Capitolul 3
Întrebarea înțeleaptă a băiatului
- Iisus către învățați:
Cine este atunci Fecioara și cine este Fiul Ei?
Răspunsul corect al învățatului înțelept.
Mergi la capitolul urmator
În
acel moment toți au făcut ochii mari, uitându-se când la Mine, când unii la
alții, neștiind ce să-Mi răspundă.
După
un timp unul dintre ei a spus: "Atunci vorbește tu mai departe despre ceea
ce știi!"
Eu
am spus: "Ceea ce Eu știu, știu foarte precis; și să știți că nu vă întreb
ca să vă pun să-Mi explicați ceea ce Eu și așa știu, ci vă întreb numai ca voi
să-Mi arătați cine este fecioara însărcinată despre care vorbește profetul Isaia,
care va naște pe Fiul Atotputernicului DUMNEZEU! De ce ea îi va da numele Emanuel?
(DUMNEZEU este cu noi!) - De ce va mânca El lapte și miere, ca să respingă răul
și să aleagă numai binele? Voi, ca învățați, ar trebui totuși să știți ce a
înțeles profetul prin fecioara care rămâne însărcinată și care va naște pe Fiul
amintit!
Eu
sunt de părere că în acea poveste cu nașterea din Betleem se ascunde ceva mai
mult decât credeți voi, iar perechea aceea, cunoscutul tâmplar Iosif din Nazaret
și fecioara, devenită mai târziu soția lui, inclusiv pruncul născut la Betleem,
sunt încă în viață; căci, prin mijlocirea, cu adevărat înțeleaptă, a căpitanului
roman Cornelius, ei au scăpat de grozăvia dezlănțuită de bătrânul Irod, iar
acum ei trăiesc liniștiți la Nazaret, în Galileea.
Asemenea
lucruri știu foarte bine Eu, un băiat de doisprezece ani, și vouă, care le știți
pe toate, cum este cu putință să vă fie necunoscute? Mai ales că Iosif, care
este unul dintre cei mai capabili tâmplari, a primit în toți acești ani câte
ceva de lucru pentru Ierusalim, iar voi îl cunoașteți destul de bine atât pe
el, cât și pe femeia lui, care este din Ierusalim și a fost crescută la Templu
până la vârsta de paisprezece ani. Nu este ea o fiică a Anei și a lui Ioachim
care, conform consemnărilor din cronicile voastre, a venit pe lume într-un mod
ciudat? Ana era după cum se știe, la o vârstă destul de înaintată, iar sarcina
ei ar fi fost de neimaginat fără o minune Dumnezeiască!
Ei,
acești soți, împreună cu pruncul lor nou-născut, au trăit după fuga lor din
Betleem vreo trei ani în Egipt, anume în apropierea orășelului Ostrazine, în
limba veche egipteană Austrazhina, care echivalează în traducere cu lucru de
groază, deci cu o fortăreață în care și-au găsit moartea toți dușmariii din
epoca faraonilor. Mai târziu, dușmanii mai puternici ai vechiului Egipt au cucerit
acest loc de groază, ca și multe altele, de aceea, în zilele noastre, n-a mai
rămas din locul și lucrul de groază de odinioară nimic altceva decât vechiul
nume, degenerat, căruia romanii i-au dat, firește, un alt înțeles decât vechii
egipteni.
Asta
n-are nici o legătură, dar să știți că am vorbit despre aceste lucruri care
sunt cunoscute Mie, doar ca să vă numesc cât mai exact locul unde a stat timp
de trei ani familia despre care vorbim. Se pare că de acolo s-au întors acasă
la Nazaret, ca urmare a unei dispoziții secrete de ordin superior, iar acum
ei trăiesc cuvioși și foarte retrași, deși despre băiat, pe care și Eu am cinstea
să-L cunosc, se povestesc o mulțime de minuni. Căci iată, chiar elementele naturii
ascultă de El, iar cele mai sălbatice animale ale pădurilor și pustiurilor fug,
dacă El vrea aceasta, din fața privirii lui, mai speriate decât din fața a mii
de vânători. Căci, în această privință, El este de mii de ori mai tare decât
cel mai iscusit vânător! - Și cum este cu putință că despre toate acestea voi
chiar nu știți nimic?! Spuneți-Mi însă absolut sincer și corect, dacă, într-adevăr,
chiar n-ați auzit nimic despre toate acestea!"
Atunci
a spus un alt bătrân, care era animat de gânduri ceva mai bune: "Da, recunosc
că despre toate acestea am auzit deja câte ceva, ca și despre faptul că tâmplarul,
pe care-l cunoaștem destul de bine, și tânăra lui soție Maria, s-ar fi stabilit
la Nazaret. Dar că băiatul care face asemenea minuni ar fi același cu cel născut
acum doisprezece ani la Betleem, nu știm și chiar ne îndoim că ar fi același!
