Joram a spus: Dragul meu, ne pare sincer rău dacă te-am ofensat cumva, şi că vrei să ne părăseşti atât de repede! Ascultă-mă, copil drag şi divin! Căci vreau să-ţi spun câteva cuvinte, pe care sper să nu mi le iei în nume de rău, apoi aş dori să-ţi cer un sfat şi sper să te osteneşti să-mi răspunzi.
          Eu i-am spus: Vorbeşte, căci, deşi cunosc ceea ce vrei să-Mi spui, cât şi sfatul de care ai nevoie: totuşi trebuie să vorbeşti cu voce tare, ca să audă cei de faţă, care au mai multă nevoie decât noi să afle şi ei ceea ce vrei să spui.
          La aceste cuvinte Joram a venit mai aproape de Mine spunând:
          Nu mai am nici o îndoială că tu esti, incontestabil, cel Făgăduit, pe care îl aşteaptă toţi iudeii şi, odată cu ei, şi alte popoare, iar ceea ce mi-a deschis ochii a fost în primul rând faptul că tu cunoşti atât de bine rânduiala cea mai secretă a Templului din cele mai vechi timpuri!
          Căci şi eu ştiu că situaţia se prezintă precum ai spus, şi, din păcate, ea este aşa de multă vreme, acesta fiind şi motivul pentru care, o ţară atât de importantă ca Samaria s-a separat complet de noi şi nici cu Galileea nu stăm mai bine. De spirit nici cu mai poate fi vorba la noi. Puţinul prestigiu pe care îl mai are Templul, îl menţinem doar prin impunerea unei anumite politici.
          Eu am fost obligat să particip la ritualul negru al masonilor lui Solomon şi chiar când am sesizat răul, nu am putut întreprinde nimic, pentru că eram unul singur, iar la noi orice decizie se ia în marele consiliu, unde totul se hotărăşte prin majoritate de voturi. În situaţii ca acelea, pe care tu le-ai descoperit, eu am votat întotdeauna împotrivă, dar votul meu n-a servit la nimic.
          Eu îmi dau seama destul de limpede, că procedând în acest fel Templul nu se mai poate menţine mult timp, totuşi eu consider că este păcat, că această instituţie veche şi respectabilă se îndreaptă spre pieire, lucru ce ne apare şi mai clar, dacă observăm cum în imediata noastră apropiere esenienii şi caduceii încep să se facă tot mai remarcaţi.
          Aflându-ne în această situaţie am avea foarte multă nevoie de un sfat, anume ce s-ar mai putea face, pentru a menţine Templul pentru secolele următoare! Si cred, copil divin, că doar în Tine se găseşte acea înţelepciune care ar putea să ne furnizeze sfatul de care avem atâta nevoie.
          Şi acum, în încheiere, vreau să mai adaug încă ceva deosebit de curios despre Mesia care apare la profetul Isaia, pentru că tu trebuie să fii cel Făgăduit, lucru de care eu, după cum am mai spus, nu mă mai îndoiesc!
          Iată, aici, capitolul 53 - în care se arată că Mesia şi cu DUMNEZEU sunt una şi aceeaşi fiinţă! Aici se vorbeşte despre chipul său omenesc, şi despre faptul că mulţi se vor mânia pe el, pentru că înfăţişarea lui va fi mai urâtă decât a celorlalţi oameni şi că chipul lui va fi atât de altfel decât al celorlalţi (Isaia 52, 14).
          Iar mai departe se spune din nou: Dispreţuit va fi el şi va fi considerat cel din urmă dintre oameni, fiind chiar chinuit de dureri şi de boli. Şi el va fi atât de dispreţuit, încât ei îşi vor acoperi faţa înaintea lui şi de aceea îl vor desconsidera! (Isaia 53, 3).
          De aceea, când privesc înfăţişarea ta atât de sănătoasă, care în plus, are şi mult farmec, şi când văd cât eşti de apreciat, mă gândesc cât de puţin se potrivesc toate acestea cu vorbele profetului! Sau, nu reuşesc eu să înţeleg ce anume a vrut profetul să spună prin cuvintele sale?
          Eu am spus: Da, tocmai aceasta este dovada de netăgăduit, că Eu sunt cel Făgăduit! Căci cu Mine se vor întâmpla toate acestea, exact aşa cum se spune acolo. Iar în ceea ce priveşte chipul Meu, nu la el se referă acolo profetul, ci el se exprimă într-un mod figurat în ceea ce priveşte modul de gândire şi genul de credinţă deformată a oamenilor din ziua de azi, care vor trata modul Meu de a gândi şi credinţa Mea ca pe ceva respingător, plin de boli şi suferinţă.
