<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


CE ESTE ŞI CE NU ESTE SPIRITISMUL?

FILOSOFIE

În secolul 19 era în vogă filosofia spiritualistă, care promova supremaţia şi primordialitatea spiritului asupra materiei. Spre a pune în evidenţă noua sa doctrină, Allan Kardec i-a dat acesteia numele de spiritism. Dincolo de nume, diferenţa esenţială constă în sursa de inspiraţie a învăţăturilor spiritiste, care provin chiar de la locuitorii tărâmului spiritual: spiritele.

Spiritismul este deci o doctrină filosofică, inspirată de Dumnezeu şi Îngerii Săi, având ca obiect de studiu viaţa şi universul, aşa cum au fost ele create de Divinitate. Se constată astfel apropierea sa de doctrinele religioase. Prin aspectul său experimental, de intrare în legătură directă cu lumea spiritelor, îşi vădeşte aspectul ştiinţific, adică obiectiv, metodic şi reproductibil. Filosofia spiritistă nu este creaţia minţii omeneşti, ci este ecoul Ştiinţei Cosmice care stă la baza Creaţiei. Ea încearcă să explice şi uneori chiar să reproducă tot ceea ce religia numeşte îndeobşte ca fiind "taine", simţul comun ca "mistere paranormale", iar ştiinţa academică nu are încă mijloace să abordeze.

< Sus >

PREJUDECĂŢI COMUNE

În popor, spiritismul este deseori asociat cu groaza inspirată de "fantomele care mişcă mobila din casă şi paharul de pe masă". Departe de a fi o metodă de excitare a nervilor, dimpotrivă, spiritismul îi explică omului ce sunt fantomele, locurile bântuite, fenomenele de poltergeist, facându-l astfel imun la teama comună de cei "morţi".

Şedinţa spiritistă ţinută în semi-obscuritate, invocând spiritele să-şi facă simţită prezenţa prin trosnituri de mobilă sau prin mişcarea paharului de pe măsuţa cu litere, reprezintă o metodă relativ simplistă şi depăşită, ţinând mai mult de istoria timpurie a spiritismului. Deşi efectul acestui tip de întruniri ar putea fi uneori cel de a-i convinge de realităţile invizibile pe cei total increduli, din păcate, câştigul spiritual este aproape nul, fiindcă spiritele care se fac astfel cunoscute sunt de obicei de rang inferior. Această metodă empirică a fost înlocuită cu cea a scrierii automate a mesajelor sau raspunsurilor, dictate mediumilor dotaţi pentru acest mod de comunicare facil şi exact. Scrierea automată este cea care a lăsat posterităţii marile opere de largă respiraţie spirituală.

< Sus >

RELIGIE

Prin comunicarea cu cei dragi, trecuţi în lumea celor drepţi, practica spiritistă poate oferi o consolare inegalabilă celor rămaşi în viaţă, precum şi informaţii preţioase. În plus, ea aduce pacea şi în sufletele agitate ale defuncţilor, care de multe ori suferă fiindcă nu sunt receptaţi de cei vii.

Învăţăturile spiritiste explică pe larg şi pe înţelesul tuturor ce şi cum este Lumea de Apoi, în care vom merge cu toţii după moarte, pregătindu-ne astfel să părasim fără teamă sau regrete lumea terestră, pentru a intra glorioşi în eternitate.

O parte din învăţăturile spiritiste erau cunoscute din vremuri imemoriale, cum ar fi fenomenul reîncarnării spiritului şi conceptul de karmă, justiţie divină. Totuşi, doctrina spiritistă aduce un plus de logică, profunzime şi vorbeşte pe înţelesul omului modern despre lucruri care înainte erau ascunse omului de rând. Se pare că Planul lui Dumnezeu este ca, acum, Tainele Creaţiei (o parte din ele) să fie aduse la cunoştinţa maselor şi răspândite în întreaga lume.

