Fără ierarhie, ci doar o frăţie
Exteriorul este totuna cu interiorul< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
reflecţii de Răzvan-Alexandru Petre
Elitele îndoctrinează masele
Fără ierarhie, ci doar o frăţie
Exteriorul este totuna cu interiorul
Nondualitatea: «Atunci când doi oameni sau două naţiuni se luptă, Unimea se manifestă de ambele părţi, jucând diferitele roluri necesare pentru conflict. Conflictul este o modalitate prin care Unimea explorează viaţa – prin intermediul dualităţii şi prin faptul că doi oameni sau două naţiuni se urăsc sau se iubesc.» citat din cartea "Zece învăţături pentru o singură lume", dictată mediumului Gina Lake de către Maica Domnului
Doamnelor şi domnilor, Breaking News:
„Să nu ucizi” este porunca pe care o respectă cu sfinţenie creştinii ruşi şi ucraineni, pe timp de pace. Pe timp de război, devine un lux prostesc.
Patriarhul ortodox Kiril al Rusiei a binecuvântat armata roşie. Acum sufletele agresorilor ruşi nu vor mai intra în iad, ci în rai. D-aia e bine să fii creştin, ca să-ţi pună preoţii o „pilă” la Dumnezeu.
Fiecare soldat rus în viaţă înseamnă mai mulţi soldaţi ucraineni ucişi. Şi invers. Dumnezeu primeşte acum milioane de rugăciuni de la mamele şi soţiile ucrainene şi rusoaice. Este clar că nu le va rezolva pe toate şi mulţi îşi vor da duhul. Practic, şi EL este acum bombardat - sub tirul încrucişat al unor cereri contradictorii - şi apar, din când în când, întreruperi de furnizare a Graţiei.
Rugăciunea este ultimul refugiu al ego-ului. Ego-ul este însăşi ideea omului de liber-arbitru, cu care pretinde că poate influenţa mersul vieţii şi pe Dumnezeu. Speranţa moare ultima, se spune. Dar abia după ce moare şi speranţa, poate apare eliberarea adevărată, pierderea iluziei că poţi manipula viaţa şi moartea. Există liber-arbitru, desigur, dar el aparţine doar spiritului.
< Sus >
Omenirea trage multe concluzii din războiul din Ucraina. Dar cea mai importantă ar trebui să fie că e nevoie de resetarea mentalităţii sale. Să treacă de la mentalitatea de turmă la mentalitatea de colectiv.
Cauza principală a războiului, în general, este îndoctrinarea cu idei false şi nocive. Dacă oamenii ar fi încurajaţi să gândească liber, nesupuşi unor ierarhii sau „elite”, atunci războaiele ar fi imposibile. Autentica resetare va consta în valorizarea libertăţii individuale de a decide singur şi în deplină cunoştinţă de cauză, în acelaşi timp cu încurajarea gândirii colectiviste, prin care individul doreşte să fie de folos celorlalţi, dar nu făcând rău altora.
Democraţiile sunt încă în stadiul copilăriei, ba chiar au fost corupte. Nu există democraţie reală acolo unde există dezinformare, sărăcie şi inegalităţi sociale, minciună şi ticăloşii ale celor puşi să ne ferească de ticăloşi.
Secole de-a rândul, poporul rus a fost spălat pe creier cu idei suprematiste, militariste, imperialiste, iar rezultatul s-a vădit mereu, culminând cu acest război ucrainean, inacceptabil pentru lumea modernă (care a inventat un termen mai adecvat, terorism de stat). Ei bine, dacă este „inacceptabil”, înseamnă că minţile oamenilor s-au copt şi vor înţelege faptul că evitarea unor conflicte viitoare nu poate fi făcută tot cu îndoctrinare în masă şi limitarea libertăţii. Unde există o turmă, va răsări de undeva şi un păstor îmbătat de putere. Nu putem împiedica apariţia unor păstori beţi (dictatori), dar putem face ca turma să devină un colectiv conştient de propria valoare şi de a celorlalţi. Un colectiv bine închegat poate limita orice exces individual. Asta se vede şi acum în micile comunităţi rurale izolate, unde indivizii recalcitranţi sunt cunoscuţi, ţinuţi la respect şi, dacă e nevoie, chiar ostracizaţi.
