< Înapoi la Pagina de Spiritism
„Sunt foarte supărat pentru ceea ce se vehiculează pe seama decesului meu.
Am avut o moarte perfect normală, având în vedere sănătatea mea mult şubrezită de muncă, stres şi prea multă iubire faţă de cei ce mi-au fost rude sau, pur şi simplu, apropiaţi sufleteşte. Mi-am iubit până la istovirea inimii cei doi copii, cele două femei mult-adorate şi nu aş fi vrut nici în ruptul capului ca vieţile noastre intime să ajungă în gura lumii şi a confraţilor mei de breaslă. Mă întristează profund toate speculaţiile pline de rea-voinţă apărute în presă. Vreau să le comunic, tuturor celor curioşi să afle, că nu m-a otrăvit şi nu m-a strangulat nimeni. Am fost singur-singurel în propriul automobil, iar decesul meu a survenit în plin mers, motiv din care am pierdut controlul volanului.
Nu învinuiesc pe nimeni pentru sfârşitul meu din această viaţă. Am fost un om bolnav, stresat, chinuit sufleteşte şi împărţit între mai multe fiinţe iubite.
Îi rog pe toţi confraţii mei jurnalişti să nu mai împieteze sfârşitul meu, dramatic în viziunea lor, şi, mai ales, să îmi lase în pace fiinţele pe care le-am iubit mai mult decât orice pe lume.
Sunt de acord cu deshumarea trupului meu, pentru ca iubitul meu copil să îşi primească, în sfârşit, drepturile ce i se cuvin conform legilor în vigoare.
Vă las pe toţi, cei iubiţi sau neiubiţi de sărmana mea inimă, să reflectaţi asupra atitudinii voastre viitoare. Nu am fost un om rău, nici un pervers şi nici un şarlatan. Mi-am trăit viaţa şi mi-am urmat destinul. Atât şi nimic mai mult.
Cel ce a fost Dumitru Tinu vă doreşte numai bine...”
21 Ianuarie 2003
< sus >