| Sumar - PARAMAHANSA YOGANANDA 280 de întrebări şi răspunsuri |
1
"Conceptul “realizarea Sinelui” mă intrigă"- a spus într-o zi un student în filozofie. "Asociaţi aceasta unui cult? Cu siguranţă, noi nu trebuie să idolatrizăm învăţătura dumneavoastră."
"Dar aceasta faceţi cu toţii?"- a glumit Yogananda. "Aceasta este esenţa Iluziei: să idolatrizezi ego-ul, să bei în cinstea lui, să-i cânţi cântece de slavă şi să-l răsfeţi. A adora înseamnă a te identifica cu obiectul iubirii tale. Pe calea Realizării Sinelui aspirantul urmăreşte să-şi transfere identitatea din planul limitat al ego-ului în planul Sinelui Suprem. Din punct de vedere filozofic este chiar indicat să-ţi adori Sinele, chiar dacă este un concept atât de greu de înţeles pentru mintea umană.
Dacă afirmi: “Eu sunt infinit!” - fără pic de umilinţă sau devoţiune, este foarte uşor să cazi în grandomanie şi paranoia.
Acesta este motivul pentru care o fiinţă ce nu are un nivel spiritual elevat trebuie să se gândească la Dumnezeu ca la “Tu”. De altfel, această atitudine este mult mai naturală pentru că noi, ca fiinţe umane, ne considerăm total separaţi unul de celălalt, chiar dacă acceptăm ideea că suntem manifestarea aceluiaşi Unu.
Pentru început este mult mai simplă şi mai clară o relaţie cu Dumnezeu privit ca ceva exterior ţie. Nu şochează în nici un fel mintea şi este un tip de relaţie pe care însuşi Dumnezeu o recunoşte. El răspunde întotdeauna unei devoţiuni sincere şi niciodată chemării plină de orgoliu a ego-ului.
2
Vaporii sunt invizibili, dar la o temperatură scăzută ei se transformă în apă. Dacă temperatura scade şi mai mult ei se transformă în gheaţă. Vaporii şi apa nu au o formă bine definită, în timp ce gheaţa poate lua nenumărate forme. La fel, Dumnezeu rămâne invizibil în spatele creaţiei sale chiar dacă energia lui determină funcţionarea întregului Cosmos.
În timpul meditaţiei, devoţiunea noastră ne permite să-l vizualizăm pe Dumnezeu sub forma luminii interioare. Dacă întreaga noastră viaţă se transformă într-o meditaţie, El se va "condensa" şi mai mult şi astfel îl vom recunoaşte în oricare aspect manifestat. Acesta este modul în care Dumnezeu apare celor ce îl iubesc.
3
Într-o zi, un om de ştiinţă l-a provocat pe Paramhamsa Yogananda la următoarea discuţie: "Considerând vastitatea Universului, cu miliardele sale de planete şi stele, mi se pare copilăresc să cred că cel care a creat această imensitate îmi poate auzi, în acest spaţiu nesfârşit, gândurile şi rugăciunile."
"Concepţia ta despre infinit este deosebit de ....finită"- a glumit Yogananda. "În timp ce Dumnezeu este infinit de mare el este, în mod misterios, şi infinitezimal. Conştiinţa Divină cuprinde atât infinitul-mare, Cosmosul, cât şi infinitul-mic, lumea subatomică. El este la fel de conştient de fiecare gând şi sentiment al tău la fel cum este conştient de mişcarea galaxiilor în infinitul spaţiu.
4
Un student la teologie i-a expus Maestrului următoarea dilemă: "Am descoperit că fiecare religie îl defineşte pe Dumnezeu într-un mod diferit. Adeseori mă întreb dacă fondatorii marilor religii ale lumii au ştiut despre ce vorbesc." Paramahamsa Yogananda i-a replicat zâmbind: "Mintea ta, prin educaţia pe care ai primit-o, a fost condiţionată să creadă că a defini un lucru este similar cu a înţelege acel lucru. Nici o definiţie nu va putea vreodată să-l exprime în totalitate pe Dumnezeu.
Un arhitect ce se întoarce de la Londra îţi va descrie oraşul povestind despre monumentele pe care le-a vizitat şi despre arhitectura urbană; un grădinar îţi va descrie acelaşi oraş vorbind despre frumuseţea grădinilor şi a parcurilor, iar un politician va descrie structura politico-administrativă a Londrei. Nici unul dintre ei nu-ţi va putea oferi o imagine completă a oraşului. Un alt exemplu: cum poţi explica ce gust are portocala unei persoane care nu a mâncat niciodată un astfel de fruct?
