O Doamne, IISUSE HRISTOASE, Eu, un biet păcătos, îţi mulţumesc pentru acestă comunicare plină de o graţie nemaîntâlnită până acum, pentru care nu suntem demni, atât eu cât şi întreaga lume! Şi pentru că, Doamne, ne-ai arătat o graţie extraordinară şi nemeritată, binecuvântează-ne în continuare să Te iubim şi să credem mereu în Tine din toată inima! Iartă-ne multele noastre greşeli, fă-ne tari în dragostea noastră pentru Tine şi pentru fraţii noştri sărmani şi ajută-ne ca în numele tău cel sfânt să alinăm inimite fraţilor necăjiţi şi suferinzi! Şi Doamne, în marea Ta dragoste, aminteşte-ţi şi de bietul Tău servitor de pe pământ şi primeşte întreaga mea recunoştinţă pentru bunătea Ta pe care mi-o arăţi în orice moment! Şi fă, Doamne, ca la binecuvântareaTa să se adauge şi binecuvântarea mea pentru cei mulţi şi năpăstuiţi şi săraci şi pentru toţi prietenii Tăi adevăraţi şi
          Binefăcătorii mei, în numele Tău cel sfânt!
          Pentru Tine este toată cinstirea şi toată dragostea noastră, facă-se voia Ta, în vecii vecilor! Cu cea mai profundă smerenie al Tău servitor, nedemn de graţia Ta.

          Observaţie. În ceea ce priveşte pe guvernatorul roman Cornelius, el se afla totuşi de facto (în realitate) în secret la Ierusalim, deşi unii îl credeau plecat cu afaceri ta Tyrus. Căci romanii cu funcţii înalte erau oameni intetigenţi şi-şi puneau adesea la încercare subalternii, anume: se făceau că pleacă într-o călătorie şi lasau pe altcineva să le ţină locul. Aşa a fost şi în cazul examinării băiatului IISUS la Ieru.salim. Comisarul roman care conducea examinarea nu ştia nimic despre prezenţa lui Cornelius în sala, dar Iosif aflase printr-o sugestie interioară, de aceea i s-a alăturat discret şi a obţinut de la el, ceea ce ia cerut. Aşa s-a făcut că, în timp ce Cornelius, travestit, asista personal la dezbazterile din Templu, şeful comisiei de examinare îl credea la Tyrus, de aceea a vorbit despre el ca despre cineva absent.
Jakob Lorber