<  Înapoi la pagina "Educaţie prin paranormal"


PĂCATE ROMÂNEŞTI

Autor NINA PETRE

 

6 iunie 2012

Demenţii şi Biblia

Ne confruntăm în ultima vreme cu o amplificare alarmantă a manifestărilor de violenţă extremă în ţara noastră. Zilnic aflăm din presă, de pe internet şi din emisiuni televizate despre bătăi crunte între adulţi şi copii, vătămări corporale grave, crime din ce în ce mai sofisticate şi mai oribile. Echilibrul sufletesc şi comportamental dovedit de români în secolul trecut s-a dus pe apa Sâmbetei, locul său fiind luat, într-un mod nefericit, de vulgaritatea şi violenţa începutului de secol nou. Răzbunările pasionale, crimele pentru bani, furturile de toate categoriile sunt garnisite cu manifestări violente de inspiraţie religioasă. Autorii lor s-au dovedit până acum a fi indivizi cu boli psihice diagnosticate sau persoane capabile de discernământ în faptele lor. Vă ofer câteva exemple care vin în sprijinul afirmaţiilor de mai sus:

- Crima de la Mânăstirea Tanacu, reprezentând uciderea prin înfometare şi izolare extremă a unei tinere călugăriţe, pe care un preot dement o suspecta de a fi posedată de diavol.

- Fapta înfiorătoare comisă de o practicantă penticostală din Braşov, care şi-a ucis prin decapitare cel de-al şaselea copil, micuţul având doar câteva luni. În faţa procurorilor, femeia de 27 de ani citea liniştită din Biblie, ridicând uneori capul şi deschizând gura pentru a-şi justifica fapta: doctoriţa de familie i-a vaccinat copilul, băgând "necuratul" în el, iar ea, ca mamă grijulie, a considerat că "necuratul" trebuie alungat prin tăierea gâtului copilului cu un cuţit de bucătărie. Femeia, aflată în tratament pentru schizofrenie, a mai spus că trăim cu toţii în Apocalipsă, iar "necuratul" îşi face de cap dacă nu îl ucidem. A afirmat în continuare că Dumnezeu i-a poruncit să-şi omoare copilul.

- În ultimul deceniu am primit numeroase scrisori de la persoane care se declarau creştine ortodoxe practicante, pasionate de citirea zilnică a Bibliei. Unele au mărturisit că suferă de boli incurabile, cum ar fi scleroza în plăci, schizofrenia, sindromul bipolar etc, dar altele se considerau perfect sănătoase mental şi fizic. Lipsa de discernământ a unor astfel de persoane se manifesta prin desprinderea de realitate, dar şi printr-un limbaj agresiv. Îmi imaginez că astfel de creaturi pot fi întâlnite printre dezaxaţii şi mahalagioaicele care se bat ca nebunii încercând să intre mai repede în altar sau să pupe moaştele. Mai rău chiar, sunt în stare să îşi scoată ochii unii altora pentru câte o sticlă de aghiazmă. Ne putem întreba cu toţii: care este efectul Bibliei şi al practicării religiei asupra unor astfel de nenorociţi, care prin comportamentul lor vulgar ajung să fie marginalizaţi de societate?

- Am mai remarcat o situaţie periculoasă despre care scriu acum pentru prima oară: de când se predă Religia în şcolile româneşti, elevii par a trece prin etape succesive de tembelizare, devenind din ce în ce mai indolenţi la învăţătură, mai agresivi între ei şi faţă de profesori, dornici de sex, alcool şi droguri de la vârste a căror medie scade în fiecare an, capabili de crime, furturi, şantaje etc. Elevii paşnici, bine educaţi, animaţi de idealul realizării pe plan profesional şi familial se sufocă printre dezaxaţii care periclitează bunul mers al învăţământului românesc. Tuturor instituţiilor statului român abilitate să coordoneze activitatea şcolară din ţara noastră le ofer sugestia de a cerceta cu seriozitate urmările şi eficienţa predării Religiei în şcoli, dar şi calitatea lecţiilor ţinute de cei denumiţi "profesori de Religie". Ce echilibru psihic pot dovedi elevii români, obişnuiţi cu computerul şi cu realizările ştiinţifice inimaginabile până mai ieri, dacă la orele de Religie li se spune că "Doamne-Doamne le taie picioarele dacă nu traversează strada pe zebră"? Dacă s-ar înregistra în secret cât mai multe ore de Religie, s-ar descoperi afirmaţii grave, aberante, având un efect nociv asupra psihicului în plină dezvoltare al elevilor.

Am primit câteva scrisori de la femei care se declară a fi "profesoare de Religie". M-au uimit agresivitatea limbajului, incoerenţa ideilor, tonul moralizator, îngâmfarea prostească, dar mai ales necunoaşterea regulilor gramaticale necesare unei exprimări corecte în limba română. Astfel de rebuturi intelectuale se încumetă să le predea Religia unor copii care sunt nevoiţi să le suporte incultura şi lipsa de inteligenţă. Ce fac directorii de şcoli după ce asistă la orele ţinute de acestea? Nu cumva li se pare că incompetenţa lor vine de la Dumnezeu şi are nevoie să le fie iertată?

NINA PETRE

6 iunie 2012

< Sus >

12 februarie 2012

Întroieniţii României

S-au rupt porţile cerului, prăvălind tone de zăpadă peste satele româneşti... Să fie oare pedeapsa Celui de Sus pentru nemernicia unora care, prin manifestaţii periculoase, au încercat sa destabilizeze ţara? Cine mai putea să-i oprească pe demonstranţii care îşi făcuseră un job strigând în neştire că vor să cadă Preşedintele şi Guvernul? Televiziunile înnebuniseră şi ele tot povestind că "oamenii" nu mai puteau de sărăcie, nevoi şi necazuri, aşteptând schimbarea Guvernului, ca să le vină fericirea pe tavă! Aceia nu erau "oameni", ci o masă de manevră stimulată cu bani şi promisiuni deşarte, prin strădania partidelor de opoziţie. Iată că li s-a făcut pe plac nostalgicilor din Piaţa Universităţii şi de prin alte oraşe: s-a schimbat Guvernul! Dar pentru că unii habar nu aveau de "marea schimbare", strigând în continuare că vor să cadă Guvernul, natura s-a supărat cam tare pe ei, prăvălindu-le în cap noianul de zăpadă. Şi cum străvechea înţelepciune populară a născocit o sumedenie de proverbe, iată unul tare potrivit pentru viscolul lunii februarie: Unde dai şi unde crapă! Adică, troienele i-au acoperit pe cei de la ţară, nu pe cei de la oraş. Aşa, ca să avem şi noi eschimoşii noştri!...

Acum, că veni vorba despre eschimoşi, cine ştie câte ceva despre ei s-ar putea întreba cu mare uimire: ce fac eschimoşii când îi acoperă troienele peste noapte? Păi, ce să facă, dragii de ei?! Îşi sapă tuneluri prin munţii de zăpadă, că doar n-or să aştepte jandarmii cu lopeţile şi elicopterele, ca bravii săteni ai României! Dar locuitorii din Siberia, Groenlanda, Alaska, Ţara de Foc şi din alte ţinuturi îngheţate şi viscolite, oare îi aşteaptă pe jandarmi să le cureţe ogrăzile? Cum, păcatele, au putut să stea zile şi nopţi întregi sătenii "sinistraţi" ai României fără să sară pe geam o dată pe zi şi pe noapte, pentru a da zăpada din faţa uşii?! Măcar până la coteţul găinilor, al câinelui sau la grajd tot ar fi trebuit sa îşi facă poteci prin zăpadă, nu să aştepte să îi troienească şi în pod! Este o chestie de bun simţ şi omenie faţă de animalele care le dau carne, lapte, ouă sau faţă de câinele care, săracul de el, îi apără de hoţi pe orice fel de vreme. Dar, vorba unora: Dacă rachiu este, şi viaţă este! Din moşi-strămoşi, sătenii români s-au ajutat unii pe alţii la nevoie. De vreo 22 de ani încoace, oare ce-or fi păţit?! A dat capitalismul peste ei? Totul e pe bani, chiar şi omenia? Am înlemnit aseară, văzând la TV o femeie de la ţară care zicea că vecinii cer bani ca să-i dea la o parte zăpada cu lopata!...

Astăzi, fiind duminică şi zi de odihnă, am început să caut data morţii tătucului Stalin. Nu râdeţi, că încă nu am luat-o pe arătură ca astroloagele de prin televiziuni! Când o să învăţ şi eu planetele pe de rost, o să ajung mare vedetă pe micul ecran, vă promit! În sfârşit, am aflat când a murit Stalin: pe 5 martie 1953. Dacă o fi adevărat ce spun unii, anume că marele viscol din România ar fi fost în februarie 1954, atunci totul se potriveşte de minune cu amintirile mele din copilărie. În iarna lui 1954 aveam 6 ani şi locuiam în Satulung, parte din viitorul oraş Săcele, de lângă Braşov. Îmi amintesc ce tare a nins atunci, că m-a dus mama la grădiniţă printr-un tunel de zăpadă, lat cât să încapă doi oameni unul lângă celălalt, înalt de nu vedeam decât zăpadă la stânga şi la dreapta. Oi fi fost eu mică de statură la vârsta aceea, dar zidurile de zăpadă erau mai înalte decât oamenii care se strecurau pe lângă noi. Acum, după atâta amar de ani, încerc să înţeleg cine ar fi putut să sape atâtea tuneluri prin zăpadă, că doar fiecare familie din sat ieşea din casă, continuându-şi viaţa ca de obicei. Pe vremea aceea nu existau jandarmi. Armata avea treabă cu apărarea ţării, nu cu zăpada de pe drumuri sau din ogrăzile oamenilor. Pe miliţianul din sat nu-l văzusem niciodată. Avea şi el treburile lui. Atunci, disciplina şi bunul simţ al sătenilor de unde proveneau? Uşor de înţeles: din frică. Frica era mare cât casa, fiindcă la Răsărit încă mai veghea umbra tătucului Stalin! Înţelegeţi dumneavoastră de ce disciplina liber consimţită este ca o pasăre rară din pădurile Amazonului? Trebuie să o ţii bine în mână, ca să nu zboare!...

Ce să mai spunem despre "sinistraţii" români care se uită pe geam la jandarmi cum îşi ruinează sănătatea săpând tuneluri prin zăpadă?! Iar dacă în casele troienite încă mai zac bătrâni neputincioşi, cine să fie de vină: viscolul, mânia lui Dumnezeu, absenţa jandarmilor sau nesimţirea, lipsa de umanism a comunităţii satului? V-a dat Dumnezeu un semn de dojană, măi sătenilor, dar nu se ştie cât de bine l-aţi înţeles: a murit un preot de la ţară, înţepenit ca un stavrid congelat! Aţi înţeles semnificaţia nefericitei întâmplări? Cu atâta credinţă făţarnică în dădăceala lui Dumnezeu, mulţi au uitat să le dea câte o mână de ajutor vecinilor de peste gard! Concluzia: mai puţine rugăciuni şi mai multă omenie, măi fraţilor, că altfel vă prăpădiţi cu toţii de atâta mizerie morală!

NINA PETRE

12 februarie 2012

< Sus >

11 februarie 2012

Paranormalul şi nebunii

Am primit zilele trecute o scrisoare impresionantă de la o tânără foarte speriată. Cu ceva vreme în urmă, îşi descoperise în geantă o fundiţă roşie, care nu avea ce sa caute acolo. Făcuse o adevărată anchetă printre colegele şi colegii de serviciu, pentru a afla cine îi oferise un astfel de cadou. Care mai de care îşi adusese modesta contribuţie, băgând-o în sperieţi pe biata fată. Punând cap la cap toate informaţiile şi sfaturile primite, victima s-a străduit să tragă o concluzie: cică i-ar fi făcut cineva farmece, legându-i cununia şi norocul, aşa că era nevoie să meargă de urgenţă la 7 biserici, unde să dea acatiste pentru dezlegarea de vrajă. O mai învăţaseră "binevoitoarele" de ocazie să facă pipi pe nenorocita de fundiţă.

Cineva, mai isteţ la minte, i-a dat adresa mea de email. Fata mi-a scris, printre altele, că nu poate să dea acatiste la biserici, nefiind botezată în religia ortodoxă, iar timp liber are doar duminica, în restul săptămânii lucrând toată ziua la serviciu. Am cercetat cu atenţie poza fundiţei şi a fetei, după care mi-am expus opinia: un coleg îndrăgostit de ea s-a gândit să ii dea un semn de iubire sinceră, sperând că fata va găsi fundiţa roşie cât mai aproape de Ziua Îndrăgostiţilor. Şi culmea ruşinii, ea făcuse pipi pe semnul iubirii lui!

