VIATA DE APOI

Titlul original: "Afterlife Unveiled. What the Dead are Telling Us About Their World"

"Această carte include mărturii ale unor persoane decedate povestind despre circumstanţele în care trăiesc acum şi despre modalitatea în care se deplasează dintr-o sferă în alta." (John Hick, autor al Death and Eternal Life, proeminent filosof al religiei)

"După o analiză atentă a descrierilor venite prin mediumi credibili din surse spiritiste despre universul vieţii de apoi, profesorul Betty enumeră 44 de caracteristici ale vieţii de dincolo, marea majoritate a acestora fiind diferite de viziunile religiilor principale. Mesajul central al acestei cărţi este că viaţa-de-apoi depinde de modul în care ne folosim liberul arbitru spre a evolua spiritual prin iubire şi înţelepciune în viaţa-de-acum. (Boyce Batey, director al Academy of Spirituality and Paranormal Studies)

- - - Selecţii - - -

Iată una dintre cele mai interesante forme de literatură de pe planetă, despre care cei mai mulţi oameni educaţi nu ştiu nimic. Autorii principali sunt oameni despre care spunem că sunt "morţi". Colaboratorii lor sunt numiţi "mediumi" sau "channels" şi despre ei spunem că sunt "vii".

Spiritele nu au corp fizic şi nu pot vorbi sau scrie. De aceea apelează la mediumi.

Mediumii sunt oameni cu har, mai ales femei, care îşi pot goli mintea, oprind-o să gândească ori să simtă, încât un spirit îi poate folosi. Toţi mediumii autentici sunt uimiţi de ceea ce se manifestă prin ei. Deseori sunt puncte de vedere total diferite de ale lor. Deseori, informaţii pe care nu aveau cum să le ştie dinainte. Acestea vin direct de la spiritele care ne povestesc despre lumea care înseamnă pentru ei "acasă".

Credinţele convenţionale despre viaţa de după moarte sunt depăşite, iar această carte le va aduce la zi. Materialismul şi ateismul nihilist, o patologie actuală dintre cele mai deprimante, este contrazis la fiecare pas de către prietenii noştri, spiritele.

În primul capitol facem cunoştinţă cu unul dintre cei mai mari mediumi, pastorul englez Stainton Moses. Deşi nu era în transă, n-avea habar ce scria. El explică: "Mă obişnuisem să îmi ocup mintea cu altceva în timp ce scrierea se desfăşura automat. Eram chiar capabil să citesc o carte dificilă (ţinută în mâna stângă), care îmi solicita o gândire atentă, în timp ce mesajul era scris (de mâna dreaptă) fără întreruperi, fără greşeli, adesea cu vigoare şi frumuseţe stilistică."

Mediumul irlandez Geraldine Cummins, subiectul capitolului patru, a produs în cariera ei circa 50 de personalităţi, scrieri de mână şi stiluri literare diferite, multe potrivindu-se persoanelor decedate recunoscute de rude. Aflată în transă uşoară, scria cu repeziciune fără să-şi dea seama ce producea mâna ei.

Există multe nivele şi sfere ale lumii de dincolo, iar spiritele comunicante nu trăiesc pe acelaşi nivel, în plus având experienţe de viaţă şi amintiri diferite. De aceea apar şi diferenţe între relatările spiritelor.

Există însă şi dubii despre autenticitatea comunicărilor spiritiste. Chiar dacă un medium ia legătura cu un spirit, nu avem nicio garanţie că va transmite un mesaj corect. De fapt, multe spirite se plâng chiar prin mediumii lor că înclinaţiile şi preferinţele personale ale mediumului perturbă comunicarea exactă, precum un virus în computer.

Totuşi, nu sunt şanse ca unii sau toţi mediumii prezentaţi în această carte să fi produs fraude în mod conştient. Dar există o şansă minusculă ca toate cele 7 mărturii de aici să fi fost fabricate neintenţionat de imaginaţia lor subconştientă. Ştim cu toţii ce poveşti elaborate spun pacienţii când sunt regresaţi hipnotic!...

În ciuda tuturor pericolelor de contaminare cu gândurile mediumului, sunt sigur că mesajul nu este, în general, modificat fundamental. Ce veţi citi în această carte sunt absolut convins că în marea majoritate sunt lucruri venite corect din Partea Cealaltă; cu alte cuvinte, sunt revelaţii autentice.

Aceste mărturii sunt de folos întregii societăţi. Ele afirmă clar că ceea ce vom trăi după moarte depinde de alegerile din viaţa prezentă. Subliniază importanţa iertării reciproce. Că faima sau banii nu mai contează în lumea de apoi. Pun accent pe creşterea spirituală şi fericirea ce o însoţeşte dacă trecem peste dificultăţile vieţii cu graţie şi demnitate. Există o relaţie directă între trăirea virtuoasă în această lume (smerenie, amabilitate, cinste, curaj, iertare, autocontrol, dedicare unui scop, autosacrificiu) şi fericirea din următoarea.

Aştept ziua când literatura mediumistică autentică va deveni mai larg răspândită şi respectată. Părţile mai bune ale scripturilor lumii merită să rămână, dar cele mai proaste provoacă conflicte şi nenorocire în lume. Mai mult, niciuna nu dezvăluie ce ne aşteaptă cu adevărat când murim. Din tot ce dispunem pe planetă, mediumii autentici sunt, probabil, cei mai apropiaţi de Cuvântul lui Dumnezeu.

Viaţa de apoi se află lângă noi şi nu există motive pentru care să ne rămână inaccesibilă la nesfârşit.

În cele ce urmează veţi învăţa că revelaţia divinului este progresivă, atemporală, nefiind acordată niciunui muritor în mod exclusiv. (Imperator)

Cel mai plin de har şi mai remarcabil medium din Marea Britanie a secolului al nouăsprezecelea a fost preotul anglican William Stainton Moses (1839-1892). Iniţial, Moses a privit cu suspiciune fenomenele mediumistice despre care a aflat şi, precum mulţi alţi clerici, a considerat că orice comunicare cu cei dispăruţi este ceva demonic, însă după ce a asistat la o primă şedinţă, în timpul căreia mediumul a oferit o descriere exactă a unui prieten decedat de-al său, scepticismul său s-a evaporat. În câteva luni a devenit conştient de propriile sale talente psihice, inclusiv de abilitatea de a produce fenomene extraordinare – în special levitaţia. O dată a avut ocazia chiar să fie propulsat pe o masă, de acolo pe o canapea, fără să sufere vreo vătămare. Altădată, o masă masivă de mahon aflată în apropierea sa a început să se balanseze şi să vibreze în plină zi. Aceste evenimente şi multe altele la fel de surprinzătoare au fost confirmate de oameni cu o reputaţie impecabilă. Moses însuşi a fost în mod unanim considerat un om de caracter şi de o integritate ireproşabilă. Şarlatania a fost de neconceput pentru cei care l-au cunoscut, iar fiecare dintre experienţele sale a fost făcută sub observaţie directă.

