<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre


CELE 7 TREPTE DE LUMINĂ

Studiu de Răzvan Petre

Din vechime, se cunoaste că cele 7 chakre principale din organismul uman fac legătura cu tot atâtea sfere de lumină divină – centre universale de fortă. Recent, savantii au confirmat existenta meridianelor energetice si a chakrelor. Putem deduce că, pe viitor, si alte descoperiri spirituale geniale ale Orientului vor fi confirmate stiintific. Totusi, dacă orientalii ar fi asteptat până astăzi progresul stiintei, spiritualitatea nu s-ar mai fi dezvoltat! Iată de ce actul filosofării este unul încă foarte important pentru progresul gândirii omului actual. Stiinta se ocupă numai cu ceea ce poate verifica, dincolo de care se află lucrurile cu care se ocupă filosofia. Dar mai importantă decât speculatiile mentale este practica spirituală personală, condusă după principiile stiintei spirituale. Numai ea ne poate oferi certitudini în locul simplelor păreri, multumire în locul nelinistii, indicatii punctuale eficiente în locul moralei vagi, sinteze globale în locul analizelor mărunte. Filosofia ar trebui să fie rodul natural al străpungerii necunoscutului cu vârful inteligentei discriminative, născute nu din vanitate personală, ci din dorinta sinceră de apropiere de Tainele Divinitătii.

Pe modelul celor 7 trepte/niveluri si folosind caracteristicile chakrelor (influenta lor asupra fizicului, psihicului individului, dar si asupra mediului) am realizat anumite corelatii filosofice importante. Nu le considerăm speculatii, ci corespondente directe, licăriri din planului Creatiei. Ne referim la:

     -   CELE 7 ATRIBUTE ALE DIVINITĂTII

     -   CELE 7 INSTINCTE ANIMALICE

     -   CELE 7 PERECHI OPUSE DE TENDINTE (considerate de noi a fi principale) la care este supus omul

     -   CELE 7 FORME DE YOGA

 

CELE 7 ATRIBUTE DIVINE

Nivel Chakra Atribut divin Apartine de Calităti, stări si procese umane corespondente
7 Sahasrara "SAT" – existentă în sine, vesnică, nedeterminată de nimic altceva, indestructibilă, fiintare fără cauză, fără formă, întregul nedivizabil. DUMNEZEU cel transcendent -ABSOLUTUL
(BRAHMAN)

 

In-dividul (de fapt, orice sistem viu, care nu poate fi divizat fără a-si pierde specificul si viata)
6 Ajna "CHIT" – Constiintă totală, cunoastere deplină Constiinta individului, inteligenta, intuitia, întelepciunea, cunostintele
5 Vishuddha "SHUDDHI" – Puritatea, neamestecarea existentei SAT (Absolutul nemanifestat) cu existenta ASAT (Creatia manifestată) Evolutia spirituală
4 Anahata "ANANDA" – beatitudine netulburată, neconditionată, continuă. Fericirea, multumirea, satisfactia, iubirea, afectivitatea
3 Manipura "BRAHMA Creatorul" – Legile cosmice DUMNEZEU cel imanent - NATURA
(SHAKTI sau PRAKRITI)
Vointa si forta individuală, spiritul de independentă
2 Svadisthana "VISHNU Păstrătorul" – Perpetuarea vietii în natură Respectul pentru viată în general, simtul ecologic
1 Muladhara "SHIVA Distrugătorul" – Transformarea în natură Moartea, ca transformare, nu ca o aneantizare

Tabelul nr. 1 - Cele 7 atribute divine

DESPRE PURITATEA TRANSCENDENTĂ

Marele întelept Adi Shankara, cel care a sistematizat filosofia VEDANTA, l-a definit pe Dumnezeu prin atributele SAT-CHIT-ANANDA, lăsând la o parte alte calităti incontestabile: lumină, putere, întelepciune, adevăr. Paramahamsa Yogananda afirma că starea de "Sat-Chit-Ananda" este definitia lui Dumnezeu cea mai aproape de realitatea obiectivă, pentru că utilizează concepte care exprimă cel mai corect impulsurile cele mai profunde ale vietii. Dumnezeu este o fiintă eternă (Sat), perfect constientă (Chit), a cărei beatitudine este infinită (Ananda).

