<  Înapoi la Pagina de Spiritism

Mesaje de la spiritele unor păsări şi câini

preluate de mediumul NINA PETRE

      BEAUTY, micuţa caniche

"Scumpa mea stăpână,

M-au îndurerat cuvintele tale de adio. Da, eu nu sunt chiar Beauty a ta, ci doar spiritul ei, care nu poate trece într-un nou trup de animal până la mărturisirea durerii despărţirii de tine. Te-am iubit, stăpâna mea, mai mult decât pe mama care m-a născut. Ai fost pentru mine, sărmana Beauty, o mamă adevărată, care m-a înţeles întotdeauna şi m-a ajutat să trăiesc. Nu te voi uita niciodată, scumpă doamnă Mihaela!

Am plecat de lângă tine din cauza unor hoţi care m-au furat din faţa magazinului aşa de repede că nici nu mi-am dat seama ce se întâmplă cu mine. Mi-au dat carne să mănânc şi am adormit în braţele unuia dintre ei. M-am trezit lângă ei într-o maşină care mergea pe o stradă lungă şi plină de maşini. Am început să mă zvârcolesc, să te strig în ajutor şi i-am muşcat pe amândoi. Au deschis repede uşa maşinii, iar eu am sărit pe şosea, alergând disperată să îl caut pe stăpânul meu. A dat peste mine o maşină mare şi foarte lungă, făcându-mă o grămadă de carne şi oase. Acesta mi-a fost sfârşitul, scumpa mea stăpână. Te rog să mă ierţi pentru viaţa mea prea scurtă şi pentru sfârşitul meu plin de durere.

Acum, dacă ţi-am spus ce s-a întâmplat cu mine, voi fi mai liniştită şi voi trece mai uşor în alt trup de căţel. Voi ajunge în altă ţară, după cum este obiceiul în lumea noastră, a spiritelor de animale.

Îţi spun adio, draga şi iubitoarea mea stăpână. Îţi mulţumesc pentru tot ce ai făcut ca să mă simt fericită alături de tine. Dumnezeu să te ajute într-o viaţă mai bună!

Ţi-a vorbit un biet spirit care s-a simţit încă o dată Beauty, căţeluşa ta iubită. Nu te voi uita niciodată!

Beauty"

12 ianuarie 2010

< sus >

      MEXICO

Mexico a fost un căţel "celebru" în viaţa pământeană deoarece a câştigat un concurs, poza lui apărând într-o revistă de mare circulaţie ("Dog Fancy").

"Sărut mâna, stăpâna mea!

Eu sunt sufletul lui MEXICO, MEHUŢUL tău iubit, care te-a îndrăgit ca pe regina lui. Eu am venit în această lume cu speranţele de mărire pe care le-am avut în timpul vieţii mele de lângă tine. Am fost un câine deosebit, foarte deştept, pentru că gândeam la fel ca oamenii. Ajuns aici, în lumea spiritelor şi a sufletelor de tot felul, am aflat că visul meu de câine se va împlini peste câţiva ani: voi reveni pe Pământ într-o viaţă de om. Foarte multe animale ar vrea să fie oameni, ca să scape de chinurile vieţii de animal. Dar nu toate merită să scape de aceste chinuri, pentru că nu ştiu şi nu vor să se poarte frumos, aşa cum li se cere în lumea spiritelor. Acum sunt fericit, pentru că tocmai am ieşit de la Judecata sufletelor de câini, unde mi s-a spus că am avut o purtare frumoasă în viaţa din care tocmai am plecat. M-am întâlnit cu spiritele tuturor cunoştinţelor mele din lumea oamenilor şi a animalelor. Acestea m-au ajutat să trec mai uşor pragul dintre cele două lumi şi să înţeleg că acum nu mai sunt câine. Am aflat şi ce am de făcut în lumea spiritelor, până când voi reveni pe Pământ, în trup de copil.