Aceste acte nu au fost executate pentru distracţie, ci în cele mai nobile ţeluri: spiritele care au vrut să se servească de Moses ca purtător de cuvânt al lor au trebuit mai întâi să îl convingă de realitatea lor. În cele din urmă au izbutit, dar nu fără întâmpinarea unei rezistenţe susţinute din partea clericului prudent. Drept urmare, a apărut una dintre cele mai remarcabile tratate spirituale scrise vreodată.

Însă Moses cel sceptic a continuat să se întrebe dacă nu cumva ceea ce aparent îi transmiteau spiritele şi a fost consemnat automat nu era decât o formă de manifestare a inconştientului său. Aceste temeri s-au diminuat atunci când spiritele exprimau anumite idei cărora el însuşi nu le dădea crezare. Eventual, se lăsa antrenat de mesajul primit şi iniţia un soi de conversaţie cu spiritele, chestionând convingerile acestora, care îl uimeau deseori prin perfecţiunea liniei argumentative, net superioară celei pe care o învăţase la seminar. Cu toate acestea, fapt valabil pentru toate mesajele spiritelor, nu există nicio garanţie, după cum deja am precizat în introducere, că tot ceea ce mediumul transmite nu ar fi contaminat de particularităţile şi predilecţiile mediumului însuşi. Este demn de a fi remarcat faptul că atunci când Moses a murit, un spirit ce pretindea că este însuşi Stainton Moses a recunoscut că, nu de puţine ori, a eşuat în a comunica ceea ce spiritele au încercat să îi transmită atunci când era medium. Aparent, reverendul Moses era la fel de preocupat de ocrotirea adevărului după moarte ca şi în timpul vieţii.

În timp ce diferite spirite şi-au făcut apariţia, transmiţătorul prim s-a autonumit Imperator şi, atribuindu-şi apelativul „Servus Dei”, a spus că ar fi conducătorul unui grup format din 49 de spirite. De asemenea, a susţinut că provine din a Şaptea Sferă, fiind trimis cu misiunea de a explica lumea spirituală, felul în care aceasta este controlată, precum şi modul în care cunoaşterea este transmisă fiinţelor umane. După cum explică el: Avem dinaintea noastră un singur ţel... am venit spre a dovedi oamenilor că ei sunt nemuritori, datorită acelui suflet care este o scânteie desprinsă din Divinitatea însăşi.

Stanton Moses a comasat învăţăturile sale în cartea "Învăţămintele Spiritelor" ("Spirit Teachings" - n.n.), apărută în 1883, la zece ani după apariţia primelor mesaje. Un volum ulterior, "Alte învăţăminte Spirituale", a fost publicată în 1892, la puţin timp după moartea sa.

În anumite privinţe, Imperator (spiritul cu care comunica Stanton Moses – n.n.) şi grupul său erau reformatori religioşi. Imperatorul este neînduplecat în critica adresată creştinătăţii victoriene, atrăgându-ne atenţia că fiinţa umană a contribuit la răspândirea ideilor ignorante şi false despre un Dumnezeu gelos, un infern în flăcări şi un rai ceresc unde ajung cei aleşi, o înviere spirituală şi o judecată universală şi alte asemenea noţiuni, care, aparţinând vârstei copilăriei, sunt abandonate de omul adult. Acesta ar trebui să renunţe la noţiuni similare şi să aspire la o cunoaştere mai înaltă.

De asemenea, el ne spune că presupunerea conform căreia Dumnezeu ar fi autorul Bibliei este o fabulă, iar distorsiunile adevărului se produc atunci când inspiraţia divină este interpretată de un medium întunecat.

El condamnă entuziaştii care predică doctrina ispăşirii prin moartea lui Isus pe cruce: Drama Calvarului este invenţia omului, iar nu a lui Dumnezeu. Scopul Divinităţii nu a fost ca Isus să moară atunci când misiunea sa abia începea. Aceasta a fost opera nesocotită, malefică, blestemată a omului, iar nu a lui Dumnezeu.

În ce priveşte Învierea, sărbătoarea Paştelui reprezintă pentru noi Festivitatea învierii, dar nu a trupului. Pentru noi aceasta nu echivalează cu învierea materiei, ci cu Izbăvirea de materie, învierea spiritului.

Este interesant să afli că Imperatorul şi grupul său suferă deoarece au un impact atât de limitat pe planeta noastră atunci când atrag atenţia cu asemenea claritate în ce constau greşelile noastre. Printre cele mai mari greşeli generale figurează viziunea asupra divinităţii. În locul unui Dumnezeu gelos, care ne-ar pretinde să ne prosternăm în faţa Sa, în loc de un paradis fabulos, un infern brutal şi un Dumnezeu uman, adepţii Imperatorului ar vrea să vedem adevărata faţă:

Supremul, Atot-înţeleptul Cârmuitor al universului, care stăpâneşte peste toate în eterna pace, Stăpânul şi Judecătorul întregii creaţii... Nici nu L-am văzut, nici nu sperăm să ne apropiem de El... Este necesar ca anii să se scurgă în ritmul propriu... mai înainte ca spiritul perfect — desăvârşit prin suferinţă şi diverse experienţe — să poată pătrunde în sanctuarul lăuntric pentru a sălăşlui în prezenţa Prea-purului, Atot-sfântului, Prea-desăvârşitului Dumnezeu. Însă, în ciuda faptului că nu am avut încă prilejul de a-L vedea, dobândim din ce în ce mai multe cunoştinţe despre perfecţiunile insondabile ale naturii Sale printr-o tot mai profundă cunoaştere a lucrărilor Sale.

Ştim, bunăoară, ceea ce vouă încă v-a rămas inaccesibil, puterea şi înţelepciunea, tandreţea şi iubirea Supremului. Am demonstrat acest adevăr în multiple modalităţi pentru ca voi să îl puteţi percepe. Noi îl percepem sub multiple forme, inaccesibile lumii terestre inferioare. În timp ce voi, muritori nefericiţi, polemizaţi cu privire la atributele sale esenţiale, croindu-vă în mod ignorant o imagine particulară despre Făptura Sa, noi suntem bucuroşi pentru simţirea şi cunoaşterea puterii Sale ca acţiune a Inteligenţei Iubitoare şi Atot-cuprinzătoare. Modul în care El guvernează universul ne face cunoscută puterea, înţelepciunea şi bunătatea Sa. Acţiunile pe care le exercită asupra noastră sunt pline de tandreţe şi iubire.