Totusi, după modelul celor 7 chakre, rezultă că ar mai lipsi un aspect fundamental al Divinitătii, între nivelul 6 (CHIT) si 4 (ANANDA), în dreptul chakrei Vishuddha (chakra puritătii). El este "SHUDDHI" – PURITATEA. Dar cum putea lipsi acest aspect important din descrierea făcută de marii întelepti? De fapt, el nu a lipsit, ci a fost subînteles. Puritatea absolută a lui Dumnezeu este regăsită exclusiv în aspectul transcendent al lui Brahman-Dumnezeu - separat de Creatia imanentă. Tocmai din acest motiv, mozaicii refuză să-L numească pe Dumnezeu în vreun fel, cel mult notându-L cu initialele YHWH în textele religioase, fiindcă puritatea sa respinge orice denumire - care ar fi o formă impură, creată de limbaj. Dumnezeu este pur, de neatins chiar cu gândul (cea mai rafinată materie a Universului). Nici mintea omului si nici măcar inteligenta spiritelor obisnuite nu îsi poate imagina Transcendenta, fiindcă Ea este de o cu totul altă calitate decât Creatia manifestată.

Privind din punctul de vedere al creaturii, ceea ce numim Dumnezeul din Ceruri este "Sat-Chit-Shuddhi-Ananda". Privind din punctul de vedere al Divinitătii Însăsi, aceste atribute nu pot fi nicicum ierarhizate sau separate între ele într-o manieră analitică, ci formează o unitate.

Odată cu crearea lumii, a apărut prima ierarhie în 2 trepte: transcendent (pur) – imanent (impur). De aici în jos, lumea a continuat să se structureze pe foarte multe trepte de rafinament ale vibratiilor. În plan cosmic apare structura vibratorie a lumii, ierarhizarea după frecventa vibratiei.

Coborârea Spiritului în manifestare poate fi privită ca o maculare a puritătii originale, un act de auto-sacrificiu. Spiritul are în memoria sa esentială această stare absolut pură, spre care tinde să se întoarcă. De aici provine impulsul către evolutie spirituală, către înăltare, rafinarea perceptiilor si a vibratiilor. Absorbtia către Dumnezeu se poate face numai prin "arderea" karmei, purificarea karmei individuale. Nu este o cerintă artificială, un obstacol pus intentionat de Creator în calea creaturii neajutorate! Este însăsi procesul obiectiv al rafinării vibratiilor, pentru a accede natural - prin rezonantă – în Împărătia Divină. (Ar fi posibilă, desigur, fortarea acestui proces si ridicarea în slava lui Dumnezeu a unui spirit impur. Dar ce teroare ar fi pentru bietul spirit! El singur ar cere instantaneu revenirea în planul de care apartine firesc...)

Tendinta naturală a Spiritului este de a se întoarce la Puritatea divină, care îl atrage ca un magnet etern – aceasta este cauza nevoii de evolutie spirituală. Spiritul poate găsi o cunoastere extraordinară si o fericire nebănuită si în sferele superioare ale Creatiei - dar încă supuse iluziei cosmice (MAYA) -, adică în "Paradis". Ele îi pot sătura, într-o oarecare măsură, pofta de CHIT si ANANDA. Dar nimic nu îi poate sătura nevoia de puritate absolută, ce nu poate fi regăsită decât în Puritatea Transcendentei, disolutia în Nirvana (sinonim al Transcendentei). Oricum, trebuie spus că nici un Spirit abia descarnat nu ajunge direct în Nirvana, Absolutul nemanifestat, ci continuă să trăiască în sferele luminoase intermediare. Chiar Spiritul înalt al lui Isus - desi are acces când vrea în Planul Absolut, la Supremul Tată - îsi are locul obisnuit în Planul Pre-absolut. Este conditia obligatorie a unui Spirit care mai are o misiune în lume – cea de a nu se scufunda definitiv în oceanul de beatitudine divin, ci de a păstra o fărâmă din latura sa imanentă individuală, creată, adică "impură".

