Un căţel fusese vândut şi revândut de câteva ori, din răutate, numai ca să nu
fie înapoiat stăpânului reclamant.< Înapoi la pagina "Educaţie prin paranormal"
Autor NINA PETRE
1 februarie 2011
Cesar şi câinii
Le recomand celor care nu cred că poate fi posibilă comunicarea telepatică între oameni şi animale să privească serialul "Cezar şi câinii", transmis pe canalul TV National Geographic. Dresorul de câini Cezar Milan le demonstrează tuturor celor care îi urmăresc dificila activitate cum poate fi înţeles şi influenţat telepatic un animal capricios, greu adaptabil la viaţa civilizată. Unii dintre conaţionalii noştri mai grei de cap, sau pur si simplu răuvoitori, nu vor să creadă în existenţa telepatiei, manifestată prin transmiterea gândurilor de la om la animal şi reciproc. Totuşi, ea există şi este, practic, inevitabilă. Astfel, animalul ghiceşte gândurile stăpânului său, iar stăpânul grijuliu şi iubitor îşi dă seama pe cale intuitivă de intenţiile şi nevoile animalului. Acest fenomen se produce în mod firesc şi în cazul animalelor sălbatice.
Îmi amintesc despre reacţia vulgară şi necontrolată a unor indivizi fără cultură şi bun simţ, care, ani la rândul, au făcut mare haz pe seama mesajelor preluate de mine de la spiritele unor animale vii sau moarte. Dacă, în multe ţări ale lumii, numeroşi mediumi desfăşoară o activitate obişnuită discutând telepatic cu animalele, aici, în "modesta" Românie, proştii şi needucaţii îşi bat joc de o astfel de ocupaţie nobilă. Primitivismul unor români strică reputaţia întregului popor, atât în ţara lor, cât şi peste hotare. Un bun prieten mi-a spus într-o zi că românii nu merită să le dau spiritism. În mare parte, consider că are dreptate.
< Sus >
6 mai 2010
Mi-a dispărut pisica!
Cu toate că în oferta mea de pe site nu scrie că mă ocup cu găsirea animalelor pierdute, nu trece o sătămână şi iar primesc câte un email disperat: "Mi-a dispărut pisica!" sau "Mi-au furat căţelul!". Sunt atât de insistenţi aceşti presupuşi stăpâni de animale, păgubiţi sau nu, încât mă întreb uneori dacă dumnealor sunt zdraveni la cap. Vor să le spun exact numele, prenumele, adresa, vecinii răpitorului, semnalmentele fizice, dar mai ales câte milioane le pretinde drept recompensă pentru "restituirea pradei". În anii trecuţi am comis imprudenţa de a-i lua în serios pe aceşti "păgubiţi", indicându-le făptaşul, ba chiar şi zona în care fusese dus bietul animal. Consecinţele nu au întârziat să apară: păgubiţii au făcut reclamaţie la Poliţie, poliţiştii i-au luat în serios pe reclamanţi, anchetându-i pe suspecţi şi răscolind satele în căutarea "victimelor". Tot prin calităţile mele paranormale am reuşit să urmăresc fiecare "victimă" în timp ce era căutată cu multă seriozitate de către autorităţi. Ce am aflat a fost uluitor:
Un căţel fusese vândut şi revândut de câteva ori, din răutate, numai ca să nu
fie înapoiat stăpânului reclamant.
Un alt căţel a fost adăpostit la ţară de o familie mult mai cumsecade decât cea
de la care fusese furat.
O pisicuţă, scăpată din automobilul unor turişti români, în Germania, într-o
parcare, a fost luată în cabina unui TIR de un şofer milos şi dusă la familia
lui, ca obiect de joacă pentru copiii săi.
O doamnă disperată mi-a scris că i-a fost furat motanul. Cercetând cazul, am
aflat că bietul motan avea şi el nevoie de puţin sex şi fugise în căutare de
vreo pisicuţă dispusă la o partidă de amor.
Au fost şi cazuri dramatice când mulţi câini furaţi de ţigani din faţa unor
magazine au sfârşit călcaţi de maşini sau chiar ucişi de răpitori pentru că erau
prea agresivi.
Ce sfaturi le dau păgubiţilor cărora le-au dispărut animalele:
- Dacă nu au fost în stare să le protejeze aşa cum trebuie, să nu se mai lamenteze peste tot, chiar şi pe internet, făcându-se de râs şi punând în pericol viaţa bietelor animale dispărute.
- Să îşi asume vina de a nu fi avut destulă grijă de neajutoratele fiinţe şi să îşi aducă în gospodărie alte animale, făcând astfel fapte bune în faţa lui Dumnezeu.
Mai am ceva de adăugat: am văzut căţei tare drăgălaşi legaţi cu câte o sforicică la intrările unor magazine. Scheunau, săracii, neştiind unde le-au dispărut stăpânii. Zău că îmi venea odată să iau unul la mine acasă! Dar m-am gândit că stăpâna lui, disperată, mă va găsi ca din întâmplare pe internet şi mă va agasa de zeci de ori cu cererile ei de ajutor...
< Sus >