Finalitatea oricărei religii nu este să-l definească pe Dumnezeu, ci constă în a-i inspira pe oameni să dorească să comunice cu El, să îL descopere înlăuntrul fiinţei lor. Toţi fondatorii marilor religii au vorbit despre această experienţă interioară. Totuşi, când unii dintre ei au trebuit să-l definească pe Dumnezeu, au făcut aceasta în termenii care erau cel mai aproape de sufletul şi mintea auditoriului. Astfel, unii l-au numit “Cel Preaiubit”, alţii “Rege Preaputernic” sau “Marea Lumină”. Isus a vorbit despre Dumnezeu numindu-l Tată Ceresc; Buddha nu a vorbit deloc despre El, considerând tăcerea ca fiind singurul răspuns al întrebărilor despre natura lui Dumnezeu.
Cu siguranţă, niciunul dintre maeştrii nu a căutat o definiţie exhaustivă. Ei au dorit să le transmită celor din jur un impuls spiritual care să-i determine să aspire frenetic către Dumnezeu.
Astfel, ei au făcut o paralelă între această stare şi anumite trăiri mai accesibile înţelegerii umane obişnuite - cum ar fi bucuria iubirii - şi aceasta numai pentru că au dorit ca oamenii să intuiască Minunea Divină de dincolo de cele terestre. Deoarece majoritatea oamenilor se simt foarte atraşi de realitatea lipsită de consistenţă a lumii, marii maeştrii spirituali au subliniat întotdeauna că doar în extazul comuniunii cu Dumnezeu se poate găsi adevărata bucurie.
5
Un student american, de origine hindusă, i-a spus lui Yogananda: "În India, bunica mea ascultă cântece devoţionale- bhajanas- la radio. La sfârşitul fiecărui cântec, ea depune câte o floare drept ofrandă pe radio, ca pe un lucru sfânt." Maestrul a râs cu poftă de această îmbinare puţin obişnuită de ştiinţă şi spiritualitate.
"Şi totuşi"- a comentat el- "bunica ta nu este o fiinţă atât de superficială pe cât ne lasă să credem povestea ta. Cu fiecare floare pe care o depune, ea îşi exprimă gratitudunea faţă de Dumnezeu, radioul fiind doar suportul exterior al iubirii sale. De altfel, este minunat să vezi prezenţa divină chiar şi în cel mai prozaic lucru. Dacă faci constant abstracţie de esenţa divină a tuturor celor ce te înconjoară, vei ajunge cu siguranţă într-un moment în care Dumnezeu va dispare complet din viaţa ta."
6
"Există un lucru pe care nu pot să-l înţeleg în religia hindusă"- i-a spus într-o zi un creştin Maestrului. "Aceasta este pleiada de zei." "E adevărat că sunt nenumăraţi zei. Fiecare dintre ei reprezintă o tentativă de a ni-L aminti pe Dumnezeu sub una dintre nenumăratele sale forme. De fapt, toate sunt manifestări efemere, un mod de a spune că nici o fiinţă umană nu poate înţelege ceea ce Dumnezeu este.
Să luăm de exemplu imaginea zeiţei Kali. Dintre toate zeităţile hinduse, Kali este cea mai greşit înţelesă de occidentali. Tradiţional, ea este reprezentată goală, stând pe un cadavru, cu părul despletit, cu o ghirlandă de cranii la gât şi ţinând într-una din mâini o sabie, iar în alta un cap de mort. Limba ei, tradiţional pictată în roşu, îi atârnă din gură ca şi cum ea ar fi însetată de sânge." Auzind această descriere, interlocutorul creştin a început să tremure.
Yogananda a continuat: "Dacă noi am crede că această imagine reprezintă adevărata imagine a lui Kali, eu vă garantez că nu ar suscita devoţiunea unui număr prea mare de fiinţe. De fapt, această reprezentare are ca scop evocarea anumitor funcţii cosmice ale acestei Puteri Infinite. Kali este Mama Natură, AUM, Vibraţia Cosmică, Materia şi Energia. Ghirlanda cu cranii din jurul gâtului semnifică faptul că ea este o prezenţă invizibilă în toate cele create sau necreate. Activitatea sa este jocul vieţii şi al morţii- creaţia, menţinerea şi distrugerea- reprezentate de vasul din cea de-a treia mână (simbolul vieţii), de sabie şi de capul de mort. Părul curgându-i în dezordine pe umeri exprimă energia sa omniprezentă. Shiva este soţul ei, Cel de dincolo de creaţie, şi este simbolizat de cadavrul de la picioarele ei. Limba lui Kali, roşie şi atârnându-i din gură, nu reprezintă pofta ei de sânge. În Orient, gestul de a scoate limba exprimă recunoaşterea unei greşeli. (Şi în Occident există un gest similar: vă plasaţi mâna pe gură în momentul în care sunteţi încurcaţi.) Kali este reprezentată dansând, având ca scenă creaţia. Dansul reprezintă Vibraţia Cosmică, cea prin care totul există. Când picioarele ei ating pieptul Infinitului, îşi scoate limba ca şi cum ar spune: "O, totuşi am ajuns prea departe!". Când devii una cu Spiritul Infinit,toate vibraţiile încetează. A patra mână a lui Kali realizează un gest de binecuvântare a tuturor celor care caută nu darurile ei, ci Eliberarea din nesfârşitul joc al Maya-ei, al iluziei. Cei care se simt atraşi de manifestările exterioare ale naturii vor continua acest ciclu neîncetat al vieţii şi al morţii, din încarnare în încarnare.