La întoarcerea definitivă în Nirvana, va exista o diferentă fată de stadiul initial, când Spiritul s-a separat de Tatăl: atunci el va avea o experientă individuală pe care o va pune în comun în sânul lui Brahman-Dumnezeu. Deci Brahman evoluează, stie-vrea-poate mai mult (relativ la Creatie), desi este acelasi, neschimbat (relativ la starea sa transcendentă). Aruncarea Spiritului în Creatie este modul Său de a nu se înstrăina de ea, ca de un obiect exterior, ci de a se identifica perfect cu ea, de a o putea întelege si controla, pentru ca ea să nu cadă pradă tendintelor automate impregnate la nasterea Lumii. Tribulatiile Spiritului prin aventura sa lumească sunt, de fapt, auto-sacrificul divin, prin care El nu cedează propria Sa creatie Satanei. Satana este un sub-produs al legilor cosmice, Divinul asumându-si din start această consecintă negativă a Creatiei. Dar, chiar si asa, Dumnezeu i-a găsit un rol util Satanei, acela de a îndeplini rolul de executor al karmei negative. De aceea, în crestinism, se spune că "suferim din cauza demonilor doar cât îi lasă Dumnezeu" (aceasta putându-se traduce prin faptul că suferim pedeapsa numai în măsura în care există karmă negativă, în caz contrar intervenind în apărarea noastră îngerii Domnului!). Putem deci întelege că mecanismul legii karmei nu actionează orbeste, ci este pus în miscare de mari inteligente divine, iar uneori si cu concursul unor inteligente inferioare, demonice. Ceea ce noi numim "mecanism karmic" este de fapt o muncă permanentă, un efort de inteligentă si vointă, o participare coordonată a multor entităti spirituale – actiunea lor înteleaptă ne dă senzatia că actionează un mecanism automat, când de fapt totul este constient realizat si încărcat de respect, pentru îndeplinirea dispozitiilor divine referitoare la ordinea universală.

În yoga, pentru apropierea de idealul divin, se prescrie puritatea în vorbe (rostirea adevărului - satya), precum si actiuni de purificare a organismului fizic (shaucha). Isus le spunea ucenicilor Săi: "Nu păcătuiti nici cu gândul!", pentru a fi demni rezonatori ai Puritătii divine (SHUDDHI). Tot în yoga, se prescrie non-violenta (ahimsa) si multumirea de sine (santosha), ca un ecou al fericirii si iubirii divine (ANANDA).

 

DESPRE DUMNEZEU CEL MANIFESTAT

Transformarea în natură se poate sintetiza prin fraza: "Nimic nu se creează , nimic nu se pierde, totul se transformă!". Distrugerea unei forme de viată (moartea) duce la continuarea vietii sub altă formă.

În Vedanta se spune că totul a apărut în sânul Divinitătii; lumea nu este o creatie în exteriorul Său, ci chiar în lăuntrul lui Dumnezeu. Creatia a apărut prin transformarea (sanscr., parinama) substantei eterne a Constiintei Divine în materia Creatiei. Lumea ar fi ca un punct negru în oceanul infinit de lumină divină. Forta prin care Dumnezeu generează, sustine si transformă lumea se numeste generic Shakti sau Prakriti. Ea mai este reprezentată în panteonul hindus prin cele trei fatete ale lui Dumnezeu-Unicul: Brahma Creatorul, Vishnu Sustinătorul, Shiva Distrugătorul.

Toate particulele si formele de viată au, în substrat, acelasi tip de Constiintă spirituală care le guvernează si care este nemuritoare, provenind din "materialul" absolut divin. Creatia este schimbătoare, totul este în miscare, totul vibrează. Nimic nu poate opri transformarea perpetuă a naturii. Cel care caută nemiscarea o poate găsi numai în Transcendentă, în Supremul Dumnezeu.

