< Înapoi la Articole din anul curent << Înapoi la Prima Pagină
DETECTIVII PSIHICI Adrian - Nicolae Popescu
NOROCUL SI DESTINUL Adrian - Nicolae Popescu
ANUL 2000 - UN SFÂRSIT SAU UN ÎNCEPUT ? Nina Petre
Inspirate sau nu din realitate, romanele politiste au acreditat un fel de portret robot al detectivului : bărbat (rareori, femeie) cunoscător al mentalitătii infractorilor, al modului lor de operare, al lumii interlope, individ foarte bine dotat intelectual, fizic si - de obicei - estetic, nu neapărat amic al politistilor, dar pentru care nu există barieră imposibil de depăsit. Sherlock Holmes, Hercule Poirot, Marlowe sau... Minerva Tutovan reprezintă asemenea creatii (sau creaturi) în domeniu, înzestrate cu calităti la superlativ. Detectivii reali, anchetatorii spargerilor, crimelor, afacerilor de spionaj etc. reale sunt, de fapt, oameni normali. La fel de normali sunt si cei pe care-i putem numi detectivi psihici; numai că acestia din urmă au realmente capacitatea de a pătrunde cu mintea si cu simturile ce tin de un domeniu foarte delicat - parapsihologia - într-o realitate aflată dincolo de puterea de întelegere a omului comun.
"Detectivul psihic este o persoană dotată cu spirit de investigatie, cu dorinta de a-si ajuta semenii, descoperind anumite fapte si înzestrată în mod natural cu clarviziune (sau formată, prin educatie). El foloseste metode paranormale: o intuitie deosebită, telepatia, vizualizarea unor întâmplări pe "ecranul" mental, fără a se deplasa pe teren, de obicei. Prin telepatie, trimite si receptionează informatii sub forma mesajelor sonore sau a imaginilor." Această scurtă definire a statutului (în România, neoficial) detectivului psihic, ne-a prezentat-o doamna Nina Petre, binecunoscută practiciană a tehnicilor ce tin de parapsihologie, un domeniu deopotrivă misterios si fascinant, necesar si periculos, domnia sa putând purta titulatura amintită, care însă nu figurează în vreun nomenclator de profesii acreditate de stat. Ceea ce nu înseamnă că detectivii psihici se ocupă de activităti oculte, de tipul magiei vrăjitoresti, atât de mediatizate, de pildă, în anunturile publicitare. Pe de altă parte, ei nu umblă noaptea prin cimitire, descântând gheare de pasăre neagră si privind în globuri de cristal, ci se ocupă la modul cel mai modern de educarea propriilor însusiri cerebrale. Asadar, în aprecierea acestei "meserii" trebuie, fără îndoială, o doză de circumspectie, dar si foarte mult realism, pornind de la date incontestabile, fie că ele apartin sau nu unor domenii mai greu abordabile sau - dacă putem spune astfel - mai delicate.
Cu ce se ocupă, în fond, detectivii psihici, astăzi ? Referindu-ne la cei cărora li se adresează publicul (vom explica mai jos de ce facem această precizare), mentionăm preponderenta căutării vinovatilor unor acte ilegale: hoti, tâlhari, violatori, criminali, persoane care urmăresc intimidarea altora prin avertismente scrise, telefonice ori de altă natură. De asemenea, se încearcă să se dea de urma unor persoane dispărute în mod neobisnuit, ca si stabilirea cauzelor adevărate de deces, în cazuri considerate oficial accidente, sinucideri sau îmbolnăviri, dar asupra cărora rudele au îndoieli. Fiecare dintre categoriile enumerate prezintă particularităti firesti si precizăm că d-na Petre îsi fondează afirmatiile pe cazurile concrete lucrate, pentru care păstrează toate datele.
Cele spuse până aici par detalii mai usor de înteles. Componenta principală a actiunilor detectivului psihic o constituie însă relatia obligatorie cu nivelele de existentă superioare celui terestru, cu lumile paralele populate de spirite ce pot fi - ca si oamenii - benefice sau malefice. "Spiritele unor fosti pământeni, deosebit de valorosi la vremea lor, îmi protejează perfect canalul telepatic, astfel încât să nu pătrundă spre mine "voci" de care nu am nevoie sau care sunt rău intentionate. Este foarte greu de luptat cu emisiile energetice ale oamenilor ce produc agresiuni, cu sau fără voia lor - precizează d-na Nina Petre.