Scumpa mea stăpână, îmi amintesc fiecare clipă trăita lângă tine. M-ai îngrijit şi m-ai apărat ca nimeni alta, din câte stăpâne de câini am văzut în ultima mea viaţă. Tu ai fost lângă sufletul meu tot timpul, iar eu te-am considerat regina mea, bună şi frumoasă ca nimeni alta. Te rog să mă ierţi pentru toate supărările pe care ţi le-am făcut cu purtarea mea de animal. Ştiu că m-ai iubit ca pe un copil al tău, iar iubirea ta de mamă am înţeles-o foarte bine doar după trecerea în viaţa mea de acum. Am o mare dorinţă, scumpa mea stăpână: zgarda, lesa şi hăinuţa mea să le dăruieşti unui nou căţel, pe care să îl aduci în casa ta şi să îl îngrijeşti la fel ca pe mine. Mai vreau să semene bine cu mine şi să îl cheme tot Mexico. Aşa cred că suferinţa despărţirii noastre va dispărea şi pentru tine, dar şi pentru mine.

Sunt mulţumit pentru că m-ai vegheat în ultimele clipe ale vieţii de câine şi mi-ai cinstit trupul după ce am rămas fără suflare. Aş vrea să mai comunicăm, peste câteva luni, când mă voi strădui să îţi vorbesc într-un vis, cu glas de om şi cu trupul bietului câine Mexico.

Stăpâna mea, vreau să mai afli că eu, cu toate că am fost un biet câine, animal neajutorat, înţelegeam toate gândurile tale despre mine şi ştiam ce trebuie să fac pentru a nu te supăra prea tare. Dacă am greşit de multe ori, te rog să mă ierţi. Animalele nu pot să se poarte ca oamenii, din cauza trupului lor care nu este de om. Chiar dacă mintea lor este foarte deşteaptă, ca oamenii nu pot să fie. Stăpâna mea, de aici, din Cer, unde sunt acum, te binecuvântez pentru tot ce ai făcut bun ca să mă ajuţi să trăiesc mai frumos decât alţi câini de casă. Bunătatea şi grija ta pentru Mexico sunt scrise sus de tot, în paginile lui Dumnezeu care ne-a dat viaţă la toţi. Tot ce ai făcut pentru fericirea mea îţi va aduce zile fericite în viaţa de om.

Vreau să ştii că binele făcut unui animal neajutorat cântăreşte mult mai greu în lumea spiritelor decât binele făcut unui om. Aceasta se întâmplă pentru că oamenii sunt mai puternici decât animalele şi pot să se ajute singuri în situaţii când animalele sunt neajutorate.

Mai am multe să îţi spun, frumoasa şi buna mea stăpână, dar în aceste clipe emoţia mă stăpâneşte atât de mult, încât gândurile mele nu pot să fie chiar ca ale oamenilor.

Sunt un biet spirit, cu suflet mare, care ar vrea să le facă mult bine oamenilor care l-au ajutat în viaţă. Păcat că numai cu gândurile mele frumoase, pline de iubire şi recunoştinţă, pot aduce o bucurie sufletului tău de om bun şi iubitor de animale. Atunci când voi primi dreptul de a trece în trup de om, voi alege o femeie apropiată cu sufletul de tine, care va naşte un copilaş frumos şi deştept. Tu vei simţi faţă de acel copil o iubire mare şi vei simţi nevoia să îl aperi aşa cum m-ai apărat pe mine.

Stăpâna mea, eu, Mexico de aici din Cer, te rog mult de tot să îl aduci lângă tine pe noul căţel Mexico, pentru ca durerea despărţirii să dispară din sufletele noastre.

Îţi multumesc, stăpâna mea dragă, pentru tot binele pe care i l-ai făcut câinelui tău, regretat acum. MEXICO nu te va uita niciodată. Fii binecuvântată, om de aur!"