Conform tabelului nr.1, se poate trage o linie de demarcatie importantă între nivelul 4 si 3, corespunzând lui Dumnezeu cel nemanifestat si, respectiv, cel manifestat. Această demarcatie duce la aprecierea primelor 3 chakre ca fiind inferioare (dar nu neimportante!), iar celelalte 4 ca fiind superioare (adică mai aproape de Divinitate). Studiind rolul chakrelor, ne putem da seama că asa si este: ne simtim aproape de Dumnezeu-Tatăl numai dacă se activează cele 4 chakre superioare. Repetăm: nu Îl putem simti pe Dumnezeu decât dacă ne sunt activate chakrele superioare, în special chakra Sahasrara din crestetul capului! De aceea, sunt de înteles si de compătimit cei care nu cred că El există si actionează intens în lume. Este o neputintă psihologică explicabilă stiintific... Dar, cu atât mai mult, înseamnă că tot stiinta spirituală ne poate ajuta să depăsim acest handicap, dacă îl avem.

În yoga integrală cel putin, nu se vor neglija nici chakrele inferioare, din simplul motiv că activarea lor armonioasă este necesară unui trai plăcut si sănătos. Mai mult chiar, a le neglija ar fi la fel ca si când, în psihologie, ne-am preocupa numai de ratiunile reci ale constiintei, neglijând vulcanul inconstientului – mai devreme sau mai târziu ne vom confrunta cu impuritătile adunate aici de-a lungul timpului...

 

DESPRE CELE 4 CALITĂTI TRANSCENDENTE – CA MOTIVATII UMANE PERENE

Dacă am întreba oamenii ce îsi doresc cel mai mult de la viată, cei mai multi ar spune că FERICIREA. Si altceva? Cei mai multi ar spune că nu vor să moară, EXISTENTA ETERNĂ. Insistând cu întrebarea, cei mai multi vor spune că vor să fie CONSTIENTI de viata lor, să nu trăiască precum un animal. Si vor mai spune multi că vor să-L simtă aproape pe DUMNEZEU.

Dumneavoastră ce ati răspunde?

Omul apreciază si îsi aminteste de aceste dorinte fierbinti ale sufletului mai ales când ele lipsesc. Când suferă, doreste fericirea. Când îi moare cineva drag, doreste să nu vină moartea. Când vede un nebun iresponsabil sau un animal, îsi dă seama ce bine este să fii constient de sine si de lume. Or, cum de obicei acestea trei sunt deficitare în viata oricărui om, acesta se va îndrepta la un moment dat spre Dumnezeu, singurul Care le-ar avea integral si i le-ar putea oferi. Asa apare întoarcerea constientă spre El, spre Acasă.

Toate aceste mari dorinte ale oamenilor sunt, de fapt, ecouri ale glasului Spiritului, dorintele de bază ale Spiritului. Sunt 4 motivatii fundamentale ale omului, de sorginte divină, nu naturală. Ele corespund atributelor divine transcendente din tabelul nr.1, mentionate în fraza de mai sus în ordinea Ananda, Sat, Chit, Shuddhi.

Desigur că mai există si alte motivatii, instincte, tendinte naturale care îl mână pe om încolo si încoace. Aceste influente inferioare nu sunt un rău în sine decât atunci când monopolizează interesul omului. Au un rol pozitiv indiscutabil de integrare în viata terestră. Dar omul, spre deosebire de animal, are un spirit mai nobil, evoluat, cu pretentii superioare, care doreste intens să se apropie de Dumnezeu. De aceea, mai devreme sau mai târziu, omul va da urmare glasului Spiritului său, aspirând spre calitătile divine absolute de Sat-Chit-Shuddhi-Ananda (Nemurire-Constiintă-Puritate-Beatitudine)...

