| Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA 280 de întrebări şi răspunsuri |
1
O doamnă ce a vizitat ashramul nostru a avut următoarea discuţie cu Yogananda: "Termenul de “revelarea Sinelui” mi se pare a fi în contradicţie cu concepţia hindusă referitoare la necesitatea de a fi ghidat de un maestru pe calea spirituală. Ideea “revelării Sinelui” mi se pare atrăgătoare, dar nu înţeleg de ce este necesar un guru pentru a-ţi revela propriul Sine?
Eu cred că fiecare persoană trebuie să fie independentă, că trebuie să se confrunte singură cu dificultăţile vieţii şi să înveţe ceea ce are de învăţat din ele. Ce fel de om este acea persoană care acceptă să ajungă să cunoască viaţa prin intermediul unei alte persoane?"
"Să presupunem că ai dori să înveţi să pilotezi un avion. Te- ar deranja cu ceva dacă te-ar învăţa cineva cum?"- a întrebat-o Yogananda.
"Bineînţeles că nu"- i-a răspuns doamna. "Dar eu vorbesc de situaţii reale, nu artificiale. Mă refer la genul de situaţii în care orice adult ar trebui să fie capabil să ia o decizie înţeleaptă."
"Ca, de exemplu, să ştie cum să se îmbrace fără să consulte buletinul meteorologic?"- o tachină Yogananda.
"Păi..."- ezită doamna.
"Cu siguranţă că este o nebunie să treci prin viaţă fără a accepta sfatul nimănui."
"Desigur"- a fost de acord doamna."Totuşi, în cazul unui guru, discipolul este forţat să se supună voinţei lui fără drept de apel, ca un robot."
"În nici un caz!"- a răspuns Yogananda."Orice guru care ar pretinde o supunere oarbă din partea discipolilor săi ar atrage în jurul lui doar persoane lipsite de discernământ şi ar fi ocolit cu grijă de fiinţele cu o voinţă puternică, singurele care sunt capabile să urmeze calea realizării Sinelui. Este nevoie de multă voinţă şi de o mare tărie de caracter pentru a-l găsi pe Dumnezeu.
Fiinţele ignorante ar putea fi şocate de măreţia Lui.
Nici un discipol nu este obligat să-şi asculte gurul.
Libertatea de a accepta sau a respinge este una din cele mai importante legi ale vieţii spirituale. Este un drept pe care ni l-a acordat însuşi Dumnezeu." Maestrul a zâmbit. "Priviţi câţi oameni îşi folosesc dreptul de a-L respinge pe Dumnezeu atâtea vieţi la rând! Şi totuşi Dumnezeu este atât de răbdător şi umil, nu încearcă să-şi impună prezenţa asupra nimănui. Îl putem respinge timp de eoni, dar Dumnezeu, iubindu-ne de-a lungul eternităţii, va spune:”Eu aştept.” Îţi dai seama ce spui când afirmi că te simţi atrasă de conceptul de revelare a Sinelui, dar respingi ideea necesităţii unui guru? Oamenii, în general, înţeleg prin realizarea Sinelui dezvoltarea la maxim a potenţialului fiinţei umane. Dar realizarea Sinelui se referă la trezirea potenţialului spiritual, nu al personalităţii umane.
Personalitatea este ca o pădure deasă, dincolo de care este tărâmul minunat, paradisiac pe care ţi l-a promis Dumnezeu. Pentru a ajunge la el trebuie să reuşeşti să ieşi din pădure, să nu-ţi pierzi vremea explorând nenumăratele ei poteci.
Oamenii nu au nici cea mai mică idee despre cum să iasă din hăţişul mentalului lor. Pe orice potecă o pornesc, încercarea lor eşuează într-o stare de confuzie, determinată de o gravă lipsă de maturitate, ce îi va conduce în final la punctul din care au pornit. Doar după o perioadă lungă de timp realizează că s-au rătăcit.
Dar să presupunem că cineva vine şi le spune: “Eu cunosc bine această pădure; lasă-mă să te conduc până la marginea ei”- crezi că vor lua această propunere ca o ameninţare la adresa libertăţii lor? Nu, o vor lua ca pe o şansă de a îndeplini cu succes ceea ce încercau în zadar de atât de mult timp să realizeze.
Ai vorbit despre decizii înţelepte. În acea pădure, vârsta nu are nici o legătură cu capacitatea unei persoane de a lua decizii.
Ceea ce contează este experienţa. Dacă te-ai rătăcit, chiar şi un copilaş care ştie drumul te va conduce mai bine decât ai fi capabil să te orientezi tu însuţi. În această situaţie ar fi potrivit să spui că acel copil este mai înţelept decât tine. În orice caz, el este capabil să-şi asume responsabilitatea de a te conduce acolo unde vrei să ajungi.