Detectivii psihici mediatizati, celebri, ajung în centrul atentiei publice prin propria vointă sau prin grave erori de protectie. Si mai apare o componentă ce tine de manipularea colectivă. Deconspirarea poate veni din dorinta persoanei respective de a-si face publicitate ori aceasta e folosită, pur si simplu, de guvernul tării angajatoare, pentru diverse avantaje. Cei angajati efectiv în activităti de cercetare beneficiază însă de supravegherea si protectia deosebită a armatei, ca orice specialist de rang înalt. Uneori, aparitiile lor publice în emisiuni televizate, în asa-numitele dezvăluiri din ziare, se organizează minutios, cu scopuri precise : fie că se doreste ca populatia să fie informată asupra unor evenimente periculoase, iesite din comun, fie că - dimpotrivă - se realizează dezinformarea oamenilor, pentru a distrage atentia generală sau pentru a o concentra pe anumite subiecte dorite. În umbra campaniilor electorale ori în spatele războaielor ce ulcerează planeta, confruntările lipsite de artificii, reflectoare si zâmbete ajung la intensităti deosebite si se duc fără menajamente. Cel mai apropiat exemplu pentru noi este conflictul din Iugoslavia, în timpul căruia - să nu ne facem iluzii desarte - si noi, românii, am fost "onorati" de atentia transmitătorilor de informatii si de mesaje "prefabricate", din cele patru puncte cardinale... Asemenea specialisti activează în numeroase tări de pe glob implicate sau nu în conflicte majore ori în dispute de durată, care sunt de obicei puternic angrenate în transformări social-economice si politice, inclusiv din Europa de Est.
În România, detectivii psihici nu sunt recunoscuti oficial; situatia era drastic controlată până în 1990, în perioada comunistă asemenea profesionisti activînd în cadrul fostei Securităti si având - după cum se spune - rezultate de exceptie, comparabile cu cele ale marilor servicii speciale de pe mapamond. Utilizarea capacitătilor lor nu se făcea decât în scopul sigurantei nationale, fără componente agresive. Ce s-a întâmplat cu acei câtiva oameni, după revolutie, e o chestiune ce merită discutată în alt context. Pentru noi, oarecum inexplicabil este că oamenii legii nu au posibilitatea si nu intră în competenta lor să apeleze la detectivi psihici, în cazuri deosebite. Aceasta, în situatia în care politiile altor state se folosesc în mod curent de asemenea profesionisti, în anumite momente ale anchetelor mai delicate si sub acoperirea anonimatului. "Din nefericire - spune d-na Petre - avem în tară un număr restrâns de asa-zisi specialisti în agresiuni energetice, adică în vampirizare (absorbtia unei cantităti de energie importante, de la alte persoane), în descărcări energetice reziduale asupra altor persoane si în atacuri energetice, prin meditatie, cu spirite malefice (le practică si unele grupări autointitulate ezoterice, din tara noastră). O dată cu lansarea pe piată a numeroase cărti de teorie si practică a tehnicilor parapsihologice, au apărut si numeroase victime în acest sens: cei ce au lucrat fără un coordonator, expunându-si la eforturi nedozate creierul, hipofiza si epifiza, au cedat asaltului exercitat asupra lor. Multi au ajuns în spitale; unii au fost recuperati, altii nu."
După aceste succinte consideratii, poate că ar trebui să punem punct. De fapt, abia de-aici înainte se pătrunde către miezul problemei. Numai că, se-ntelege, acest "miez" poate fi dulce si hrănitor pentru unii, dar de-a dreptul mortal pentru altii. În concluzie, apelul la întelepciune si la discernământ, chiar când abordăm aspecte ale vietii noastre personale, trebuie să stea înaintea oricărei alte initiative.
Incitante, ca notiuni direct legate de existenta oricărui individ, Norocul si Destinul par un fel de "personaje" ce dovedesc, uneori, prietenie, alteori, ostilitate. Să nu privim mai departe de noi însine ! Vrând-nevrând, sărăcia tot mai accentuată, alături de lipsa unui orizont de optimism, au aruncat numerosi români în mrejele ispititoare ale câstigului nemuncit, petrecut peste noapte. Sau, si mai concret, la capătul câtorva ore de strâns pumnii în fata televizorului cu... bingo. O tară-ntreagă asteaptă ca Norocul să strige numele fiecăruia dintre cei ce speră cu disperare (sic!), chiar dacă în jur mecanismul distrugerii băncilor (cu economii muncite, de data aceasta) functionează ireprosabil si chiar dacă, după marea lovitură, de mâine începând, "fericitul căstigător" s-ar trezi într-o tară de cersetori. De ce asa? Pentru că norocul, în ziua de azi, este identificat tot mai mult cu banii : multi bani, care să-mi apatină mie, care să-mi intre în viată, s-o schimbe, indiferent pe ce cale. Dar, în realitate, lucrurile nu stau chiar asa.