< SUS >


 

CELE 7 TIPURI DE INSTINCTE ANIMALICE

Ne referim aici la 7 tipuri de instincte animalice, corelate cu atributele divine din tabelul nr.1. Orice fel de instinct se poate înscrie într-unul dintre cele 7 tipuri din tabelul următor. Omul, împărtăsind încă multe caracteristici cu animalul superior, se va regăsi si el în descrierea de mai jos. 

Nivel Chakra Tipuri de instincte ale animalelor superioare
7 Sahasrara Instinct de conservare – fuga de pericolul mortii
6 Ajna Curiozitate
5 Vishuddha Selectia semenilor. Igiena
4 Anahata Căutarea plăcerii, evitarea durerii
3 Manipura Independentă, putere, vointă personală
2 Svadisthana Socializare. Sexualitate
1 Muladhara Regenerare trupească – prin hrană, odihnă

Tabelul nr.2 - Cele 7 tipuri de instincte ale animalelor

1. Regenerarea trupească (prin hrană sau odihnă) înlocuieste particulele de energie subtilă uzate cu altele noi, vitale, regenerante. Prin actul regenerării, fiinta se transformă. Adăpostul este locul de preferintă pentru odihna sănătoasă.

2. Socializarea si sexualitatea sunt două aspecte ale instinctului de păstrare a Vietii speciei. Rolul sexualitătii în perpetuarea vietii este clar. Socializarea este deseori necesară chiar supravietuirii fizice, prin actiunea colectivă sincronizată (în turmă, roi, musuroi, cârd, familii etc), dar mai ales pentru transmiterea anumitor obiceiuri specifice speciei respective, altfel decât pe cale genetică. Materialul genetic evoluează lent, iar odată mutatia produsă, rămâne neschimbată foarte mult timp. În schimb, transmiterea directă, de la ins la ins, are avantajul că este usor adaptabilă conditiilor de trai, putându-se modifica chiar de la o generatia la alta. Prin socializare, la unele animale apar si sentimente superioare în relatiile cu semenii, prefigurând aparitia omului.

3. Instinctul de putere si independentă, mai ales la animalele superioare, naste si afirmă Ego-ul, iesirea psihologică din turmă. Individul va fi un lider în cadrul turmei sau se va separa complet în solitudine.

4. Căutarea plăcerii si evitarea suferintei este o urmare a dorintei intrinseci de fericire a oricărei fiinte vii. Este un principiu care guvernează evolutia psihicului animal, care si-a lăsat amprenta adânc si în inconstientul uman. După psihologia behavioristă, chiar si învătarea se supune acestui principiu biologist; totusi, în cazul omului, mai intră în functiune si alte mecanisme motivationale.

5. Selectivitatea desemnează atât stabilirea intuitivă a compatibilitătii între semeni, cât si igiena personală (eliminarea particulelor de vibratie joasă, diferite fată de vibratia proprie). Ambele sunt aspecte practice ale principiului rezonantei vibratorii. În privinta igienei, este evident instinctul oricărui animal de a nu dormi unde si-a făcut nevoile, precum si curătarea individuală sau reciprocă (în cazul animalelor superioare), adică dorinta de puritate.

6. Pare "curios" să mentionăm curiozitatea ca instinct? De fapt, ea este tendinta înnăscută a animalelor superioare de a explora mediul si propriile potentialităti ale organismului. Fără curiozitate, nici un progres nu ar fi posibil în regnul animal. Curiozitatea desemnează tendinta animalelor de a explora, care astfel se diferentiază net de plante. S-ar putea crede că doar nevoia de hrană le-ar face pe animale să se miste neîncetat de colo-colo. Dar, priviti joaca puilor de animale superioare! Cât sunt de curiosi! Nimic nu-i obligă la asta, au tot ce îsi doresc de la părinti, care nu-i fortează la nimic. Au deja curiozitatea în sânge...

7. Instinctul de conservare este primul si cel mai important instinct. Este dorinta de a exista, pur si simplu, ca o proiectie a Existentei absolute.