Însă Învăţămintele Spiritelor nu se rezumă la conţinutul unui tratat teologic, ci avansează ipoteze privind natura şi destinul fiinţelor umane, atât în această lume, cât şi în cea de apoi. Chestiunea strădaniilor şi a suferinţei este abordată în mod constant.

Imperator ne spune: Nu veţi reuşi să ajungeţi la Desăvârşirea Binelui decât după o confruntare cu răul. Luptele cu forţele răului ce vă înconjoară constituie o necesitate eternă în vederea purificării. Aceasta este unica modalitate prin care scânteia care s-a desprins odată din Sufletul Divin se reîntoarce la El şi invadează tot restul creaţiei.

Imperator manifestă dispreţ pentru doctrina obţinerii facile a iertării. Ideea că o persoană îşi poate nedreptăţi apropiaţii, poate să-l insulte pe Dumnezeu, să-şi înjosească propriul spirit şi, în pofida tuturor acestora, să fie graţiată de prezenţa divină pe patul de moarte este, potrivit Imperatorului, absurdă. O asemenea concepţie constituie o parodiere a religiei. Imperator evidenţiază, dimpotrivă, rolul efortului moral, al devotamentului altruist în lucrarea de transfigurare spirituală. Nu există scurtături către paradis – cu toate că există mereu călăuzitori şi protectori spirituali, mesageri ai Fiinţei Divine, care ne însoţesc în permanenţă, ghidându-ne drumul iniţiatic.

Aşadar, ce ni se întâmplă când murim? Imperatorul afirmă un fapt atât de evident:

Aşa cum trăieşte sufletul pe pământ, aşa trece în viaţa de apoi. Preferinţele, aşteptările, obiceiurile, antipatiile – toate se păstrează şi nu se modifică prin eliberarea de trup. Sufletul care pe Pământ a avut o natură inferioară şi un stil de viaţă decadent, părăsind sfera telurică, nu se va schimba, după cum un suflet călăuzit de adevăr şi puritate nu este cu putinţă să devină josnic prin moarte.

Dar cum este, de fapt, viaţa de apoi? Imperator începe să răspundă acestei întrebări întocmind o hartă magnifică a vieţii de apoi, în care sunt consemnate toate regiunile acesteia: Considerăm că nu ne înşelăm afirmând că Pământul vostru este superior tuturor celor şapte sfere; ulterior existenţei pământeşti cu şapte sfere de viaţă activă, încep şapte sfere de contemplaţie divină. Dar fiecare sferă este compusă, la rându-i, din mai multe stadii.

Imperatorul se referă la cele şase sfere inferioare pământului ca sfere ale păcatului, la cele şapte sfere de deasupra pământului ca sfere ale muncii şi iniţierii, iar cele mai îndepărtate sfere, tot în număr de şapte, sunt sfere ale contemplării, în total existând, aşadar, 21 de sfere. În anumite privinţe, acestea sunt analoage straturilor infernului, purgatoriului şi paradisului, cu diferenţa că pământul s-ar afla poziţionat pe un plan superior, între iad şi purgatoriu, iar nu pe acelaşi plan.

Imperatorul admite că nu posedă o cunoaştere directă a celor şapte sfere superioare. Suntem departe de acea stare sublimă, adaugă el. Mai avem multe de depăşit pentru a ajunge acolo; iar tocmai în înfăptuire ne găsim bucuria.

Cu o altă ocazie, Imperatorul a afirmat că nu ar cunoaşte aproape nimic din viaţa din sferele contemplării, în afară de ceea ce ar fi aflat deja: Ştim deja că [spiritul] se dezvoltă tot mai mult asemenea lui Dumnezeu, reproducându-i tot mai fidel imaginea. Ne sunt aduse la cunoştinţă, de asemenea, o serie de fapte despre lumile tranziţionale – regatul de mijloc, altfel spus.

Din capitolul patru: Cel ce a fost un cercetător transcendental în această lume (Frederick Myers – n.n.) ne vorbeşte de pe lumea cealaltă

Un corp complet diferit de cel omenesc. În ceea ce priveşte înfăţişarea exterioară, poate să fie descrisă ca fiind un amalgam inimaginabil de lumină şi culori, ce apare sub o formă influenţată de toate acţiunile trecute ale egoului, în măsura în care acestea şi-au făcut simţită influenţa asupra conştiinţei profunde. Compusul colorat poate fi grotesc, poate avea o formă bizară, poate fi sublim şi numinos (indescriptibil), poate fi dotat şi cu anumite absurdităţi ale constituţiei sau poate transcende cel mai măreţ vis al frumuseţii pământeşti... Este mult mai fluid, aparent mai puţin solid decât substanţele terestre.

Iar mediul exterior al Nivelului al Patrulea este compatibil cu acest model de corporalitate:

În lumea subtilă despre care vă vorbesc veţi fi întâmpinaţi de o mare varietate de forme necunoscute pe Pământ şi de aceea ele nu pot fi exprimate prin cuvinte. Totuşi, poate fi stabilită o anumită similaritate între apariţiile din acest mediu luminescent. Cresc şi flori acolo; însă acestea au nişte forme necunoscute vouă, fiind de asemenea neobişnuit colorate şi radiind de lumină. Asemenea culori şi lumini nu sunt întâlnite în nicio formă umană şi pentru noi sunt exprimate prin gânduri, iar nu prin cuvinte. Revin la ceea ce am specificat anterior, anume că pentru noi cuvintele sunt de prisos. Oricum, sufletul, în acest plan al conştiinţei, trebuie să se lupte şi să trudească, să cunoască necazul, dar nu pe cel lumesc, trebuie de asemenea să cunoască extazul. Suferinţa are un caracter spiritual, iar extazul, aşijderea.

Spre deosebire de voluptăţile şi superficialităţile iluzorii de o vibraţie joasă din Planul al Treilea, această lume multicoloră abundă în lumină şi viaţă pline de puritate [şi care] vibrează cu o viteză inimaginabilă. Această rezonanţă supremă rămâne ascunsă celor mai subtile mecanisme de percepţie umană, dar în ciuda invizibilităţii sale, nu este nicidecum iluzorie. Sensibilitatea Omului Sufletesc este în mod corespunzător superioară, iar toate experienţele sunt intensificate, dat fiind coeficientul de inteligenţă de 500.