Stimaţi cititori, astfel de situaţii tragi-comice se petrec zilnic în biata noastră ţărişoară. Obsesia vrăjitoriei a infectat minţile românilor, nu numai ale celor diagnosticaţi cu boli psihice, dar şi ale celor care până mai ieri au fost lucizi şi realişti. Televiziunile româneşti speculează acest fenomen dramatic, pornind de la ideea că tot ce este caraghios şi absurd le poate mări audienţa. Asistăm zilnic la numeroase emisiuni televizate în care unii dintre moderatori şi majoritatea invitaţilor ţipă necontrolaţi, fac strâmbături penibile, gesturi demne de nişte bufoni şi spun prostii cu nemiluita. Dacă invitatul dovedeşte un limbaj bine stăpânit, iar ţinuta sa este sobră, după două-trei prezenţe la TV este dat uitării. Aceste manifestări nu ar fi deosebit de îngrijorătoare, ba chiar le-am putea califica drept banale dacă nu ar alimenta obsesiile periculoase ale bolnavilor psihici.

Multă lume ştie că majoritatea bolnavilor psihici prezintă manifestări extrasenzoriale, unele dintre ele putând fi comparate chiar cu cele ale paranormalilor care au mintea întreagă. De aici rezultă şi vestita confuzie a unor medici sau nemedici răuvoitori, care afirmă că toţi paranormalii sunt nişte nebuni. Aşa s-a ajuns la o dilemă naţională: paranormalii sunt nebuni sau nebunii sunt paranormali? Nefind nimeni dispus să răspundă la o astfel de întrebare, soluţia a venit de la sine. Adică: să meargă necăjiţii la vrăjitoare, unde li se rezolvă toate problemele! Televiziunile româneşti, cele care sunt preocupate de viaţa mahalalelor, le fac ţigăncilor vrăjitoare o publicitate dementă. Spre surprinderea noastră, a tuturor, emisiunile cu vrăjitoare bat recordul de audienţă, astfel încât marii specialişti în economie şi politică se trezesc cu prea puţini admiratori faţă de cum ar merita.

Că ţigăncile cu pretenţii de vrăjitoare-ghicitoare-tămăduitoare sunt nişte mincinoase, o ştie toată lumea. Dar ce ne facem cu pupezele prezente mereu pe la televiziuni, recomandate cu căldură de către moderatori ca fiind "clarvăzătoare" de excepţie?! Sunt şi câţiva bărbaţi în această situaţie. Cum intră în exerciţiul funcţiunii, încep să povestească despre demonii care foiesc peste tot, agăţându-se de oricine, făcând din oameni neoameni, iar din cei sănătoşi, nişte bolnavi pe moarte. La astfel de "citiri" bizare, mulţi telespectatori se şochează, luând-o razna cu capul. Dacă unii oameni care până mai ieri au fost zdraveni la minte reuşesc într-un târziu să îşi restabilească echilibrul mental şi cel sufletesc, nu acelaşi lucru se întâmplă cu bolnavii psihici, a căror imaginaţie face pozne din belşug. Ei "văd" imediat demonii furioşi care le dau târcoale, îi sperie, îi ameninţă că îi omoară, că le distrug familiile, că le dau foc la casă etc etc. Victimele o iau la fugă pe străzi, uneori chiar încearcă să se sinucidă sau să omoare pe cineva apropiat. Frecvenţa bolilor psihice a ajuns astăzi la cote nemaiîntâlnite acum 50 sau 100 de ani.

Nici vorbă să afirmăm că rasa umană s-ar afla într-un proces de degradare psihică! Situaţia ar deveni mai puţin îngrijorătoare dacă s-ar reduce consumul de substanţe halucinogene, adică droguri, etnobotanice sau alcool foarte tare. Toate acestea produc modificări iremediabile în creierul uman, iar victimele au de suferit până la sfârşitul vieţii.

Ar mai fi un aspect periculos al aşa-zisei "distracţii cu paranormalul". În facultăţile de Psihologie din ţara noastră s-a înscris în ultimii ani un număr mare de persoane cu probleme psihice, unele reuşind să obţină chiar mult-râvnita licenţă. Unii dintre aceşti absolvenţi de Psihologie au urmat cursuri de hipnoză, dorind, chipurile, să le facă "de bine" unor viitori pacienţi. Până acum, nu am auzit pe nimeni să comenteze activitatea psihologilor labili psihic, pe care i-a identificat multă lume ca neavând dreptul să practice această meserie. Ce face un astfel de psiholog în cadrul şedinţelor de hipnoză cu victimele sale? Iată o întrebare importantă, care ar trebui să îi preocupe în mod serios pe adevăraţii specialişti în Psihologie! Parcă ne-am săturat cu toţii de "psihologii" care vin la televiziuni să le bârfească pe prostituatele fotbaliştilor şi ale moşnegilor cu prea mulţi bani! Sau de "psihologii" care se laudă că pot să influenţeze conştiinţele oamenilor! Altceva mai bun nu au de făcut?!

NINA PETRE

11 februarie 2012

< Sus >

31 ianuarie 2012

Joaca de-a energiile

Obsesia românilor pentru manipulările de orice fel a ajuns la cote alarmante, impactul asupra întregii populaţii a ţării fiind dezastruos.

Presupusa magie neagră, pe care şi-o revendică ipocritele vrăjitoare "făcătoare de bine sau de rău" a ajuns motiv de batjocură în presă şi la televiziuni. Cine are destulă minte în cap înţelege că limbajul la unison al "vrăjitoarelor" de pe la noi nu poate fi dovada unor treburi serioase. Înscenările tragi-comice din faţa clienţilor fraieri şi naivi au din ce în ce mai puţină căutare. Multă lume înţelege că scoaterea lipitoarei din ou, vrăjile cu argint viu, turnarea cositorului şi alte procedee stupide asemănătoare nu au cum sa rezolve numeroasele probleme de viaţă ale românilor. După demascarea a două escroace bucureştence de către curajoasa Oana Zăvoranu, a explodat buba prostiei şi a imposturii acelor ţigănci neruşinate, care au stors sute de mii de euro de la persoane dispuse să arunce cu banii în toate putorile. Dar există încă mulţi români peste măsură de naivi, cu o minte labilă, care cred cu tărie în eficienţa "vrăjilor" făcute de escroace care habar nu au ce înseamnă adevărata magie neagră. Cine vrea să vadă practici de magie neagră autentice să plece în Africa, în America de Sud sau să se aventureze prin puzderia de insule exotice ale oceanelor lumii. Să ne ferească Dumnezeu ca vreunul din acei vrăjitori blestemaţi să emigreze în România, că s-a zis cu noi! Deja nu mai putem de atâta debusolare şi confuzie din mintea bieţilor români!

Una dintre dovezi o reprezintă manifestările din Piaţa Universităţii, a căror durată a devenit deja prea mare. S-a vrut de la început să facă şi românii un fel de "primăvară arabă", cu urlete animalice, bătăi ca-n filme şi bolovani aruncaţi în capetele jandarmilor. Nu le-a mers huliganilor decât 2-3 seri, după care nu au mai reuşit să devasteze centrul Bucureştiului. Am privit cu toţii la televizor cum făceau mare haz idioţii de pensionari şi alţii de teapa lor, privind cu nesaţ la derbedeii care făceau praf magazinele şi caldarâmul, simţindu-se mari luptători anti-Băsescu. O femeie nebună cerea să dispară Statul de Drept, Preşedinţia şi Parlamentul, ca să fim cu toţii "liberi şi fericiţi". O televiziune iresponsabilă îndeamnă populaţia în fiecare seară să facă o "revoluţie de catifea". O droaie de smintiţi zbiară că vor alegeri anticipate. Păi alegerile anticipate nu se pot ţine după o lună, două, aşa cum le-ar face plăcere "liderilor"  opoziţiei, care vor neapărat puterea, că altfel îi apucă tusea, de prea multă poftă de avere! Şi dacă vor ajunge la putere, ce minuni vor face? Vor plăti imediat imensa datorie a ţării, vor aduce bogăţia în casele tuturor românilor, iar ţara noastră va deveni într-o clipă "Grădina Maicii Domnului"?!

Este foarte clar că la astfel de absurdităţi inoculate în mintea confuză a unei părţi din populaţie nu se putea ajunge decât cu neobosite practici de manipulare psihică, de spălare a creierelor tuturor celor care cred cu tărie în existenţa miracolelor venite de oriunde, chiar şi de la Divinitate. Dar ce miracol "arab" sau "de catifea" să aibă loc dintr-o dată în România, care este o ţară civilizată (în ciuda tuturor denigrărilor din afară), membră a Uniunii Europene, a NATO şi a celorlalte structuri importante din lume?! Se mai poate repeta în România cacealmaua din decembrie 1989, când au murit oameni nevinovaţi pentru ca securiştii din spatele lor să ajungă la averi imense?! Degeaba îl mai regretă pensionarii de astăzi pe mult-hulitul Ceauşescu! Ce a fost, a fost, iar istoria nu iartă pe nimeni!

Coborând de la înălţimea istoriei şi ajungând în mijlocul populaţiei de astăzi, se pot observa multe nereguli chiar şi în domeniul practicilor oculte. Despre ţigăncile vrăjitoare atâta am scris, că m-am săturat să le mai dau atenţie. Dar mai sunt şi alte motive de îngrijorare. Din ce în ce mai mulţi români mi se plâng de alterarea stării lor de sănătate după ce au participat la numeroase iniţieri în Reiki sau Shamanism. În mod evident, Reiki este o practică foarte răspândită la noi, fiind uşor de obţinut, la preţuri accesibile majorităţii populaţiei. Dar, din nefericire pentru unii, prea multele iniţieri în tot felul de sisteme de Reiki, unele dintre ele fiind deviate cu totul de la sistemul de bază numit Reiki tradiţional, numai bine nu le-au făcut. Mintea prea agitată a unor iniţiaţi vrea să descopere "totul", fie chiar şi în Reiki. Şi uite-aşa, au ajuns dumnealor veritabile depozite de energii puternice, care se bat cap în cap, acţionând haotic şi periculos asupra nenorociţilor de practicanţi. Debusolarea, obsesiile, agitaţia minţii şi a trupului, stările depresive sunt doar câteva dintre manifestările neplăcute şi îngrijorătoare ale supradozaţilor cu Reiki. Unii, având gânduri rele, fac tot felul de combinaţii cu simbolurile de Reiki, străduindu-se să îşi atace psihic presupuşii duşmani. Efectele pot fi dramatice, mai ales asupra propriei fiinţe, care îşi pierde echilibrul mental şi sufletesc.

Foarte mult rău pot să facă şi "cititorii în aură" sau "măsurătorii cu ansa". Am aflat multe enormităţi provenite din gura unor aşa-zişi specialişti în "descifrarea" aurei energetice. Oameni iniţial sănătoşi la cap au ajuns să fie obsedaţi de culorile propriei aure, de teribilii demoni care cică li s-ar fi agăţat de aură, de presupusa aură strâmbă, găurită sau sfâşiată etc etc. Am văzut la OTV, de câteva ori, un moşneag nebun care tot măsura cu o ansă prăpădită în timp ce discuta la telefon cu nişte amărâte de femei. Le spunea că au 15, 20, 25, 30 de demoni în aură şi le chema la "cabinetul" său, să le facă "exorcizare". Cum s-au simţit femeile acelea după ce le-a pus diagnosticul aşa un "specialist"?! Dacă nu au avut bani să meargă la cabinetul individului, s-au spovedit la preot, care a avut grijă să le certe. Dacă tot nu le-a mers bine, au ajuns la medic, iar acesta bineînţeles că s-a luat cu mâinile de cap. Într-o seară, nebunului i s-a îndoit ansa cu care ghicise până atunci. Se tot chinuia să o aducă la forma iniţială, cu nişte degete care îi tremurau de mama focului. Iată cine îşi permite să manipuleze oamenii slabi de minte, cu vorbe impertinente şi o sârmă nenorocită, pe care şi-o mişcă după cum are interesul!

Ca el mai sunt şi alţi escroci, îmbogăţiţi peste noapte prin dezinformarea unui număr mare de oameni dornici de autocunoaştere şi o viaţă mai bună. Un lucru ar trebui să înţeleagă tot românul: că viitorul nu i-l pot face vrăjitoarele, ghicitorii în aură, în pendul, în cărţi, în planete sau în rahat de bibilică. Viitorul şi-l face omul singur, după cum îl ajută mintea şi puterile, aşa cum i se permite în societatea căreia îi aparţine. Trăim vremuri zbuciumate, periculoase, necruţătoare pentru cei slabi şi temători. Selecţia naturală continuă să acţioneze, ca întotdeauna în istoria omenirii. Cei cu mintea zdravănă, abilă, creativă supravieţuiesc şi prosperă în condiţiile oferite de societate. Cei fricoşi, ezitanţi, bântuiţi de temeri şi obsesii absurde rămân săraci cu duhul, neputincioşi în lupta cu necazurile şi cu răutatea lumii. Omul zilelor noastre poate deveni un invingător dacă lasă în urma sa tot ceea ce se opune mersului firesc al vieţii. Un popor evoluat din toate punctele de vedere îşi construieşte fericirea prin muncă asiduă, prin creativitate, prin cercetare ştiinţifică, nu prin vrăjitorie sau alte forme de manipulare psihică...

