Joseph S. Benner - "Viaţa Impersonală"
Ţi s-a spus că Pământul şi toate lucrurile care îi aparţin nu sunt decât manifestări exterioare ale Ideii Mele, care se află acum în procesul de a fi gândită într-o expresie perfectă.
Ţi s-a arătat că Ideea Mea este responsabilă de toate lucrurile create şi că Ea este Cauza şi Raţiunea tuturor manifestărilor care există, incluzându-te şi pe tine, pe fraţii tăi şi pe surorile tale, care au fost toate gândite spre a exista de către Mine, Unicul Gânditor şi Creator Originar.
Vom urmări acum, pas cu pas, cursul Ideii Mele, de la început, de-a lungul diverselor Sale stadii de exprimare pământească, precum şi procesul prin care Eu Gândesc această Idee în starea Sa actuală de manifestare.
Dacă vei ţine seamă cu atenţie de ceea ce urmează şi dacă Mă vei lăsa să îţi conduc, din interior, toate meditaţiile asupra semnificaţiei lor ascunse, ţi se va arăta nu numai metoda prin care vei putea crea prin gândire orice vei dori să creezi, ci şi cum tu ai intrat în Existenţă şi cum ai ajuns la stadiul tău actual de manifestare.
La început, după un repaus incalculabil de eoni, în zorii unei noi Zile Cosmice, când conştiinţa Lumii tocmai se trezea şi liniştea Nopţii Cosmice încă predomina, Eu, GÂNDITORUL, Mi-am conceput Ideea.
Această Idee a Mea despre Sinele Meu în manifestare într-o nouă condiţie, numită expresie Terestră, am văzut-o complet conturată în oglinda Minţii Mele Atotcunoscătoare. În această oglindă, am văzut Pământul real cum strălucea scânteietor în Cosmos – asemenea unei Sfere perfecte, în care toate aspectele, însuşirile şi puterile Infinite ale Naturii Mele Divine îşi găseau o exprimare perfectă cu ajutorul Îngerilor de Lumină, Mesagerii vii ai Voinţei Mele, Cuvântul Meu întrupat în Carne, aşa cum El este deja perfect exprimat în Lumea Cerească a Veşniciei.
Am văzut Sinele Meu manifestându-Se în exterior ca Natură şi Viaţa Mea, drept Principiul dătător de viaţă şi de evoluţie a întregii Manifestări. Am văzut Iubirea, Puterea Divină Creatoare, drept Forţa care animă şi vitalizează întreaga Viaţă, şi Dorinţa Mea de a da o expresie perfectă acestei Iubiri, drept Cauza Potenţială Reală şi Raţiunea naşterii Ideii Mele.
Toate acestea le-am văzut oglindite în Mintea Mea Atotvăzătoare şi Atotştiutoare, care poate vedea şi reflecta doar Sufletul lucrurilor sau Realitatea lor. Iată de ce, ceea ce am văzut reprezentat în Mintea Mea a fost Pământul Real, de fapt, începutul său, zămislirea lui ca fiinţă Cosmică.
Conştiinţa Mea este esenţa intimă a întregului Spaţiu şi întregii Vieţi. Este Substanţa reală a Minţii Mele Atotînţelegătoare şi Atotcuprinzătoare, al cărei Centru informativ şi dătător de viaţă este peste tot, iar limita şi circumferinţa Sa, nicăieri. Doar în tărâmul Minţii Mele trăiesc Eu, mă mişc şi îmi am Fiinţa. Ea conţine şi, în acelaşi timp, umple toate lucrurile, iar fiecare vibraţie şi manifestare a Sa nu este decât expresia unui anumit aspect al Fiinţei Mele.
A fi înseamnă ex-presie sau „presare înspre afară”. Nu se poate concepe existenţa fără exprimare. De aceea, EU, care SUNT Tot ce este, Mă exprim în mod constant şi continuu.
Ce exprim?
Ce altceva aş putea să exprim decât pe Mine Însumi, de vreme ce EU SUNT Tot ce este?
Tu încă nu poţi să vezi sau să înţelegi ce sunt Eu, Sinele Meu, dar poţi să înţelegi atunci când îţi inspir o Idee.
În consecinţă, dacă EU SUNT Tot ceea ce este, această Idee, care vine direct din Mine, trebuie să fie o parte sau un aspect din Sinele Meu în Fiinţare sau Exprimare.
