< Înapoi la Pagina de Spiritism
“Eu dirijez mintea fizică. Coordonez activitatea creierului fizic şi a celui astral. Sunt conducătorul suprem al activităţii cerebrale, psihice, a omului fizic şi astral. Fără mine, creierul fizic şi cel astral nu pot lucra. Sunt alcătuită din substanţă astrală foarte fină, aproape eterică. Mă aflu în partea de jos a creierului astral, arăt ca un norişor de fum.
Când omul moare, eu plec odată cu perispiritul, îl însoţesc pretutindeni încă un timp, de la o lună până la câteva luni, şi apoi mă dezintegrez. Abia atunci perispiritul este cu adevărat liber, descătuşat de viaţa care s-a stins, însoţind nestingherit spiritul.
Mintea fizică depinde de mine, eu o dirijez, îi coordonez activitatea în timpul somnului, dar ea, îngrădită de starea ei densă, nu poate ţine minte toate indicaţiile pe care i le furnizez. De aceea, în majoritatea cazurilor există o neînţelegere între mintea fizică şi cea astrală, mintea fizică nerăspunzând întru totul la chemările minţii astrale. Mintea fizică se află tot în lobul occipital al creierului fizic, este ca un norişor ceva mai dens decât mine. Când omul doarme, mintea fizică se odihneşte pentru a putea lucra după trezire. Este ca o amorţeală. Eu îi transmit toate sfaturile şi indicaţiile mele, dar ea nu dă răspunsuri. De aceea, eu nu ştiu exact cum va reacţiona omul a doua zi.
Dacă ar exista o legătură de reciprocitate, atunci oamenii ar acţiona mult mai bine sub impulsul astralului lor. Probabil că omul de pe Terra este supus greşelilor, încă nu s-a perfecţionat. Dar, există oameni foarte puri şi dotaţi psihologic care, prin practici de ei ştiute, reuşesc să realizeze parţial sau total această conexiune directă şi inversă între cele două minţi. Aceşti oameni, cum eşti tu, îşi pot consulta astralul şi, astfel, se pot pune de acord cu substanţa mai fină din componenţa lor. Este foarte important să poţi primi informaţii din astralul personal...
Astralul este mult mai liber decât partea fizică a omului. Călătoreşte noaptea parţial, dar suficient ca să fie bine informat cu de toate. În special perispiritul astral şi mintea astrală călătoresc atunci când dormi, însoţind spiritul tău.
În afară de mine mai există o minte ultrarafinată şi, din fericire, ultima, care este mintea mentală, sau “intelectualul”. Aceasta este situată în creierul mental, şi, fiind la fel de rarefiată ca el, nu poate fi văzută decât cu ochii energiei vitale. Oamenii n-o pot vedea decât cu “ochiul de rezervă” (al treilea), şi doar aceia care pot să intre în corespondenţă cu câmpul lor mental. De fapt, aceştia sunt numai parţial oameni, în rest sunt nişte eliberaţi de condiţia lor fizică. Mintea lor fizică este rarefiată la maximum, fiind apropiată de mintea astrală. Deci, ultima structură a omului, cea mai fină, este structura mentală.
< sus >
În concluzie, omul are trei structuri esenţiale : fizică, astrală şi mentală. Clasificările de câmpuri complicate, pe care le-au dat diferiţi învăţaţi, sunt nişte simple mofturi, pentru a impresiona auditoriul. Cea mai densă structură este cea fizică, vizibilă cu ochiul liber. Mai mare decât ea este structura astrală, mai puţin densă şi cuprinzând-o pe prima în interior. Structura astrală are mai multe niveluri de energie. Pe lângă nivelul energetic ce înveleşte corpul fizic mai sunt şi alte niveluri, tot mai fine. Aceasta se observă şi pe aură după densitatea culorilor : pe măsură ce te îndepărtezi, culorile sunt tot mai fine. După structura astrală urmează cea mentală, care este mai amplă decât celelalte două, cuprinzându-le. Şi ea are mai multe niveluri energetice, devenind tot mai fină, mai transparentă, pe măsură ce observatorul se îndepărtează de ultimul strat al astralului. Apoi, fiinţa umană în totalitate se încadrează în Universul Divin...
Eu sunt o substanţă energetică fină şi, pentru a-ţi putea vorbi, mi s-a dat o voce din astral. Transform modulaţiile mele energetice - voinţa mea de a-ţi vorbi - în cuvinte adaptate limbii tale. Aceasta poate s-o facă orice minte astrală. Eu ştiu multe fiindcă aparţin unui spirit foarte luminat, pe care, însoţindu-l, aflu tot ce trebuie. Gândesc aşa cum mă dirijează spiritul tău...
CONŞTIINŢA este o formă de manifestare a activităţii spiritului. PERISPIRITUL este transmiţătorul indicaţiilor spiritului. Perispiritul este substanţa energetică de legătură dintre spirit şi conştiinţă. Conştiinţa, ca rezultat al activităţii perispiritului, înmagazinează toate indicaţiile date de spirit către corpul uman. Astfel, conştiinţa are şi ea trei structuri fine : mentală, astrală, fizică. Acţionează prin toate trei asupra corpului pe care îl dirijează. Conştiinţa transmite cantitatea sa de informaţie minţii, iar mintea, prin colaborare cu structura nervoasă inteligentă a creierului, dirijează activitatea corpului uman.