Oricum, o sporire a intensităţii experienţelor nu duce în mod obligatoriu la un extaz paradisiac, ci uneori chiar la acutizarea suferinţei, ca în cazul în care cineva se întâlneşte cu un vechi inamic. Ura acestuia pentru tine îţi va vătăma corpul luminos şi cromatic, precum un dezastru neaşteptat; aceasta, deoarece vechea memorie afectivă este reactivată în momentul revederii, neputând fi diminuată prin activitatea lentă a creierului pământesc de care vă serveaţi anterior. Myers explică fenomenul în felul următor:

Veţi înţelege, aşadar, faptul că plăcerea şi durerea, bucuria şi disperarea sunt trăite din nou. Dar, totodată, aceste stări subiective sunt foarte diferite de ceea ce se înţelege în planul terestru prin ele; sunt de o calitate distinctă, superioară, având un caracter mai intelectualizat. Sunt totodată şi mai puternice în inspiraţie, mai profunde în disperarea pe care o pot suscita, fiind de neconceput intensitatea pe care o pot atinge atunci când vă ating fondul lăuntric.

Cu o altă ocazie, Frances mi-a povestit cum şi-a revăzut vechi prieteni şi foşti profesori din vieţile anterioare, dar de asemenea ea precizează că nu oricine din lumea sa se va reîncarna în mod obligatoriu. Unora le este dat progresul rapid spre alte sfere supreme. Frances însăşi este hotărâtă să se numere printre aceştia, iar la şase luni după moartea sa, progresul realizat în vederea acestui ţel este indubitabil. Ea mărturiseşte că trece printr-un proces de transfigurare a corpului său astral în ceva cu mult mai real:

Îmi dau seama că ceea ce se desprinde din mine, asemenea unui strat de piele de care te lepezi, este ceva nesubstanţial, temporar, perisabil, ceva care m-ar sorti neantului. Dar ceea ce subzistă ca fiind esenţial sunt Lumina şi Realitatea, iar acestea sunt permanente şi adevărate. Numesc ceea ce am dobândit la sfârşitul drumului meu iniţiatic "Corpul de Lumină". Un Corp de Lumină, nefiind dens şi material, comun şi greoi precum cel fizic, nici insubstanţial şi nereal precum corpul astral pe care l-am avut, este dimpotrivă, luminescent, eteric în sensul absenţei condiţionărilor gravitaţiei, dar dotat cu o frumuseţe şi o cromatică a formei şi a substanţei. Este oare acest fapt dificil de imaginat?! Trebuie să vă amintiţi că Eu sunt cea care îmi concep propriul corp spiritual, sau, mai bine spus, Eu sunt cea care mă transform treptat în acest corp.

Este puţin probabil ca Frances să revină pe Pământ prea curând! Oricum, reîncarnarea, ne spune ea, este o opţiune permanentă în lumea sa.

Din Concluzii (preluări din "Fenomene paranormale. Cei dispăruţi ne vorbesc despre existenţa lor în Lumea de Apoi (I - V)" (ziarul Tricolorul 14 ian 2014, 15 ian 2014, 16 ian 2014, 22 ian 2014, 26 ian 2014)

Să sintetizăm în continuare tot ce am învăţat despre viaţa de după moarte. Următoarele concluzii nu sunt exhaustive, dar le-am considerat ca fiind cele mai importante şi mai interesante.

1. Lumea de Apoi nu constituie o viziune fantastică a infinitului, unde sufletele sînt încremenite în posturi de permanent extaz, contemplând chipul lui Dumnezeu. Nimeni nu pluteşte pe un nor, cântând la harpă.

Mai degrabă, este o regiune cu peisaje, mări, case şi oraşe care amintesc de lumea noastră – o lume materială, dar dotată cu un nivel de vibraţie insesizabil pentru fiinţele ce locuiesc pe Pământ. Există aici grădini, universităţi, biblioteci, ospicii pentru cei ce tocmai au decedat, dar nu sunt fabrici, depozite de deşeuri sau furnale. Nici ocupaţii "murdare".

"Nu avem parte de trafic, iar drumurile noastre sunt acoperite cu cea mai deasă şi mai verde iarbă, la fel de moale precum un pat de muşchi proaspăt. Pe acestea păşim", spune spiritul lui Hugh Benson. Toate relatările descriu o lume de o frumuseţe naturală extraordinară.

2. Lumea de Dincolo începe pe suprafaţa Pământului şi se extinde dincolo de acesta. Pământul reprezintă nucleul sistemului lumilor pe care o descriu spiritele.

Multe spirite comunicatoare ne spun că lumea lor înconjoară şi penetrează lumea fizică.

Lumea de apoi e compusă din materie astrală sau eterică, care este "foarte maleabilă sub presiunea gândirii". Altcineva spunea că poate fi "manipulată cu o infinită uşurinţă".

3. Spiritele de obicei nu se referă la această lume a lor ca la un fel de paradis. Lumea lor este, de fapt, un spectru de realităţi care înglobează inclusiv plăcerile inferioare şi satisfacţiile unui suflet novice abia ajuns aici, sfere de o inimaginabilă luminescenţă şi perfecţiune, precum şi regiuni întunecoase şi vâscoase locuite de sufletele inferioare.

4. Vibraţiile reduse ale Pământului ne încetinesc capacitatea de a intui prezenţa spiritului, inclusiv a Divinului. O vibraţie intensificată, aşa cum întâlnim în Lumea de Apoi (sau aşa-zisul Plan Astral), ne sporeşte receptivitatea spirituală. Divinitatea nu se situează mai aproape de Lumea Astrală decât de a noastră înşine, dar spiritele o pot discerne sau intui cu o limpezime crescută.

5. Cei ce tocmai au decedat rămân ei înşişi când trec Dincolo. Personalităţile, obiceiurile şi caracterul lor, fie acestea bune sau rele, rămân complet intacte (la început – n.n.). Nu li se întâmplă nimic miraculos când trec Dincolo. Corpul lor astral nu este un corp "reînviat", ci a fost întotdeauna prezent, ca un "înveliş lăuntric" specific încarnării terestre. De îndată ce corpul fizic piere, corpul lăuntric devine în mod natural cel exterior – precum un şarpe se leapădă de piele.

Atât de natural este procesul morţii, că multe suflete nu îşi dau seama de la început că au murit. Un spirit spunea: "Bâjbâiam pe drum, ca prin nişte tuneluri, că nici nu mi-am dat seama că eram deja mort. Chiar şi când am văzut oameni care ştiam că muriseră, credeam că sunt doar nişte viziuni." Aceasta, pentru că există o relativ mică diferenţă între aparenţa fizică şi cea a corpului astral.

Când spiritele ajung Dincolo, au tendinţa să-şi petreacă timpul în lumea amintirilor, pe care şi-o clădesc singure. Gândurile lor par a fi nişte realităţi vii, mai degrabă decât nişte vise. Ar putea trăi ceva timp în aceste autohalucinaţii înainte de a scăpa din transă. În funcţie de disponibilitatea lor, mai repede sau mai încet, spiritele lasă deoparte halucinaţiile şi îşi mută interesul spre lumea astrală obiectivă, reală.