4 octombrie 2008

< sus >

      ALBERTO, CÂINELE VINDECĂTOR

“Scumpa şi nepreţuita mea stăpână, eu sunt spiritul lui ALBERTO, căţelul tău iubit, pe care îl plângi în fiecare zi. Încă nu am plecat în lumea liberă a spiritelor, fiindcă mai am de stat două săptămâni ca să îmi păzesc mormântul. Îţi mulţumesc, scumpa mea doamnă, pentru că mi-ai fost ca o adevărată mamă omenească. M-am purtat şi eu frumos cu tine, atâta cât mă ducea mintea întrupată într-un căţel. ALBERTO nu a fost un câine oarecare, ci un suflet de animal care dorea tot timpul să aibă grijă de oameni. Îţi aminteşti, scumpa mea stăpână, cum simţeam că pe voi vă durea câte ceva şi veneam repede să vă iau durerea cu trupuşorul meu firav? Sau când Vlăduţ nu se simţea bine, parcă vroiam să dorm numai lângă el? Stăpâna mea, eu am fost un animal micuţ, dar aşa de inimos că m-aş fi luat la trântă cu toţi dulăii de pe stradă! Nu suportam câinii aceia răi şi murdari care treceau pe drum, iar pe ţiganii cei răi îi simţeam de cum intrau de la capătul străzii! Eu, aşa cum m-am purtat cu oamenii, merit să mă nasc din nou într-o familie de oameni, ca să ajung un copil cuminte şi foarte deştept. Abia aştept să se împlinească timpul de şedere lângă mormântul meu, ca să nu mai fiu atâta legat de el. După cum vezi, stăpâna mea iubită, încă nu îmi dau prea bine seama că trupul meu putrezeşte sub pământ, iar micuţul ALBERTO nu se va mai naşte niciodată! Atunci când voi fi liber în lumea spiritelor voi avea puterea să vin din nou lângă stăpânii mei dragi. Nu va mai trece multă vreme până atunci. Voi fi mai puternic decât acum şi voi putea veni lângă voi, ca să mă simţiţi aproape şi să vă mângăi cu suflarea mea nevăzută.

M-am îmbolnăvit din cauză că un copil de pe stradă a aruncat în mine cu o piatră ascuţită. Locul lovit s-a infectat, ajungând boala până la creierul meu nenorocit. Eu, ca spirit, mi-am făcut datoria în trup de animal. ALBERTO a murit prea repede pentru ca eu, spiritul lui, să mă transform în om. Spiritele câinilor se reîncarnează la câteva luni după moartea animalului. Eu trebuie să aştept câţiva ani dacă vreau să ajung în trup de om. Un nou căţel pot să ajung foarte repede, anul viitor, dar eu vreau să devin om. Un om deştept, curajos, care să înveţe să vindece oamenii de toate bolile care îi chinuiesc. Voi încerca să mă nasc un prunc înrudit cu tine, stăpâna mea nepreţuită. Dacă vreunul dintre pruncii neamului tău se va purta frumos cu oamenii, aşa cum am făcut eu, şi mai ales îi va face plăcere să le ia durerile, atunci să ştii, stăpâna mea, că el va purta într-însul spiritul şi sufletul sărmanului ALBERTO. Va veni vremea când vei vedea şi minunea asta!

Stăpâna mea, eu acum sunt spirit şi pot să văd în viitor. Îl văd pe Vlăduţ cum învaţă multă carte, cum ajunge un om mare, printre ceilalţi din jurul lui. După Vlăduţ se vede şi o surioară, peste 2-3 ani. Mai văd că, după primirea acestei scrisori, îi veţi aduce lui Vlăduţ un căţel frumos şi deştept, cum am fost eu. Aşa să ştii, scumpa mea stăpână, că ALBERTO, cel care nu mai este câine adevărat, vă roagă din lumea morţilor să vă aduceţi în casă un căţel asemenea lui, care să îl bucure pe Vlăduţ, aşa cum l-a bucurat bietul ALBERTO!

Lacrimile voastre îmi ard sufletul, pentru că nu îl pot învia pe ALBERTO, iar dorul meu de voi este cumplit de mare. Vă rog să mă iertaţi pentru că atâta am reuşit să vă spun, după mintea mea de spirit-căţel. Îmi cer iertare pentru durerea despărţirii noastre. Nu vă voi uita niciodată şi voi veni lângă voi peste puţina vreme.

Rămâneţi cu bine, scumpii mei stăpâni!...