NINA PETRE

31 ianuarie 2012

< Sus >


10 iulie 2011

Vin insectele!

Să fi fost prin anul 1983, când lucram ca profesoară la o şcoală din Bicaz. Într-o zi de primăvară, un zvon otrăvit şi bizar a umplut oraşul. Se făcea că o sectă misterioasă poposise pe meleagurile bicăjene, ca să facă o treabă ce nu se mai pomenise până atunci: să fure copii! Deşi niciun copil nu dispăruse din oraş şi nici de la ţară, în decurs de câteva zile toată suflarea omenească intrase în groaza morţii. Elevii noştri se văicăreau prin clase:

- Vin insectele şi ne fură!

În pauze, stăteam cu toţii în curtea şcolii, păzindu-ne şcolarii. Poruncă de la director:

- Toate cadrele didactice să stea în pauză alături de copii!

Câţiva elevi mai curajoşi se încumetau să traverseze şoseaua, pentru a-şi cumpăra ceva de mâncare de la chioşcul de vizavi. Se întorceau cu napolitanele tremurându-le în mânuţe:

- Au trecut insectele pe şosea! Erau într-o maşină lată şi neagră! Aveau nişte bărbi mari!

Directorul, înnebunit de atâta responsabilitate, dădea imediat telefon la postul de Miliţie:

- Cine a trecut în sus pe şosea într-o maşină mare şi neagră?

De la Miliţie i se răspundea:

- Călugării de la schitul din Durău!

Altă pacoste pe capul bicăjenilor: călugării de la Durău voiau să le fure copiii!!!

Ei, nu vă spun ce s-au enervat organele de partid! Directorul a fost chemat la raport, de faţă cu primarul, şeful de post şi delegatul de la Judeţeana de partid. După vreo două ore, s-a întors la şcoală, cu o falcă-n cer şi una-n pământ, a anunţat adunarea la careu, iar când ne-a văzut pe toţi în curtea şcolii a început să urle:

- Cine a văzut vreo sectă prin oraş?

Am răspuns cu toţii printr-o tăcere mormântală.

- Cine a văzut vreun individ cu barbă, circulând prin oraş?

Răspund doi elevi:

- Erau patru într-o maşină neagră!

Directorul continuă:

- Aţi discutat cu vreunul dintre ei?

Copiii neagă. Directorul nu se dă bătut:

- S-a înecat vreun copil în lacul de lângă şcoală?

Copiii: - Nuuu!

Directorul, furios:

- Atunci de ce minţiţi cu toţii că vin insectele şi vă omoară?

Tăcere deplină şi un fior de groază pe feţele tuturor. Directorul dă sentinţa:

- Începând de mâine, dacă nu îmi aduceţi exemple concrete de copii furaţi sau omorâţi, vă exmatriculez pe toţi!

Ca prin minune, începând cu ziua următoare, nimeni nu s-a mai plâns că vin insectele şi fură copii!

Noi, cei mai în vârstă, care am trăit şi în vremuri "ante-democratice", ne amintim cât de ferm se făcea ordine în ţară. Ei, dar unii mai "dizidenţi" au vrut neapărat să fie dezordine! De atâta haos şi nesimţire ne plângem cu toţii, de vreo 21 de ani încoace, aşa că şi găinile plâng de mila noastră!

Mi-am amintit strania poveste cu "insectele" care veneau prin Bicaz să fure niscaiva puradei, asistând seară de seară la panica indusă în România de astăzi, panică bine întreţinută de OTV, ca să-i mai crească audienţa. Cine caută bine pe internet află că OTV-ul a ajuns pe locul 11 în clasamentul audienţelor. Degeaba se chinuie organele de Poliţie să liniştească populaţia! Le-a intrat multora în cap că li se fură copiii pentru organe! Cam târziu a ajuns şi în România povestea asta macabră! De câţiva ani încoace, chiar dispar mulţi copii prin alte ţări! Furaţi pentru organe sau sclavie, tot ticăloşie se cheamă!

< Sus >

3 iulie 2011

Poponizarea României

În primăvara anului 1996 făceam naveta de la Piatra Neamţ la Bucureşti, ca să mă înalţ spiritual, prin cursurile de la Universitatea Ecologică. Odată, mergând pe peronul Gării de Nord, străduindu-mă să ocolesc grămezile de golani trântiţi pe jos, un ţigănuş de vreo 7-8 anişori s-a hlizit la mine, arătându-mi dosul. Şi ce credeţi? Avea nădragii despicaţi, iar bucile şi gaura curului râdeau la soare şi la călătorii grăbiţi! I-am tras un cot lui bărbatu-meu, să vadă şi el comedia! Acum, după 15 ani, când Televiziunea Poporului îşi face bilanţul otevizării, elodizării, ciocoizării, politizării, poponizării României, nu mă mai mir de nimic. Dar, ca orice mamă din ţara aceasta, simt un gust amar pe limbă aflând de la televizor şi din presă cum indivizi care se dau drept mari oameni de afaceri, intelectuali cu ifose, directori pe ici, pe colo, îşi bagă mădularele în fundul unor nenorociţi de copii ai străzii, murdari, plini de râie şi păduchi, bolnavi de toate cele, poate chiar şi de SIDA! Ce-a ajuns ţara aceasta? Ne conduc viaţa nişte poponari care se bucură la curul copiilor?! Despre OTV, ce să mai vorbesc!? Televiziunea oricui!... Doru clarvăzătoru', puşcăriaş cu ştate vechi, a fost mare moderator, până l-a băgat la zdup pe Dan Diaconescu. Alt golan, Doru Poponaru', mare director otevist, infractor la curul ţigănuşilor de prin mahalale, a aruncat şi el OTV-ul în cea mai neagră gaură ruşinoasă, prăpastia ruşinii! Când deschid seara televizorul, mă întreb cu groază: ce porcării urmează să mai aflu???

< Sus >

17 iunie 2011

Biserica SRL

Au apărut pe internet biserici cu plata în conturi, pentru cei care nu prea au chef să intre la rugat prin lăcaşurile Domnului. Oricine trimite banul i se fac serviciile "de bine" online şi gata, fericirea! Numai lapte şi miere vor curge prin casele naivilor! Setea de făcături a multor români depăşeşte "competenţa" ţigăncilor analfabete. Orişicum, preoţii au facultăţi la bază şi, când strigă: "Maria, Elena, Georgeta, Vasile, Ion, Gheorghe!", milioane de purtători ai acestor prenume se vor trezi dintr-o dată bogaţi, sănătoşi, titraţi, adică iubiţi de Dumnezeu! Oare nişte canoane împotriva prostiei vor reuşi preoţii să născocească vreodată? Sau prostia este infinită, ca şi Universul? Doar vreun meteorit năzdrăvan să o mai stârpească!

< Sus >

15 februarie 2011

Cre(ş)tinism românesc

Priveam aseară, la "Naşul", prestaţia de înaltă ţinută a rapsodului popular SIMION POP, ajuns, ca prin minune, mare maestru şi vindecător în Sahaja Yoga. Totul părea să meargă perfect, până când o boarfă oribilă din public, cu privire şi rictus de schizoidă, l-a luat pe maestru peste picior, punând la îndoială "creştinismul dumnealui". Adică, vezi Doamne, ce să înveţe un "creştin" în India?!? Am ceva interesant să vă spun: în emisiunile televizate cu public, unde trebuie neapărat să iasă "bâlci românesc", fiindcă aşa vor realizatorii, se vorbeşte dinainte cu vreo babă sau un moşneag din public să îl sfideze pe invitat, punând la îndoială vorbele şi competenţa acestuia. Am trecut şi eu prin aşa ceva la Kanal D, în emisiunea celebrei "Bahmuţeanca", după ce s-a dat pe monitoare o parte din mesajul preluat de mine cu câteva minute înainte, prin discuţia cu spiritul lui Ion Dolănescu. S-a trezit o nebună să spună la microfon că ei, cei din public, nu cred că am vorbit cu Ion Dolănescu, fiindcă am spus doar ce ştiam eu despre el şi nimic altceva. Culmea este că spusesem nişte chestii pe care chiar nu le ştiam despre maestrul dispărut! Vedeţi, obsesia aceasta a unor realizatori TV că trebuie neapărat să împace capra cu varza şi prostul cu deşteptul a dus la ruină multe proiecte de scenarii care la început păreau a fi de mare succes. Moda a venit de la OTV, unde cei din studio făceau harcea-parcea serialul "Elodia". Urmarea a fost un eşec total, concretizat prin plecarea din OTV (cu coada între picioare!) a majorităţii miştocarilor care îşi băteau joc de oricine îndrăznea să spună că Elodia ar fi fost vie. Se ştie că şobolanii părăsesc primii corabia care se scufundă! Acum, căţeaua este moartă în coteţ! Audienţa OTV-ului a ajuns la limita inferioară. Nici chiar "crimele de la Cernavodă", trase de păr până la chelie, nu mai reuşesc să ridice nivelul de atenţie al telespectatorilor "din popor". Dan Diaconescu afirmase mai de mult într-o emisiune că "telespectatorii OTV-ului nu obişnuiesc să se spele pe dinţi"! Poftim, cultură!

Una dintre marile probleme psihice ale poporului nostru este instabilitatea mentală, dublată de o doză mare de ipocrizie. Se pare că românii din ţară nu înţeleg nimic din cicăleala oferită de ţările vestice, evoluate din toate punctele de vedere, inclusiv cel spiritual. Reprezentantul FMI în România, JEFFREY FRANKS, ne-a spus-o cam direct în memorabilul interviu acordat de curând la TVR1. Omul, un adevărat gentleman în vorbe şi ţinută, s-a exprimat în limbaj "macroeconomic", dar a făcut destule aluzii cu privire la incapacitatea românilor de a se ridica la nivelul popoarelor cu adevărat civilizate.

Într-un mod cât se poate de ipocrit, majoritatea românilor se arată mari admiratori ai poporului american. De fapt, ce aşteaptă românii de la americani? Multe: să-i primească în ţara lor pe salarii mari, să le dea FMI-ul bani cu nemiluita, să-i apere de năvălitori (ca pe vremea Imperiului Otoman), să le trimită filme de groază şi multe alte chestii de genul acesta. Dar câţi români privesc pe canalul Discovery la documentarele americane care dezvăluie întreaga istorie a omenirii, dar şi problematica vieţii contemporane? Televiziunile româneşti ce ştiu să facă? Mişto şi iar mişto, bătându-şi joc de politicieni, oameni de cultură, specialişti de mare valoare din toate domeniile de activitate. Nu mai spun ce circ iese pe micul ecran dacă un bioterapeut sau un adept al spiritismului se încumetă să explice că viaţa omului poate fi şi curată, înălţătoare, departe de noroiul corupţiei, al vulgarităţii şi al violenţei arătate în toate jurnalele TV româneşti. Acum înţelegeţi de ce America nu doreşte să-i primească pe români fără viză? Sau de ce Vestul Europei nu-i vrea pe români în spaţiul Schengen? Pur şi simplu, s-au săturat de primitivi!

< Sus >

20 ianuarie 2011

Proiectul HAARP

Despre acest proiect ştiinţific-militar-psihotronic puteţi găsi numeroase informaţii pe internet şi în diverse cărţi existente în librării. Ceea ce mă îngrijorează, ca şi pe alţii, în mod sigur, nu sunt neapărat experimentele sofisticate şi ultrasecrete din cadrul acestui proiect, ci consecinţele utilizării excesive a undelor electromagnetice, acestea având o influenţă nocivă asupra ecosistemului şi a oamenilor, în mod special. Cu toţii ne mirăm de ploile abundente care fac prăpăd în diverse zone geografice unde natura este, în general, potolită. Dar să plouă şi cu păsări moarte, este din cale afară de straniu şi înfricoşător! Despre aceste "ploi cu păsări" voi mai scrie, după ce voi avansa în descoperirea cauzelor multiple care le provoacă. Revenind la efectul nociv al undelor electromagnetice asupra organismului uman, încerc să fac legătura între folosirea lor abuzivă şi manifestările nevrotice ale unora dintre concetăţenii noştri. Anul acesta a început în România sub semnul accidentelor ce puteau fi evitate, al deceselor subite, al sinuciderilor, al crimelor care parcă şi-au făcut un program zilnic. Observăm cu durere că în ţara noastră a sosit moda aruncărilor de la balcon, a otrăvirilor "în sânul familiei", a sinuciderilor prin metode asociate (de parcă una singură nu ar fi fost de ajuns!).