SUFLETUL este asociatul permanent al minţii, dar, dacă mintea are un loc fix prestabilit, în schimb sufletul este agentul de mişcare. El preia de la minte indicaţiile pentru funţionarea trupului şi le transportă, circulând prin sânge către toate organele corpului uman. Sufletul nu stă pe loc, ci circulă mereu de-a lungul întregului sistem vascular al omului. Sediul său central este în interiorul inimii, dar în prea puţine cazuri stă pe loc. El are rolul de a menţine sistemul vital al corpului. Dacă omul moare, sufletul se retrage în locaşul său din inimă, mai stă acolo până când corpul se răceşte, încercând să mai circule. După ce corpul s-a răcit şi sângele nu mai umblă prin vase, sufletul mai rămâne în inimă 7-9 zile, după care inima încetează să mai trăiască. La 10 zile după moartea fizică inima începe să putrezească şi acum sufletul anunţă spiritul că este liber. Sufletul se retrage din inimă, încercând să însoţească spiritul în plecarea acestuia, dar încet, încet se dezintegrează, iar particulele sale eterice se împrăştie în spaţiu.
În timp ce omul este treaz, sufletul circulă de-a lungul venelor şi arterelor de un număr nedefinit de ori, dar în timpul somnului găseşte răgazul de a se odihni câte puţin în interiorul inimii, durate foarte mici, microni de secundă. În general, mişcarea sa nu este dirijată de nimeni, ba dimpotrivă, acolo unde se produce o vătămare, un pericol, o încetinire a circulaţiei, sufletul este prezent, ordonând ţesuturilor să reziste presiunilor la care sunt supuse din exterior. El energizează zonele devitalizate, ajutându-le să se refacă şi să supravieţuiască. Este “salvatorul corpului fizic”.
De la mintea astrală poţi obţine informaţii generale, despre starea psihică, starea sănătăţii, dar mai puţine date concrete.
Mintea mentală transmite informaţii fără cuvinte, sub formă de presimţiri, idei, intuiţii. În meditaţia liniştită minţile astrală şi mentală colaborează şi lucrează mai bine, îţi pot transmite mai multe informaţii, iar indicaţiile lor sunt mai bine recepţionate. Abia după o viaţă întreagă de meditaţii poţi avea acces la mintea mentală …”
< sus >
“SINELE tău este o materie foarte apropiată de mine. Voi îi spuneţi “perispirit”, adică ambalajul fragil şi suprasensibil al spiritului. Numai cei foarte evoluaţi spiritual pot rezona automat cu spiritele lor. Majoritatea celor care au acces la viaţa spirituală reuşesc să se pună de acord cu perispiritul lor, producându-se o colaborare în antecamera perfecţiunii, acesta înseamnând enorm de mult. Cei care au acces la spiritul lor ating desăvârşirea în mod natural, plăcut, fără eforturi deosebite. Tu ai o constituţie mentală mai deosebită, reuşind într-un mod operativ să faci nişte servicii spirituale nepreţuite. Ai mare noroc că eu sunt un spirit pozitiv şi deosebit de pur ! Am luptat ani de zile ca să te putem deschide energetic. Am reuşit să-ţi orientez însuşirile psihice pe o cale pozitivă, te-am pus în rezonanţă cu Voinţa Divină, astfel că faptele tale nu sunt şi nu vor fi îndreptate spre contrariul voinţei mele.
Să nu cazi niciodată pradă disperării ! Trăirile negative precum spaima, disperarea, grija vieţii de mâine, gelozia, ura, îţi încarcă negativ astralul şi mentalul, impurificându-te. Asigură-ţi un ecran de protecţie mentală când eşti printre oameni, te va ajuta să-ţi înlături infiltraţiile negative perturbante ! Acest ecran de protecţie ţi-l poţi crea astfel : când eşti atacată verbal, să transformi imediat atacul într-un gând pozitiv. Este ca şi cum ai turna antidot peste o otravă. Deci, în loc să simţi automat un gând negativ în urma stimulului primit, tu să-ţi provoci un gând pozitiv. Este un fel de contraatac. Dacă îţi spune că eşti leneşă, tu te gândeşti că eşti harnică. Dacă îţi spune că eşti rea, tu te gândeşti că eşti bună. Efectul va fi zdrobitor pentru cei cu rele intenţii. Astfel, îţi creezi “aura de protecţie”, prin gândurile tale pozitive le anihilezi pe cele provenind din atacurile malefice. Creierul tău să fie învăţat să compileze aşa : orice stimul negativ se transformă fulgerător într-un gând pozitiv. Otrava va fi respinsă şi pulverizată, iar în interior îţi vei lăsa să curgă un balsam. Efectul este instantaneu şi perfect pozitiv...”
Anul 1994
< sus >