Și oare cum s-ar putea ști dacă acel băiat este chiar "Emanuel", despre
care vorbește profetul?"
Eu
am spus: "Dacă nu este El acela, de unde îi vine atunci toată puterea Sa
nemaipomenită pe care o are asupra tuturor forțelor naturii? Și atunci cine
este fecioara de care vorbește profetul și cine este Emanuel?"
Bogatul
din Betania a spus: "Ascultați și luați aminte că acest băiat posedă o
inteligență uriașă! Îmi vine să cred că el ar fi un Ilie tânăr, pe care acel
copil-minune din Nazaret îl trimite la noi, pentru a ne pregăti că de fapt acel
Emanuel prezis de profet există acolo! Căci, când i s-a mai întâmplat vreodată
unuia dintre noi să audă vorbind într-un mod atât de înțelept pe un băiat de
doisprezece ani, afară doar de Samuel?!
De
aceea eu consider că trebuie să purtați cu acest băiat o discuție cât mai convingătoare,
altfel nu scăpați de el! Va trebui prin urmare să i-l explicați cât mai limpede
pe profet și, în același timp, trebuie și voi să aflați ce știe el despre Fecioara
Maria, fiica miraculoasă a lui Ioachim și Ana, care, când au murit, au încredințat
Templului toate bunurile lor mai importante. De fapt, eu știu că Templul le-a
luat cu forța, drept plată pentru creșterea fiicei Maria la Templu și le-a confiscat
ca pe niște bunuri fără stăpân.
Ce
credeți voi, absolut sincer și drept, despre acea fecioară? Dacă e să ne luăm
după profet, atunci ar însemna că timpul, descris de el cu precizie, a sosit,
iar miracolul Dumnezeiesc privind fecioara în discuție nu mai poate fi contestat!
Și dacă, în ciuda evidenței, ar mai fi ceva de contestat, atunci aceasta ar
însemna un sacrilegiu din partea noastră a tuturor, dacă aflând toate acestea
nu ne-am interesa mai în amănunt și mai îndeaproape!
Atunci,
bătrânul supărat a spus: "Tu nu înțelegi nimic, dar cu toate acestea vorbești
precum orbul care laudă splendoarea culorilor și dai astfel băiatului apă la
moară!"
La aceste cuvinte Eu am spus: "Este într-adevăr un lucru foarte ciudat,
că un sărman flâmând își închipuie că toți cei care sălășluiesc împreună cu
el sunt la fel de flămânzi ca și el! Întotdeauna un prost îi consideră, fără
să ezite, pe ceilalți mai proști decât el. Pentru un orb este orb chiar și omul
cu vederea cea mai bună, iar pentru surd toți ceilalți sunt niște surzi!
Crezi
tu, bătrân furios, că în afară de tine nimeni nu mai știe nimic? O, aici află
că te înșeli foarte tare! Privește, Eu sunt doar un băiat, dar cu toate acestea
aș putea să-ți povestesc și să-ți fac cunoscute multe lucruri, pe care înțelepciunea
ta ursuză nici nu le-a visat!
De
ce crezi tu că bogatul Meu Simeon din Betania, care a străbătut India, Persia,
Arabia, Egiptul, Spania, Roma și Atena, n-ar putea ști ceva, ceea ce tu nici
în vis n-ai visat?! Atunci, cu ce drept vrei să-l acuzi de neștiință?! - Eu
însă îți spun, că el judecă absolut corect, iar voi trebuie, de aceea, să faceți
ceea ce el vă cere pentru banii plătiți!
Dacă
cineva tocmește o slugă pentru o treabă, atunci sluga trebuie să facă acea treabă
pentru care este plătită. Dacă nu vrea, sau nu poate, atunci stăpânul are, desigur,
dreptul să ceară, de la sluga leneșă sau nepricepută, banii înapoi! -Voi iată
că ați acceptat o plată bună - dar nu vreți să faceți nimic în schimb, sau nu
puteți! Nu are acum Simon dreptul să-și ceară înapoi banii pe care vi i-a dat?"
A
spus atunci un comisar și judecător roman, care era un bun cunoscător al dreptului:
"Priviți-l pe acest băiat! Este un jurist desăvârșit, el ar putea chiar
acum să fie judecător pentru orice neînțelegere. Depoziția sa se întemeiază
cu totul pe principiile noastre de drept și, dacă Simon din Betania îmi cere
acest lucru, eu trebuie în final să declar deschis Exequatur! (să fie adus la
îndeplinire!)".
