2021