Faptul că spiritismul s-a născut pe continentul european i-a oferit iniţial un caracter creştin. Spiritismul este însă compatibil cu oricare altă religie, căci la bază toate marile religii au fost inspirate de Divinitate. Spiritismul nu este o religie în sine, căci nu deţine un corp ecleziast şi nici ritualuri specifice. Păstrându-şi tradiţia în care s-au născut, credincioşii oricărei religii îşi pot completa cunoştinţele spirituale, înţelegând şi aplicând mai bine normele propriei religii, devenind mai buni, mai morali, mai înţelepţi.

< Sus >

ŞTIINŢĂ

Aşa cum am spus, spiritismul are un aspect triplu, de filosofie, ştiinţă şi religie. Ştiinţa spirituală revelată de acesta depăşeşte însă cu mult nivelul nostru de aplicabilitate practică. Ea ne este descrisă cât se poate de clar, aşa cum unui orb din naştere i se descrie un copac pe care el nu îl poate decât pipăi. Deocamdată puterile paranormale rămân rezervate unei elite şi nu pot fi reproduse la dorinţa oricui. În ciuda faptului că universităţi şi guverne alocă în secret resurse importante cercetărilor parapsihologice, mai ales în studii de manipulare a materiei şi conştiinţelor, acest domeniu interferă cu tărâmul spiritelor, unde ele deţin supremaţia absolută. Oamenii politici, savanţii şi supradotaţii ar trebui să manifeste mai multă modestie atunci când vor, sau chiar reuşesc parţial, să domine sfera fizică prin legităţi de ordin superior, energo-informaţional!

Mai trebuie să spunem cât se poate de clar că ştiinţa spiritismului nu şi-a propus niciodată să înlocuiască ştiinţa pământească. Oamenii trebuie să cucerească pas cu pas legile materiei şi să-şi modeleze după propriul plan lumea în care trăiesc, prin ştiinţă, tehnică, tehnologie. Spiritismul nu ne dă de-a gata formule geniale şi invenţii epocale, chiar dacă le cerem. Toate vin la timpul lor...

< Sus >

ETICĂ

Scopul principal al spiritismului este îmbunătăţirea morală a oamenilor, fără de care nici un progres real nu este posibil. Dezvoltarea unilaterală a ştiinţei, fără înţelepciunea necesară pentru a-i stăpâni puterile, este corect formulată prin sintagma "ştiinţă fără conştiinţă". Oamenii au acces tot mai facil la forţe distrugătoare ale vieţii şi conştiinţelor, iar fără o disciplină interioară şi autocontrol, ceea ce promite a fi progres, comoditate, se poate transforma în ruină, dezastru, atât pentru individ, cât şi pentru societate.

Îmbunătăţirea morală nu este doar un deziderat pragmatic al civilizaţiei actuale, ci mai mult chiar, este imboldul etern şi divin care ne îndeamnă către perfecţiune. Această perfecţiune, după care tinde sufletul nostru tăcut, poate fi atinsă la capătul a milenii de evoluţie spirituală treptată, din regn în regn, dintr-o încarnare umană într-alta, până la epuizarea cauzelor interne ale suferinţei. În fond, am putea spune că până şi Soarele va muri într-o zi, iar viaţa noastră prezentă se va sfârşi încă şi mai repede. Ce rămâne cu adevărat în urma acestui Joc cosmic este avuţia acumulată de spiritul nemuritor în urma nenumăratelor existenţe terestre. Evoluţia spirituală este o miză pentru care merită să ne străduim a fi tot mai buni!

< Sus >

MEDIUMI

Elementul cheie al practicii spiritiste este mediumul. În CARTEA MEDIUMILOR, Allan Kardec menţionează cele două tipuri principale de mediumi:
     Tipul 1 - mediumi pentru EFECTE FIZICE, care pot ceda cu uşurinţă spiritelor o mare cantitate din bioenergia proprie, în scopul unor manifestări fizice.
     Tipul 2 - mediumi pentru COMUNICĂRI INTELECTUALE, la care procesele mentale sunt foarte intense, fiind foarte receptivi telepatic.