Aspiranţii care urmăresc Eliberarea din acest joc cosmic îl adoră pe Dumnezeu ca Sine interior. Prin aceasta, ei ajung să se scufunde în acest AUM infinit. Prin fuziunea cu AUM, ei ajung să transceandă creaţia şi să-şi cufunde Conştiinţa individuală în Conştiinţa Cosmică, trăind Beatitudinea Infinită.
Statuile lui Kali nu sunt destinate pentru a reprezenta aspectele exterioare ale Mamei Divine, ci doar calităţile Ei lăuntrice. Mama Divină este dincolo de formă, deşi am putea spune că trupul ei este Cosmosul, cu infinitatea de sori şi stele. Ea îi poate apare aspirantului chiar şi sub formă umană, învăluită de o lumină divină.
În India, toate statuile zeităţilor sunt simbolice. Trebuie să căutăm semnificaţia profundă care se ascunde în spatele lor.
7
"Îmi este dificil să mi-l imaginez pe Dumnezeu"- i s-a confesat un student la teologie lui Yogananda. "Am urmărit să mi-l imaginez ca pe o Inteligenţă infinită al cărei principiu este “Eu sunt!”, ca Sine Interior, ca Rădăcină Cosmică a tot ceea ce există. Dar toate aceste reprezentări mi s-au părut atât de abstracte. Concepţia dumneavoastră despre Dumnezeu mi se pare foarte plină de dragoste. Cum se poate ajunge la o asemenea relaţie?"
"Prima etapă constă în a înţelege că Dumnezeu nu doreşte definiţiile tale. El nu doreşte decât dragostea ta. De ce să nu adori atunci Infinitul privit ca Mamă Divină?"
"Ce idee minunată"- a exclamat studentul. "Dar este cu adevărat valabilă?"
"Bineînţeles!"- i-a răspuns Yogananda. "Dragostea lui Dumnezeu se reflectă în relaţiile dintre oameni. Asemeni luminii soarelui, care face să strălucească nenumăratele cioburi de sticlă, iubirea Sa iluminează fiecare atom al creaţiei. Mama Divină esta prototipul mamelor umane. Prin intermediul părinţilor, El are grijă de voi şi vă protejează. Prin intermediul prietenilor voştri, El vă arată cum dragostea este dăruire liberă de orice constrângere.
Mă simt mult mai apropiat de aspectul matern al lui Dumnezeu.
Mamele sunt întotdeauna mai apropiate de noi decât taţii. Aspectul patern al lui Dumnezeu este transcendent creaţiei sale. Chiar şi pe Pământ, taţii judecă mult mai dur greşelile copiilor lor, în timp ce mama este mai iertătoare. Roagă-te deci Mamei Divine, vorbeşte-i ca şi cum ai fi copilul ei:"Mamă Divină, bun sau rău, eu sunt al tău. Tu trebuie să mă eliberezi de această iluzie." Mama Divină va răspunde întotdeauna cu compasiune dacă aspirantul îi va adresa această rugăminte cu sinceritate şi din tot sufletul. Bineînţeles, Dumnezeu nu este nici una din aceste forme sub care noi îl adorăm, dar este util să cunoaştem acest punct de vedere uman de reflectare a lumii pentru a putea să ne aprofundăm devoţiunea. Transcenzând devoţiunea, vom descoperi iubirea divină.
Această formă de iubire perfectă necesită o fuziune totală a fiinţei în Divin. În această stare, yoghinul realizează adevărul suprem: "Eu sunt El."
8
Dragostea ta pentru Dumnezeu nu trebuie să îmbrace un aspect personal. Această atitudine te va limita, păstrându-te în ego. Dragostea ta pentru El trebuie să te transporte dincolo de ego.
