La această veste întreg colegiul s-a grăbit spre sala de adunare, unde au fost salutaţi, după datină, de către cei prezenţi, lucru ce a plăcut foarte mult fariseilor, dar câţiva dintre ei au observat pe dată că băiatul nu a schiţat nici cea mai mică încercare de salut.
          Tocmai de aceea un bătrân a venit la Mine şi M-a întrebat, cu multă modestie, de ce Mă arăt aşa de îndărătnic şi nu salut pe nimeni.
          Eu, însă i-am răspuns atunci scurt: Acest lucru se cuvine să-l faceţi voi între voi, sau cu alţii asemenea vouă, dar ce obligaţie are în această direcţie un băiat de doisprezece ani?! De altfel nu uitaţi că nimeni dintre voi nu M-a salutat pe Mine, şi atunci întreb cum aş putea Eu oare să întorc ceva, ce n-am primit niciodată?!
          Şi, de altfel, la noi în Galileea nici nu există acest obicei, iar pentru Mine nici atât! Căci voi vă lăsaţi tot timpul salutaţi şi cinstiţi peste măsură, pentru că lumea a făcut din voi nişte stăpâni. Dar şi Eu în felul Meu, sunt un stăpân deosebit, şi atunci vă întreb de ce pe Mine nu M-aţi salutat la fel de îndatoritor?!
          O, credeţi-Mă, Eu, care sunt un copil, ştiu prea bine pe cine trebuie să salut, dar aflaţi acum că vouă nu vă sunt dator nici un salut! Motivul adevărat - dacă vreţi să-l aflaţi - vi-l poate spune romanul Meu. Dar să nu uităm că astăzi suntem după Sabat, când, ca şi în ziua Sabatului, după regulile voastre, toate saluturile şi onorurile sunt strict interzise, deoarece ele ar necinsti Sabatul şi ar macula pe oameni pentru întreaga zi. De ce, dar, Îmi cereţi ceva, care în realitate contravine regulilor voastre?
          La aceste cuvinte templierii au tăcut, privindu-se unii pe alţii cu ochi mari, iar tânărul levit a spus: Onorată asistenţă, este imposibil să faci faţă acestui băiat extraordinar! Partea frumoasă a situaţiei este că el are răspuns la toate şi nu poate fi deloc combătut!
          Superiorul sinagogii s-a adresat atunci comisarului roman: Mărite judecător, de drept şi după merit! Acest băiat te-a indicat pe tine să ne vorbeşti despre unul dintre motivele pentru care nu ne-a salutat. Ai vrea să fii amabil, să ni-l spui şi nouă?
          Judecătorut a răspuns: De ce nu? Poate chiar mai mult! Dar mă îndoiesc că ceea ce veţi auzi vă va face plăcere.
          Toţi au strigat: Poţi să vorbeşti, căci astăzi suntem bine dispuşi şi putem suporta multe lucruri pe care altfel nu le-am suporta!
          Judecătorul a spus: Cum credeţi, şi dacă spuneţi că este aşa atunci ascultaţi! Acest băiat este chiar acel copil-minune din Nazaret, pe care ieri el doar se făcea că-l reprezintă! Cum vă place acum această poveste? Cine va îndrăzni să se atingă de el va avea de-a face cu mine!
          La auzul acestor cuvinte, membrii colegiului s-au speriat foarte tare, şi au început să tremure!
          După o tăcere îndelungată, Preotul Superior a spus: De ce nu ne-ai spus chiar ieri acest lucru? Dacă am fi ştiut asta de ieri, am fi vorbit, desigur, altfel cu Tine şi ţi-am fi dat cu totul alte răspunsuri, care, poate, ţi-ar fi plăcut mai mult decât cele de ieri!