Acestea sunt 7 tipuri diferite de instincte, ireductibile unul la altul, dar care în realitate actionează împreună, sinergic, interactionând, manifestându-se unul prin altul etc. Am găsit si o anumită subordonare: instinctele superioare le pot genera sau influenta pe cele inferioare, nu si invers! De exemplu, curiozitatea poate împinge spre independentă. Selectivitatea poate determina socializarea animalelor asemănătoare. Instinctul de conservare duce si la nevoia de regenerare trupească. Principiul plăcerii face posibilă realizarea altor instincte, fiind răsplata lor.

< SUS >


 

CELE 7 PERECHI DE TENDINTE PRINCIPALE LA CARE ESTE SUPUS OMUL

Vom continua cu analiza comparativă a instinctelor animalice cu cele 7 perechi de tendinte (nu le vom mai spune "instincte") ce îsi dispută întâietatea asupra influentării omului. Sunt noi valente ale vechilor instincte, specifice nivelului uman. Apare însă un element distinct, si anume influenta unor forte opuse, antagonice, pe fiecare nivel în parte. Subliniem astfel conflictul interior existent în firea oricărui om născut pe această planetă: lupta dintre fortele binelui si cele ale răului.

Tendintele dezvoltate din instinctele naturale sunt cele sattv-ice (divine), înnăscute, iar cele care li se opun sunt cele tama-sice (demonice, satanice), nenaturale. Între cele două extreme se află omul, o fiintă raja-sică (dinamică), actionând deseori fără a constientiza că este manipulată de tendinte invizibile negative (demonice).

Triada sattva – raja - tama este prezentă în literatura indiană încă din vechime si ea desemnează cele trei guna, moduri abstracte de existentă ale Naturii, manifestate sub diverse forme concrete (descrise respectiv ca: 1. pur, armonios; 2. activ, dinamic; 3. inert, întunecat). În această analiză, am considerat că triada desemnează, figurativ: sus – Cerul, jos - Subteranul, iar între ele - Omul.

Nivel Chakra Tendinte antitetice umane
7 Sahasrara Sattv-ice (divine, înnăscute) Tama-sice (demonice, nenaturale)
Instinct de conservare Auto-distrugere, deteriorarea voită a propriei vieti (ex. sinuciderea)
6 Ajna Curiozitate Dezinteres, apatie, blazare (ex. unele depresii)
5 Vishuddha Selectivitate (simtul valorilor) Amalgam, haos (ex. amestecul perfid al valorilor, al adevărului cu minciuna)
4 Anahata Căutarea plăcerii (exceptie o face autosacrificiul pentru obtinerea unei plăceri de ordin superior - suferinta ca mijloc de înnobilare) Căutarea suferintei (ca scop în sine, nu ca mijloc de înăltare spirituală)
3 Manipura Respectarea legilor cosmice (respectul ordinii si disciplinei sociale) Revolta împotriva legilor cosmice (ex. "legea" bunului plac, egoismul)
2 Svadisthana Păstrarea vietii în natură, respectul pentru toate formele de viată, simtul ecologic, aprecierea firescului Distrugerea vietii în natură, aprecierea nefirescului, a ceea ce se opune întelepciunii naturii (ex. războiul, homosexualitatea, tatuajele etc)
1 Muladhara Spiritualism (conceptia potrivit căreia viata continuă după moarte, prezentă în toate traditiile spirituale, încă din comuna primitivă). Optimism. Materialism (conceptia potrivit căreia moartea reprezintă anihilarea vietii, aneantizarea sufletului). Pesimism.

Tabelul nr.3 - Cele 7 perechi de tendinte opuse din om

Acum, că am definit explicit, în tabelul nr.3, unele pericole la care omul este expus, fiecare dintre noi are ocazia să se lămurească dacă a cedat până acum tendintelor demoniace si să decidă dacă, pe viitor, va fi la fel de obedient în a urma aceleasi influente, cu toate urmările nefaste pe care i le-ar produce rezonanta cu sferele de putere malefică, satanică ...