Dacă îl vizualizezi pe Dumnezeu sub o formă şi, în urma acestor meditaţii, ai ajuns să ai stări extatice, urmăreşte să ajungi să îl percepi sub forma Conştiinţei Infinite. Mama Divină este atât de frumoasă, dar nu uita însă niciodată că, în manifestarea sa cea mai elevată, această frumuseţe transcende forma; această frumuseţe se află în Tot. Iubirea sa divină, compasiunea sa se exprimă până şi în picăturile de ploaie. Splendoarea sa se reflectă şi în culorile curcubeului. Ea oferă speranţă umanităţii prin frumuseţea norilor pufoşi şi roz ai răsăritului de soare. Înainte de toate, fii însă conştient de prezenţa Sa în inima ta.
9
Există două maniere de a te apropia de Dumnezeu din Natură.
Una constă în a separa ideea de Dumnezeu de toate aceste manifestări, spunând: "Neti, neti", ceea ce înseamnă că Dumnezeu "nu este aceasta, nu este aceea". A conştientiza acest aspect este întotdeauna necesar pentru a nu cădea în capcana ataşamentului faţă de formă.
Celălalt mod constă în a vedea manifestarea lui Dumnezeu în tot ce ne înconjoară. Prima modalitate poate părea austeră pentru mulţi aspiranţi; a doua este mult mai agreabilă. Dar cel mai bine este să se realizeze o combinare a celor două.
Mama Divină se ocupă de sarcinile "menajului" acestei creaţii.
Când copilul, aspirantul, plânge Ea îi dăruie o jucărie cu care să-i distragă atenţia, cum ar fi bogăţii, nume sau faimă. Dacă el plânge în continuare, Ea îi va dărui o altă jucărie. Dar dacă copilul va arunca toate darurile pe care le primeşte, plângând numai după dragostea ei, Ea îl va lua în braţe şi îi va şopti plină de iubire: "Dacă cu adevărat mă doreşti pe Mine şi numai pe Mine, atunci vino. Rămâi cu Mine pentru totdeauna în poala infinitului."
10
"Mi se pare dificil să mă rog la o formă a lui Dumezeu", a spus un profesor ce ne-a vizitat. "Ceea ce mă inspiră este acel gând al nemărginirii, al infinitului. Când mă plimb noaptea sub stele, sunt întotdeauna fascinat. Adevărul Suprem este atât de grandios. În astfel de momente, mica mea viaţă, cu tracasările şi suferinţele ei meschine, mi se pare cu adevărat golită de sens. Spiritul meu atunci suspină la gândul infinitului, la gândul eternităţii."
"Astfel de gânduri trebuie să aibe toţi cei care doresc să-L găsească pe Dumnezeu", a spus Sri Yogananda. "Întotdeauna, indiferent ce aspect al lui Dumnezeu preamăreşti, privirea ta interioară trebuie să fie focalizată asupra Infinitului. Nu este necesar să-L vizualizezi pe Dumnezeu sub o anumită formă. Aceasta depinde de propria natură a fiinţei tale. Unora, adorarea unei forme a lui Dumnezeu le generează stări extatice, la fel cum ţie ţi se trezeşte aspiraţia gândind o realitate fără formă. Devoţiunea nu trebuie să fie confundată cu sentimentalismul. De fapt, devoţiunea este o aspiraţie sinceră a fiinţei umane orientată către centrul Adevărului Infinit."
11
Un vizitator l-a întrebat pe Maestru:"De ce atunci când vă referiţi la Dumnezeu, vă adresaţi cu “El”. Am putea spune că Dumnezeu este de gen masculin?"
"Dumnezeu este în acelaşi timp masculin şi feminin, dar de fapt El nu este nici masculin, nici feminin. Atunci când utilizez pronumele “El” nu doresc în nici un caz să-L limitez în vreun fel.
Ar fi oamenii inspiraţi de dragostea lui Dumnezeu dacă s-ar gândi la “El” ca la “Acela “? Pronumele personal sugerează o Fiinţă conştientă cu care omul poate comunica. Iar pronumele masculin este înainte de toate impersonal. Occidentalii au obiceiul să se gândească la Dumnezeu ca la Tatăl Ceresc, pentru că Isus L-a numit aşa.
12
Cele opt aspecte sub care Dumnezeu poate fi experimentat sunt: lumina, sunetul, pacea, calmul, dragostea, bucuria, înţelepciunea şi puterea. Dacă îl vom experimenta pe Dumnezeu ca lumină, în timpul meditaţiei vom avea o stare de calm mental, purificându-ne şi clarificându-ne mintea. Cu cât o fiinţă se concentrează mai mult asupra luminii interioare, cu atât mai mult ea va percepe lucrurile ca fiind formate din lumină.