6. Multe suflete întâmpină dificultăţi în a-şi conştientiza starea; unele, cu precădere ale oamenilor care erau convinşi că moartea echivalează cu extincţia completă, refuză să creadă că au murit. Asta întrucât, după cum am văzut, peisajele lumii astrale sunt similare peisajelor lumii pe care au lăsat-o în urmă.

Spiritele nu sunt omnisciente, nu primesc răspunsuri la toate întrebările care le-au frământat pe Pământ doar pentru că au murit.

Multe spirite descriu fenomenul cunoscut drept "înregistrările akashice sau eterice". Aceste înregistrări conţin istoria locurilor de care aparţin. Ele "se depun strat peste strat pretutindeni". Spiritul profesorului Ian Currie spune că înregistrările din Akasha revelează în detaliu trecutul spiritelor, dar sunt păstrate într-un tărâm foarte depărtat de zona, mai modestă, a sufletelor nou-venite.

7. Deşi sufletele rămân în mod evident ele însele, viaţa în planul astral este mai vie şi mai intensă decât pe Pământ, iar nu mai fantomatică.

Fiinţele astrale au parte de mai puţine limitări. Ele pot comunica telepatic şi cu o mai mare precizie decât prin modalitatea verbală obişnuită. Se pot deplasa dintr-un loc în altul prin puterea voinţei. Minţile lor funcţionează mai ager, emoţiile sunt mai intense, atât cele pozitive, cât şi cele negative. Văd şi aud ca mai înainte, dar într-un mod mai intens.

Fiindcă trăirea este amplificată, durerea şi plăcerea sunt intensificate, iar uneori durerea este acută. Ea provine dintr-o conştiinţă vie a suferinţei produse altora prin acţiunile sau vorbele tale crude sau nesimţite, pe care acum o trăieşti pe propria piele. Nu e deci de mirare că spiritele ne îndemnă iar şi iar să cerem şi să oferim iertare înainte de a apuca să murim, să nu aşteptăm apropierea morţii pentru asta.

8. Corpurile vechi, extenuate sau vătămate sunt lăsate în urmă. Piciorul mai scurt din cauza poliomielitei poate fi restaurat instantaneu la mărimea normală. Creierul deteriorat nu mai are nevoie de cuşca craniană. Trupul zbârcit de bătrâneţe poate redeveni tânăr şi viguros în astral.

Există un fel de formă corporală, astfel că spiritele sunt recunoscute de persoanele cu care au avut o legătură pe Pământ. În orice caz, trupurile poartă o emblemă astrală prin care se identifică.

9. Creatorul plasează sufletele în mediul dificil terestru deoarece El le iubeşte şi vrea să vadă cum sporesc în iubire, înţelepciune şi tărie. El ştie că singurul mod de a scoate ce-i mai bun dintr-un suflet este de a-l pune la încercare, la fel cum un bun profesor îşi provoacă studenţii. Nu în ultimul rând, Creatorul vrea ca noi să devenim asemenea Lui pe cât de mult ne stă în putere, spre a ne consolida postura de fiinţă divină. Desăvârşirea sufletului sau a caracterului reprezintă unicul ţel al parcursului nostru spiritual, atât pe Pământ, cât şi dincolo. Modul în care ne întrebuinţăm liberul-arbitru este absolut crucial pentru progresul nostru la toate nivelurile.

Spiritele ne spun că toţi oamenii au un spirit gardian (înger păzitor) şi ar fi înţelept să îi cerem ajutorul. A ajuta un locuitor al Pământului este o misiune obişnuită pentru spirite - un mod de a servi dezinteresat. Suntem liberi să le cerem ajutorul, deşi au puteri limitate. Dar aceste spirite se simt deseori descurajate când eforturile lor "sunt batjocorite de cei care au devenit prea vulgari ca să mai recunoască puterea spiritului şi prea telurici ca să mai aspire la Ceruri."

10. Călătoria lui AD Mattson pe alte planete populate a dat la iveală un anumit plan divin. "Există legături sociale între fiinţele pe care le-am contactat, aşa cum sunt pe Pământ. Există dovezi ale unei anumite străduinţe şi evoluţii morale ale acestor locuitori." Asta sugerează că planul divin are o logică valabilă pentru întreg Universul.

11. Lumea de Apoi este o societate amplă, din care fac parte toate felurile posibile de persoane, majoritatea acestora fiind imperfecte şi incomplete într-un fel sau altul. Multe nu sunt motivate să îşi sporească avuţia lăuntrică mai mult decât au încercat pe Pământ. Cum spunea un spirit, "Cei mai mulţi sunt mulţumiţi să asimileze experienţele avute pe Pământ... cele mai multe suflete nu solicită destul aici, nu mai multe decât pe când trăiau."

12. Spiritelor nu li se permite să ajungă pe căi necinstite în planul astral, ci trebuie să sporească în iubire şi cunoaştere, în mod gradual. Nu pot să atingă un nivel de vibraţie sau să încalce o graniţă pentru care nu sunt pregătite. Regatul unde ajung când se sfârşeşte existenţa lor terestră este guvernat de dreptate. Există negreşit o lecţie a karmei care acţionează. Ele sunt atrase înspre locul potrivit lor, conform caracterului pe care îl au, şi nu avansează decât atunci când s-au schimbat îndeajuns.

13. Multe dintre aceste suflete au avut planuri ambiţioase pentru redresarea lor înainte de a se reîntrupa, însă densitatea materiei telurice, inclusiv a materiei lor cerebrale, a determinat uitarea scopului pentru care au ajuns aici. Fiind subjugate de interesele materiale, aceste suflete şi-au pierdut calea dreaptă. Murind, au trăit dezamăgirea că în mod precumpănitor au eşuat în atingerea scopului pe care şi-l fixaseră.

Pentru mulţi însă, lucrurile au decurs în mod pozitiv, deoarece au avut parte de un progres considerabil, pe căi neprevăzute.

14. Lumea astrală asigură oportunităţi pentru orice tip de activitate sau pasiune – de la ştiinţă la muzică şi teologie, la arhitectura astrală şi construirea de locuinţe. Este un loc agreabil, nesfârşit de fascinant, plin de provocări pentru cei îndeajuns de maturi să îl aprecieze.

15. Pericolul fizic nu există în planul astral, nici bolile fizice. Alimentaţia este opţională, iar somnul nu este necesar. Necesităţile naturale nu îşi au locul.

Spiritele îşi pot păstra aparenţa exterioară, dar compoziţia internă a corpului (organelor) nu are importanţă şi (din ce am dedus eu) este modificată.