Apropo, astă noapte am visat-o pe regretata Mădălina Manole! Imaginile erau în alb-negru (deşi visez de obicei în culori luminoase, cu toate că nu sunt nebună!), atmosfera părea tristă. Stăteam faţă în faţă cu Mădălina, fiecare aşezată pe câte un scaun. Ea mă privea drept în ochi şi mă asculta cu atenţie, fără să rostească niciun cuvânt. Eu îi explicam că viaţa omului este deosebit de preţioasă şi merită să fie trăită până la capăt. Îi mai spuneam că trebuie să fie optimistă, să nu se gândească la sinucidere, deoarece fiinţa ei ne este dragă tuturor. Pentru sfârşitul tragic al Mădălinei s-a dat vina pe orice: pe soţul grijuliu, pe soacra care o răsfăţa şi îi creştea odorul, pe bietul copilaş a cărui naştere cică ar fi traumatizat-o pe Mădălina, pe o ipotetică amantă a soţului, pe impresarii care nu o băgau destul în seamă etc etc. Dar a dat vina cineva pe atmosfera neprielnică în care trăiesc şi lucrează marii artişti români? Sau pe societatea noastră coruptă şi agresivă, care îi sufocă pe creatorii autentici şi promovează nulităţile, impostorii, falsele valori?

S-au găsit glasuri izolate care să strige că aşa nu se mai poate, că ne râd alte popoare, că ne scufundăm în mocirlă, cu tot cu graniţa noastră în formă de inel! Ce să mai spui în apărarea artei autentice, care le înalţă oamenilor sufletul spre Dumnezeu? Şi unde să o mai găseşti în ţara aceasta? Doar în teatre, în muzee, în filarmonici şi cam atât? Dacă deschidem televizorul şi navigăm pe canale, o păţim rău de tot. Ba un film cu crime, altul cu drogaţi, mai apar şi curve care ţipă că vor sex, iar emisiunile distractive sunt "mondene", adică pline de vulgarităţi şi personaje reprezentative pentru cea mai de jos zonă a societăţii noastre: mahalaua. Ne mai mirăm că oamenii capabili, cu mintea întreagă, care nu o duc prea rău cu banii şi cu viaţa se aruncă de la balcon? Unde s-au ascuns bunul simţ şi echilibrul firesc al poporului român? Au fugit odată cu "teroriştii" din '89? Şi, ca să nu ne fie viaţa prea liniştită, ne mai cad şi păsări moarte în cap! Prea multe semne că Dumnezeu şi natura nu mai suportă mizeria umană! Parcă ne-am afla într-un cuptor uriaş cu microunde, care ne prăjeşte creierele, iar noi nu pricepem nimic!

< Sus >

1 ianuarie 2011

La mulţi ani, România!

Avem o ţară frumoasă, dar săracă, în care populaţia se zbate între agonia lipsei de bani şi extazul rugăciunilor la chipuri cioplite. Cei mulţi şi nevoiaşi se înghesuie la moaşte, la icoanele smiorcăite, la magazinele second-hand, la pomana cui o vrea să le-o dea. România, ţara contrastelor, a democraţiei trase de păr, primită cadou cu un şut în fund pe 22 decembrie '89. România, ţara nefericită care şi-a început viaţa "de rai" cu un dublu asasinat politic. România, ţară mult respectată pe mapamond în timpul "dictaturii ceauşiste", poreclită astăzi "ţară de ţigani, borfaşi, proşti bătuţi cu cărămida-n cap"! Acest bilanţ dramatic ne întristează şi ne umileşte până în adâncul fiinţei noastre. Totuşi, încă un lucru grav nu se spune despre România: că este înţesată cu masoni, care, mereu dornici de putere, practică nestingheriţi magia neagră şi experimentează noi tehnici de manipulare psihică. În viziunea lor, poporul trebuie să tacă şi să rabde, iar cei "deştepţi şi puternici" să prospere. Acolo unde masonii taie şi spânzură s-au dus liniştea şi armonia! "Grădina Maicii Domnului" se transformă treptat într-un iad nesfârşit, în care spiritele luciferice întunecă minţile cele mai luminate.

În ultimele zile ale lui decembrie 2010, Dumnezeu s-a îndurat de noi, trimiţându-ne o rază de lumină pe un vârf de lance: cuvintele bătrânului monarh al României, Regele Mihai, care încă mai stă drept ca stejarul, în conacul său de la ţară. Ne-a dojenit în 30 decembrie cu vorbe cumpătate şi privire tristă, ca pe nişte copii prostuţi care şi-au făcut "treaba mare" în pantalonaşii pregătiţi pentru Revelion. Ne-a dat speranţe, în 31 decembrie, trezindu-ne la realitate, spunându-ne, în câteva fraze, ce avem de făcut spre binele nostru în anul ce tocmai ne bătea la uşă. Să trăieşti România, republică monarhică, în care Preşedintele s-a dat pe schiuri la munte în seara de Revelion, în timp ce Regele ne-a urat "La mulţi ani"!

< Sus >

4 septembrie 2010

Telefonul fără fir

De când Televiziunea poporului i-a mătrăşit pe ghicitorii prin telefon, amatorii de noutăţi gratuite au dat năvală pe site-urile clarvăzătorilor. Nu am scăpat nici eu de insistenţele unor persoane care mi se adresează la fel ca la OTV. Câteva exemple sunt edificatoare: Spuneţi-mi ceva despre viitor! Vreau să ştiu cum stau cu sănătatea! Ce mă aşteaptă anul acesta? Ce puteţi să-mi spuneţi despre mine, despre soarta mea, familia şi rudele mele? O să-mi cumpăr o casă în curând? O să-mi plătesc toate datoriile? O să mă împac cu prietenul meu?... Lista ar putea continua la nesfârşit.

Oameni buni, să fie clar pentru toată lumea: eu sunt o persoană cu activitate privată, vă răspund prin email, nu la telefonul OTV-ului şi desfăşor o muncă de cercetare, nu de ghicitoare. Cei care aveţi nevoie de ajutorul meu sunteţi rugaţi să îmi povestiţi despre necazurile voastre şi să îmi adresaţi întrebări concrete, serioase, nu aşa, ca la OTV! Vă mai rog să nu îmi solicitaţi mesaje spiritiste, consultaţii la domiciliu sau prin telefon. Vă mulţumesc.

< Sus >

2 septembrie 2010

Românii din America

Primesc din ce în ce mai multe scrisori de la românii care locuiesc în Statele Unite. Cu toţii se plâng de greul vieţii de acolo. Le este frică să se destăinuie, ca nu cumva să-i prindă şi să-i pedepsească. Mulţi ar reveni definitiv în ţara natală, dar fiind datori vânduţi la băncile americane, nu li se îngăduie repatrierea. Şi-au cumpărat maşini şi case în rate, îndatorându-se pe zeci de ani, crezând cu naivitate că o vor duce din ce în ce mai bine. Dar vremurile s-au schimbat în acest mileniu. Şomajul face ravagii peste ocean, mai rău ca la noi. Firmele se închid una după alta, băncile dau faliment, şomerii sunt disperaţi. Din ce să-şi mai plătească ratele??? O româncă de-a noastră stabilită pe teritoriul american m-a rugat, timp de câteva luni, să îi spun ziua şi ora când îi va muri mama. Biata bătrână, trecută de 80 de ani, se încăpăţânează să trăiască, în timp ce fiica ei, ajunsă, chipurile, doamnă de America, îi doreşte moartea ca să-i vândă mai repede casa şi grădina din Ardeal, pentru a-şi achita datoriile la băncile americane. Parcă s-a inversat roata: a sosit vremea ca noi, cei rămaşi aici, în România, să îi ajutăm cu bani şi cu sprijin sufletesc pe fraţii noştri de peste ocean! Am impresia că noi, europenii, suntem ceva mai echilibraţi în gândire şi comportament decât americanii. Ne dăm seama ceva mai bine decât ei că raiul pe Pământ nu se face cu ajutorul băncilor, nici cu vise deşarte, greu de transpus în realitate şi nici cu războaie de expasiune...

< Sus >

1 septembrie 2010

Cerşetori de lux

Primesc adeseori scrisori de la diverse personaje care se laudă că au bani, funcţii importante, firme şi se fâţâie de câteva ori pe an prin străinătate. Dumnealor îmi pretind să le dau probe de competenţă, adică să le trimit lucrări de analiză gratuite, promiţând că mă vor plăti "după aceea", când se vor convinge că merit nişte bani de la ei. În anii trecuţi, am făcut tot felul de experimente, cu scopul de a mă lămuri până unde poate să meargă nesimţirea omenească. Ei bine, niciunul dintre personajele menţionate mai sus nu a plătit nimic după primirea lucrării. Conform concluziilor mele, majoritatea "cerşetorilor de lux" îşi dau nume false în scrisorile lor. În cazul acesta, cum să mai plătească?! Se fac singuri de râsul curcilor! Am o primă remarcă: românii cerşesc mai mult decât ţiganii!

Ar mai fi un aspect delicat al acestei situaţii. Primesc şi iar primesc tot felul de emailuri solicitante de ajutor, ai căror autori nu au deloc răbdare să aştepte răspunsul meu. Îşi prezintă situaţii dramatice, cum că vor să se omoare, că nu mai suportă viaţa asta mizerabilă, care nu mai face nici doi bani. Mă imploră să le fac "ceva" să scape repede de toate necazurile! La un control de rutină, pe care îl aplic emailurilor "ciudate", ce credeţi că găsesc? Ţineţi-vă bine de scaune, să nu cădeţi pe podea! Unele dintre "ciudăţeniile " acestea sunt expediate de pe serverul Poliţiei Române! Să vezi şi să nu crezi, mare poznă! Şi uite-aşa, ne testează băieţii, poftind şi ei la niscaiva "vrăji", gratuite, bineînţeles, că doar vin pe internet! Măi, băieţi din Poliţie, vă cred că aveţi şi voi necazuri, că viaţa-i grea şi salariul mic, dar măcar un "mulţumesc" puteţi să îmi trimiteţi, că nu vă costă bani, ci doar puţin bun-simţ!

Na, că le-am dat şi lor un pic de educaţie, că o merită din plin!

< Sus >

23 iulie 2010

Mahalaua românească

Morţii României lasă în urma lor o grămadă de procese, de parcă succesiunea legală nu ar mai fi bună de nimic. Recentul circ pentru averea Mădălinei Manole seamănă ca tras la indigo cu mascarada ce a urmat după dispariţia Elodiei. Aceiaşi socri care vor totul, inclusiv copilul, acelaşi ginere împroşcat cu noroi, şantajat, acuzat de crimă. Ceva este putred în chestiile astea: de ce se profită de bunăvoinţa presei şi a televiziunilor pentru spălarea rufelor murdare între cele două clanuri? Abia s-au liniştit fraţii Dolănescu, încheind armistiţiul aşteptat de o ţară întreagă, când, iată, o nouă explozie de ură şi sete de avere ne întunecă toată vara. De Elodia puţin ne-a păsat, că era o tanti nimeni. Dar pentru Mădălina Manole ne doare foarte tare sufletul. S-a zbătut, săraca de ea, ca o albinuţă să-şi asigure confortul familial. Nu se mai gândeşte nimeni că sufletul ei trăieşte? Iar acolo unde a ajuns suferă îngrozitor văzând cum se comportă neamurile sărmanei dispărute. Sunt aruncaţi în luptă tot felul de vraci ocultişti, vrăjitori, de parcă oamenii aceia ar vrea şi ei câte o bucăţică din tot ce a avut Mădălina. Doar două vorbe mai am pentru acele "rude" însetate de avere: neamuri proaste!

< Sus >

22 iulie 2010

Criminali în pătrăţele

Încă o victimă supusă linşajului mediatic: soţul Mădălinei Manole! Parcă ne amintim cumva de năzdrăvanul caz "Elodia". Aceeaşi poveste cu soţul făcut criminal pe computerele unor "specialişti" care apasă pe taste şi ne arată pătrăţele colorate. Cine să-i contrazică în atâtea culori? Şi gata, scandalul se întinde ca râia, trecând graniţele ţării şi ale mapamondului! Murdărie aruncată în văzduh, care alături de multe alte fapte barbare, ni se întoarce ca un blestem, făcând prăpăd în jurul nostru. Oare oamenii vor înţelege vreodată că se pedepsesc singuri prin josnicia lor? Cât vor mai răbda Cerul şi Pământul ticăloşia unor indivizi? Nu sunt de ajuns cutremurele, tornadele, potoapele, seceta prelungită, molimele, sărăcia galopantă? Ne mai trebuie o scufundare în neant, ca să râdă extratereştrii cu mare poftă: se făcu iar o Atlantidă!

< Sus >

7 iulie 2010

Cine sunt eu?