Psihologii (si psihiatrii) nu ezită în a trage un semnal de alarmă, referitor la reala dependentă creată de jocurile de noroc, într-o anumită categorie de indivizi, deloc "subtire" ca număr. Un drog, asa ar putea fi definit jocul devenit patimă, obsesie; un drog care ucide lent trupul si ratiunea, nu numai pe ele, ci demolează totul, si în jurul celui prins : relatii de familie, sociale, profesionale, cu tot ce decurge de aici. Să intre, oare, în discutie si destinul individual? Dacă nu considerăm această notiune ca pe ceva "dat", inefabil si imuabil, ca pe acea fatalitate acceptată cu capul plecat, răspunsul este afirmativ. Iar pentru o si mai bună edificare, am abordat-o pe colaboratoarea noastră Nina Petre, parapsiholog, dar înainte de aceasta profesoară de stiinte exacte, cu o pregătire aprofundată în domeniu.
Milioane de oameni - ne arată ea - participă la diferite jocuri de noroc, dar foarte putini câstigă. Majoritatea jucătorilor folosesc diverse metode pentru a-si stimula sansa. Unii calculează perioadele norocoase după indicatii apărute în reviste si cărti ; altii asteaptă să viseze ceva semnificativ, care să-i orienteze spre tipul de joc, spre ziua norocoasă, spre grupajul de cifre ales etc. Dar, să gândim logic, o logică la îndemâna oricui: dacă s-ar putea programa câstigurile prin metode născocite de mintea omului, ar da faliment toate institutiile care organizează astfel de jocuri ; fireste, o dată cu finantatorii-sponsori. Pe de altă parte, putem gândi că măcar iluzionistii ar trebui să câstige, în mod frecvent, averi fabuloase. Dar, cum nici ei nu-si pot programa norocul, afirmă că încheie un anumit jurământ deontologic, ce le interzice să-si folosească stiinta, cunostintele, pentru a obtine câstiguri nemeritate.
Sansa unui om este conditionată, la un moment dat, de mai multi factori: - subconstientul individului (trebuie să îi dea acestuia ideea ca, într-o anumită zi, să cumpere un bilet de concurs) ; - dacă tragerea la sorti are loc într-o zi favorabilă jucătorului, are sanse sporite să câstige ; - concomitent, este necesară predispozitia jucătorului la ceea ce numim câstig nemuncit. Dacă în destinul respectivei persoane nu e prevăzută sansa câstigului la diverse jocuri, el poate juca toată viata, fără să câstige nimic ! Altfel spus, pentru ca un individ să câstige la un anumit joc, trebuie să cumpere biletul într-o zi care îi este lui favorabilă pentru asa ceva, iar el să fie înzestrat nativ cu sansa câstigului la astfel de jocuri. Toate aceste conditii le însumează destinul. Dar destinul nu se referă doar la momentul prezent ori la existenta limitată a indvidului, într-o viată pământească. Cum asa?
Spiritul fiecăruia stie, încă de la nasterea individului, ce drum va urma acesta. Dacă, de pildă, în viata precedentă spiritul a trăit într-un om sărac, cinstit, lipsit de noroc, în această viată persoana existentă în prezent trebuie să aibă norocul care i-a lipsit anterior. Invers - afirmă Nina Petre -, indivizi contemporani cu noi, afectati de lipsa norocului pe toate planurile, relevă reîncarnări precedente în persoane devorate de ceea ce numim plăceri lumesti. Dar – atentie ! - nu e singura formă de pedeapsă karmică. În popor se spune că păcatele părintilor le plătesc copiii ("Au mâncat părintii aguridă si si-au strepezit copiii dintii." - zice un proverb românesc), ceea ce se explică astfel : dacă în destinele părintilor sau în zestrea lor karmică există anumite abuzuri, acest fapt e suficient ca "reversul medaliei" să se răsfrângă asupra copiilor. Sigur că problema se complică, dacă raportăm notiunile în discutie la karma colectivă : norocul si destinul unei comunităti, ale unui popor. Gânditi-vă, de pildă, la evolutia unor civilizatii extrem de avansate, al căror declin stă consemnat în istorie sau care, astăzi, sunt pe cale să piară definitiv !...