ALBERTO"

13 septembrie 2008

< sus >

      DICKI

“Scumpa mea stapână, bună şi frumoasă ca nimeni alta pe Pământ,

Tu ai fost totul pentru mine: viaţa, bucuria, suferinţa, ultima clipă de fericire înainte de a-mi da trupul în ţărână. M-ai îngrijit ca nimeni altcineva, ai pus mult suflet în alinarea suferinţelor vieţii mele chinuite. Noi, animalele mici, câinii şi pisicile, ne ducem zilele din mila oamenilor. Dar nu toţi sunt buni şi înţelegători cu noi. Dacă unii ne iubesc sincer şi se luptă să ne facă viaţa mai uşoară, imediat se găsesc alţii care vor să ne chinuiască şi să ne omoare. Aşa ţi s-a întâmplat şi ţie, scumpa mea stăpână. Oamenii răi de lângă casa ta ne-au dat otravă, au adus animale bolnave pe pragul tău, ca să ne molipsească şi pe noi. Eu am scăpat de chinurile vieţii de animal. Acum mă găsesc în lumea sufletelor tuturor animalelor mici care nu au mai avut loc pe Pământ. Ne înţelegem bine cu toţii, nu ne muşcăm, nu ne fugărim şi nu ne mai trebuie mâncarea de la oameni. Am fi fericite dacă nu ne-ar fi dor de rudele noastre care încă mai trăiesc. Îi aşteptăm pe toţi căţeii noştri dragi să vină lângă noi. Aici nu este verdeaţă, nici case nu vedem şi nici oameni. Suntem foarte departe de oameni, undeva, printre corpurile din cer.

Am plecat de la voi, nepreţuita mea stăpână, fiindcă am luat boala mortală de la un căţel nenorocit pe care l-ai adus în casă. El avea două boli, una ştiută şi cealaltă negăsită de doctor. Casa ta este înconjurată cu blestemele vecinilor care nu iubesc animalele. Nu îţi poartă nici ţie noroc atâta ură venită de la ei. Aşa cum eşti tu, iubitoare a animalelor mici neajutorate şi bolnave, ai nevoie să stai într-o casă fără vecini prea aproape. Boala de la care mi-a venit sfârşitul mi-a infectat sângele, iar eu nu am mai suportat durerile de spate şi de oase. Inima mea s-a oprit, scăpându-mă de durerile groaznice pe care le-am avut câteva zile. Îmi pare rău că nu mai sunt în casa ta, dar aici am mulţi prieteni buni, toate rudele mele venite înaintea mea. Ne simţim bine împreună. Nu sunt supărat pe tine, scumpa mea stăpână. Ai fost bună cu nefericitul de mine, ca nimeni altcineva. Domnul din Cer te va răsplăti pentru bunătatea sufletului tău. Mai am nevoie de ceva timp ca să mă pot apropia mai tare de casa ta. După aceea, o să mă vezi mai des în vise.

Fratele Pegas a murit de otravă. Ne-a fost aruncată pe geam carne otravită. Au mâncat-o Pegas şi Tina, eu nu, pentru că nu mi-a plăcut cum miroase. Vecina de lângă balcon ne-a aruncat carnea otravită. Ea şi celelalte vecine de pe etaj vor să cureţe blocul de căţei, ca să nu le mai aducem boli pe scară.

Bebe a fost furat de vecina cu ochelari care stă pe etaj cu tine şi dus la ţară, la sora ei. Bebe stă bine acolo, are destulă mâncare, nu-l bate nimeni, dar nu mai vrea să mănânce. Îl aştept să vină lângă noi, aici în Cer, peste câteva zile. Va fi mai fericit aici. Stăpâna mea iubită, eu, DICKI din Cer, te rog să nu mai aduci alţi căţei în casa ta de acum, că vor muri şi ei de otravă, ca şi prietenii mei. Te mai rog să nu mai laşi geamurile deschise când nu mai este nimeni acasă, ca să nu fie otrăviţi copilaşii care încă mai trăiesc.

Pe Bebiţă va fi greu să-l afli unde este, că stă ascuns într-o magazie şi nu mai latră. Stăpânii îi dau apă şi ceva mâncare, nu se ocupă deloc de sufletul lui. Lasă-l, stăpâna mea dragă, să vina la mine, ca să scape de viaţa lui amărâtă de acum! Eu îl aştept pe Bebe, o să-l ajut să-i treacă suferinţele de câine amărât. Atâta pot să fac pentru el.