Tendintele tamasice sunt usor de recunoscut în alcătuirea bio-psiho-socială a omului:

Iată, de exemplu, atacurile psihice marcate prin depresie, pesimism, tendinte suicidare, lipsa de sperantă.

Apoi, lipsa de valori a societătii contemporane, înnăbusirea valorilor autentice sub fluxul nenumăratelor antivalori promovate de fistecine. Este acoperirea marilor adevăruri sub o avalansă de minciuni, falsuri, conspiratii ale tăcerii, adevărul nefiind întotdeauna respins, ci viclean sufocat de jumătătile de adevăruri.

Sado-masochismul este o expresie evidentă a lipsei de respect pentru firesc si căutarea suferintei ca un scop în sine.

Egoismul exagerbat, cu toate defectele sale (invidie, lăcomie, orgoliu, hedonism s.c.l.) este o amplificare voită a egoismului funciar specific animalului, dar coborât sub nivelul uman, sub nevoile normale ale omului.

Revirimentul piercingului si tatuajelelor (în Occident, nu ne referim la traditiile primitive) sunt moduri de urâtire a frumusetii naturale a omului.

Homosexualitatea este tot o formă de anormalitate căutată, o revoltă constientă împotriva legilor universale, un orgoliu al măruntei creaturi contra întelepciunii divine (chiar dacă gay-ul suportă acum o mostenire karmică, în viata anterioară, când s-a initiat în perversiune, a fost supus unui act de coruptie si mimetism, deci a fost asaltat de o agresiune demonică, care se perpetuează prin obisnuintă).

Războiul este forma cea mai gravă a sacrificării vietii pe altarul unor interese egoiste a câtorva potentati.

În sfârsit, ofensiva ideologiei materialiste, care respinge orice fel de aspiratie umană spre înăltimile spirituale, este o perfidă inoculare a microbului distrugerii, nihilismului sub toate formele, a lipsei de sperantă, a exacerbării egoului si batjocoririi Creatorului.

 

CREDINTA SPIRITUALISTĂ SI CREDULITATEA MATERIALISTĂ

După cum spunea Maestrul Yogananda, există o diferentă între "încredere" si "credintă". Încrederea este acceptarea intelectuală a unei ipoteze, până la verificarea ei (cum s-ar spune: "merg pe încredere!"). Credinta survine atunci când primesti semne personale care îti confirmă indubitabil că ipoteza s-a verificat – atunci credinta devine fermă (îti spui: "acum stiu!"). Nu astepta însă mari miracole; semnele sunt foarte discrete si adresate tie personal – precum o picătură de apă căzută pe frunte, poti să te stergi neatent sau, dimpotrivă, să devii constient de ea. Altii nu vor observa acea picătură (si altele care i-ar urma), venită pe fruntea ta nu se stie de unde, într-un moment oarecare... Dacă nu dai atentie semnelor, ele vor înceta să apară, inteligenta invizibilă care le trimite considerându-te prea neatent, deocamdată, pentru a-si pierde timpul si energia cu un "copil neascultător" ca tine. "Mai asteaptă tu nitelus!", ti-ar zice, dacă ai putea auzi.

Credulitatea, adăugăm, este atunci când accepti o ipoteză fără a-ti trece prin minte să o verifici vreodată. În opinia noastră, cei mai multi dintre cei care se consideră materialisti sunt niste creduli. Nu le trece prin cap să verifice personal ipoteza exclusivitătii fortelor materiei, respingând automat fenomenele paranormale care depăsesc modul de gândire îngust materialist.

Unii se proclamă "sceptici"... Scepticii materialisti – cei care resping afirmatiile spiritualiste pe motivul că ei gândesc "rational" – dovedesc cel mult "ne-încredere" într-o ipoteză, nepropunându-si si chiar nedorind verificarea ei sinceră, personală. Nu sunt niste sceptici obiectivi, ci doar niste oponenti fătisi ai spiritualismului, fără scrupule si dusmănosi.