Este nevoie de o educaţie psiho-spirituală încă din copilarie. Trebuie încurajată libertatea de gândire şi manifestare individuală. Nu bazată pe egocentrism sau frică, ci pe respectul reciproc, autoimpus de spiritul din fiecare. Omul care se simte liber este creativ, deschis, optimist şi dornic de colaborare cu ceilalţi. De aceea, educaţia spirituală este nu doar indispensabilă, ci temelia celorlalte tipuri de educaţii.
Altfel, omenirea va continua cu aceleaşi tipare găunoase de gândire, care s-au finalizat întotdeauna cu războaie, adică răul suprem. Fiecare război a produs o resetare, dar în limitele gândirii egotice, iar mai târziu conflictele au revenit. O resetare viabilă trebuie bazată pe o transformare a mentalităţilor, nu aducând noi impuneri, noi obligaţii, noi restricţii. Asta doar ar prelungi actuala agonie a umanităţii, condusă de nişte „elite”.
Elitele decid acum ce şi cum este bine, iar prostimea trebuie să se supună forţat. Această paradigmă nu mai funcţionează, fiindcă şi elitele pot greşi (fiind îndoctrinate), dar un popor niciodată (dacă nu este îndoctrinat). Războiul acesta a dovedit-o. Ce dovezi mai clare vrem?!
Poate că a sosit momentul în care să privim adevărul în faţă, anume că egocentrismul şi închinarea la idei („idolii” omului) sunt cauza profundă a suferinţei şi nefericirii pe această planetă. Dacă vrem o pace durabilă, cu astea trebuie să ne luptăm pe viitor.
< Sus >
Vorbesc de desfiinţarea organizării bazate pe ierarhie! Este o concluzie radicală, dar singura logică, în actualul context belicos, ce ameninţă însăşi existenţa omenirii. Ego + subordonare ierarhică = război în cadrul speciei umane, mai devreme sau mai târziu. Desigur, nimic nu se poate face peste noapte. Pentru a putea desfiinţa ierarhia, întâi trebuie diminuat ego-ul din indivizi, cel care vrea să se impună asupra altora. În esenţă, ego-ul este marea şi singura problemă a condiţiei umane, fiind cel care produce suferinţa.
Poate că, deocamdată, pare utopic, dar aşa este organizată lumea spiritelor, fără nicio ierarhie. Oare nu repetăm noi mereu în rugăciune „precum în Cer, aşa şi pe Pământ”?! Haide atunci să şi punem în practică ceea ce repetăm de două mii de ani!
Spiritele au puteri şi abilităţi diferite, dar toate sunt egale. Niciun spirit nu este obligat să facă ceea ce nu doreşte niciodată. I se dau sfaturi bune, se încearcă convingerea lui, dar i se respectă liberul-arbitru.
Tocmai de aceea există aşa-zisele spirite „rele”. Ele nu au înţeles încă ce înseamnă colaborarea şi că binele tuturor conduce şi la binele propriu. În schimb, urmărirea doar propriului „bine” în dauna celorlalţi nu le aduce suferinţă doar acelora, ci şi propriei fiinţe.
Lumea spiritelor este una singură. Cele două aparente tabere, ale binelui şi răului, nu sunt foarte clar delimitate, căci unele spirite sunt încă nedecise, şi nici nu vor să se încadreze în vreuna dintre părţi.