Atunci când îl experimentăm pe Dumnezeu sub formă de sunet intrăm în comuniune spontan cu Sfântul Duh, sau cu AUM, vibraţia cosmică primordială. Când eşti cufundat în AUM, nimic nu te mai poate tulbura. AUM conduce mintea dincolo de iluzia existenţei umane în purul cer al Conştiinţei Divine.
Pacea este experienţa pe care o trăim chiar la începutul practicii noastre meditative. Pacea, asemeni unei cascade de apă cristalină, purifică mintea de toate anxietăţile şi grijile, transmiţându-ne o stare de bine paradisiacă.
Calmul este o altă experienţă divină. Acest aspect a lui Dumnezeu este mult mai dinamic şi mult mai puternic decât cel al stării de pace. Calmul dăruieşte aspirantului puterea să depăşească toate obstacolele vieţii sale. Chiar şi în afaceri, persoana care poate rămâne calmă în toate situaţiile, va fi invincibilă.
Dragostea este un alt aspect a lui Dumnezeu, dar nu dragostea personală, ci dragostea infinită. Cei care trăiesc într-o stare egotică se gândesc la dragostea impersonală ca la ceva rece şi abstract. Dar dragostea divină absoarbe totul şi oferă o stare de beatitudine infinită. Este impersonală datorită faptului că rămâne neatinsă de dorinţele egoiste. Unitatea pe care o găsim în dragostea divină nu poate fi experimentată decât de suflet şi este inaccesibilă ego-ului.
Bucuria este un alt aspect a lui Dumnezeu. Această bucurie divină este egală cu milioane de bucurii umane la un loc. Analogic vorbind, dorinţa de a experimenta fericirea omenească în locul celei divine am putea-o compara cu situaţia în care o fiinţă îşi consumă din timp şi energie pentru a căuta să aprindă o lumânare în plină zi cu soare. Bucuria divină ne îmbrăţişează etern, dar oamenii consideră că pentru a trăi o stare de bucurie, trebuie să se focalizeze asupra lumii materiale. Bucuria divină este o realitate strălucitoare. În faţa ei toate bucuriile lumeşti pălesc.
Înţelepciunea este discernământ spiritual, fiind în totalitate diferită de înţelegerea intelectuală. Inteligenţa umană se distinge de înţelepciunea divină prin faptul că ea se raportează la lume indirect, din exterior. Savantul, de exemplu, efectuează cercetări asupra atomului. Yoghinul devine atom. Percepţia divină are ca punct de pornire interiorul. Doar din interior un lucru poate fi cunoscut în esenţa sa adevărată.
Iar în final, puterea este aspectul lui Dumnezeu care creează şi menţine Universul. Imaginează-ţi ce putere trebuie să existe ca să poată să fie manifestate toate aceste galaxii. Maeştrii spirituali manifestă o parte din această putere în anumite situaţii din viaţa lor, atunci când este cazul. Expresia "Isus cel blând" nu descrie decât o parte a naturii lui Isus. Forţa sa transpare atunci când îi ceartă pe comercianţii din templu. Încearcă să realizezi magnetismul şi puterea de care a trebuit să dea dovadă pentru a-şi impune părerea în faţa tuturor acelor oameni, care erau atât de înrădăcinaţi în dorinţele şi obiceiurile lor, autorizate, de altfel, şi de tradiţie. Oamenii sunt adeseori terifiaţi de puterea ce iradiază din viaţa sfinţilor. Nu uita nici o clipă că nu poţi păşi pe calea ce conduce la Dumnezeu dacă nu eşti puternic interior. Dintre toate celelalte atribute ale Divinului, puterea poate fi unul dintre aspectele care exercită cea mai mică atracţie asupra minţii tale, dar este important să realizezi că puterea infinită este o parte a naturii divine din tine.
Indiferent de ce aspect divin experimentezi în meditaţie, nu te închide niciodată în mintea ta limitată, ci urmăreşte să expansionezi această experienţă la infinit.
13
Nu fii niciodată formal cu Dumnezeu! Fii cât mai cald şi mai sincer. Dacă te bucură şi te ajută să te simţi mai aproape de El, tachinează-L, joacă-te cu El. Nu uita nici o clipă că este părintele tău. El este cel mai apropiat dintre cei apropiaţi, cel mai drag dintre cei dragi. El îţi este mai apropiat chiar decât gândurile tale cu care te rogi Lui.