Judecătorul Mi-a spus: Ei, tu ce spui, copil minunat, referitor la această cuvântare atât de plauzibilă a Înaltului Preot?
           Eu am răspuns: Ce altceva aş putea spune decât: ori el are dreptate, iar atunci profetul este un mincinos şi n-are dreptate, ori Înaltul Preot nu are dreptate şi atunci are dreptate profetul! Dar este cu totul imposibil ca amândoi să aibă dreptate, de vreme ce Înaltul Preot susţine exact contrariul faţă de ceea ce a prorocit profetul despre venirea lui Mesia!
           Profetul vorbeşte astfel: Priveşte, o fecioară - deci nu o nevastă - este însărcinată şi va naşte un copil, pe care îl va numi Emanel (ceea ce înseamnă, DUMNEZEU este cu noi!). Atunci cum susţine Înaltul Preot că Mesia va apare sub nişte semne măreţe pe firmament, ca un războinic atotputernic, că va coborî din cer, ca un rege gata făcut pentru toate popoarele pământului, cu mare pompă cerească?! Dacă ar fi aşa, ce ar avea de câştigat oamenii sărmani şi slabi, care s-ar tulbura foarte tare, mai mult de jumătate de teama evenimentelor ce vor veni?!
Aş vrea de aceea să afirm cu convingere că o asemenea sosire a lui Mesia nu le-ar conveni nici măcar domnilor din Templu, care ar prefera ca Mesia să sosească în acel fel modest şi fără pretenţii, cum tocmai l-a descris profetul Isaia.
           Preotul Superior a spus însă adineauri că povestea neobişnuită cu fiul lui Zaharia, care a fost sugrumat chiar de preoţi, odată cu realizarea altor jertfe în faţa altarului şi a Atotputernicului, este de domeniul trecutului şi nimeni nu se mai gândeşte la ea.
           Eu însă spun că ea nici pe departe nu s-a terminat, aşa cum consideră aceşti domni, şi va veni odată vremea când acelaşi Ioan va trece ca un fulger printre ei şi îi va chema pe ei, la o mare judecată. Cuvintele lui vor fi atunci pentru voi mai ascuţite decât cele mai ascuţite săgeţi!
           Şi, asemenea lui Ioan, despre care tocmai am vorbit, şi acel copil minune din Nazaret, vă va chema mai târziu la o judecată şi mai aspră şi atunci vi se va arăta în toată slava lui cerească, însă, luaţi aminte, nu pentru înălţarea voastră, ci pentru căderea voastră!
           La aceste cuvinte Înaltul Preot s-a mâniat şi a spus: De unde ştii tu toate acestea, băiat smintit? Cine ţi-a zăpăcit capul cu asemenea lucruri şi cine eşti tu, de fapt, de îţi permiţi să ne spui nouă asemenea obrăznicii?!
           Eu sunt Cel care sunt, şi de unde vin, este deja consemnat în scrierile voastre. Atunci de ce Mă mai întrebaţi iar cine sunt şi de unde vin? Tocmai v-am spus că vin din Galileea, din Nazaret şi că de aceea cunosc bine pe băiatul despre care este vorba, şi nu sunt deloc prost, încât să nu deosebesc faptele unui magician, fie el chiar din India, de acelea ale copilului minune.
Dacă poate, atunci să-mi facă unul din voi zece vrăbii din lut şi apoi sa le dea viaţă doar prin puterea tainică a cuvântului, încât să înceapă imediat să zboare şi să-şi caute hrană, ca toate celelalte păsări!
           Care dintre voi este în stare, printr-un singur cuvânt, să readucă din nou la viaţă un copil care a căzut şi era mort, şi cu oasele sfărâmate, şi să-l facă din nou întreg, nevătămat şi sănătos?!
           Care dintre voi este în stare să ordone trăznetului să se deplaseze conform voinţei sale şi să lovească o hienă, care tocmai îi răpise mamei pe singurul ei copil, îndreptându-se cu el spre pădure?!
           Care dintre voi poate - asemeni acelui băiat - să comande să se işte brusc o furtună într-o noapte fără pic de vânt, pentru a feri de pericol câteva oraşe care erau ameninţate de o ceată de bandiţi de pe o corabie, care se apropia de Capernaum având la bord 200 de oameni puternici, înarmaţi până-n dinţi?!
           Băiatul acela, care tocmai se afla cu tatăl său în Capernaum, a salvat astfel întreaga regiune! Căci, la cuvântul şi la voinţa sa, s-a iscat o îngrozitoare furtună pe mare, care după aceea a mânat corabia ca pe o săgeată, departe de ţărm, până în largul mării, unde ea a fost distrusă de valurile uriaşe ale mării, care au înghiţit-o cu cele două sute de răufăcători cu tot...
           Aşa şi multe asemenea lucruri a făcut băiatul acela, întotdeauna numai pentru binele oamenilor năpăstuiţi, şi nimeni vreodată n-a trebuit să plătească în vreun fel pentru aceste fapte ale sale. Şi trebuie să ştiţi că aceste întâmplări nu sunt deloc închipuiri ale Mele, ci corespund adevărului curat şi spre confirmarea lor stau oricând mărturie întreg Nazaretul şi Capernaumul.
           Prin urmare, este acel băiat doar un vrăjitor profund instruit, sau el face totul datorită unei forţe Dumnezeieşti aflată în el? Sau dacă este altfel, atunci explicaţi-Mi voi după părerea şi înţelepciunea voastră, cum şi pe ce căi reuşeşte El toate acestea!
Voi aţi răspuns prost la întrebarea iniţială, pusă de mine. Să vedem acum ce răspuns veţi da la întrebarea aceasta şi apoi vom reveni la întrebarea iniţială, să o discutăm. Vorbiţi însă concis şi mai repede, căci ziua este pe sfârşite şi trebuie să ne îngrijim şi de cină!