O Idee oarecare, odată născută pe tărâmul Minţii Mele, aşa cum ţi s-a arătat, devine imediat o Realitate, deoarece, în Eternitatea Existenţei Mele, Timpul nu există. Totuşi, în tine, o Idee creează întâi Dorinţa, dorinţa de a O exprima; apoi această Dorinţă te obligă să Gândeşti, Gândirea determină Acţiunea, iar Acţiunea produce Rezultatele – Ideea în manifestare exterioară concretă.
În Realitate, Eu nu am Dorinţe, pentru că EU SUNT Toate Lucrurile şi Toate Lucrurile sunt din Mine. EU nu trebuie decât să gândesc şi să Rostesc Cuvântul pentru a produce rezultate.
Totuşi, acea Dorinţă pe care o simţi în tine provine de la Mine, pentru că ea se naşte din Ideea Mea, pe care am implantat-O în mintea ta tocmai ca să ajungă să se exprime prin tine. Într-adevăr, ceea ce tu simţi drept dorinţă nu Sunt decât Eu, care bat la poarta minţii tale, anunţându-Mi intenţia de a Mă manifesta pe Mine-Însumi în tine sau prin tine în forma particulară indicată de acea Dorinţă.
Ceea ce în personalităţile umane se numeşte Dorinţă nu este decât Acţiunea necesară a Voinţei Mele, ce dă impulsul pentru exprimarea Ideii Mele în Fiinţa sau Manifestarea exterioară.
Ceea ce ţie îţi pare ca fiind o dorinţă a Mea de exprimare nu este decât Necesitatea de a Fi sau a Se Exprima a Ideii Mele despre Mine.
În consecinţă, orice dorinţă adevărată pe care o simţi, orice dorinţă a inimii îşi are originea în Mine, şi trebuie, în mod necesar, să o împlineşti cândva, într-o formă sau alta.
Cum Eu nu am Dorinţe, pentru că EU SUNT Toate Lucrurile, odată ce s-a născut Ideea de a Mă exprima pe Mine Însumi în această nouă situaţie, nu a trebuit decât să gândesc – adică, să-Mi concentrez Atenţia asupra Ideii Mele şi să Vreau să o exprim, sau, aşa cum s-a spus în cealaltă Revelaţie a Mea, să rostesc Cuvântul Creator – şi imediat Forţele Cosmice ale FIINŢEI Mele, puse în activitate prin concentrarea Voinţei Mele, au pornit să atragă elementele necesare din depozitul etern al Minţii Mele. Şi, cu Ideea Mea ca nucleu, aceste elemente s-au combinat, au căpătat o formă şi au modelat ceea ce se numeşte forma-gând a planetei, umplând-o cu Substanţa Vieţii – Conştiinţa Mea – şi dotând-o cu toate potenţialităţile Fiinţei Mele.
Acest act de gândire a produs numai o formă-gând vitalizată a planetei, dar manifestarea ei rămăsese încă într-o stare nebuloasă pe tărâmul gândirii.
Totuşi, puterea însufleţitoare a Ideii, prin Voinţa Mea concentrată asupra Ei, a trecut la modelarea formei-gând, la fasonarea şi la solidificarea gradată a diverselor elemente ale Substanţei Vieţii într-o formă materială; până ce, în final, Ideea Mea s-a manifestat material în lumea formelor vizibile ca planeta Pământ, care este un mediu apt de expresie vie şi capabil acum atât a Mă conţine, cât şi a Mă exprima.
Acesta era corpul material pregătit de Gândirea Mea, în care sălăşluia deja întreaga natură potenţială a Fiinţei Mele, în virtutea puterii organizatoare a Ideii Mele.
A urmat etapa dezvoltării şi pregătirii căilor sau mijloacelor prin care puteam să exprim aspectele, posibilităţile şi puterile multiple ale Ideii Mele.
Ea s-a concretizat prin ceea ce este cunoscut ca regnul mineral, vegetal şi animal, care rând pe rând, intrând în manifestare, au dezvăluit în mod gradat stări de conştiinţă mai înalte şi mai complexe, care Mi-au permis tot mai mult să exprim cu claritate aspectele infinite şi varietatea Naturii Mele.
În această etapă Mi-am privit Creaţia şi, aşa cum s-a spus în cealaltă Revelaţie a Mea, am văzut că era bună.
Dar rămânea încă de făcut ultimul şi cel mai înalt dintre mijloacele de exprimare.
Până în acest punct, deşi toate căile şi mijloacele exprimau perfect anumite aspecte ale Naturii Mele, ele nu erau totuşi conştiente de Mine, nefiind decât medii de exprimare precum o sârmă este un mediu de conducere a căldurii, luminii sau energiei.