Ne dăm seama că aceste calităţi speciale sunt în acelaşi timp şi o vulnerabilitate în faţa entităţilor ostile şi a energiilor diverse din mediul înconjurător. Am putea chiar reproşa ştiinţei psihiatrice actuale că încă nu a ajuns să separe patologia psihiatrică propriu-zisă de simptomele de sensibilitate exagerată a unei fiinţe cu aptitudini mediumnice!

Mediumii sunt mai des întâlniţi decât am crede, majoritatea nefiind conştienţi de potenţialul lor, şi nici de tehnicile parapsihologice pe care ar trebui să le cunoască pentru protecţia canalului telepatic. Mediumii nativi şi-ar putea elimina o parte din suferinţele karmice dacă şi-ar descoperi această vocaţie şi şi-ar pune-o în slujba semenilor, a lui Dumnezeu şi a Îngerilor Săi.

Celor care îşi îndeplinesc onorabil misiunea de medium li se cuvine tot respectul nostru, pentru că prin ei putem lua legătura direct cu inteligenţele invizibile care ne secondează din planul astral: îngeri păzitori, sufletele rudelor decedate, spirite superioare etc. Aceşti mediumi şi-au asumat încă dinainte de a se naşte o sarcină dificilă, dar meritorie, care incumbă un sacrificiu de sine. Eforturile lor sunt însă răsplătite înzecit prin satisfacţii spirituale şi recunoştinţa semenilor. Credem că în viitor tot mai mulţi semeni îşi vor descoperi calităţi de intermediari către lumea spiritelor.

Este necesară o educare în acest sens, pe care acest site încearcă să o facă celor interesaţi, spre avantajul lor spiritual. O constatare a noastră este că persoanele care fotografiază spirite de formă sferică-circulară sunt dotate nativ cu însuşiri mediumnice involuntare, de tipul 1. Cu puţin efort, ştiinţă şi acordul propriului spirit, aceste persoane ar putea deveni mediumi voluntari, mijlocind contacte telepatice la voinţă cu inteligenţele imateriale, sau, de ce nu, chiar fenomene materiale spiritiste (ciocăneli codificate în obiecte, apariţii, materializări etc).

< Sus >

PREZENT ŞI VIITOR

Spiritismul nu este o "modă desuetă", cum pretind unii, ci o ştiinţă în plin avânt. Totalitatea cunoştinţelor spirituale acumulate de omenire până la ora actuală ne-a schimbat tuturor modul de gândire. Progresul ideatic survine treptat, de la an la an, de la o generaţie la alta, fără a putea fi stopat. Cercetători din diverse ramuri ale cunoaşterii se întâlnesc astăzi în studii şi teorii comune inter- şi trans-disciplinare, care folosesc şi concepte "spiritiste", fără a le denumi neapărat astfel. Contează ca zestrea filosofico-spirituală să prospere, ca indivizii să se purifice mental şi sufletesc, ca lumea să devină un loc mai bun pentru toţi.

Se pare că, în contextul ameninţărilor globale, singura cale pentru ca omenirea să înainteze este cea a colaborării cu spiritele superioare, în vederea contrării şi diminuării forţelor ostile omenirii. Viaţa este tot mai complicată şi avem nevoie de sfatul cât mai direct al îngerilor noştri veghetori, ai rudelor decedate care ne duc grija clipă de clipă şi care ne pot da sfaturi nepreţuite. Apelul la Divinitate, rugăciunea, reculegerea sunt arme imbatabile şi foarte necesare în zilele noastre, dacă vrem să ne păstrăm curăţenia sufletească în mijlocul unei lumi tot mai haotice şi duşmănoase.