Toţi suntem doar nişte copii în faţa lui Dumnezeu. Viaţa este o mare şcoală şi lecţiile nu se vor termina până când nu vom realiza cine suntem cu adevărat, în calitate de copii ai Infinitului.
Nici un guru autentic nu va urmări să-ţi submineze voinţa; el doreşte să-ţi dezvăluie secretele dezvoltării puterii tale interioare, până când vei fi capabil să asişti imperturbabil chiar şi la distrugerea lumilor.
A-ţi dezvolta o astfel de încredere în Sine este mult mai important decât a reuşi să supravieţuieşti în situaţiile vieţii cotidiene.
Oamenii care contestă necesitatea unui guru", a concluzionat Paramhansa Yogananda, "nu-şi dau seama ce munte prăpăstios le stă în cale şi le barează drumul către Dumnezeu. A urca acest munte fără un ghid ar fi o nebunie ce s-ar putea dovedi catastrofală, din punct de vedere spiritual, pentru evoluţia fiinţei."
2
Un bijutier poate deosebi o piatră autentică de o imitaţie.
Dacă te duci să cumperi o piatră preţioasă şi nu ceri sfatul unui expert ai putea descoperi că ai aruncat o grămadă de bani pe o bucată de sticlă.
Un guru este asemeni unui bijutier. El te poate ajuta să eviţi greşeli costisitoare, care altfel ţi-ar putea zădărnici eforturile spirituale timp de mai multe vieţi.
3
Labirintul din mitologia greacă era atât de întortocheat încât nimeni, odată intrat, nu mai putea să iasă afară. Tezeu a fost singurul care a reuşit. A luat cu el un mosor de sfoară pe care a început să-l deşire chiar de la intrare, apoi, mergând înapoi pe fir, a reuşit să ajungă din nou afară.
Un guru poate fi comparat cu acel ghem de sfoară. El nu trebuie să fie prezent la fiecare cotitură de drum ca să-ţi spună ce să faci. Comunicarea mentală şi spirituală cu el este de ajuns.
Păstrând în permanenţă această legătură, vei ştii să alegi, dintre alternativele care ţi se oferă, pe cea mai bună pentru tine.
4
Oamenii care sunt încă prizonieri în cuşca ego-ului lor privesc adesea perspectiva de a avea un guru ca pe o ameninţare la adresa libertăţii lor individuale. De fapt ei nu sunt conştienţi că ceea ce le lipseşte lor în prezent este tocmai libertatea! Rolul gurului este de a-i elibera din această închisoare. Dacă un discipol, încă ataşat de limitările sale, strigă: "Lasă-mă în pace; mie îmi place culcuşul meu de plăceri şi dorinţe!", gurul nu va insista. El îi va spune: "Am venit pentru că m-ai chemat; altfel n-aş fi făcut acest efort. Nu nevoia mea m-a adus aici, ci nevoia ta. Aşa că, până când mă vei chema din nou, am să aştept." A accepta un guru nu este o împovărare! Nu este o ameninţare la adresa liberului arbitru şi a fericirii! Este cea mai mare binecuvântare pe care o poate primi cineva în această lume. Trebuie să ai o karmă foarte bună pentru a atrage ajutorul unui guru autentic.
Dumnezeu îl conduce pe cel care are doar puţină aspiraţie spre ghizi nu foarte avansaţi spiritual şi spre diferite cărţi ale înţelepciunii. Doar atunci când dorinţa de a-L cunoaşte este foarte puternică îi trimite în ajutor un guru eliberat. Discipolul nu îi face o favoare gurului acceptându-l. Ci, din contră, discipolul trebuie să se fi rugat foarte mult, de-a lungul acestei vieţi şi a vieţilor anterioare, pentru a merita o binecuvântare atât de mare.
Nu este nevoie să pleci în căutarea unui guru. Atunci când vei fi pregătit din punct de vedere spiritual, Dumnezeu îl va trimite la tine sau te va ghida spre el.
5
Legătura cu un guru, odată stabilită, nu se realizează doar pentru o singură viaţă. Ea este eternă. Chiar şi după ce discipolul atinge eliberarea spirituală, el îl consideră pe guru canalul prin care aceasta s-a realizat. Pentru că un guru este asemeni unui canal prin care se manifestă puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
Dumnezeu este adevăratul guru.
Un guru este asemenea unui transformator ce adaptează un voltaj ridicat la consumul curent.
Uneori, discipolul devine mai mare decât gurul său. Aşa a fost cazul cu Isus, care era mai evoluat spiritual decât Ioan Botezătorul, deşi Ioan Botezătorul - aşa cum am explicat în autobiografia mea*- era gurul său din existenţele anterioare. De aceea Ioan spunea cu umilinţă că Isus ar trebui să-l boteze pe el.