De câteva luni încoace, săptămână de săptămână, în numeroasele scrisori pe care le primesc, o întrebare stupidă prezintă o frecvenţă îngrijorătoare: "CINE SUNT EU?" Diversitatea celor care mi-au adresat-o nu mă poate duce la concluzia că ar fi cu toţii porniţi spre glume sau chiar nu îşi dau seama de identitatea lor. Hai, glumă, glumă, dar unii nu glumesc deloc! Oare chiar încep românii să îşi piardă personalitatea şi simţul realităţii? Nu ar fi de mirare, dacă vom ţine seama de trepidaţiile politice şi sociale care distrug sufletul oamenilor, în mod sistematic, bine controlat şi dirijat de "interese superioare". La fel se întâmplă cu aproape toate popoarele lumii. Niciodată omenirea nu a dus lipsă de paranoici care s-au priceput să stăpânească şi să exploateze mase întregi de oameni neajutoraţi şi dezorientaţi. Degeaba ştiinţa şi tehnica progresează clipă de clipă! Degeaba creierul uman a ajuns la performanţe nebănuite cândva! Degeaba se explorează adâncul Pământului şi se zboară în Cosmos! Omenirea, în ansamblul ei, tot buimăcită a rămas, la fel ca la începuturile vieţii pe Terra. Fără îndoială că oricât ar fi de inteligent şi de evoluat comportamental, omul tot influenţabil şi manipulabil rămâne. Cum s-ar mai spune, omul moare de mâna lui!

Am un sfat pentru toţi cei care îmi adresează mult prea des naiva întrebare: CINE SUNT EU? Oameni buni sau răi, proşti sau deştepţi, sănătoşi sau bolnavi, bogaţi sau săraci, fericiţi sau nefericiţi, corupţi sau cinstiţi, urâţi sau frumoşi, păstraţi-vă această întrebare pentru uzul personal! Nu mi-o mai pasaţi mie, ca pe o minge de fotbal ruptă în bucăţi, fiindcă nu am de gând să v-o peticesc! Gândiţi-vă singuri la ceea ce sunteţi acum şi la ceea ce aţi fi vrut să ajungeţi! Faceţi bilanţul existenţei voastre şi luaţi măsuri de schimbare în viitor! Puneţi mâna pe Biblia Limbii Române care se numeşte DEX! Citiţi cu atenţie Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, ca să vă îmbogăţiţi limbajul şi cultura, atât de necesare evoluţiei fiinţei umane! Mai lăsaţi la o parte sloganurile religioase, care nu au cum să vă aducă fericirea şi prosperitatea! Uitaţi mincinoasa poruncă "Cere şi vei căpăta!" şi înlocuiţi-o cu sănătosul îndemn "Munceşte şi vei avea!"

Dragi români, regăsiţi-vă fiinţa naţională, hărnicia milenară, bunul simţ din totdeauna! Nu mai staţi cu fundul pe fotoliu, la televizor sau în cârciumă, visând că vă dă Dumnezeu de toate! Simţiţi cu toţii palma peste ochi primită de la Divinitate?! A sosit momentul să vă treziţi odată la realitate şi să faceţi ordine în jurul vostru!

< Sus >

1 iulie 2010

Un pont pentru OTV

Vă spun cu toată sinceritatea că Dan Diaconescu nu prea m-a băgat în seamă. Ce treabă să aibă dumnealui cu mine, dacă studioul său era suprasaturat cu "vedete" ca Doru-clarvăzătoru' sau Viorelu-moderatoru'? Am observat cu uimire că prezenta criză economică a început să provoace răsturnările de situaţii pe care le preziceam încă de acum 2 ani. Dar pe unde s-o fi ascuns Viorelu-moderatoru'-vindecătoru'? Mai venea el şi prin Braşov, anunţându-şi zilele de "lucru" pe geamul unei cârciumi vopsite în portocaliu. De când cârciuma a fost revopsită în bej, au dispărut şi afişele lui Viorel! Ei, dar Doru-clarvăzătoru'-ghicitoru', mai ambiţios, s-a vrut prezent tot timpul pe capul boss-ului Dan Diaconescu! Atâta l-a scărmănat în freză, până l-a băgat în puşcărie!

Acum să vedeţi care este pontul: Pe vremea trăznitului serial "Elodia", o nebună din Arad telefona aproape în fiecare seară la OTV, dându-se mare filozoafă. Tipa se recomanda "Doina". Într-o seară, Don Padiu s-a cam certat cu ea, nemaisuportându-i prostia şi impertinenţa. Dar ce legătură să fie între tuta aia şi Doru-clarvăzătoru'? Doar că sunt amândoi arădeni? Nici vorbă! Această "Doina" îmi intoxicase o mare parte din fostul club "Spiritus" cu pretenţiile ei de mare clarvăzătoare, lăudându-se că ar fi fost prietenă bună cu Doru-clarvăzătoru', de la care învăţase cîte ceva din meseria "ghicitului". Le dădea telefoane toată ziua prietenilor mei timişoreni, nelăsându-i să-şi vadă de treburi, iar seara îi agasa cu emailurile si apelurile pe messenger. Scorpia tot încerca să răspândească ideea că eu nu m-aş pricepe la nimic în paranormal şi că numai Doru din Arad, prietenul ei, ar fi un adevărat "maestru". S-a întâmplat că două seri la rând se făcuse mişto la OTV de un articol apărut într-o revistă bucureşteană, în care se prezentase foarte corect activitatea mea. Madam "Doina", ardea de nerăbdare să mai facă o poznă... S-a aflat în treabă, telefonând la OTV şi afirmând că eu aş fi fost "omul Poliţiei", plătită de "Poliţie" ca să-i iau apărarea "ucigaşului Cioacă"! Pentru cei interesaţi să cerceteze relaţia dintre această "Doina" din Arad şi puşcăriaşul Doru-clarvăzătoru', mai adaug câte ceva, dar nu vă spun chiar totul (sîc!). Tipa se tot lăuda membrilor clubului meu că este nevastă de poliţist şi mamă de militar!!! Fiindcă i-am scris cuiva despre tipă că este nebună, nenorocita m-a ameninţat că o să mă spună lui bărbatu-său, poliţaiul, ca să "mi-o arate" el mie! Credeţi că "mi-a arătat-o"? Nici vorbă! Cunosc numele de familie al acestei femei, plus vreo 3-4 adrese de email, pe care le foloseşte după cum îi vine pe chelie. Am şi ceva acte medicale de-ale dumneaei, de unde rezultă că nu ar fi prea sănătoasă... I se poate afla şi numărul de telefon. OTV-ule, vrei pontul ăsta? Ţi-ar face bine ca un Algocalmin!

< Sus >

29 iunie 2010

Unde este?

A sosit momentul să mai scriu câte ceva pentru "Gândul zilei", altfel unii vor crede că mi-a închis careva "pliscul". Am ceva de comentat în privinţa unor emailuri pe care le-am poreclit "scrisori-fantomă". Ele arată cam aşa: o poză a unui copil sau a unui adult, un prenume şi întrebarea "unde a dispărut?" sau "unde este?". Mai apar şi alte întrebări, tot cu economie de cuvinte ca şi acestea. Cum îşi închipuie expeditorii unor astfel de email-uri că le voi oferi informaţii despre persoanele din poze? Nici măcar nu au bunul simţ să îmi scrie cum se numesc, ce legătură au cu persoanele dispărute (sau nu!), care sunt datele personale ale acestora şi circumstanţele dispariţiei. Când internetul este plin de proxeneţi, răpitori de copii sau indivizi dornici de răzbunare pe anumite familii, eu ar trebui să fiu lipsită de creier ca să le fac jocul lor murdar! Le adresez un apel insistent acelor familii cărora le-au dispărut copii sau adulţi: anunţaţi Poliţia, fraţilor, nu mai cereţi ajutor pe internet sau la televiziuni, fiindcă le puteţi agrava situaţia celor aflaţi în dificultate! Aţi văzut ce s-a întâmplat cu bietul Vlăduţ Tudor, cu Roxana Jakab, Costi Velcev şi cu alţi copii răpiţi de sub nasul părinţilor sau al rudelor neatente. S-au făcut show-uri TV pe seama dispariţiei lor, iar victimele au fost ucise cu bestialitate şi aruncate pe unde s-a nimerit. Mai multă discreţie, oameni buni, şi lăsaţi autorităţile să îşi facă datoria!

< Sus >

4 iunie 2010

Cacealmaua internetului

Fără să mă laud, mă consider în general un om sufletist, generos, dornic de a face bine în jurul său. Totuşi, am o mare hibă: nu suport indivizii care joacă la cacealma! Păi, cum să trăieşti în ziua de astăzi fără să joci la cacealma?! Cine se vrea deştept şi descurcăreţ, păcăleşte pe oricine. Internetul reprezintă un univers al păcălelilor. Oricine se poate califica în păcăleli naive sau cacealmale de mari proporţii dacă ştie să umble la computer. Să vedem cum funcţionează cacealmaua în paranormalul de pe internet:

Unii se dau paranormali, îşi fac o reclamă turbată, încasează bani cu nemiluita în conturi, dar dacă îi scuturi un pic, nu curge nimic paranormal din capetele lor. Tot felul de puştani sau indivizi mai copţi trimit prin email pozele unor morţi, pretinzând că sunt vii. Unii glumesc cu fete dornice de "cunoştinţe", prezentându-le pozele altor persoane, iar dacă naiva merge la întâlnire, dă peste vreun proxenet sau peste "nimeni". Cu intenţia de a-i verifica pe clarvăzători, li se dau spre cercetare pozele unor oameni vii, cerându-li-se comunicări "cu morţii". Puzderie de emailuri cu adrese bizare, fără să prezinte numele reale, pretind informaţii de la căţeluşii, pisicile, iepuraşii, papagalii, şoriceii care, chipurile, ar fi plecat în lumea cealaltă. Câte o tanti disperată cere un mesaj de la spiritul câinelui său decedat; dacă primeşte mesajul, în loc de "mulţumesc" răspunde un dement cam aşa: "Nevastă-mea e nebună, iar câinele meu nu vorbea ca oamenii!". Unii, parşivi, dar proşti, plătesc pentru a denigra. Orice li s-ar răspunde, ei neagă toate informaţiile primite. Aceştia pot fi, de exemplu, reprezentanţi ai concurenţei în paranormal, slugile vrăjitoarelor, bolnavi psihici, drogaţi, unelte ale unor servicii secrete, ai masoneriei, ai preoţilor etc. Printre întrebările lor obişnuite se pot afla şi acestea: vreau să ghiceşti data naşterii mele, cum a chemat-o pe mama, când a murit bunicul, de ce boli am suferit în copilărie, unde şi-a ascuns bunica bijuteriile, cine mi-a zgâriat maşina astă-noapte, cine mi-a furat portofelul în supermarket, cine mi-a furat câinele din faţa cabanei, cum se simte căţeluşul meu pe care l-am îngropat ieri, unde mi-a fugit motanul, la ce mă gândesc în momentul acesta??? Alţii, dimpotrivă, insistă să primească informaţii gratuite, promiţând că vor plăti mai târziu. Dacă sunt refuzaţi, trec la insulte: că specialistul nu e specialist, că au tot dreptul să ceară o mostră de marfă, ca să vadă dacă e bună, că nu este omenesc să se ceară banii dinainte şi că un paranormal are datoria "morală" să ajute oamenii în mod dezinteresat. Veşnica poveste cu bucăţica de telemea care li se dă cadou pe vârful cuţitului în hala de brânzeturi! Unii confundă telemeaua cu paranormalul... Cea mai banală formă de cacealma este următoarea: "V-am pus banii în cont!" Dar banii nu vor să apară nici în ruptul capului! Trebuie să fie buimăcită rău o persoană care încearcă să păcălească în felul acesta...

< Sus >

1 iunie 2010

Grăbiţi în paranormal

Numeroase persoane, mai ales tineri, îmi scriu că vor să înveţe "paranormalul". Mă tot întreabă cum fac şi cum dreg că reuşesc să mă descurc destul de bine. Le răspund acum tuturor că soluţii miraculoase nu există. Chiar dacă trăim în secolul vitezei, când se rezolvă totul în mare grabă, individul nu poate fi făcut dintr-o dată "paranormal" decât dacă îl naşte vreo femeie într-o zi norocoasă. Cultivarea paranormalului înseamnă un mod de viaţă aparte şi multă muncă, de ani sau chiar zeci de ani. Paranormalul nu se învaţă ca fachirismul sau iluzionismul, fiind o manifestare total diferită de acestea. Elementul esenţial într-o posibilă evoluţie de natură extrasenzorială o reprezintă calităţile native ale individului. Oricât s-ar strădui cineva să îşi dezvolte intuiţia, telepatia şi clarviziunea, dacă mintea lui nu dă randament, omul se chinuieşte degeaba. Cunosc persoane care şi-au pus la urechi tot felul de dispozitive "optimizante", ajungând, în cele din urmă, să îngroaşe rândurile bolnavilor psihici.