Să fim însă optimişti! Planul divin îşi urmează cursul, în ciuda opoziţiei unora. Lumea trebuie să evolueze, oamenii să-şi ardă karma, iar încarnările să se producă în flux continuu. Copiii de astăzi sunt mai inteligenţi şi mai spirituali decât cei de ieri, ceea ce este un semn al binecuvântării divine. Să ne punem încrederea în ei şi să-i ajutăm să-şi descopere marele potenţial de transformare a lumii! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

< Sus >

SPIRITISTUL

Dacă studiez, aprob şi aplic conceptele spiritiste, mă pot considera spiritist. Nu am nevoie de diplomă sau de recunoaşterea vreunui for. Pot chiar să nu spun nimănui; în fond, este o chestiune intimă, între mine şi Dumnezeu!

Totuşi, odată ce te-ai deşteptat la realitatea existentă dincolo de simţuri, începi să înţelegi că toate fiinţele formează o unitate în sânul Dumnezeirii. Prin urmare, comportamentul altruist se impune de la sine, şi vei dori să-l ajuţi pe cel care are deschiderea să ia contact cu această filosofie tămăduitoare a sufletului. Totuşi, numai cunoaşterea intelectuală a doctrinei spiritiste nu este suficientă. Fără o aplicare practică a principiilor sale morale - aceleaşi cu cele creştine - cunoaşterea rămâne sterilă. Dincolo de divergenţele teoriilor religioase, elementul comun tuturor căilor spirituale sunt virtuţile practice precum: compasiunea, altruismul, bunăvoinţa, caritatea, voluntariatul, cinstea, respectarea adevărului, pacea sufletească etc.

În concluzie, nu trebuie să fii medium, nu trebuie să asişti la şedinţe spiritiste şi nu trebuie să scrii cărţi în acest domeniu ca să fii un adevărat spiritist. Şi nici nu-i nevoie să-ţi pui această etichetă - e de ajuns să fii.

< Sus >

FALŞI MEDIUMI

Se scriu şi se publică nenumărate cărţi, articole, comentarii, interviuri în care persoane care se pretind mediumi, channels, contactanţi, mesageri divini, avatari, guru... susţin tot felul de puncte de vedere, unele de-a dreptul penibile. Atragem atenţia asupra unui fenomen cu care convieţuim astăzi, mai mult ca niciodată: inflaţia de falşi prooroci. Marea lor majoritate se pretind a fi mediumi cu scriere automată, cărora entităţi superioare le dictează mesaje şi comunicări. Începătorul într-ale spiritualităţii va pierde timp, energie şi va fi îndoctrinat cu minciuni.

Unii dintre aceşti "falşi prooroci" par a fi sinceri în aberaţiile lor şi chiar au capacităţi mediumnice. Aceasta ne arată pericolele ce se pot ivi pe tărâmul mlăştinos al energiilor-gând, fără ghidarea şi protecţia spirituală de cel mai înalt nivel. Riscul ca entităţi inferioare, la un moment dat, să ne domine mentalul nu trebuie niciodată subestimat, având ca rezultat căderea în ridicol, exacerbarea vanităţii, desconsiderarea semenilor şi celorlalţi mediumi, diverse obsesii şi chiar boala psihică...

Pentru exemplificare şi luare aminte, vă recomandăm lectura unei scurte analize a veridicităţii unui text esoteric, pe care am făcut-o la cererea unui prieten, care tocmai descoperise un "articol spiritual interesant". Demascarea unui fals se poate face prin intuiţie şi/sau experienţă. Cel mai bine pentru un novice este să lectureze întâi cărţile spiritiste fundamentale, unanim recunoscute şi apreciate!

< Sus >

SPIRITISMUL NU ESTE VRĂJITORIE

În România, s-a acreditat ideea eronată că ţigăncile vrăjitoare se ocupă cu spiritismul. Atragem atenţia că practicile lor neonorabile sunt contrare doctrinei spiritiste, ca şi creştinismului, din următoarele considerente:

- spiritele pe care le contactează sunt inferioare: ale pământului, apei, focului, demoni ş.a.;
- motivaţia vrăjitoarelor este banul şi numai banul, lipsindu-le altruismul manifestat de adevăratul spiritist;
- scopul lor nu este acţiunea înţeleaptă, ci deseori unul meschin: să lege şi să dezlege cununii, să facă de rău etc;
- lipsa educaţiei elementare le face în majoritate inapte să priceapă legităţile cosmice superioare, iar tradiţia moştenită le înrobeşte din copilărie într-un tipar de gândire egoist, răzbunător, vanitos - incompatibil cu comportamentul spiritual. (Ne cerem scuze dacă printre aceste persoane se află şi excepţii pozitive de la regula de mai sus!)