16. Mulţi locuitori astrali îşi păstrează un interes viu pentru evenimentele de pe Pământ şi doresc să se implice în progresul muritorilor. Aceşti agenţi spirituali pretind că multe sau cele mai multe dintre realizările majore ale umanităţii au fost inspirate de spirite care au proiectat ideile prin telepatie.

17. Spiritele nu întâlnesc un Dumnezeu întrupat, personal, în planul astral. Unele s-au descris ca fiind înconjurate de o atotcuprinzătoare Lumină Divină, plină de compasiune şi iubire. Lumina nu îi judecă, cel puţin din exterior. Ei par a se judeca pe ei înşişi. Pe măsură ce spiritele avansează, se apropie tot mai mult de inima Creatorului.

Un spirit descria Lumina ca fiind precum "o prezenţă atmosferică... vie, dând o senzaţie imediată şi directă de intenţie iubitoare. M-a uimit ambiguitatea vastelor sale aspecte atât personale, cât şi impersonale."

18. Sufletele celebrează prezenţa acelei Lumini în ritualuri măreţe, care implică o muzică grandioasă şi explozii luminoase, descrise într-un limbaj surprinzător. Muzica pare a juca un rol suprem în Planul Astral, majoritatea spiritelor comunicante semnalându-i caracterul inspirator. Potrivit lui Benson, sunetul şi lumina sunt simultane: astralul este sinestezic. Pictura, dansul, teatrul şi arhitectura sunt, de asemenea des menţionate. Este pertinent să afirmăm că, pe cât este mai rafinat simţul estetic al unei persoane pe Pământ, pe atât se va simţi mai familiar în domeniile cele mai înalte ale astralului.

19. Benson vorbeşte pe larg despre arta teatrală din planul astral, în special despre producţiile istorice. Un rol aparte îl deţin spectacolele care oferă o viziune a istoriei din perspectiva terestră, urmărită în paralel cu modul real în care s-au desfăşurat evenimentele, în cazul din urmă adevărul fiind receptat doar din planul astral.

20. La loc de cinste se află lectura (informarea - n.n.). Dobândirea de cunoştinţe, perspicacitatea şi înţelepciunea trebuie exersate la nivelul astral, unde se ajunge doar prin strădanie. Pe de altă parte, după cum am văzut, mintea astrală este cu mult mai ascuţită decât cea telurică, iar studiul decurge cu uşurinţă, producând o impresie puternică şi nefiind ameninţat de uitare.

21. Există regiuni diavoleşti în Planul Astral, populate masiv. Ceea ce este numit adesea "Tărâmul Umbrelor" reprezintă de fapt o lume vastă: peisajele variază de la oraşe sordide la deşerturi şi regiuni sterpe şi aride. Aici lipseşte strălucirea din regiunile superioare. În locul acesteia, predomină o atmosferă mohorâtă. Sufletele temporar rătăcite sau confuze, sau cele care se încăpăţânează să nu se căiască pentru greşeli sunt locuitorii unor asemenea regiuni.

22. Cele mai rele dintre aceste suflete manifestă, în mod agresiv, dorinţa de a răni fiinţele umane vulnerabile de pe Pământ. Ele se coalizează în grupuri pentru a se opune evoluţiei spirituale şi adevărului, luptând împotriva răspândirii a tot ceea ce duce la progresul umanităţii.

Alte spirite sunt înlănţuite de dependenţele dobândite pe Pământ. De exemplu, un spirit care fusese un alcoolic încă mai este bântuit de pofta de alcool. Aşa că se agaţă de alcoolicii pământeni pe care îi posedă temporar, pentru a "bea prin ei". Acestor victime le vine astfel şi mai dificil de a-şi învinge năravul. Nu toate spiritele care sunt în jurul nostru ne sunt prietene.

23. Spiritele misionare le ţin predici morale sufletelor aflate în Tărâmul Umbrelor. Locuitorii acestora se pot elibera dacă îşi doresc acest lucru şi dacă sunt dispuşi să îşi înfrunte cu smerenie erorile şi crimele, ca să le ispăşească. Dar mulţi batjocoresc posibilul ajutor şi preferă să persiste în păcate, alegând viaţa infamă, ternă şi haotică, în locul provocărilor lumilor superioare, care le înspăimântă.

24. Una dintre formele de experienţă din domeniul inferior astral este reprezentată de practicarea plăcerilor comune, lipsite de conţinut spiritual. Myers descrie un om obsedat de sex pe Pământ. Sexul astral practicat până la saţietate este o posibilitate reală, dar ceea ce începe ca o plăcere sfârşeşte ca ceva dezgustător şi revoltător.

25. Niciun spirit nu rămâne pe vecie în regiunile întunericului. Dar Dumnezeu nu intervine niciodată împotriva liberei noastre voinţe. El ne invită în regiunile superioare neîncetat, dar nu ne forţează niciodată.

Pentru asta, foloseşte spiritele superioare care se oferă să scoată sufletele păcătoase din exilul lor autoimpus. S-ar părea, cel puţin pentru moment, că multe spirite preferă lumea lor mohorâtă în locul lumilor superioare pline de Lumină pentru care au fost create, dar că într-o bună zi vor alege să intre în Lumină.

26. Există trei modalităţi tipice de a progresa în viaţa de apoi: recunoaşterea defectelor de caracter, ajutorul oferit celorlalţi şi aspiraţia spre stări superioare. A te dedica celorlalţi implică efort, muncă şi sacrificiu. Nicăieri nu există vreo descriere a unei divinităţi care ne-ar pretinde să o slăvim sau să o glorificăm prin rugăciuni. Nu aceasta este calea progresului spiritual.

27. Nu există crezuri rigide sau credinţe magice pe care sufletele trebuie să le adopte. Fie că eşti baptist, catolic sau mormon, hindus, budist, musulman sau anglican, nu are nici o importanţă. Multe dintre dogmele religiilor cele mai răspândite pe plan mondial sunt oricum depăşite, iar cu cât acestea sunt eliminate mai repede, cu atât mai bine. Cunoaşterea Lumii de Apoi va genera, în mod natural, o serie de credinţe elevate care vor reflecta cu mult mai fidel natura reală a lucrurilor decât orice teologie pământeană.

Zonele spirituale variază de la o cultură la alta. Să nu ne aşteptăm ca lumea de apoi a eschimoşilor să arate ca cea a maorilor. Nici ca musulmanii sunniţi şi cei şiiţi să trăiască confortabil unii lângă alţii în acelaşi sector al lumii de dincolo. Violenţa fizică este imposibilă, dar vechile obiceiuri de suspiciune şi animozitate nu dispar imediat doar fiindcă indivizii au trecut dincolo.

28. În Planul Astral nu există măşti, nu te poţi ascunde de ceilalţi: calitatea Luminii pe care o emană corpul tău este foarte elocventă. Un spirit ne spune că gândurile noastre negative "arată ca nişte bucăţi materiale mari, grele, inerte - precum noroiul sau petele de ulei". Chiar şi casa în care locuieşte un spirit reflectă statutul său spiritual. Poate părea umilitor, dar sufletele sunt astfel stimulate să se străduiască a se îmbunătăţi.

29. Temporalitatea terestră nu există în Planul Astral. Există durată, dar nu şi instrumente ori modalităţi de măsurare a timpului precum ceasuri, calendare şi termene-limită.

La trei luni după ce murise, un spirit ne-a scris: "... deja experienţa mea pământeană şi timpul se sting. Mi se pare că sunt aici de eoni." Evenimentele din lumea de apoi sunt secvenţiale, cu excepţia celor din timpul stărilor meditative, când se experimentează "unirea cu Totul". Deci există timp.

30. Soţii, rudele, prietenii şi foştii maeştri, unii din vieţile abia trecute, alţii uitaţi demult – toţi revin în această Lume Spirituală şi pot reînnoda vechile prietenii. Dacă două persoane au fost apropiate prin sentimentul iubirii una faţă de cealaltă pe această lume şi îşi manifestă dorinţa de a continua legătura şi după moarte – şi dacă aceste două suflete pereche sunt egale spiritual, nimic nu le poate opri. Legăturile profunde nu pot fi distruse de moarte.

Animalele de companie sunt deseori menţionate de spirite. "E perfect adevărat că-i pot găsi aici pe toţi câinii pe care i-am avut în familie. Încă au personalitate", spune un spirit. Dar câinii care nu mai sunt iubiţi "s-au întors la sufletul de grup, unde contribuie cu partea lor de afecţiune, dragoste şi devotament, pentru a fi folosită iarăşi când alţi câini se vor naşte pe Pământ."

31. Multe spirite sunt membri ai unor familii spirituale mai vaste, Grupurile de Suflete, care le aşteaptă atunci când trec Dincolo. Spiritele au sentimentul că au revenit acasă atunci când sunt întâmpinate de astfel de Grupuri. Un spirit ne spune că sufletele dintr-un Grup sunt "parte din mine. Legătura este mai adâncă şi mult mai trainică decât banalele contacte pământeşti."

Tema unităţii este subliniată de multe comunicări. Eminentul cercetător al mediumnităţii Robert Crookall scria, după analizarea a sute de comunicări spiritiste: "... fiecare are responsabilităţi pentru "fratele său". Corpul fizic, deşi permite dezvoltarea individualităţii, facilitează formarea obiceiurilor mentale şi încurajează iniţiativa personală, tinde să ascundă faptul că noi suntem în mod esenţial parte din ceilalţi."

32. Spiritele din Planul Astral întâlnesc făpturi Cristice, Fiinţe de Lumină superioare, precum şi Maeştri veniţi din lumile înalte, care le stimulează avansarea spre regiunile infinit mai pline de bucurie şi conştiinţă.

Unele dintre ele fiind extrem de avansate (faţă de calitatea mediumului - n.n.), folosesc în unele ocazii "relee" - spirite mai puţin evoluate - pentru a transmite mesajul Lor.

33. Pe măsură ce se apropie de lumea cealaltă, spiritele încep să se lepede de corpul astral, după cum anterior s-au debarasat de corpul fizic în clipa morţii. Apoi, ei vor avea un corp spiritual de o densitate scăzută, material vorbind, dotat cu o capacitate sporită de a trăi bucuria şi de a practica luciditatea.

Un spirit descrie acest proces de "subţiere": "Dincoace, materia devine mai eterată, iar corpurile se rarefiază, devenind o lumină strălucitoare."

34. Spiritele nu sunt goale, ci îmbrăcate. Hainele astrale sunt concepute mental, de obicei fără niciun efort. Hainele sunt de fapt părţi ale corpului astral. Crookall ne spune că hainele spiritului "reflectă automat caracterul său, fiind parte din sinele total - parte, de fapt, din corpul subtil, care răspunde automat la gândurile şi sentimentele obişnuite". Astfel că nu există propriu-zis dulapuri de haine în mediul astral.

35. Rugăciunile noastre pentru cei care au trecut Dincolo sunt eficace şi extrem de preţuite. Dacă cei dispăruţi sunt daţi uitării de prieteni şi familia lor, atunci spiritele resimt singurătatea.

Allan Kardec, fondatorul spiritismului, scria "Rugăciunea... este un important izvor de mângâiere pentru spiritul pentru care te rogi. Rugăciunile îi arată că îţi pasă, că nu suferă în singurătate. Mai mult, interesul tău ar putea să-l încurajeze pe spiritul îndurerat să îşi schimbe dispoziţia."

"Cei decedaţi" nu îi uită pe cei dragi de pe Pământ, astfel că adesea încearcă să-i ajute prin ceea ce s-ar numi "rugăciuni în revers" sau prin vizite directe. Unora dintre spirite le place să stea nevăzute lângă cei dragi, cărora le duc dorul. Alţii încearcă să comunice cu cei dragi de pe Pământ prin mediumi. Scopul este cel mai adesea de a-i convinge că ei continuă să trăiască, ca spirite.

36. În Lumea de Apoi cresc copii de toate vârstele. Aceştia nu sunt transformaţi, în mod magic, în adulţi, doar pe motiv că au decedat prematur (este o fază de scurtă durată, până când spiritul îşi recapătă memoria integrală şi personalitatea universală – n.n.). Una dintre cele mai nobile ocupaţii din Planul Astral este creşterea şi educarea spiritelor orfane. Un mare număr de suflete sunt implicate în această formă de activitate.

37. Lumea astrală nu este un regat sumbru, din care lipsesc râsul şi voioşia. Drept exemplu, teatrul astral încurajează umorul, iar spiritele recurg la ridiculizarea temerilor şi problemelor lumeşti. Distracţia este practicată tot în modalităţi divine. Cât despre spiritele tinerilor copii, acestea se delectează cu poveşti despre misterioasa planetă Pământ, care le-a devenit deosebit de familiară. "Nimic nu ne amuză mai mult decât o petrecere sau o reuniune de tineret unde povestim experienţele pământeşti", spunea Leslie Stringfellow.

38. Multe spirite continuă să păstreze formele religioase create de om pe care le-au practicat pe Pământ, până la descoperirea unora superioare, corespunzătoare unei spiritualităţi depline, "epurate de orice urmă de crez absurd, de doctrine şi de dogme", după cum afirmă Monseniorul Benson.

39. Creştinii din viaţa de apoi continuă să celebreze Crăciunul şi Paştele, dar mulţi reinterpretează semnificaţia acestora într-un mod care corespunde cu noua lor viziune asupra Divinităţii, iar nu asupra Dumnezeului Absolut.

Unii dintre aceştia pretind a-L fi văzut pe Isus, precum Mattson, care susţine că l-ar fi zărit păşind pe aer. Mattson ne spune că fiecare dintre noi îl vede pe Isus după cum şi-L imaginează. Probabil acest fapt este valabil şi pentru alte figuri religioase.

Nimeni nu e "salvat" prin credinţa în Iisus ca Domn şi Mântuitor, cum ne învaţă creştinismul protestant, iar convertirile pe patul de moarte nu au niciun impact asupra calităţii vieţii în noua lume. Şi nimeni nu e condamnat fiindcă crede in Sfânta Treime, în ciuda avertismentelor Islamului. Contează singur caracterul, nu credinţele. Ateiştii cu suflet bun nu sunt dezavantajaţi, deşi e puţin probabil să rămână ateişti odată ce au păşit dincolo!

Credinţele corecte sunt de folos în măsura în care încurajează o viaţă plină de bunătate şi virtute. Şi deseori o fac.

Multe spirite menţionează un gen de Judecată de Apoi. Un spirit scrie că Judecata "constă în a fi capabili să ne vedem aşa cum suntem, fără ca printr-o sforţare a imaginaţiei să ascundem adevărul. Este Judecata Domnului asupra noastră (sinele inferior) cu ajutorul Sinelui Superior... Nicio altă persoană nu ar putea fi la fel de dreaptă ca Judecător pe cât putem fi noi înşine atunci când ne aflăm în faţa adevărului. Pentru mulţi, este un moment înfricoşător." Niciun spirit nu vorbeşte de vreo zeitate inchizitorială şezând pe un tron.

40. Atunci când o persoană se sinucide, aceasta îşi alungă spiritul singuratic într-o lume stranie, unde nu-şi găseşte locul… pentru ca, în cele din urmă, să cedeze ispititorilor spiritului, care îl înlănţuiesc şi îl aduc la pierzanie, după cum susţine Imperatorul. Există avertismente împotriva suicidului în literatura mediumistică. Cu toate acestea, există speranţe şi pentru asemenea persoane, în special cu ajutorul spiritelor misionare. Sinucigaşii nu sunt condamnaţi într-un iad etern, dar nici nu ajung la rezolvarea problemelor lor. Unii suferă relativ puţin. Oricum, nu există o regulă pentru toate cazurile.

41. Dilemele umane sunt transmise în mediul astral în forma de pe Pământ. Judecătorul Hatch descria un bărbat pe care şi-l disputau două foste soţii. Hatch era în mod constant solicitat să ajute spiritele tovarăşe în necazurile lor spirituale, datorită talentelor sale de arbitru deprinse pe Pământ, care i-au servit şi pe Partea Cealaltă. Vă amintiţi, desigur, de mama evreică înlănţuită de ura pentru persecutorul său nazist. Misiunea lui Frances Banks a fost să o determine să renunţe la acest ataşament maladiv şi să îl ierte pe acest om. Rezolvarea problemelor este la fel de necesară în lumea astrală ca şi pe Pământ.

42. Spiritele adoră hobby-urile, împletitul numărându-se printre acestea. "Să nu fii şocat. Credeai că un obicei de o viaţă ar putea fi lăsat la o parte într-o clipă?" spunea un spirit. Există timp nesfârşit în lumea astrală; plictisul şi dorul de casă (de Pământ) sunt pomenite în astfel de relatări. Am citit o mărturie despre spirite cărora le plac sporturile cu mingea - poate pentru că zborul mingii este foarte uşor de controlat cu mintea, fără mare efort.

43. Soarta viitoare a unor spirite este surprinzătoare, peste limitele imaginaţiei.

Monseniorul Robert Hugh Benson, care fusese un preot catolic, a fost "invitat special" să viziteze un tărâm mult superior celui al său, şi cuvintele nu pot reda "o asemenea frumuseţe inexprimabilă". Benson descrie gazda sa astfel: "Părea a fi tânăr, de o tinereţe eternă, dar se simţea că nenumăraţi eoni de timp, aşa cum sunt percepuţi pe Pământ, îi stăteau pe umeri."

Este demn de a menţiona din nou ce afirma Myers anterior: încă exişti ca individ (şi) total conştient de imaginaţia lui Dumnezeu, astfel că eşti la curent cu întreaga istorie a lumii, de la Alfa la Omega. În mod similar, orice existenţă planetară îţi aparţine. Orice este creat este conţinut în imaginaţie, iar tu… cunoşti aceasta şi beneficiezi de acest har.

44. Cum rămâne cu problema reîncarnării? După cum am constatat recent, subiectul reclamă o tematizare aparte.

După Mattson, teologul luteran, "Este interesant că multe persoane cresc spiritual mai repede când se încarnează. Energia încarnată este mai densă. Perioada în care sunteţi încarnaţi în planul fizic este deci o perioadă foarte importantă pentru educaţie. Puteţi alege să nu vă întoarceţi, şi mulţi o fac după ce au dobândit un anumit grad de dezvoltare spirituală. Dar planul fizic este o şcoală pentru învăţare şi dezvoltare, aşa că cele mai multe suflete se întorc pentru o serie de reîncarnări."

Spiritele respectă mult perioada petrecută pe Pământ. Unul spune "Lumea voastră este cea mai dificilă şcoală din seria experienţelor ce vă revin. Premiile câştigate aici sunt câştigate pentru eternitate... Experienţa pe planeta voastră este un privilegiu şi o oportunitate unică... Profitaţi de fiecare oportunitate. O viaţă grea pe Pământ are o valoare imensă."

Resurse în limba engleză referitoare la LEWIS STAFFORD BETTY

Stafford Betty is a paranormal researcher and Professor of Religious Studies at California State University, Bakersfield. The "Afterlife Unveiled" is his sixth book. Stafford believes that the purpose of life is to grow one's soul, with the eventual goal of coming home to God, whatever God may prove to be, in a relationship that is challenging, mostly joyous, never-ending, and never stagnant. His views on this subject have been formed, not by any religion's scripture or theology, but by spirit communicators — the authentic ones — telling about their fascinating world.

"Afterlife: The Suicide and the Atheist" Autorul îşi citeşte schiţa care stă la baza romanului "The Imprisoned Splendor", ilustrându-l cu picturi de Rassouli.

Viaţa de apoi. Cei dispăruţi ne vorbesc despre lumea lor

- - - Selecţii - - -

Resurse în limba engleză referitoare la LEWIS STAFFORD BETTY