CAPITOLUL 20

REALIZAREA SINELUI

1

       Atunci când mintea se interiorizează şi nu se mai identifică cu lumea exterioară sau cu corpul, privirea interioară devine clară şi focalizată. În acel moment, sunetul interior te absoarbe cu totul. AUM îţi umple fiinţa. Vibraţiile sale coboară de-a lungul coloanei vertebrale, umplând în final tot corpul, fiecare celulă vibrând în final cu sunetul AUM.

       Gradat, cu cât fiinţa ajunge să realizeze o stare mai profundă de meditaţie, conştiinţa ajunge să se expansioneze din ce în ce mai mult prin intermediul acestui sunet. Depăşind limitările corpului, ea îmbrăţişează vastitatea infinitului.

       În AUM, sau vibraţia cosmică, devii conştient de uniunea ta cu tot ce înseamnă viaţă. Această stare este cunoscută ca AUM Samadhi sau uniunea perfectă cu Dumnezeu, privit ca sunet cosmic.

       AUM este acel aspect din trinitatea creştină considerat Sfântul Duh sau Cuvântul lui Dumnezeu.

       Prin intermediul unei meditaţii şi mai profunde, fiinţa descoperă că, dincolo de vibraţia AUM, poate percepe starea de nemişcare a Conştiinţei Christice, care este reflexia în creaţie a Spiritului Transcendent.

       În tradiţia spirituală creştină, Conştiinţa Christică este numită Fiul. La fel cum în plan uman, fiul este reflexia tatălui, tot astfel Conştiinţa Cosmică, Christos reflectă Conştiinţa lui Dumnezeu Tatăl transcendent. Urmărind să aprofundeze şi mai mult starea de meditaţie, fiinţa se trezeşte faţă de Conştiinţa Christică şi percepe identitatea cu această conştiinţă divină.

       Cufundându-se şi mai profund în meditaţie, fiinţa transcende creaţia şi devine una cu fiinţa Tatălui, trăind starea de Sat-Chit-Ananda. Parcurgerea acestor etape ale meditaţiei permite descperirea în ordine inversă a celor trei aspecte ale trinităţii: Sfântul Duh, Fiul şi Tatăl.

       Multe fiinţe nu sunt conştiente că denumirea “Christos” nu a fost numele pe care Isus l-a primit la naştere, ci este un titlu ce semnifică "Cel ales de Dumnezeu".*

       La fel, Krishna în India era numit Jadava Krishna - sau Christna, cum mai este scris uneori.

       Isus a fost un mare maestru. El a fuzionat cu Conştiinţa Christică. Oricare fiinţă ce atinge această stare de conştiinţă poate fi numită Christos, pentru că şi-a dizolvat ego-ul în conştiinţa infinită a lui Dumnezeu.

       AUM, sau Sfântul Duh, mai este numit şi Mama Divină, căci ea reprezintă aspectul feminin a lui Dumnezeu.

       Biserica catolică îi învaţă pe credincioşi că fiinţa umană trebuie să ajungă la Mama Divină pentru a-L putea cunoaşte pe Christos. Pentru ea, Mama Divină este Maria, mama lui Isus. Acest lucru este adevărat, chiar dacă interpretarea care i se dă este mai profundă decât cea în general acceptată. De fapt, pentru a atinge conştiinţa Christică trebuie să-ţi fuzionezi conştiinţa cu AUM, vibraţia cosmică.

       Realizarea Sinelui semnifică faptul că ai înţeles că adevăratul tău eu nu este ego-ul, ci Sinele Suprem, picătură din vastul ocean spiritual care a manifestat doar pentru o scurtă perioadă de timp valul conştiinţei pe care o consideri ca fiind a ta.

2

       "Am citit că trinitatea creştină este identică cu trinitatea hindusă," a spus un student la teologie."Este adevărat?"

       "Nu," a răspus Yogananda,"Brahma, Vishnu şi Shiva personifică cele trei aspecte ale lui AUM, vibraţia care creează, susţine şi distruge Universul. Brahma este Creatorul, Vishnu este menţinătorul,iar Shiva este distrugătorul.

       AUM este ortografia corectă, cu trei litere; în engleză am întâlnit-o adesea scrisă ca OM, doar cu două litere. "A", prima literă, reprezintă vibraţia creatoare; a doua literă, "U" reprezintă vibraţia menţinătoare; iar a treia literă "M" reprezintă vibraţia distrugătoare, care reabsoarbe Universul înapoi în liniştea infinită.

       În engleză, AUM este adesea scris doar în două litere OM, pentru că "O", în engleză, este un diftong pe care majoritatea oamenilor îl pronunţă "AU" cu "A" lung, ca în cuvântul "car". Pronunţarea acestui "A" lung este greşită. "AUM" este pronunţia corectă.

       Tradiţional, în India se cântă AUM de trei ori la rând pentru a evoca cele trei aspecte. Prima dată este emis cu tonalitate înaltă, a doua oară cu tonalitate mai joasă, iar a treia oară cu tonalitate gravă. Aceste diferite tonalităţi se regăsesc în sunetul cosmic. Vibraţia creatoare, Brahma, este tonalitatea înaltă; cea a lui Vishnu, menţinătoare este mai joasă; iar cea a lui Shiva, care corespunde disoluţiei totale, este un sunet grav şi profund.