          Eu am răspuns: O, sunt sigur de asta. Dar pentru că Eu nu doresc să fiu linguşit, ci vreau să aflu adevărul, M-am purtat aşa cum aţi văzut! Şi dacă aş mai fi şi astăzi cel care am fost ieri, din nou n-aş obţine de la voi nici un cuvânt adevărat, pentru că voi vă temeţi de roman şi atunci v-aţi sfătuit peste noapte să vă prefaceţi că acceptaţi cele povestite de mine despre existenţa lui Mesia, încercând astfel să Mă îmbunaţi şi, prin Mine, şi pe judecător, din cauza întâmplării cu Zaharia. Dar, pentru că acum Eu nu mai sunt apărătorul băiatului-minune, ci chiar băiatul-minune în persoană, vă simţiţi dezorientaţi de această întorsătură a lucrurilor, care vă zădărniceşte planul şi iată că staţi în faţa Mea plini de teamă şi spaimă, neştiind încotro s-o luaţi. Acum, spuneţi, cum vă place această poveste?
          Toţi stăteau ca împietriţi, iar Preotul Superior a spus cu o mină aparent prietenoasă: Ei, tu, băiat-minune, care pari să ştii răspunsul la toate, aş vrea să mai aflu acum de la tine, cui anume dintre noi i-a venit în minte un asemenea sfat?
          Eu am răspuns: Chiar cel căruia Eu i-am şoptit sfatul! Este cel mai tânăr dintre voi şi este născut de asemenea în Galileea: numele lui este Barnabe!
          Şi acest răspuns a fost ca un trăznet printre farisei, pe care i-a prins o mare teamă: căci mulţi aveau conştiinţa pătată şi se temeau că păcatele lor ascunse vor fi date la iveală în faţa romanului.
          Preotul Superior a şoptit atunci la urechea unui fariseu: Să-i dăm lui Simon banii înapoi şi să punem capăt discuţiei cu băiatul-minune care este susţinut de DUMNEZEU, şi care ne mai poate prilejui multe neplăceri! Sau să nu-l mai întrebăm nimic! Iar dacă el ne întreabă pe noi, să-i dăm un asemenea răspuns, ca nici dracul să nu-l priceapă! Nu, băiatul acesta nu poate fi mai deştept ca noi! Priveşte cu ce ne-am pricopsit! Ieri era unul şi astăzi este cu totul altul!
          La aceste cuvinte, un fariseu, care se credea foarte şiret, l-a tras deoparte pe Preotul Superior spunându-i: ştii ceva? Acestui travestit nu-i suntem datori cu nici un fel de discuţie sau cu vreun răspuns! Cel de astăzi nu mai este aceeaşi persoană cu cel pentru care s-a plătit ieri, pentru cel de astăzi n-a plătit nimeni, aşa că noi nu-i suntem datori cu nici o discuţie şi nici cu un răspuns! - Ce părere ai?
          Preotul Superior a spus: Prietene, numai DUMNEZEU putea să-ţi dea un asemenea gând! Când nevoia este stringentă, ajutorul venit de sus este cel mai potrivit. Aşa că acum putem declara sistarea conferinţei şi a concesiunii (permisiunii de a discuta), deoarece am aflat că băiatul de astăzi nu este acelaşi cu cel de ieri, pentru care s-a plătit!.
          După care salvatorul Templului a păşit înainte şi apoi a rostit cu un patos foarte oficial: Având întreaga împuternicire din partea conducerii Templului lui DUMNEZEU, declar sistate discuţiile, pe motiv că băiatul de astăzi nu este acelaşi cu cel pentru care s-a plătit ieri acea taxă mare, prin urmare, noi nu vom mai sta la discuţii cu acest băiat-minune pentru care nu s-a plătit nici o taxă.
          La aceste cuvinte judecătorul s-a ridicat în picioare şi a rostit plin de gravitate: şedinţa continuă, iar voi veţi rămâne în continuare la discuţii! Băiatul de astăzi este exact acelaşi pentru care s-a plătit o taxă atât de mare, numai personalitatea lui este, alta pentru voi, pentru că n-aţi bănuit acest lucru. Dar după legile noastre, această împrejurare fericită nu schimbă nimic din drepturile băiatului, aşa că sentinţa mea definitivă este: şedinţa continuă, fără nici o schimbare astăzi şi mâine, indiferent ce se va întâmpla! Că întrebaţi sau că răspundeţi nu contează! Dixi!