Totuşi, erau coapte condiţiile pentru crearea de instrumente prin care Atributele Mele Divine să îşi găsească o exprimare conştientă, conştiente nu numai de relaţia lor cu Mine, dar şi de propria lor abilitate şi putere de a-Mi exprima Ideea.
În acel moment al Timpului, Tu, Fraţii şi Surorile Tale aţi luat fiinţă ca expresii umane, intrând în manifestare ca şi celelalte instrumente, graţie Gândirii Mele concentrate, în care Mi-am văzut varietatea infinită a Atributelor exprimându-se efectiv sub formă de entităţi, fiecare dintre ele manifestând predominant un anumit aspect particular al Fiinţei Mele şi fiind conştiente de Mine, Creatorul lor, Cel a căror expresie erau.
Te-am văzut pe Tine în perfectă exprimare, aşa cum Te văd acum – Tu cel Adevărat, un Atribut al Meu – perfect.
Căci, în Realitate, Tu eşti un Înger de Lumină, una din Razele-Gând ale Mele; un Atribut al Fiinţei Mele, însufleţit în condiţiile Terestre, fără alt scop (care nu e deloc un scop în sine, ci o necesitate a Fiinţei Mele), decât exprimarea completă şi finală a Ideii Mele.
În Veşnicie nu există nici Timp, nici Spaţiu şi nici Individualitate, aceste iluzii au loc doar datorită fenomenului prin care se naşte Gândul din pântecul Minţii în lumea Materiei, fapt prin care Gândul sau Creatura capătă conştiinţa separării între ea şi Creatorul său, cel care a Gândit-o.
Deci atunci s-a născut prima oară în tine tendinţa de a te crede separat de Mine. Dar conştiinţa separării complete nu s-a constituit definitiv decât mult mai târziu.
La început, atunci când Tu ai intrat astfel pentru prima dată în expresie Terestră, supunându-te impulsului pe care Eu ţi-l dădusem prin Gândirea Mea concentrată, Tu, unul din Atributele Mele, te-ai înconjurat sau înveşmântat pe Tine Însuţi cu Ideea Mea de exprimare a Sinelui Meu ca Atributul particular pe care Tu îl reprezentai. Tu fiind Forţa ce anima această Idee.
Cu alte cuvinte, Ideea Mea de a Mă exprima prin acel Atribut particular a devenit atunci Sufletul expresiei Tale individuale. Dar acea Idee sau Suflet nu eşti Tu – aminteşte-ţi – căci Tu eşti cu adevărat o parte din Mine, fiind Sinele Meu exprimându-se prin intermediul acelui Atribut particular.
Şi astfel, după ce Ţi-ai îmbrăcat Sinele cu Ideea Mea, această Idee, prin chiar necesitatea existenţei Sale, a început atunci imediat să atragă înspre ea Substanţa Mentală necesară pentru exprimarea acelui Atribut particular, dându-i formă şi modelând-o după Chipul şi Asemănarea Mea. Şi astfel, această Idee s-a transformat într-un Templu Sfânt, umplut cu Prezenţa Mea vie, de vreme ce Tu, unul din Atributele Mele Divine, locuiai în el.
Acest Templu, fiind după Chipul şi Asemănarea Mea şi fiind format din Substanţa Mea Gânditoare, care înconjoară şi îmbracă Ideea Mea, acesta este, în consecinţă, corpul tău Veritabil. El este deci indestructibil, nemuritor, perfect. Aceasta este Imaginea-Gând a Mea completă, care conţine Esenţa Mea Vie, aşteptând ocazia de a putea să se exprime în exterior sub o formă materială.
Aşa că, avem următoarele:
În primul rând: EU SUNT, exprimându-mă ca Tu, unul din Atributele Mele Divine;
În al doilea rând: Ideea Mea despre Tine, unul dintre Atributele Mele, exprimându-se în condiţiile terestre – sau Sufletul Tău.
În al treilea rând: Imaginea-Gând a Mea despre Tine, formând Templul Sufletului Tău – Corpul Sufletului Tău, în care locuieşti Tu.
Acestea trei constituie partea Divină sau Impersonală a Ta, Nemuritorul Trei-în-Unul, – acest Tu, gândul Meu latent, dar deja complet formulat, modelat după Chipul şi Asemănarea Mea, dar nematerial în acea etapă, neavând ca atare nicio legătură cu personalitatea ta umană, care încă nu era născută.