       Trinitatea hindusă ce este echivalentă trinităţii creştine este numită Aum-Tat-Sat: Aum, Sfântul Duh- Tat, Kuthastha Chaitanya, sau Conştiinţa Christică- Sat, aspectul de Tată al Divinului, Spiritul de dincolo de vibraţie. Sat înseamnă "existenţă divină". A fost descrisă într-o manieră detaliată de Swami Shankaracharya ca fiind starea de "sat-chit-ananda", care se traduce prin "pură existenţă- pură conştiinţă- pură beatitudine." 

3

       Un discipol l-a întrebat pe Yogananda: "Gurudeva, când putem considera că o fiinţă este un maestru?" "Un maestru este fiinţa care a atins conştiinţă Christică", i-a răspuns Yogananda. 

4

       "Învăţătura ta îmi clarifică într-un mod minunat scrierile marilor mistici creştini", i-a spus un discipol într-o zi lui Yogananda.

       "Adevărul este întotdeauna simplu", i-a răspuns Maestrul, "chiar dacă în simplitatea sa nu este întotdeauna uşor de înţeles pentru mintea umană. Unei păsări ce se naşte într-o colivie îi este greu să înţeleagă că a fost creată pentru a zbura liber pe cer. În acelaşi fel, spiritului uman îi este dificil să înţeleagă că natura sa originară este omniprezenţa.

       Este greşit să numim aceşti mari sfinţi "mistici"; adevărul Divin nu este mistic. Oamenii cred că lumea materială este reală şi că universul interior este vag şi confuz. Un mare mister constă în faptul că numeroase fiinţe sunt foarte mulţumite de această lume a iluziei şi consacră foarte puţină energie pentru a-l găsi pe Dumnezeu. Adevărata confuzie constă în percepţia greşită pe care oamenii o au despre adevăr. Adevăraţii "mistici" sunt oamenii şi nu sfinţii.

       "Misticism" este un concept greşit, pentru că seamănă confuzie în căutările spirituale ale oamenilor. Când căutarea adevărului devine confuză, ne cufundăm de fapt în umbrele imaginaţiei subconştiente, în loc să dezvoltăm puterea voinţei şi a concentrării care ne va conduce la starea de supraconştiinţă.

5

       "Ce este samadhi?", l-a întrebat odată pe Yoganada un vizitator. "Am citit în numeroase cărţi despre acest subiect, dar nu cred că am înţeles semnificaţia reală."

       "Samadhi", i-a răspuns Yogananda,"este starea în care fiinţa realizează că este mult mai mult decât corpul fizic. Prin “realizări” eu mă refer la mult mai mult decât simpla înţelegere intelectuală. “Realizările” de acest gen sunt imaginare. Eu mă refer la acea stare de conştiinţă în care pricepem că noi suntem în tot şi în toate.

       Acum câteva zile i-am spus unei fiinţe: "Ai un gust amar în gură, nu-i aşa?"

       "Cum ştiţi aceasta?"- m-a întrebat acea persoană.

       "Pot ştii aceasta pentru că în samadhi sunt la fel de mult în corpul tău cât şi-n al meu. În samadhi poţi ştii tot ce se întâmplă la orice distanţă, transcenzi orice limitare a timpului şi a spaţiului. Atunci conştiinţa ta îmbrăţişează omniprezenţa. Percepi corpul uman ca fiind o parte infinitezimală a realităţii infinite."

       Există două stadii ale stării de samadhi. În prima, conştiinţa se cufundă în infinit în timpul meditaţiei. Yoghinul nu poate menţine această stare şi după ce iese din meditaţie. Aceasta se numeşte savikalpa samadhi.

       A doua stare se numeşte nirvikalpa samadhi. În această a doua stare de conştiinţă, continui să rămâi fuzionat cu Conştiinţa Divină chiar şi atunci când acţionezi sau vorbeşti în această lume.

       Nirvikalpa samadhi este cea mai înaltă stare de conştiinţă. Odată ce ai atins această stare, nu mai este cu putinţă să fii din nou tentat de iluzie.

       Această distincţie între cele două stări reiese clar într-un poem pe care l-am scris odată demult: "În savikalpa samadhi yoga Mă cufundam în Sinele meu, În nirvikalpa samadhi yoga Mă regăsesc în Sine.

       Isus Christos a vorbit despre această cufundare a Sinelui personal în Sinele infinit. El a spus:" Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde şi cine-şi va pierde sufletul pentru mine, îl va afla."* 

6

        Un discipol ce privea portretul gurului său, cântând şi dăruindu-i flori în semn de devoţiune, a intrat într-o stare atât de profundă de comuniune cu Divinul încât simţea cum conştiinţa sa cuprinde întreg Universul.

       "Eu dăruiam flori portretului unei alte fiinţe, dar acum mi-am dat seama că, dincolo de acest corp, eu sunt cel care susţin întreg Universul. Mă înclin în faţa Sinelui meu", şi a început să-şi pună flori pe propriul său cap.

7

       În momentul în care o fiinţă îşi realizează Sinele, această stare se reflectă atât asupra corpului cât şi asupra sufletului. Nu trebuie să te rogi ca Dumnezeu să vină spre tine. Dumnezeu este omniprezent şi tot ceea ce ai de făcut este să-ţi îmbunătăţeşti modul de înţelegere.

8

       Când îl vei găsi pe Dumnezeu? Când toate dorinţele pentru alte lucruri vor dispare, când vei realiza că singurul lucru care merită să-l doreşti este să-l cunoşti pe Dumnezeu. Când toate gândurile, toate sentimentele vor fi cuprinse de dragostea ta pentru El.