După
aceasta el s-a apropiat de Mine, M-a mângâiat, M-a alintat și apoi mi-a spus:
"Tu ești un copil atât de drăgălaș și cu buclele acestea atât de frumoase
și bogate, să știi că sunt fermecat de Tine și simt că Te iubesc nespus de mult.
Pentru tine vreau să folosesc de acum înainte toate bunurile mele și să-ți port
de grijă, ca să ajungi cineva mare!"
Eu
am spus: "Că Mă iubești, știu și simt aceasta foarte bine, căci în pieptul
tău bate o inimă bună și credincioasă, și poți fi sigur că și Eu te iubesc foarte
mult! Dar de creșterea Mea nu este nevoie să te îngrijești, căci deja există
Cineva (DUMNEZEU), care are permanent grijă de asta!"
Atunci
a venit însă și Simon din Betania la Mine și M-a întrebat foarte uimit: "Spune-mi,
copile, care ești dintre toți copiii cel mai frumos, cel mai drag și cel mai
drăgălaș, de unde ai aflat Tu cum mă numesc și pe unde am umblat?
Eu
am spus: "O, nu trebuie să te miri deloc, căci dacă vreau să știu ceva,
atunci află că stă în firea Mea să știu acel lucru! În ce fel, nu are rost să-ți
explic căci n-ai putea înțelege acum! - Dar să ne întoarcem acum la problema
noastră și să vorbim despre acea "fecioară"! Voi, preoți și învățați,
vreți să lămuriți mai îndeaproape această problemă sau nu?!
Atunci
unul dintre capetele mai luminate care se afla printre bătrânii de la Templu
a spus: "Da, da, da, nu este altceva cu putință, decât să-i spunem băiatului
acestuia adevărul curat, așa că trebuie să i-l explicați pe Isaia în conformitate
cu teoria corespondențelor oculte din Kabbala și atunci el nu va mai găsi nici
o portiță prin care să strecoare o nouă întrebare!"
După
aceasta a pășit în față un învățat care părea a fi foarte înțelept și a spus:
"Acum, tinere însetat de învățătură, adună-ți bine gândurile, ascultă cu
atenție și pricepe: Prin fecioară trebuie să știi că profetul nu a înțeles o
fată din carne și oase, ci s-a referit numai la învățătura pe care DUMNEZEU
a dat-o prin Moise copiilor acestei lumi. În sens restrâns, noi, preoții, menținem
vie această învățătură și legea.
Iar
noi, în calitate de reprezentanți ai cuvântului viu al lui DUMNEZEU, nutrim
cea mai adâncă speranță că vom face astfel ca această învățătură să se nască
și să se răspândească în întreaga lume, ca să-i aline pe păgâni. Și această
speranță vie și adevărată este ceea ce profetul a înțeles prin sarcina fecioarei;
iar fiul, pe care ea urmează să-l nască și îl va naște, sunt tocmai păgânii
care vor accepta învățătura noastră, aceștia vor spune atunci și, deci, vor
fi numiți: Emanuel, adică DUMNEZEU este și cu noi! Și mai trebuie să afli că
asemenea lucruri s-au întâmplat și înainte de noi și se întâmplă și acum, chiar
mai puternic și cu mai multă ardoare!
Și acest fiu va mânca miere și lapte, va respinge răul și va alege numai binele.
Prin miere profetul a simbolizat acolo dragostea curată și tot ceea ce este
cu adevărat bun în ea, iar prin lapte el a simbolizat înțelepciunea lui DUMNEZEU,
de care au parte oamenii care urmează neabătut învățătura și legea; căci cine
și-a însușit cu adevărat și într-un mod viu iubirea și înțelepciunea lui DUMNEZEU,
acela aruncă singur de la sine tot ce este rău și vrea și alege numai binele!
Vezi,
deci, dragă copile, că în vorbele tainice pline de Spirt, în maximele și spusele
profetului se ascund cea mai profundă înțelepciune și purul adevăr! Ele au toate
doar un sens ascuns, spirtual, care însă se descoperă doar pentru acela care
este cu adevărat un învățat și i se dezvăluie prin simboluri și imagini materiale,
prin învățătura fidelă și adevărată a analogiilor. Un profan nu poate intui
așa ceva căci dacă oricine ar putea aceasta, atunci toate școlile înalte ar
fi absolut de prisos, iar Moise n-ar fi avut nevoie să-și numească proprii preoți
și învățați pentru administrarea învățăturilor și legilor Domnului! - Înțelegi
tu acum această singură interpretare adevărată și corectă a profetului tău,
care până acum a fost neînțeles de tine!"