Cei care, după o îndelungată acţiune de autoobservare, constată că ar putea obţine performanţe în domeniul paranormalului au nevoie, în primul rând, de iniţierea într-o practică spirituală: yoga, reiki, qigong, daoism, tehnica radiantă, radiestezie, meditaţie şi multe altele de felul acesta. Dar, ca în orice domeniu de activitate, şi aici se confirmă proverbul "Graba strică treaba". Creierul uman nu este un mecanism oarecare, ca, băgat în mare viteză, să scoată performanţele pe bandă rulantă. Aspirantul la condiţia de "paranormal" are nevoie de multă răbdare, tenacitate şi mai ales de curaj în strădania lui spre autoperfecţionare. Odată ajuns pe spinoasa cale a practicării paranormalului, mai are nevoie de ceva: să înţeleagă că factorul "timp" nu există în univers, el fiind născocit de mintea îngustă a oamenilor.

< Sus >

31 mai 2010

Vremuri grele

Începând cu Ziua Copilului, România va intra într-o nouă etapă de grele privaţiuni. De ce s-a ajuns până aici? Vorba românului: "Prinde orbul scoate-i ochii!"  În afară de îngustarea puterii de cumpărare şi multe alte necazuri, ar putea să renască un fenomen straniu, care făcea ravagii înainte de anul 2000: apariţia unor şarlatani dornici de îmbogăţire rapidă, pretinzându-se a fi paranormali de performanţă. Acum stau ascunşi, aşteptând să le vină vremea din nou. Rămâne la decizia autorităţilor dacă li se va acorda încă o dată dreptul la liberă practică prin tot felul de cabinete îmbâcsite cu fum de lumânări, cu ustensile de făcut vrăji şi, ce ar fi deosebit de periculos, folosirea unor "ierburi" destinate prostirii clienţilor. Poporul român nu este pregătit pentru a rezista asaltului unor astfel de impostori. Majoritatea populaţiei nu citeşte cărţi ezoterice şi nici nu urmează cursuri de iniţiere în practici spirituale. În schimb, mai tot românul se dă în vânt după "ghicit". Ca să ajungă la câte o ghicitoare celebră, mulţi fraieri s-au împrumutat de la bănci. Ghicitul s-a dus de mult, iar ei tot mai plătesc ratele. Neavizarea populaţiei asupra pericolului de a fi escrocată de către falşii paranormali provoacă multe victime.

O vină imensă o au şi preoţii care, cu vehemenţa lor binecunoscută, afirmă pe toate drumurile că "paranormalul se face cu necuratul". Astfel, dumnealor îi bagă în aceeaşi oală pe impostori cu paranormalii autentici, fără să ţină cont că, în felul acesta, încurajează escrocarea populaţiei de către indivizi angrenaţi în crima organizată. De ce aşa şi nu invers? Pentru că omul, orice vârstă ar avea, rămâne curios ca un copil. Dacă i se spune: "Nu te du acolo, că faci buba!", el chiar acolo se duce, ca să vadă cum arată "buba".

< Sus >

29 mai 2010

Ţara pe butuci

În ultimii doi ani, au tot dat de-a dura cu noi, paranormalii, prin presă şi mai ales la televiziuni. Orice am fi făcut, tot nu era bine. Dacă ghiceam ceva, unii ţipau că nu-i adevărat. Dacă zicea unul de viitor, imediat săreau alţii că e o "bazaconie", pardon, "elucubraţie" sau "speculaţie". Despre spiritismul meu, ce să mai spun?! Că râseră tot felul de imbecili până făcură herpes la gură! Categoric, naţia română se află tare departe de lumea spiritelor! Avem câteva excepţii, dar oamenii care înţeleg ce este lumea nevăzută sunt ridiculizaţi şi marginalizaţi de către mulţimea troglodiţilor. Aceasta este condusă cu mare succes de sfinţiile lor care încă ne mai aghezmuiesc cu minciuna că "Isus ni le face pe toate".

Mai avem un paradox pur românesc: dacă în alte ţări paranormalii sunt folosiţi la foc continuu pentru treburile naţiunii, la noi sunt ţinuţi deoparte, ca nu cumva să răscolească dumnealor pe unde pute corupţia mai tare, de ne mută nasurile din loc. La aşa ţară, aşa paranormal! Să fim sănătoşi, că prostia e mare cât casa! Mămăligă mare, dom'le! Atunci, la ce mai sunt bune grevele?

< Sus >

28 mai 2010

Să fim cuminţi!

Pe vremea lui Ceauşescu, adeseori ni se şoptea la ureche: "Să fim cuminţi, să nu spunem ce nu trebuie!" Oamenii Securităţii aveau grijă de liniştea populaţiei, ca nu cumva să explodeze mămăliga. Şi totuşi a explodat, opărindu-ne pe toţi, de nu ne-au trecut arsurile nici până în ziua de astăzi. De vreo lună încoace, iar se coace mămăliga în ceaun. Pe ici, pe colo, prin Braşov, câte un pensionar mai grijuliu şopteşte pe la colţuri: "Să nu facem gălăgie, ca să ne fie mai bine!" Acum, ca să o spun pe cea dreaptă, putem să tăcem sau să facem gălăgie pe săturate, că nu se mai uită nimeni în gura noastră. Singurul lucru care ne-ar putea salva de la prăbuşire ar fi să muncim cât ne ţin puterile. Dar cum să o scoatem la capăt cu munca dacă românii trag numai la salarii mari?! Se tot spune la televizor că Braşovul are mii de şomeri, dar stau anunţurile pe geamuri că se angajează vânzători şi nimeni nu muşcă la astfel de propuneri. S-a învăţat lumea să stea la birou, domneşte, iar comerţul a ajuns ca vai de lume. Înainte de '90 circula o vorbă: 2 cu sapa, 3 cu mapa! Acum avem 0,2 cu sapa şi 3 cu mapa! Stimaţi români, dacă nu vă apucaţi ca lumea de agricultură şi comerţ, o să ne ia naiba pe toţi de foame! Mai întrebaţi-i şi pe paranormalii autohtoni ce părere au despre situaţia din ţară, că veniră nişte tipe aiurite de peste hotare şi numai tâmpenii ne spuseră!

< Sus >

20 mai 2010

Tinerii o iau razna!

Atâta circ se face pe seama recentei crize economice, încât familiile românilor ajung la limita răbdării. Consecinţele nu sunt doar de natura financiară, ci şi comportamentală. Au ajuns să se ia de păr soţ cu soţie sau părinţi cu copii, din cauză că îi lasă nervii pe zi ce trece. Trăind în această atmosferă de coşmar, viitorul părându-li-se imposibil, mulţi tineri îşi caută diverse mijloace de autoliniştire. Unii apelează la alcool, alţii la fumat şi nu puţini se dedau năravului drogării.

Drogurile, pătrunse în România pe scară largă după acel ruşinos "Decembrie 1989", ne distrug tineretul de la o vârstă fragedă. În şcoli, în facultăţi, în cârciumi şi la numeroase colţuri de stradă, comerţul cu droguri se desfăşoară nestingherit. Unii se agită în căutarea traficanţilor, dar dacă un cetăţean oarecare îndrăzneşte să reclame un drogat, este privit cu suspiciune. Of, trăim într-o lume plină de ciudăţenii! De cum se înserează, iese pe străzi o faună gălbejită, gârbovită, folosind un limbaj ordinar, greu de înţeles pentru oamenii obişnuiţi. Circulă în găşti, acostează fetele singure şi le înjură cumplit dacă nu li se acordă nicio atenţie. Ce vor ajunge nenorociţii aceştia care fură de pe unde apucă, având mereu nevoie de pilule şi injecţii otrăvite? Nu vor mai fi niciodată oameni teferi la cap, zdraveni, apţi de muncă şi de a-şi întemeia o familie fericită. Viaţa lor este scurtă, amărâtă, plină de halucinaţii şi fapte reprobabile. Tineretul român era sănătos înainte de a ne trezi cu această "democraţie" din import. Acum, pericolul imbecilizării creşte în proporţie geometrică. Sute de tineri, evident toxicomani, m-au întrebat de-a lungul anilor acelaşi lucru: "Oare am calităţi paranormale?". Or fi având ei nişte viziuni de coşmar în timpul delirului provocat de droguri, dar această stare patologică numai paranormal nu înseamnă...

< Sus >

19 mai 2010

JOS, JOS, JOS!

Am auzit cuvântul acesta de nenumărate ori. Este banal, utilizat oriunde. Dar când răsună în stradă, din mii de piepturi, devine o armă greu de stăpânit. L-am auzit in noiembrie 1987, strigat de "revoluţionarii" braşoveni, în faţa Prefecturii: "Jos Ceauşescu!". În decembrie 1989, iar: "Jos Ceauşescu!". Şi l-au dat jos. Rezultatul s-a văzut. De-a lungul anilor, s-a mai strigat: "Jos Iliescu!", "Jos Constantinescu!". După 23 de ani, în acest 19 mai zbuciumat, Bucureştiul a fost copleşit de urletele sindicaliştilor: "Jos Băsescu!". Adică ne-am întors de unde am pornit?  Şi ce mai vor pensionarii Braşovului? În 1987 erau tineri şi revoltaţi împotriva lui Ceauşescu, întărâtaţi de emisiunile mincinoase de la "Europa Liberă". Toată suflarea braşoveană stătea seara cu urechea în tranzistor, ascultându-i pe farseurii "Europei Libere", care le vânturau proştilor de români povestea cu "raiul capitalist". Îi ascultau românaşii noştri cu gura căscată, zicând în mintea lor: "Măi să fie, vrem şi noi capitalism!". Şi îl făcură, nenorociţii, în decembrie 1989! Cu actori, regizori, ipocriţi din televiziune, diversionişti din ţară şi de peste hotare, gloanţe, avioane de jucărie, elicoptere fantomă, pac-pac în garnizoană la Târgovişte. Fraţilor, trecură 21 de ani de atunci! Cu ce v-aţi ales? Nu vă mai place gustul de anghinare al capitalismului? Aţi votat pe rând, ani şi ani, ca să fie bine? Iar acum, la ce mai vreţi să schimbaţi guvernul?

Astăzi, nişte gagici îl dansau pe "pinguinul Boc" drept în Piaţa Victoriei! Aţi ajuns de râsul râşilor, dragi sindicalişti! Dacă tot vreţi să schimbaţi ceva în ţara aceasta, atunci chemaţi-i înapoi pe românii din diasporă şi daţi-le voie să vă arate cum se munceşte în alte ţări!

< Sus >

11 mai 2010

Nu vezi că trăieşti?!

Personajul Francisco Magliano din serialul brazilian "Terra nostra", un bătrân bancher experimentat şi inteligent, s-a trezit într-o zi falimentar, fiind nevoit să îşi închidă preţioasa bancă, pe care o considera însăşi viaţa lui. Ajuns acasă, disperat, se culcă în pat spunându-i soţiei sale: "Sunt mort deja! Vreau să fac o baie ca să mă aşezi curat în sicriu!" Soţia lui, mirată a ripostat: "Francisco, nu vezi că trăieşti? Eşti viu!"

Tot cam aşa ceva se întâmplă şi cu noi, românii, în această primăvară zbuciumată. Unii ţipă de zor: "Suntem morţi, nu mai avem bani ca să trăim!" Ba vom trăi, domnilor, şi vom câştiga bani în continuare! Avem nevoie doar de multă răbdare, voinţă de fier şi mai ales de o poftă nebună de muncă! Urmăriţi serialul "Terra nostra", difuzat pe postul ACASA TV, sâmbăta şi duminica, începând cu ora 13:30! Veţi vedea cât de bine semăna Brazilia secolului 19 cu Europa de astăzi...

< Sus >

10 mai 2010

Roata vieţii se-nvârteşte!

România a intrat în "ajustări financiare"! Să sperăm că nu vor ieşi pe străzi buruienile "anarhiste" cu mare hărnicie la spart geamuri şi incendiat maşini, aşa cum s-a întâmplat prin alte ţări! Se miră bieţii români ce Apocalipsă a dat peste ei, ca să se întoarcă iar la sărăcia din anii '80! Un personaj feminin dintr-un serial TV a rostit o replică uimitoare prin simplitatea şi înţelepciunea ei: "Roata vieţii se învârteşte, iar oamenii ajung când sus, când jos"! Personajul cu pricina trăia la sfârşitul secolului 19, iar în ţara sa dădeau faliment fabricile şi băncile, una după alta. S-a întors roata şi în secolul 21, iar cuvântul "faliment" face ravagii în cugetele oamenilor.

M-am tot gândit, folosindu-mi calităţile de clarvăzător, cam ce s-ar putea face pentru revigorarea economiei şi a societăţii româneşti. Scenariul meu, perfect posibil, ar necesita doar un plus de curaj şi bunăvoinţă din partea populaţiei României. Dacă tot s-a renunţat parţial la marea industrie autohtonă, locul acesteia ar trebui să fie ocupat de micii meşteşugari, mica industrie manufacturieră, activitatea turistică şi agricultura. De aşa ceva ar avea nevoie o ţară mică şi modestă ca România. Să nu uităm situaţia "normală" a ţării noastre din perioada interbelică, economia de atunci bazându-se pe micii producători şi comercianţi.