Şi de aceea Isus a răspuns: "Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea"** Este, de asemenea, motivul pentru care Isus a spus: "Între cei născuţi din femei, nimeni nu este mai mare decât Ioan"*** Nu se născuse şi Isus din femeie? El nu făcea decât să exprime faptul că recunoştinţa lui, ca discipol, este eternă.
Aşa că, vedeţi, legătura dintre guru şi discipol nu este asemănătoare cu cea dintre stăpân şi sclav. Este o legătură eternă de iubire divină şi prietenie.
Dacă, la început, gurul îşi disciplinează discipolul, o face ca cel mai bun şi mai adevărat prieten al său; ca cineva care îl ajută să realizeze ceea ce el îşi doreşte cel mai mult în adâncul sufletului său. Doar un guru fals ar cocoloşi ego-ul discipolului său cu complimente.
Un guru adevărat nu-şi instruieşte niciodată discipolul din motive egoiste. Tot ceea ce îl învaţă şi orice disciplină îi impune nu vine de la el, ci de la Dumnezeu."
6
Într-o zi, Paramhansa Yogananda i-a spus unui discipol: "Am pierdut legătura cu tine timp de mai multe încarnări, dar asta nu se va mai întâmpla niciodată de acum înainte."
7
Despre un alt discipol, care nu l-a acceptat pe Yogananda drept guru, a spus: "Acest canal este pentru el singurul mijloc de a ajunge la eliberare, şi i-a fost trimis de Dumnezeu."
8
"Maestre", i-a spus un discipol,"pentru mine este o mare bucurie să-l slujesc pe Dumnezeu, dar îmi este greu să stau neclintit în meditaţie!"
"Foarte bine", răspunse Maestrul, "de acum înainte slujeşte-L cu credinţă, cu devoţiune pe Dumnezeu, iar eu voi medita pentru tine."
9
"Toată ghidarea de care avem nevoie este cuprinsă în Biblie"- afirma reprezentantul unei biserici. "Ce sens are să urmezi un guru?"
"Ce scrie în Biblie"- răspunse Paramhansa Yogananda- "şi ce înţeleg oamenii din ea sunt adeseori lucruri diametral opuse! Dacă vei interpreta greşit Scripturile, ele nu te vor ajuta să te transformi. Un guru, din contră, te ajută să elimini înţelegerea greşită.
Gurul este o scriptură vie. El vorbeşte de pe acelaşi nivel de percepţie a Adevărului ca orice maestru eliberat care a trăit înaintea lui. Sursa înţelepciunii sale şi a lor este aceeaşi.
În plus, Biblia nu exprimă un nivel de înţelepciune foarte elevat de la un capăt la altul, pentru că unii dintre cei care au redactat-o au fost mai puţin inspiraţi decât ceilalţi. Despre unii dintre ei putem spune că au fost totalmente lipsiţi de inspiraţie.
Mai mult, traducătorii au modificat înţelesul anumitor pasaje - în special al celor care au fost scrise dintr-o introspecţie profundă- ceea ce le face mai puţin accesibile.
Chiar şi discipolii lui Isus Cristos au relatat spusele lui în raport cu propria lor capacitate de a le înţelege. Am citit pasaje în care Isus îi dojenea pentru superficialitatea înţelegerii lor.
Aşa că, vedeţi, adevărul ajunge la noi filtrat, chiar şi în cazul unei Scripturi sfinte cum este Biblia. Învăţăturile din Scripturi se adresează tuturor, indiferent de nivelul de evoluţie. Ele nu sunt adaptate nevoilor individuale ale aspirantului.
Acestea sunt motivele pentru care un guru este necesar.
Principalul motiv pentru care este necesar un guru este menţionat chiar în Biblie. Acolo se spune: “Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat puterea ca să se facă fii ai lui Dumnezeu.”* Gurul nu-i dăruieşte discipolului doar învăţatură şi ghidare. El îi transmite şi puterea sa spirituală.
Aşa cum Isus l-a ridicat pe Lazăr din morţi, gurul îl elevează interior pe discipol trezindu-l la viaţa Spiritului. Dumnezeu însuşi, prin guru, îl trezeşte pe devot din somnul milenar al iluziei."
Cei ce ni se alătură pe această cale a realizării Sinelui nu urmează o şcoală oarecare, ci o linie continuă de maeştri eliberaţi. Dumnezeu însuşi, prin ei, supraveghează această muncă.
Cei ce o urmează cu sinceritate, cu devoţiune, vor ajunge cu siguranţă la El.