În general, practica spiritistă nu are nimic de a face cu magia, pentru că:

- În spiritismul creştin li se cer sfaturi de viaţă spiritelor, dar nu să ne rezolve ele problemele personale. În schimb, în magia invocatorie sunt chemate spirite inferioare, cu care magicianul face un pact de genul "mă serveşti, te slujesc" pentru obţinerea unor avantaje şi provocarea de situaţii favorabile. Oricât de tentantă ar părea la prima vedere, vinderea sufletului pentru iluzorii şi efemere recompense materiale va fi amarnic regretată, iar efectele sale nu sunt niciodată pe măsura aşteptărilor. Nimic nu se poate compara cu chinul pierderii libertăţii de conştiinţă, provocate de înfrăţirea cu spiritele inferioare...

- În spiritism, deseori ne referim la karmă, căinţă şi ispăşire. Cunoaşterea karmei este primul pas în purificarea spirituală, al doilea constând în acţiunea sistematică pozitivă, în sensul compensării păcatelor din vieţile anterioare prin compasiune, altruism, sacrificiu de sine. În schimb, în magie, legea universală a cauzelor şi efectelor (a karmei, a justiţiei divine) este total ignorată. Contează numai interesul imediat, indiferent de consecinţele ulterioare. Este un mod de gândire imatur şi agresiv.

Poate unora li s-ar părea că practica spiritistă este slabă în comparaţie cu practica magică şi că folosul lumesc ar fi în favoarea magiei. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe! Spiritele superioare ne ajută întotdeauna, chiar şi când nu le-o cerem. Cu atât mai mult o vor face dacă văd bunăvoinţă din partea noastră de a ne ameliora moral şi spiritual. Îngerii păzitori ştiu mereu de ce avem nevoie în etapa de viaţă în care ne aflăm şi ne pun la dispoziţie mijloacele comune pentru a ne duce existenţa până la capăt, conform destinului nostru. "Dumnezeu nu ne dă niciodată o suferinţă mai mare decât putem suporta", se spune şi este foarte adevărat. Am putea adăuga că "Dumnezeu nu ne dă mai mult decât avem nevoie pentru a ne încheia cu succes misiunea de viaţă pe care ne-a încredinţat-o". Trebuie să acceptăm că avem de ispăşit o karmă (păcatele vieţilor trecute), în virtutea cărora ni s-a trasat la naştere un destin şi un rost în viaţă.

Totuşi, s-o spunem, de multe ori evenimentele în care suntem prinşi diferă substanţial de predestinarea noastră. Situaţii neprevăzute ne pot pune bariere şi capcane în care putem cădea, astfel cursul firesc al vieţii fiindu-ne deviat pe căi sumbre. Viitorul nu este bătut în cuie, iar pentru a fi feriţi de dureri nemeritate trebuie să manifestăm în permanenţă vigilenţă, luciditate, hotărârea de a sluji lui Dumnezeu şi speranţă în Graţia Divină.

Fie ca această înţelepciune simplă să ne ghideze în momentele mai grele din viaţă!

Răzvan Petre,
28 mai 2007

< Sus >


Citat:

ADEVĂRAŢII SPIRITIŞTI

"Spiritismul, dacă este bine înţeles şi mai ales simţit, duce la rezultatele deja expuse, ce îl caracterizează pe adevăratul spiritist, ca şi pe adevăratul creştin, căci ei sunt unul şi acelaşi. Spiritismul nu instituie o nouă morală, ci doar ajută omenirea să înţeleagă şi să practice îndemnurile cristice, dându-le celor care se îndoiesc sau şovăie o credinţă nezdruncinată şi iluminatorie.

