După ce cei doi au ajuns la locurile lor, au început discuţiile din ziua a treia. La semnul romanului, care s-a plecat adânc în faţa Mea, am început să vorbesc, adresându-Mă lui Joram: Iată, suntem adunaţi din nou în această sală de dezbateri azi, în a treia zi! Era voba să-Mi prezinţi pasajele din Isaia, care, după părerea ta, nu par a se referi la Mine sau la oricare alt Mesia în general!
          Joram a spus: Da, dragul meu, aşa ar trebui - însă eu am cam uitat cum sunau exact textele respective, şi m-aş jena foarte tare să încerc să le prezint acum în faţa ta, care ai o memorie ieşită din comun şi cunoşti întreaga Scriptură cuvânt cu cuvânt. Aşa că mai bine să renunţăm, iar eu zic: având în vedere tot ce am văzut şi am auzit de la tine, să te considerăm Mesia cel făgăduit şi deja sosit! Căci pentru ca să căutăm acum toate acele texte în Scriptură, ne-ar costa prea mult timp şi osteneală.
          Eu am spus: Nu, prietene, aşa nu merge! Acum voi vreţi să scăpaţi de Mine într-un mod onorabil, când, de fapt, vă este tot una dacă sunt sau nu Mesia, câtă vreme puteţi trăi liniştiţi şi puteti acumula grămezi de aur, arginţi şi tot felul de pietre preţioase! Problema se pune astfel: Sunt Eu acela sau aşteptaţi un altul?
          Dacă Eu sunt acela, înseamnă că împărăţia lui DUMNEZEU a venit deja la voi şi atunci trebuie să ştiţi din Scriptură ce aveţi de făcut, dacă sunteţi de bună credinţă! Dacă însă nu sunt, după părerea voastră sau dovedind cu texte din Profet - atunci puteţi persista în viciile voastre până când moartea le va pune capăt! - Dar, pentru că vouă căutarea textelor respective vă răpeşte prea mult timp, daţi-Mi Mie cartea şi Eu vă voi scuti de această osteneală!
          Preotul Superior a spus: Înseamnă că acum tu vei alege acele pasaje, care ţi se potrivesc ţie cel mai bine!
          Eu am spus: Atunci caută tu pe acelea, care mi se potrivesc prea puţin!
          Preotul Superior a spus: Asteaptă atunci! - Daţi-mi cartea!
          Luând cartea în mână, Preotul Superior a început să caute cu o mină importantă, dar mult timp n-a reuşit să găsească nimic. Până la urmă i s-a părut că a găsit ceva, căci se citea pe faţa lui un fel de satisfacţie, apoi a început să crească în el o înfumurare de Preot Superior, mai ceva ca la un curcan înfuriat. Cu un gest ostentativ de stăpân a pus cartea deschisă pe masă şi, arătând victorios cu degetul spre un text, a spus:
          (Preotul Superior:) Poftim, tinere Mesia din Galileea, vino şi citeşte, şi apoi să-mi spui dacă şi aceste rânduri ţi se potrivesc!
          Eu am spus: De ce Mă chemi să citesc din cartea ta?! Spiritul care se află în Mine cunoştea aceste date înainte ca Isaia să le noteze în carte! Şi tu ai ales tocmai ceea ce trebuie să întărească victoria Mea, nici Eu nu aş fi ales ceva mai bine!
          Preotul Superior s-a ridicat atunci mânios şi a vorbit cu un patos plin de furie: Ce tot spui? Ai avut tu cunoştinţă de acest text înainte de a-l fi scris profetul?! Te avertizez, copil din Galileea, să nu întreci măsura! Tu n-ai decât doisprezece ani şi pretinzi că ai cunoscut textul înaintea profetului?! Eşti nebun?!
          Când vorbeşti despre sufletul sau despre Spiritul tău - ceea ce pentru mine este de fapt unul şi acelaşi lucru - gândeşte-te că el nu poate fi mai vechi decât trupul tău, care, chiar după spusele lui Moise, trebuie mai întâi să existe, pentru ca sufletul să poată intra în el!
          Nu, spune oare Moise: DUMNEZEU l-a făcut pe om din lut, apoi a suflat asupra lui şi i-a dat şi suflet?! Nu reiese de aici clar, că mai întâi trebuie să existe trupul, în care trebuie apoi să se instaleze sufletul?!