Spiritele superioare nu au nicio ierarhie impusă. Se consideră toate egale. Iar spiritele superioare vor să le ajute pe cele inferioare lor cu toată ştiinţa şi puterea lor. „Şefii” sunt cei care se dedică cel mai mult „subalternilor” şi nu invers, cum se întâmplă pe Pământ. Nu este însă o piramidă inversată, ci nicio ierarhie. Gestul lui Isus de a spăla picioarele discipolilor acest lucru a vrut să-l transmită. Fără ierarhie, ci doar o frăţie.
Toate spiritele inteligente se consideră egale între ele şi fiecare dă tot ce poate pentru colectivul din care face parte de bunăvoie. Pot exista chiar şi spirite indecise, care vor să se odihnească în izolare. Nu le împiedică nimeni să nu facă nimic. Dar li se spune, din când în când, că fericirea vine din expansiune, din deschidere, din punerea la dispoziţia nevoilor universului, din participarea la binele tuturor cu tot ceea ce eşti, oricât de mărunt te-ai credea.
Desigur, pentru a o face într-un mod eficient, e necesar să asculţi de sfaturile şi indicaţiile spiritelor mai experimentate, aşa-zise „superioare” sau mature. Dar le priveşti ca pe nişte fraţi mai mari, nu ca pe şefi. Nu există niciun şef în lumea spiritelor. Doar colaborare armonioasă.
< Sus >
Dumnezeu nu este Şeful suprem. Dumnezeu nici nu există separat de celelalte spirite. „Eu şi Tatăl, una suntem”, spune Isus. Toate spiritele laolaltă sunt Dumnezeu, inclusiv cele inferioare. Da, e adevărat, acestea fac uneori ravagii printre oameni, îndemnându-i la fapte împotriva binelui general. Dar sunt tot Dumnezeu sau Absolutul nondual, care nu este condiţionat de nimic, nici măcar de acest criteriu. Absolutul simte nevoia să experimenteze totul, şi binele, şi răul, şi tot ce se mai poate ivi. Nu are oprelişti, dar nici nu doreşte răul în mod intenţionat. Nu are nicio intenţie, nu se poate opri de la nimic. Este expansiune pură, curiozitate pură, libertate pură.
Tocmai de aceea, nici nu se pune problema ca spiritele superioare să le distrugă pe cele inferioare, sau binele să învingă răul. E de ajuns că legile naturii le izolează automat într-un spaţiu definit de propria lor neînţelegere, egocentrism şi ignoranţă. Iadul este în fiecare şi, de aceea, oricine poate scăpa instantaneu din el. La fel şi raiul, este o stare de spirit, nu un loc.
De altfel, lumea spiritelor nu este un loc în spaţiu, ci o simplă stare. Nu există spaţiu şi nici timp, ci doar stări interne diferite. Fiecare spirit are propriul „interior”, deşi nu există niciun „exterior”. Spiritele reprezintă Absolutul care s-a împărţit în mai multe stări.
În Absolut, nu există nimic altceva, decât propria sa imaginaţie. Universul ce ni se pare „exterior” este forma „interioară” pe care o ia Vidul atunci când „visează cu ochii deschişi”. Lumea este chiar EL, în toate detaliile, diversitatea, mărimile şi calităţile. Tot ce percepem sau ne imaginăm este EL. Asta înseamnă nondualitatea.
Există spirite bune şi spirite rele, dar nu există un Creator distinct sau mai presus de ele. Spiritele sunt însuşi Dumnezeu, care se manifestă diferit. Desigur, ni-l putem imagina pe Dumnezeul Binelui sub forma unui spirit superior. Doar că există tot atâtea modele de Dumnezeu câte spirite superioare există, adică o infinitate. Nu există un singur Dumnezeu-model, pe care să-l copieze spiritele superioare. Ci fiecare spirit superior tinde să devină el însuşi un model original de Dumnezeu. Şi nu există limite, fiecare spirit poate evolua, literalmente, la infinit, mai presus de orice Dumnezeu imaginabil. Aceasta este libertatea Absolută.
< Sus >
Răzvan A. Petre
3 martie 2022