Pe de altă parte, mulţi dintre cei care cred în manifestările mediumnice, nu le înţeleg consecinţele şi nici profundele efecte morale, sau dacă le înţeleg, nu le aplică în viaţa personală. De ce? Oare să fie de vină unele neclarităţi ale doctrinei spiritiste? Nu, pentru că aceasta nu conţine alegorii sau expresii ce pot duce la interpretări greşite. Claritatea este chiar piatra de temelie pe care este construită, adresându-se direct inteligenţei omului. Nu există nici un mister, iar iniţiaţii nu deţin alte secrete ascunse.

Trebuie oare să posezi o inteligenţă deosebită ca să o poţi înţelege? Nu, căci există persoane cu capacităţi remarcabile care nu o înţeleg, în timp ce altele de inteligenţă medie, chiar şi tineri, prind sensul exact al celor mai delicate puncte. Acest lucru demonstrează că partea materială a ştiinţei nu cere decât ochi ca să vadă, pe când partea esenţială pretinde un anume grad de senzitivitate, ce ar putea fi numită maturitate morală, şi care este independentă de vârstă sau nivel de educaţie, pentru că este specifică evoluţiei spirituale a sufletului încarnat.

La unii oameni, legăturile sufletului cu materia sunt atât de strânse încât ei nu se pot elibera de lucrurile pământeşti. Un fel de ceaţă care îi încojoară nu le permite să privească în viitorul infinit. Efectul este că nu se pot despărţi de vechile tendinţe şi obiceiuri, nefiind capabili să vadă că există ceva mai bun decât ceea ce au deja. Ei cred în existenţa spiritelor ca un fapt banal. Dar asta nu le modifică tendinţele instinctive. Într-un cuvânt, ei nu percep decât o mică rază de lumină, insuficientă pentru a-i ghida sau a le oferi aspiraţii înalte care să le învingă înclinaţiile animalice. Fenomenul în sine îi preocupă mai mult decât moralitatea, care li se pare desuetă şi plictisitoare.

Ei cer mereu ca spiritele să le dezvăluie noi şi noi mistere, fără a-şi pune întrebarea dacă ei şi merită să li se reveleze secretele ascunse ale Creaţiei, cel puţin deocamdată. Aceştia, aşadar, sunt spiritişii imperfecţi. Ei au stagnat ori s-au îndepărtat de credinţă fiindcă nu au dorit să se auto-reformeze, sau poate au păstrat afinităţi cu cei care au aceleaşi slăbiciuni şi prejudecăţi. Oricum, acceptarea principiilor fundamentale ale doctrinei este primul pas, de la care le va fi mai uşor să-l facă pe al doilea cândva, în viitor.

Persoana care poate fi considerată pe drept cuvânt a fi un spiritist adevărat şi sincer se află pe un nivel superior de moralitate. Spiritul acestei persoane îşi domină aproape complet corpul fizic, permiţându-i astfel o percepţie mai clară asupra viitorului. Principiile doctrinei, care pe unii îi lasă indiferenţi, îi face să vibreze profund. Pe scurt, fiindcă sufletul le este mişcat, au şi o credinţă fermă. Pot fi comparaţi cu un muzician care este emoţionat de câteva acorduri, în timp ce altul nu percepe decât sunete seci. Adevăratul spiritist poate fi recunoscut după transformările morale lăuntrice şi prin eforturile pe care le depune pentru a-şi domina înclinaţiile negative. Pe când unul se mulţumeşte cu un orizont limitat, altul care înţelege că există şi lucruri mai bune, face toate eforturile să se elibereze de propriile limite şi reuşeşte întotdeauna, dacă această dorinţă este puternică şi sinceră."

ALLAN KARDEC - Evanghelia după Spiritism, Cap.17, pct. 4

< Sus >


<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre