Eu însă am privit cu prietenie la judecătorul roman şi apoi am spus: Tu, deşi eşti un păgân, cu toate acestea eşti un om drept şi ai un suflet bun, care îţi permite să înţelegi ceea ce este adevărat; trebuie să ştii că atunci când va veni adevărata împărăţie a lui DUMNEZEU pe pământ, tu şi toată familia ta veţi fi primiţi în ea, şi nu veţi mai vedea niciodată moartea, în veci!
           Judecătorul a spus: Cum poţi tu să-mi faci mie o asemenea făgăduială?
           Eu am spus: Nimic mai simplu! Căci, aşa cum am arătat, Eu susţin că-l cunosc foarte bine pe acel copil-minune şi sunt cel mai apropiat prieten al său. De aceea atunci când voi ajunge la El n-am să te uit, iar El te va binecuvânta, şi binecuvântarea Lui nu va rămâne pentru tine fără urmări! .
           La aceste cuvinte Preotul Superior s-a ridicat mânios şi a spus: Este băiatul acela cumva un DUMNEZEU, ca să poată el binecuvânta, ca şi cum ar fi el însuşi DUMNEZEU? Oare tu nu ştii că numai DUMNEZEU poate binecuvânta şi înaltul Preot, după legământul făcut lui de către DUMNEZEU, de trei ori pe an?! Cum poţi spune despre acel băiat, că poate binecuvânta un om, ba chiar toată casa sa?! Ce dascăli sunt prin părţile voastre, de vorbesc asemenea absurdităţi în faţa şcolarilor?
           Eu am grăit: Mai întâi nu trebuie să uitaţi că voi ne-aţi trimis asemenea dascăli, şi dacă ei vorbesc absurdităţi, vina lor se întoarce atunci împotriva voastră, o absurditate produce o altă absurditate! Dar dacă este o absurditate ceea ce am spus despre copilul-minune, anume că el binecuvântează, pe oamenii care merită aceasta şi care-i sunt prieteni adevăraţi, atunci voi de ce predicaţi ca părinţii să-şi binecuvânteze copiii şi copiii să-şi binecuvânteze părinţii?
           Voi stiţi că Noe nu a fost un DUMNEZEU, dar totuşi a binecuvântat cu foarte bune rezultate pe cei doi fii ai săi, care i-au acoperit ruşinea! Tot aşa şi bătrânul orb Isaac n-a fost DUMNEZEU, când l-a binecuvântat pe Iacob şi i-a adăugat numele de Israel, ceea ce înseamnă: din tine să purceadă poporul lui DUMNEZEU! A rămas oare această binecuvântare a sa fără rezultat?!
           Iar tu care spui şi întrebi, în înfumurarea ta de slujitor al Templului, dacă acel băiat este una cu DUMNEZEU, ce zici, dacă-ţi răspund: da, este, ba chiar mai degrabă merită să-ţi aminteşti ceea ce este scris de voi: Domnul DUMNEZEU Savaot a vorbit dumnezeilor Lui (de fapt FIILOR Lui care erau UNA (pe deplin UNIŢI (FUZIONAŢI)) cu EL)! Aşa că dacă voi sunteţi dumnezei (în realitate aceasta înseamnă FIII lui DUMNEZEU care sunt INDUMNEZEIŢI, de ce atunci nu ar fi şi acel băiat dotat cu o mulţime de calităţi dumnezeieşti, mai ales că El se trage direct din David?!
           Să nu uitaţi însă că cine aude cuvântul lui DUMNEZEU şi ascultă totdeauna de el, în acela sălăşluieşte mereu viu şi puternic cuvântul lui DUMNEZEU şi astfel el devine, oricine ar fi el, în întreaga sa fiinţă, cuvântul lui DUMNEZEU, şi atunci mintea şi sufletul lui sunt inspirate şi hrănite din DUMNEZEU!
           Si, acolo unde se petrec cu adevărat asemenea lucruri, cine mai poate spune că întreaga fiinţă a acelui om nu este UNA (unită intim, FUZIONATĂ) cu DUMNEZEU? Şi dacă atunci un om este pătruns în totalitate în fiinţa sa de Cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU, de Mintea şi Sufletul lui DUMNEZEU, atunci el fiind UNA cu DUMNEZEU nu, este chiar şi el un FIU al lui DUMNEZEU, rămânând astfel un purtător al Dumnezeirii pe unde trece, aşa încât să poată fi considerat Trimisul lui DUMNEZEU? Fiind UNA cu DUMNEZEU un asemenea om INDUMNEZEIT devine astfel un FIU IUBIT al lui DUMNEZEU.
           Preotul Superior a spus: Ceea ce spui tu aici este nu numai o absurditate ci şi o mare blasfemie. Numai un nebun poate spune aşa ceva! Pentru mine toate acestea sunt o vorbărie fără sens, de care un om cu mintea la cap nu poate decât să râdă! - Şi zicând aceasta Preotul Superior a râs cu poftă.
           Atunci Eu am spus: Ce numeşti tu de fapt absurditate? Dacă aceasta este o absurditate, atunci voi toţi, preoţi, înţelepţi şi învăţaţi, creaţi şi răspândiţi aşa ceva, şi o să vă dovedesc imediat aceasta cât se poate de clar!
           Preotul Superior a spus: Cum poţi tu, porcar obraznic din Galileea, să ne dovedeşti nouă ceva?
           Eu am spus: Aduceţi-mi imediat aici catehismul popular!
           Preotul Superior a întrebat: şi ce vrei să faci cu el?
           Eu am zis: Asta vei vedea! Deocamdată aduceţi-Mi cartea!
           Mi-a fost adusă cartea şi apoi Preotul Superior a spus: Iat-o! Să vedem acum ce vei face cu ea?
           Eu am spus: Vei vedea imediat! - Am deschis apoi cartea şi am rugat pe judecătorul roman să citească cu voce tare pasajul indicat de Mine. El a făcut aceasta cu o bucurie vizibilă.
           (Judecâtorui roman a citit:) Cine aude cuvântul lui DUMNEZEU şi îl urmează întru totul, aceia are atunci în sine (în FIINŢA SA) cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU şi prin aceasta a devenit el însuşi, în întreaga sa fiinţă, cuvântul cel viu al Domnului, prin urmare, atunci, mintea (conştiinţa) sa este hrănită şi inspirată de la DUMNEZEU! Şi, acolo unde se petrec cu adevărat asemenea lucruri, cine mai poate spune, că omul respectiv nu este în întregime din DUMNEZEU? Şi dacă atunci un om este pătruns în întregime în fiinţa sa de cuvântul cel viu al lui DUMNEZEU, de Mintea (Conştiinţa) lui DUMNEZEU, atunci nu devine chiar el un Fiu al lui DUMNEZEU, fiind totdeauna un purtător al Dumnezeirii pe unde trece, aşa încât el poate să fie considerat UNA cu DUMNEZEU?!
           Judecătorul roman a spus apoi: Da, iată că acestea sunt chiar vorbele pe care cu puţin timp mai înainte respectabilul preot le-a declarat absurdităţi care sunt rostite de un porcar! După cum văd, această poveste începe să devină veselă! Chiar sunt curios acum să aflu, ce poate să iasă de-aici!