În următoarea perioadă de timp, întreprinzătorii privaţi ar face bine să îşi redeschidă firmele şi să muncească de dragul muncii, nu pentru a-şi asigura averi fabuloase, cum au făcut-o până acum. Mai multă modestie le este absolut necesară tuturor oamenilor de afaceri români. La ce bun să deţină un singur om sute de apartamente, zeci de terenuri şi automobile, numeroase vile, câteva amante de lux şi multe alte chestii de genul acesta? Paranoia acumulării averii le-a denaturat mintea multor afacerişti inteligenţi şi capabili. Chiar nu le-a spus nimeni până acum acestor oameni naivi că, în coşciug, se vor afla doar cu hainele de mort pe ei?! Iar averile fabuloase vor reprezenta motive de discordie între urmaşii lor?! Refacerea spirituală, pe care mulţi o aşteaptă, trebuie să înceapă în mintea oamenilor bogaţi. Orice individ sănătos mental poate să înţeleagă că o concentrare a capitalului în mâinile unor grupuri de persoane lacome de bani duce în mod inevitabil la sărăcirea extremă a majorităţii populaţiei din jurul lor.

Mulţi oameni de afaceri mi s-au plâns că firmele lor nu mai sunt rentabile şi se pregătesc să le închidă. Unii vor să plece la muncă peste hotare, alţii s-au dus deja. Dacă tot sunt pregătiţi sufleteşte pentru o viaţă de chin în alte ţări, de ce să nu se lupte cu greutăţile în această ţară, aşteptând cu optimism vremuri mai înfloritoare?

Poporul român se află în pericolul de a-şi pierde fiinţa naţională, tradiţiile, chiar frumuseţea limbii. Ofensiva "americanizării", a obiceiurilor altor popoare impuse românilor doar ca să fie la modă, a cuvintelor de import, nepotrivite cu graiul nostru strămoşesc, a condus spre dezechilibrarea mentalului multor cetăţeni ai ţării noastre. Avem mare nevoie să ne revenim din visare şi să facem eforturi disperate pentru a ne salva teritoriul şi naţia de la o degradare periculoasă, ce ne-ar putea arunca pe toţi în anarhie...

< Sus >

9 mai 2010

Dreptul la incultură

România se clatină ca o barcă pe furtună. Seamănă şi cu vulcanul din Islanda! Oare după 1 iunie se va alege smoala şi cenuşa de noi toţi? Partea cea mai tristă a lucrurilor este minciuna în care trăim de 20 de ani. Tot felul de escroci ne-au vânturat pe sub nas promisiunea că în condiţii de "democraţie" tot poporul o va duce minunat, sub oblăduirea "protectorilor" americani. S-a întâmplat exact pe dos: americanii au ajuns cu fundul de pământ, iar acum strâmbă din nas când aud de români. Tot aşa fac şi "marile puteri" europene. Ce nu le-o fi convenind la noi? Avem prea puţini golani în ţară, sunem prea domoli, nu avem atentate teroriste, nu prea se aud împuşcături prin baruri, aşa cum se întâmplă de jur-împrejurul nostru, ba chiar şi mai departe?!

Eu cred că marele "sabotaj" vine chiar din interiorul ţării noastre. Românii suferă de două boli cronice: invidia şi năravul bârfitului. Peste tot în lume pe unde ajung, românii se bârfesc de mama focului. La fel se întâmplă şi aici, în ţară. Venind vorba despre paranormal, nu sunt excepţii nici în acest domeniu. Apar pe la televiziuni tot felul de personaje "psihotronice" care se laudă că ştiu tot ce mişcă în ţara aceasta. Îşi arată jucăriile electronice bune de prăjit creierele adversarilor şi îi bârfesc de zor pe paranormalii capabili să lucreze cu mintea lor, ajutând oamenii la nevoie. Asistăm la o ofensivă a întunericului menită să anihileze lumina albă răspândită în jurul lor de practicienii paranormalului a căror viaţă este dedicată binelui omenirii. Anul trecut, la un post de televiziune, i-am spus unui moşneag mason, deosebit de obraznic: "Scrieţi şi dumneavoastră o carte în care să vă prezentaţi ideile, nu-i mai criticaţi atâta pe oamenii care muncesc!" Ce credeţi că mi-a răspuns nemernicul? "Eu nu îmi dau ştiinţa pe tarabă şi nici nestematele la porci!" Măi să fie, vasăzică toate cărţile puse în vânzare pe întregul mapamond oferă ştiinţă "pe tarabă" şi "nestemate la porci"?! Adică toţi iubitorii de carte, care citesc cu plăcere pentru a-şi înnobila fiinţa, sunt nişte "porci"?! Vedeţi, la fel ca nenorocitul acesta de moşneag mason, vândut ţigăncilor practicante de magie neagră, mai sunt destui în ţara aceasta. Ce să ne mai mirăm că populaţia României este "îndopată" non-stop cu emisiuni televizate diversioniste, care le inoculează telespectatorilor idei nocive cum ar fi acestea:

    Vine cutremurul cel mare, vor muri mii de oameni!

    În orice moment de putem trezi măcelăriţi dacă pică pe noi un meteorit de 1 kg!

    Vin pandemiile de gripă: aviară, porcină, bovină, reptiliană, drăcească etc etc!

    Ne sfărâmă criza, ne ia benghea, ne omoară dracii!

    Vine foamea cea mare!

Şi tot aşa, lună de lună, de-i piere omului cheful de viaţă. Ne mai mirăm că bolile psihice fac ravagii şi mai ales la tineret? iar ofensiva împotriva clarvăzătorilor, spiritiştilor, terapeuţilor cu energie nu mai cunoaşte limite, nici măcar pe cea a bunului simţ?! Suntem ridiculizaţi, urmăriţi, ni se întind tot felul de curse pentru a se demonstra că am fi "şarlatani". Bilanţul este sumbru: în România de astăzi, inteligenţa adevărată este sufocată, anihilată, alungată peste hotare. Cine se mai încumetă să rămână în această ţară are multe de îndurat: calomnii, invidie, duşmănie, hăituială ordinară. Atunci, care este dreptul fundamental al românilor de astăzi? Vă spun eu: este dreptul la mizerie, foamete şi incultură!

< Sus >

8 mai 2010

Pe cine am omorât?

Iată o întrebare destul de frecventă în scrisorile pe care le-am primit de-a lungul anilor. În aparenţă, este absurdă cu totul, dar ştind că omul respectiv vrea să i se afle karma, lucrurile se complică. Bietul om, dornic de evoluţie spirituală, a găsit informaţie din abundenţă în site-urile unor indivizi care se dau mari astrologi pe internet. Contra uni taxe de 100 lei, primeşti 20 de pagini pline cu tâmpenii. Un exemplu de tâmpenie: se zice că dacă ai omorât un om în secolul 16, în această viaţă vei avea numai necazuri şi nimic nu vei realiza pe placul tău. O astfel de "săgeată otrăvită" înfiptă în mintea unei persoane care stă cam rău cu nervii îi poate instala o depresie sau chiar o boală psihică mult mai gravă. Exemplele de genul celui de mai sus pot continua la nesfârşit. Vorba românului: "Câte bordeie, atâtea obiceie". La necaz, mulţi se întreabă: "Pe cine am omorât, de îmi merge atât de rău?" Bineînţeles că nu ai omorât pe nimeni, nici în această viaţă şi nici în alte vieţi! Dacă au existat ucigaşi în trecutul tău spiritual, aceia au fost alţi oameni, nu cei de acum! Vedeţi, lucrul acesta nu îl înţeleg astrologii sau nu vor să îl înţeleagă: că omul de astăzi nu a trăit şi în alte perioade istorice...

< Sus >

7 mai 2010

Mi-au furat albumul!

O duduie cam năstruşnică, locuind la o rudă de-a ei, mă plictiseşte de aproape un an cu "dispariţiile misterioase" ale unor obiecte din casă. Ba un album cu poze, ba un portofel, ba niscaiva bijuterii ieftine. Să fie de vină vreo fantomă? Nici vorbă! Dacă i-am zis că le-a furat gazda ei, atunci m-a contrazis. După vreo 3 luni, m-a anunţat că obiectele "furate" au fost găsite într-o debara din casa respectivă. Lipsea doar albumul cu poze. Am lăsat-o în pace, sperând că se va ivi şi acela, într-o bună zi. Duduia, nimic, îmi tot scrie întrebându-mă cine i-a furat albumul. Are şi un slogan: "Vreau adevărul!" "Adevărul" îmi stă în vârful pixului şi i-l voi dezvălui atunci când răbdarea mea va lua sfârşit. Până atunci, vi-l spun tuturor: amândouă sunt nişte cleptomane, şi ea, şi ruda ei care o găzduieşte. Fiindcă nu se pot suferi una pe cealaltă, se ceartă, îşi fac şicane, ascunzându-şi reciproc diverse obiecte "femeieşti". Mai au puţin şi se iau de păr. Distracţie plăcută!

< Sus >

5 mai 2010

Nu mai suport cuvântul "urgent"!

Eu aş scoate acest cuvânt din dicţionarul limbii române. Prea este folosit în mod abuziv, cu scopul stresării unui mare număr de oameni! Este sau nu cazul să ne grăbim, ni se pretinde să facem cutare sau cutare lucru "de URGENŢĂ". Nici eu nu scap de insistenţele unor persoane care, fără să ştie prea bine ce vor de la mine, îmi cer un răspuns "URGENT". Vă pot da câteva exemple, selecţionate din scrisorile pe care eu le apreciez ca fiind "cu risc de absurditate":

    "Ieri mi-am îngropat pisicuţa. Vă rog să îmi spuneţi cum se simte spiritul ei. Aştept un răspuns URGENT!"

    "Astă noapte l-am visat pe tataia că îmi spunea ceva, dar nu ştiu ce. Scrieţi-mi de URGENŢĂ ce vroia tataia de la mine!"

    "Sora mea are nevoie de bani. Vreau să îmi spuneţi URGENT dacă e bine sau nu să mă împrumut de la bancă!"

    "Am pozat o sferă luminoasă. Ce reprezintă ea? E de bine sau de rău? Aştept răspuns URGENT!"

    "URGENT! Vreau să învăţ spiritismul!"

Şi tot aşa, URGENT şi iar URGENT, ca la ghicitoarele automate de pe diverse site-uri, unde i se "rezolvă" fiecăruia toate necazurile cât mai URGENT! De atâta ghicit "URGENT", au ajuns românii noştri musafiri în ţara lor. Vin alte naţii să îşi facă interesele în România, sub nasul românilor îmbibaţi cu precepte astrologice, numerologice, vrăjitoreşti, violete...

< Sus >

4 mai 2010

Lipsa de cultură

Omul contemporan citeşte prea puţin, lăsându-se în grija audiovizualului. Cel puţin aşa se întâmplă în România. Emisiunile TV de calitate îndoielnică fac ravagii în mintea şi în comportamentul celor care le savurează. Filmele înţesate de violenţă alterează firea paşnică a românilor. Unde mai sunt romanele de altădată? Zac în librării, în biblioteci, trecute la "marfă depăşită". Prea puţini cunosc faptul că lectura romanelor, a cărţilor istorice sau de călătorii stimulează imaginaţia, intuiţia şi clarviziunea cititorilor. Dar mai ales le oferă cultură.

Mulţi posesori de computere citesc pe internet. Însă tot mai mulţi pierd vremea pălăvrăgind pe messenger cu fiştecine, aşa, ca să fie "socializare". Sute şi mii de ore pierdute cu vorbe fără rost, în doi peri, abundând în minciuni şi lăudăroşenii, doar ca să se dea mari unii faţă de alţii. Duduile vor să se mărite, dar câte dintre ele îşi găsesc "omul vieţii" pe internet?! Majoritatea ajung la câte o partidă de sex, reală sau virtuală, după care amicul "computerizat" le spune "pa şi pusi!". Decât să li se fi întâmplat aşa ceva, mai bine stăteau pe o bancă în parc şi citeau un roman de dragoste! Şi-ar fi păstrat demnitatea şi integritatea fizică. Am cunoscut femei ajunse la un dezechilibru psihic greu de remediat din cauza prea deselor "cunoştinţe" achiziţionate pe internet. Unele s-au deplasat în ţări străine, mânate de tentaţia banilor şi de mirajul averii. Chemate prin email, messenger sau telefon, s-au aventurat în necunoscut, visând la întâlnirea cu bărbatul ideal, prinţul cel bogat al Occidentului. Multe dintre aceste naive s-au întors acasă cu boli grave, decepţii cumplite sau nu s-au mai întors deloc, ajungând marfă ieftină de bordel prin cine ştie ce mahalale rău famate ale lumii. Iată unde poate duce lipsa unei culturi autentice, care să îi confere individului capacitatea mentală de a discerne binele de rău!

< Sus >

28 aprilie 2010

Banii nu vin de la sine!

Mi-am "ars" şi eu o parte din karmă lucrând gratuit ani de zile pentru numeroşi oameni necăjiţi. Când văd o fiinţă rămasă fără venituri, bolnavă, cu o mie de necazuri pe cap, nu mă lasă inima să nu îi dau măcar câteva sfaturi drept ajutor, ca să poată ieşi mai uşor la liman. Dar, an de an, mi s-a întâmplat un lucru straniu: cu cât ajutam mai mult cetăţenii în mod dezinteresat, din omenie şi generozitate, cu atât se înmulţeau denigrările, injuriile şi ameninţările cum că o "escroacă", aşa cum aş fi eu, trebuie neapărat să ajungă în puşcărie! Am reflectat multă vreme la acest fenomen "ciudat" şi fără îndoială, simptomatic pentru societatea noastră contemporană. Pe de altă parte, unii se scandalizau la vederea ofertei mele de colaborare cu cei dornici să achite taxa de consultaţie. Mi s-a reproşat de zeci de ori acelaşi lucru: "De ce luaţi bani pe spiritualitate?" Mi s-au dat şi sfaturi ipocrite: "Lucraţi gratuit, iar banii vor veni de la sine!" Ei, dar veni vremea să vă spun un mare adevăr: banii nu vin de la sine, ci pe muncă, pe eforturi personale, cu trudă şi cu dăruire sufletească! Or fi ele şi excepţii, pe ici pe colo, când banii le pică unora ca din cer, dar nu este cazul meu. Muncesc de 40 de ani, fără întrerupere, şi nu pot afirma că mi-a dat cineva bani pe degeaba, adică fără ca eu să fi muncit pentru ei. Aşa că gurile rele, clevetitoare, să mă mai lase în pace cu treburile mele, chiar dacă unii fac alergie la spiritualitatea autentică şi la paranormalul de bună calitate!

Despre stadiul în care a ajuns paranormalul românesc scriu de multă vreme, iar o sinteză a ideilor mele o puteţi găsi în prima mea carte, pe care vă invit să o citiţi cu atenţie.

Şi, cum vă spuneam mai sus, banii nu prea vin de la sine. Cine aşteaptă mereu să primească daruri se învaţă cu năravul căpătatului, diminuându-şi astfel personalitatea şi spiritul de independenţă. O vorbă înţeleaptă rămasă din străbuni ne spune că "trebuie mai întâi să dai pentru ca mai târziu să primeşti". Nu este chiar o regulă generală, fiindcă omenirea a cunoscut dintotdeauna şi sentimentul de generozitate. Există numeroase faţete ale situaţiei prezentate de mine în acest comentariu. Sunt de acord să îi ajutăm într-un mod dezinteresat pe cei aflaţi în dificultate, dar nu sunt de acord cu persoanele care au de unde să plătească pentru serviciile solicitate, dar refuză din egoism acest gest onorabil. Eu, dacă nu am bani să plătesc, nu solicit ajutorul cuiva, pentru că întotdeauna cerşetoria mi s-a părut umilitoare. Vă pot da un alt exemplu. O duduie tânără şi elegantă în poza pe care mi-a trimis-o a afirmat că are ceva necazuri cu iubitul din America şi se pregăteşte să plece în Canada pentru a ajunge "mai aproape de el", intrarea în Statele Unite fiindu-i refuzată. Mi-a solicitat o colaborare, oferindu-se să plătească taxa. I-am trimis tarifele mele diferenţiate, în funcţie de buzunarul fiecărui client. Femeia şi-a ales forma de abonament cu plata în rate, urmând să achite câte 50 de lei pe lună. Am fost de acord cu opţiunea ei, după care mi-am văzut de treburile mele. După o săptămână, mi-a trimis o scrisoare plină de reproşuri, cum ar fi acesta: "Sunt o femeie necăjită, am un copil de crescut, iar dumneavoastră îmi cereţi bani?" I-am răspuns scurt că o femeie "necăjită" nu are bani să se întâlnească în Canada cu iubitul ei "american". Vedeţi, aşa gândesc unii oameni atunci când vine vorba de serviciile paranormalilor cu ştiinţă de carte, în timp ce alţii le umflă cu valută pe "vrăjitoarele" analfabete, ca să-şi mai construiască oacheşele vreo două-trei palate, că nu au destule! Ce să facem, asta-i România, iar noi trăim în ea! Să fim sănătoşi!

< Sus >

24 aprilie 2010

Rugă zadarnică

Un biet băiat din diasporă mi-a scris anul acesta de cel puţin 30 de ori acelaşi lucru: "Vreau să ajung un vestit specialist IT, un mare om de afaceri ca Ion Ţiriac şi un domn cu nevastă faină ca Silviu Prigoană! Spuneţi-mi când voi face o facultate de calculatoare, cum voi aduna o avere ca a lui Ţiriac şi când mă voi însura cu o ziaristă deşteaptă ca Adriana Bahmuţeanu?! Mă rog toată ziua la Dumnezeu să îmi dea şi mie norocul lui Ţiriac, Becali şi Prigoană. Dar nu vrea să mă asculte! Nu înţeleg de ce Dumnezeu îi ajută pe unii să ajungă bogaţi şi să îşi ia neveste frumoase şi deştepte, iar eu nu am niciun pic de noroc să ajung milionar! Aş vrea să învăţ hechereala pe computer, ca să câştig o grămadă de bani, dar nu vrea nimeni să-mi explice cum se face chestia asta!"

Iată un exemplu de om fără intuiţie, dar cu idealuri înalte, care îi depăşesc cu mult abilitatea de a se descurca în viaţă! Ce facultate de calculatoare să urmeze, când abia a reuşit să termine un liceu agricol de la ţară, cu media generală 6?! Iar acum lucrează ca muncitor necalificat în ţara cizmei, privind cu ciudă la maşinile luxoase şi femeile superbe ale celor bogaţi...

< Sus >

23 aprilie 2010

JURĂMÂNT CĂTRE TATĂL MEU. Autor Nina Petre

Am început să scriu acest blog nu pentru că aş avea ceva timp de pierdut, ci pentru că nu mai am timp să răspund la toate scrisorile care îmi sosesc cu sutele în fiecare lună. Există persoane mai dificile care îmi scriu de 5 ori pe săptămână, neavând răbdare să primească răspunsul meu. Dacă scrisoarea mea întârzie, sunt întrebată cu insistenţă: "Aţi păţit ceva?" Iată o întrebare care mă pune serios pe gânduri.

De ce ar trebui neapărat să păţesc ceva?! Duc o viaţă echilibrată, normală, cu sănătatea stau mai bine decât multe alte femei de vârsta mea, respect legile Statului român, plătesc impozit la Fisc, nu mă bag în cercuri mafiote, nu particip la raliuri, iar la avioane mă uit ca la felul 5... Sau poate că ar trebui să mor de radiaţii, atacuri psihice, umbrele cu otravă, cafele cu izotopi etc etc?! Cine s-ar obosi să îşi pună mintea cu o persoană atât de neînsemnată ca mine?!

O singură dorinţă mai am pe lumea aceasta: să scriu multe cărţi, care să contribuie la educarea poporului meu. Este prea mult sau prea puţin? Tatăl meu, Neculai bucureşteanul - Dumnezeu să îl ierte! - scria piese de teatru în versuri pentru copii. Au venit comuniştii la putere, i-au luat tipografia şi una dintre case, băgându-l la puşcărie fiindcă fusese "burghez". Nu a mai apucat, săracul, să scrie şi romane! Tată, de acolo de unde eşti acum, ascultă-mi jurământul: Voi scrie tot ceea ce tu nu ai apucat să mai scrii în viaţa ta nenorocită!

< Sus >

22 aprilie 2010

Încă mai apare câte un rătăcit la minte care îmi trimite citate din Biblie. Măi băieţi, voi nu aveţi altceva mai important de făcut decât să tot scotociţi Biblia? Mai bine puneţi umărul la treabă, învăţaţi carte, construiţi-vă o carieră solidă, străduiţi-vă să ridicaţi această ţară din mlaştina în care se zbate! De Biblie vă arde vouă acum? Lăsaţi-o, săraca, în grija preoţilor, să-şi facă datoria cum se cuvine cu ajutorul ei!

Constatăm cu durere că, în ultimii 20 de ani, obsesia religioasă domină o mare parte a populaţiei României, în detrimentul dorinţei de a munci pentru a răzbate în viaţă prin eforturi personale. Românaşii prea "credincioşi" visează cu nasul în Biblie, aşteptând de la guvern să le dea bani şi fericire veşnică! Iar rezultatele sunt devastatoare pentru această ţară aflată în suferinţă, rămasă mult în urma celor din vecinătatea ei.

< Sus >

19 aprilie 2010

    Biblia a ajuns de râsul lumii: toţi parşivii o răstălmăcesc, după cum au interesul...

    Preoţii îl au tot timpul pe "necurat" în gură, dar şi în buzunare. Banul e "ochiul dracului", nu-i aşa?

    Oare când vor da şi preoţii chitanţe pentru toţi banii încasaţi la sfeştanii, pomelnice, sfinţirea de Ajun, de Sfântă Mărie, de Bobotează, de... şi iar de...?! Zău că avem nevoie de bani pentru mărirea pensiilor celor nevoiaşi!

    Medicii psihiatri sunt foarte severi în România: nu prea îi lasă pe nebuni să spună că văd fantome! Doar televiziunile se mai agită uneori...

    România este o ţară eminamente masonică. "Zidarii" foiesc peste tot, ascunzându-şi cu grijă secretele "meseriei". Au un obicei foarte periculos: dacă îi calci pe coadă, fie chiar şi neintenţionat, te înţeapă cu multă otravă, asemenea insectei numită "scorpion". Propun o schimbare de titulatură: masonul să nu mai fie numit "zidar", ci "Euscorpius carpathicus"...

    Poftim cultură: în România, bărbaţii paranormali sunt trimişi la coada vacii, iar femeile prea deştepte, la cratiţă!

< Sus >

17 aprilie 2010

Fabulă:   "MILOGII"

Doi paranormali începură să lucreze cu publicul. Unul dintre ei nu cerea nimănui bani pentru munca sa. Năvăliră oamenii cu sutele, făcându-i coadă la uşă. Toată lumea îl lăuda: "Omul ăsta face minuni, ne scapă de toate belelele, la fel ca Isus!" Celălalt paranormal îşi deschise un cabinet, fixând o taxă de consultaţie şi se porni pe plata impozitului la Fisc. După o vreme, îi ieşiră vorbe: "Uite, şarlatanul, ne seacă de bani pe degeaba! Nu-i nimic de ştiinţa lui!" 

Trecu un an... Primul paranormal, stors de vlagă, bolnav şi muritor de foame, se hotărî să ceară şi el o taxă de consultaţie. În câteva zile, toţi milogii îl părăsiră, bârfindu-l pe toate drumurile: "Uite, escrocul, vrea bani, s-a dat de partea Satanei!" Al doilea paranormal, ajuns bogat şi fericit, deveni mărinimos peste noapte, începând să-i trateze gratuit pe cei veniţi la uşa lui. Mulţimea milogilor dădu năvală, minunându-se: "Ce om cinstit şi curat la suflet! Oare ce-om fi căutat la escrocul celălalt?!"

MORALA: În botul calului de dar nu contează culoarea măselelor...

< Sus >

16 aprilie 2010

    În România sunt prea mulţi psihologi şi prea puţini parapsihologi.

    Dumnezeu este cel mai puternic paranormal: nimeni nu Îl vede, câţiva Îl aud, dar Îl simţim cu toţii.

    Dumnezeu nu este Moş Crăciun, ca să ne dea de toate pe degeaba.

    La auzul cuvântului "paranormal", preoţii se înfurie ca dulăii când văd pisica traversând acoperişul.

    Citiţi romane ca să vă dezvoltaţi clarviziunea!

    Preoţii Îl personalizează pe Dumnezeu, transformându-L într-un "tătuc" al tuturor, care taie şi spânzură după bunul plac.

    Atenţie: se face recensământul paranormalilor!

    Bârfa este cea mai răspândită formă de agresiune psihică.

    Poliţia Română nu are neapărată nevoie de ajutorul paranormalilor.

    Cum prevesteşte careva un cutremur în România, repede strănută pământul pe alte continente!

    Există paranormali nebuni şi paranormali perfect normali. Aceştia din urmă nu ajung la balamuc.

    Un paranormal care lucrează gratuit este considerat de toată lumea "omul lui Dumnezeu". Un paranormal care lucrează pe bani este luat, de către unii, drept şarlatan.

    Pensionarii aleargă după "minuni" gratuite sau la second-hand.

< Sus >