          De aceea, Eu voi fi foarte dispreţuit atât de persoanele de vază, cât şi de bogătaşii acestei lumi, şi oamenii vor fugi din faţa Mea ca de un hoit pentru că aşa a fost lăsat de sus, Mă vor urmări ca pe un răufăcător, aşa cum încercaţi şi voi să faceţi. Căci, dacă nu M-aş afla înaintea voastră sub protecţie romană, şi aş fi venit dar ca un copil oarecare, şi dacă timpul, care Mi-a fost acordat rămânerii Mele pe pământ, ar fi expirat, atunci n-aş mai scăpa acum viu din mâinile voastre.
          Căci voi veţi rămâne mai departe aşa, cum vă prezentaţi acum, până vă va ajunge judecata cea mare, despre care a prorocit profetul Daniel când se afla în locul sfânt!
          Dar să ştiţi că ar putea fi şi altfel, dacă aţi recunoaşte sincer rătăcirea voastră, şi căindu-vă v-aţi întoarce cu adevărat către DUMNEZEU! Dar să ştiţi că va fi destul de greu cu voi, de aceea, sfatul pe care Mi-l cereţi şi pe care chiar vi l-am dat va rămâne fără rezultat! Căci voi ţineţi prea mult la poziţia voastră în societate şi la bogăţiile voastre lumeşti, care în final vă vor târî în faţa judecăţii lui DUMNEZEU!
          Nu Eu vă voi pedepsi pentru faptele voastre deşi aş putea oricând s-o fac, cu puterea pe care o am, ci voi singuri vă veţi îndrepta spre pieire, cu felul vostru păcătos de a trăi!
          Iar tu eşti de părere, că ar trebui să vă dau acum doar un mic indiciu - ca apoi voi să vă sfătuiţi, cum aţi putea să aduceţi toate acestea la cunoştinţa poporului cât mai pe neobservat! Da, desigur, veţi ţine sfat, cu care ocazie vă veţi aminti de banii voştri şi de prestigiul vostru şi veţi sfârşi prin a spune: Rămânem ceea ce suntem şi să mai aşteptăm să vedem dacă va sosi acea judecată peste noi: căci o asemenea instituţie, aşa de veche şi de solidă n-o să se lase măturată de un puştan din Galileea! - şi atunci sfatul Meu va fi respins cu majoritate de voturi, iar voi veţi rămâne mai departe precum sunteţi, poate chiar mai rău!
          Aruncaţi banii vostri cei mulţi şi arginţii vostri, aruncaţi pietrele voastre preţioase şi costisitoare şi grămezile de perle. Împărţiţi neîntârziat cu săracii ceea ce aveţi, iar o bună parte daţi-o împăratului, singurul care are dreptul de a strânge bogăţiile pământului, pe care el este dator să le folosească în vremurile de restrişte. Trăiţi doar din ceea ce v-a lăsat Moise, căiţi-vă pentru fărădelegile voastre şi ispăşiti-vă păcatele secrete care au fost făcute faţă de poporul vostru şi fiţi cinstiţi, drepţi şi sinceri în tot ceea ce faceţi şi spuneţi, perseveraţi în toate acestea şi nu mai fiţi închistaţi faţă de oamenii care sunt pătrunşi de Spiritul lui DUMNEZEU: procedând astfel judecata cea mare se va opri pentru voi pe drum, iar Templul va dăinui până la sfârşitul lumii!
          Căci trebuie să ştiţi că totdeauna DUMNEZEU nu vrea ca fiii săi să devină nişte maşini ale puterii sale, ci să fie copiii săi liberi, independenţi şi cu voinţă! El nu are nevoie în veci de jertfele şi de rugăciunile voastre, căci înainte de toate El (DUMNEZEU) vrea să-L recunoaşteţi plini de dragoste cu inimile voastre, să-L iubiţi mai presus de orice, iar pe aproapele vostru să-l iubiţi ca pe voi înşivă. Purtaţi-vă totdeauna cu ceilalţi aşa cum v-ar place ca ei să se poarte ei cu voi, şi acţionând mereu astfel veţi căpăta din nou graţia lui DUMNEZEU, şi atunci DUMNEZEU vă va iubi ca pe copilul lui preferat, şi vă va apăra întocmai aşa cum îi apără o leoaică pe puii ei şi se va îngriji de voi, întocmai aşa cum se îngrijeşte o cloşcă de puii ei!
          Puteţi voi face toate acestea? - O, da, bineînţeles că aţi putea face toate acestea dacă aţi avea voinţa necesară, dar nu trebuie să pierdeţi din vedere că tocmai aceasta vă lipseşte, şi v-a lipsit întotdeauna, aşa că, iată, am vorbit şi Eu, ca şi ceilalţi profeţi şi proroci dinaintea mea, pentru urechi care n-aud!