          Ce şi unde poate fi sufletul, dacă nu există un trup?! - Aşa că gândeşte-te bine, băiete, care ţi-e locul!
          Eu am spus: Lăsând la o parte faptul că ai ajuns Preot Superior prin protecţie lumească şi nu printr-o chemare superioară, spirituală, şi făcând abstracţie de faptul că ne aflăm în sala de discuţii a Templului, îţi spun totuşi de-a dreptul în faţă, că în problemeie de spirit judecata ta este mult mai proastă decât aceea a unui orb care vorbeste despre culori!
          Când DUMNEZEU, după ce a terminat corpul lui Adam, a suflat asupra lui dându-i viaţă, sufletul se afla deja în DUMNEZEU şi nici nu putea să se afle în altă parte, pentru că DUMNEZEU este infinit şi în afara Lui nu mai există nimic!
          Şi pentru că DUMNEZEU este veşnic, ceea ce este cuprins în El nu poate fi momentan sau trecător sau incipient, căci acolo totul este veşnic ca şi El. El îşi manifestă gândurile şi ideiie sale măreţe şi veşnice prin fenomene vizibile, care dobândesc independenţă; şi când face acest lucru, aceasta înseamnă din partea Lui un act de creaţie, iar pentru părticica de gând Dumnezeiesc care este astfel eliberată (din DUMNEZEU) începe atunci perioada sau, mai bine zis, starea de autonomie care este acordată de DUMNEZEU pentru a-şi dobândi şi omul fiinţarea proprie, aparent în afara lui DUMNEZEU, dar, de fapt, chiar în El.
          Aşa stând lucrurile, cum puteam Eu să nu exist în Spirit şi în DUMNEZEU, înainte ca profetul să-şi scrie textele care au fost inspirate chiar de DUMNEZEU?!
          În plus, tu faci o mare greşeală, considerând că Spiritul şi sufletul sunt unul şi acelasi lucru! Sufletul la oameni este un produs spiritual rezultat din materie, deoarece în materie există un Spirit dispersat, dar Spiritul pur nu a fost niciodată dispersat, şi fiecare om posedă partea lui de Spirit (ATMAN - Sinele Etern Suprem - n.t.) care provine din Spiritui lui DUMNEZEU, care se îngrijeşte de tot, acţionează şi conduce totul, dar care în realitate se uneşte cu sufletul propriu-zis abia atunci când omul, din proprie voinţă, acceptă şi respectă ordinea stabilită de DUMNEZEU, devenind astfel pur din punct de vedere spiritual.
          Că această transformare nu s-a produs încă la tine ne-ai demonstrat acum, de vreme ce tu nici nu ai idee de propriul tău Spirit, fără de care n-ai putea trăi nici măcar o clipă!
          Eu însă îmi cunosc Spiritul Etern (ATMAN -n.t) şi sunt demult una cu el, de aceea eu pot dispune de tot ceea ce există, pentru că acest Spirit Nemuritor este cu adevărat Spiritul cel Veşnic şi Atotputernic al lui DUMNEZEU şi nici nu poate exista altul în veci, căci nimic nu poate exista în afara lui DUMNEZEU, nimic care să nu fie Spiritul lui DUMNEZEU. Reflectează tu şi toţi ceilalţi, şi apoi urmăriţi să pricepeţi şi abia după asta vom trece la textul care tu zici că nu Mi se potriveşte!
          Pe tine, însă, Preot Superior, te sfătuiesc să fii ceva mai temperat în ceea ce Mă priveşte, altfel s-ar putea să faci cunoştinţă într-un mod neplăcut cu puterea Spiritului Meu! Ai aflat deja ieri cam ce sunt în stare să fac - aşa că ştii ce te aşteaptă dacă depăşeşti limitele! Căci Eu am un drept, cumpărat cu bani grei şi acceptat de toată lumea, ca să vorbesc despre prezenţa lui DUMNEZEU. Este şi aşa destul de rău că cineva a trebuit să cumpere acest drept de la voi, care vă pretindeţi slujitorii lui DUMNEZEU, iar acum îl mai şi măsuraţi în ore; şi ar fi culmea acum să nu-Mi mai permiteţi să fac uz de acest drept!