Să revenim, cu o ultimă privire, la iluzionisti. Fenomenul "programării norocului" este aleatoriu. Este posibil - consideră Nina Petre - ca omului să i se declanseze intuitia, subconstientul orientându-l spre modalitatea de a accede la sansa câstigului. Fenomenul, deloc simplu, s-ar produce astfel : dacă spiritul persoanei în cauză consideră că e bine să-i acorde acesteia o sansă, indiferent de ce natură, îi dă comandă subconstientului să impulsioneze factorul constient al omului, mintea. Sistemul cerebral al persoanei aflându-se într-o foarte bună functionare, subconstientul poate influenta usor factorul constient. Altfel spus, omului "îi vine inspiratia" pentru a actiona spre binele său. Dacă are inspiratia si puterea să actioneze, din punctul său de vedere căile îi sunt deschise către succes ; dacă există, si din partea mediului, conditii favorabile, atunci nu mai există motive de nereusită ! Si, totusi…!
Unii oameni au noroc, dar nu stiu ce să facă cu el, deoarece nu stiu cum să actioneze în societate pentru a reusi să-l pună în practică, să-l eficientizeze. Altii se zbat toată viata să-si rezolve problemele, fără însă a reusi până la capăt. Iată de ce - afirmă initiatii - este necesară succesiunea reîncarnărilor. Spiritul omului luptă, mii si zeci de mii de ani (!), pentru a-si rezolva el singur ceea ce am numi, într-un limbaj comun, dezideratele existentei. El luptă, dar o face prin intermediul fiintelor umane în care trece succesiv, supunându-le tuturor necazurilor vietii pământene. Si lipsa de noroc este unul dintre acestea. Dar el face parte din linia destinului fiecăruia. Ceea ce ar însemna că, urmând regulile de bun simt, normele morale elementare, de vietuire alături de semenii nostri, trebuie totusi să trăim si... cu picioarele pe pământ ; altfel spus, să ne mentinem ratiunea permanent trează si activă, atât în momentele favorabile ale vietii, cât si atunci când neîmplinirile par a ne da târcoale. Dacă nu "norocul" bănesc, măcar un plus de întelepciune (infinit mai valoroasă!) va veni de partea noastră.
ADRIAN – NICOLAE POPESCU
Almanahul "Femeia Estival 1999"
NINA PETRE : "OAMENII TREBUIE SĂ-SI VADĂ MAI DEPARTE DE VIAŢA LOR... "
Eu nu iau în considerare previziunile făcute pe computere, întocmite de vizionari, de astrologi s.a.m.d. În urma testărilor pe care le-am făcut cu entităti invizibile, am ajuns la concluzia fermă că totul se modifică în Univers. Nimic nu stă pe loc si nici un fenomen terestru sau cosmic nu poate fi prevăzut sau descris în totalitate. Dacă tinem seamă de afirmatiile unor sefi de secte, sfârsitul lumii trebuia să se producă de mai multe ori în ultimele milenii. Eu cred că o catastrofă cosmică, în care să fie implicat si Pământul, s-ar putea produce oricând, dar deocamdată nu este programată. Previziunile propagate în acest sens de diversi indivizi sunt fie speculatii, vizând celebritatea cu orice pret, fie concretizarea intentiei de a stârni panică în anumite grupuri sociale. Ceea ce stă scris în Biblie sau în catrenele lui Nostradamus a fost, este si va fi interpretat în fel si chip. Oamenii trebuie să-si vadă mai departe de viata lor, conform destinelor date de Dumnezeu.
Putem muri oricând de boli, în accidente sau din cauza calamitătilor naturale. Dacă vrem să acceptăm termenul de Apocalipsă, trebuie să acceptăm că ea există. Contribuie substantial la aceasta - dincolo de fenomenele subtile, nepercepute de oricine - atitudinea distrugătoare a oamenilor fată de natură, utilizarea energiei nucleare, care e un fel de joc cu moartea, dar si previziunile catastrofice propagate (constient sau nu) pe diverse canale publice, cu efecte extrem de nocive, cel mai frecvent, îndeosebi asupra oamenilor simpli. Totusi, sansa noastră este că numărul oamenilor care dovedesc gândire si fapte pozitive este mult mai mare decât al celor dominati de rău. În ce priveste viitorul României, respectiv al românilor ce nu s-au depărtat nici o clipă de la valorile pozitive ale acestui popor, asupra sa există o protectie divină. Ea se va materializa în ceea ce asteptăm cu totii, însă numai în urma unor eforturi comune, a unei munci efective de a depăsi, împreună, perioada de trecere si revelatie în care ne aflăm chiar acum."
Din grupajul de interviuri „Anul 2000 – un sfârsit sau un început ?", revista "Femeia" nr.12 / 1999
< Înapoi la Articole din anul curent << Înapoi la Prima Pagină