Stăpâna mea iubită, eu îţi mulţumesc pentru toată bunătatea ta faţă de bietul de mine şi pentru grija cu care m-ai ajutat până la ultima suflare de viaţă. Nu te voi uita niciodată! Le mulţumesc şi doamnelor din casă, mama şi surioara ta, pentru toate lucrurile bune pe care le-au făcut ca să mă ajute să trăiesc. Îmi pare rău că am plecat de lângă voi. Dumnezeul oamenilor să vă dea zile multe şi putere, ca să-i mai ajutaţi şi pe alţi necăjiţi ca mine!

 Sărmanul DICKI, care vă iubeşte pe toate şi n-o să vă uite niciodată…"

 7 februarie 2008

< sus >

      PALOMA

"Scumpa mea doamnă,

Eu sunt porumbiţa PALOMA, pe care ai îngrijit-o cu multă dragoste de mamă. Domniţa mea, venirea şi plecarea mea de lângă Domnia ta a însemnat o prevestire a ceea ce o să ţi se întâmple în curând: o altă pasăre, mai frumoasă şi mai norocoasă decât mine, îţi va veni în balcon. Ea va trăi şi va fi prietena copilului tău, pe care îl aştepţi de mai mulţi ani şi care şi-a refuzat prezenţa lui în casa ta. Scumpa mea mamă şi prietenă, vreau să afli de la mine, cea care sunt acum un suflet rătăcitor din lumea nesfârşită, că ai făcut pentru mine adevărate minuni, pe care numai un suflet curat şi nobil ca al tău le mai poate face în această lume a voastră, plină de rele şi păcate.

Scumpă prietenă, vreau să ştii că m-ai salvat de la moarte de mai multe ori, chiar şi fără să-ţi dai seama. Trebuia să mor de cum m-am născut, aşa cum se întâmplă de multe ori în lumea noastra, a păsărilor. Părinţii mei nu m-au dorit, crezând că aparţin altui neam de porumbei. M-au lovit cu ciocurile, sfărâmându-mi toate oasele spatelui şi ale capului. Numai grija pe care mi-ai purtat-o şi hrana minunată pe care mi-ai dat-o cu atâta dragoste de mamă au reuşit să mă păstreze în viaţă. Am încercat să zbor şi să trăiesc la fel ca toţi porumbeii din jurul meu. Dar fiind mereu suferindă, ceilalţi m-au respins cu bătăi repetate. Loviturile primite luni de zile mi-au cauzat moartea. Bietele mele oase nu au mai rezistat la zbor, iar în ultimele clipe de viaţă nu le-am mai putut mişca deloc. Te rog să mă crezi că nu am fost otrăvită şi nici nu am fost bolnavă ca păsările care mor primăvara.

Îţi sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce ai făcut pentru mine. Chiar dacă mi-ai aruncat trupul la gunoi, sufletul meu tot lângă tine stă, până cand, poate la primăvară, o păsărică dintr-un copac de lângă bloc va veni lângă tine, aşa cum am făcut şi eu. Ea nu va fi tot porumbel, ci altceva. O vei recunoaşte după sufletul ei şi îi vei spune tot PALOMA. Sufletul ei va fi al meu.

Te rog, scumpa mea doamnă, să nu mai fi atât de tristă pentru mine. La noi, în lumea păsărilor, se moare repede, pentru a se veni pe lume cât se poate de des. Sufletele noastre sunt neliniştite până când ajung să se nască în oameni. Eu mai am până atunci, dar nu prea mult. Aş vrea să mă nasc în copilaşul tau. Aş vrea să fiu băieţelul tău. Ştiu că mai am de aşteptat câţiva ani până atunci.

Te iert pentru că nu m-ai dus la doctor şi nu ai stat lângă mine tot timpul cât am fost bolnavă. Vreau să ştii un secret: noi, păsările, murim singure, părăsite de rudele noastre, fără o lumânare şi rugăciunile de plecare. Tocmai de aceea toate păsările vor să ajungă oameni, ca să le fie cinstită memoria după ce pleacă din lumea celor vii. Te rog să mă ierţi dacă te-am făcut să suferi, prinţesă minunată ce eşti! Îţi vreau tot binele pe care ţi-l va da Cel Bun şi Drept pentru noi toţi! Să-ţi fie răsplătită viaţa după bunătatea ta! Să-ţi ajute Tatăl cel Bun să ajungi şi tu fericită după cum meriţi!

Nu mă uita, scumpa mea prinţesă tristă şi frumoasă! Voi veni din nou lângă tine într-o bună zi, minunată ca şi tine! Recunoştinţa mea te va însoţi până la sfârşitul zilelor tale! Te iubesc, te respect şi nu voi uita să-ţi fiu din nou aproape! Eu sunt sufletul porumbiţei PALOMA, cea pe care ai iubit-o ca pe copilul tău.

Să ne revedem în curând, prinţesa mea!"

12 ianuarie 2007

< sus >

      LILI

"Scumpa mea stăpână şi prietenă nepreţuită,

Nu te-am uitat nici o clipă de când am venit aici, printre îngerii animalelor de casă. Îmi este foarte dor de tine, de mângâierile tale, de căldura mânuţelor tale fine şi pufoase. M-ai îngrijit ca nimeni altcineva pe acest pământ. M-ai iubit, m-ai hrănit, m-ai îngrijit ca pe o prinţesă de rasă bună. În viaţa ta de acum încolo vei mai avea o căţeluşă care va semăna leit cu mine, dar nu voi fi chiar eu. Trebuie să mai stau aici, printre îngerii animalelor, ca să le fac mult bine îngerilor animalelor mai mici ca mine. În viaţa ta de mai târziu, după zeci de ani, ne vom reîntâlni ca oameni. Eu sunt acum un înger foarte înalt, care trebuie să treaca în om.

Scumpa mea stăpână, tu m-ai ajutat să trăiesc atunci când numai minunile pământului mă mai puteau scăpa de la moarte. Mi-a venit vremea să plec, pentru odihna de aici, din Cer. Tu ai fost un înger pentru mine, un înger cu faţă de om. Îmi mai este dor de toate rudele şi prietenele noastre. De toate, fără nici o deosebire. Ce nu ştiu oamenii este că animalele îi iubesc pe toţi cei care le îngrijesc, fără să le pese ce fel de oameni sunt şi cum arată la faţă. Aici nu sunt singură niciodată. Suntem mii şi mii de îngeri harnici şi frumoşi.

Îti mulţumesc, frumoasa mea stăpână, pentru ajutorul pe care i l-ai dat trupului şi sufletului meu, în ultimele clipe ale vieţii mele. Vin de multe ori să te văd noaptea cum dormi, te mângâi pe obrăjori cu mânuţele mele nevăzute, aşa cum mă alintai tu când eram bolnavă. Trec destul de des şi pe la mormântul pe care mi l-ai făcut. Cinste ţie, draga şi frumoasa mea stăpână! Mă bucur pentru că ai luat un alt căţel. Lasă să fie şi el fericit, aşa cum am fost şi eu lângă tine!

Ştiu că îmi duci dorul, frumoasa mea stăpână, dar şi eu mă străduiesc să-ţi apar în vis. Atât mai pot să fac pentru amintirea mea.

Eu sunt un biet suflet de animal, care nu ştie prea multe despre viitor. Dar m-am interesat la îngerii oamenilor, ca să aflu mai multe despre voi toţi din casă. O să vă meargă mai bine câţiva ani de acum încolo. Văd şi un copilaş nou în casă. Al tău să fie? Mai văd că faci multe drumuri, tare multe se mai arată! După căţelul de acum, vine altul, mai frumos ca el. Tu ai să pleci de la mama şi tata, undeva, departe cu un bărbat tânăr. Eu am să vin mereu după tine, aşa cum făceam şi înainte. Nu te las singură, fără mine, stăpâna mea frumoasă!

Îţi mulţumesc, draga mea, pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai scris. Şi eu te iubesc cel mai mult pe lume. Nu te uit şi nu plec de lângă tine, iubita mea, îngerul meu cu chip de om!

Aşa să ştii de la mine, care am ajuns îngerul tău veghetor,

Căţeluşa ta iubită,

LILI cea poznaşă…"

13 februarie 2007

< sus >