În general, materialistii nu au o credintă fermă în doctrina lor, precum au adevăratii spiritualisti. Opiniile lor sunt fluctuante si deseori contradictorii. Mai degrabă speră să pozeze în "băieti destepti", să iasă în evidentă, au interesul să acapareze interesul unei mase de manevră, nu unor elite intelectuale. Logica lor este plină de fisuri, desi pretind contrariul. Nu dorim să incriminăm pe toti ateii! Unii sunt foarte morali, apropiindu-se de Dumnezeu prin fapte, nu prin credintă intelectuală. Cinste lor! Ne-am referit doar la cei care sunt chiar multumiti de suficienta lor intelectuală si lipsa de sensibilitate...

Din sondaje, rezultă că majoritatea savantilor sunt credinciosi. Ei studiază natura si legile ei cu scupulozitate, dar îsi folosesc si intuitia la maximum. De aceea, cred în fortele invizibile, supranaturale, dincolo de explicatiile si conceptiile actuale, constientizând limitele modelului prezent de gândire al stiintei (paradigma). Oare ei nu sunt rationali? Ba da, chiar foarte, dar în plus îsi folosesc si intuitia. Acesta este cel mai relevant exemplu despre ce înseamnă să îmbini armonios ratiunea limitată - apreciată unanim - cu intuitia nelimitată - în general desconsiderată de societatea modernă de tip occidental.

< SUS >


 

CELE 7 FORME DE YOGA

Yoga este stiinta si arta accelerării evolutiei spirituale. Are ca scop unirea omului cu Dumnezeu, asemănător religiei (în latină, re-ligere = relegarea omului de Dumnezeu). Diferenta constă în faptul că propune multe si diverse metode practice în vederea acestui scop dificil, adaptate la specificul fiecărui om în parte. Nu intră în contradictie cu nici o religie, pentru că se poate adapta la oricare si se poate integra în practica religioasă a oricărui căutător sincer al Adevărului. De fapt, asa cum o vedem noi, yoga nu este o religie, ci spiritualitate pură (deasupra religiilor partizane si rivale) bazată pe o filosofie teistă atotcuprinzătoare.

Am împărtit formele de yoga binecunoscute în 7 tipuri. Diversi maestri au împrumutat tehnici si metode din căi diferite, astfel că astăzi nu putem vorbi de originalitate 100%. Totusi, specificul celor 7 tipuri de yoga s-a păstrat distinct si îl descriem în tabel. Nu este o ierarhizare de nici un fel, ci doar o simplă clasificare. Fiecare are avantaje si dezavantaje pentru practicant, si nicidecum nu sunt în competitie, ci în colaborare. Ele nu sunt niste institutii care trebuie apărate, ci există numai scoli, discipoli si maestri care adoptă preferential unele sau altele dintre sistemele yoga, considerate de ei mai eficiente pentru apropierea de Dumnezeu sau fiindcă asa au mostenit traditia.

Yoga integrală foloseste tehnici, metode, conceptii din toate cele 7 tipuri de yoga.

Nivel Chakra Tipuri de yoga Unele denumiri traditionale
7 Sahasrara Yoga harului Guru yoga
6 Ajna Yoga mistică Jnana yoga
5 Vishuddha Yoga puritătii faptei Karma yoga
4 Anahata Yoga evlaviei Bhakti yoga
3 Manipura Yoga ascetică Yoga ascetică
2 Svadisthana Yoga elementelor subtile Tantra yoga, swara yoga, nidra yoga etc
1 Muladhara Yoga fizică Hatha yoga

Tabelul nr.4 - Cele 7 forme de yoga

1) Hatha yoga.

Se referă la tehnicile fizice, vizibile: postúri si actiuni fizice (asana, mudra, bandha), purificări ale diverselor organe si cavităti ale organismului uman (kriya), respiratii speciale (pranayama) etc.

Dezvoltă: sănătatea fizică. Pregăteste corpul să reziste energiilor antrenate în alte forme de yoga.

 

2) Tantra, swara, nidra yoga s.a.

Aceste sisteme însumează diverse metode yoghine care celebrează Natura (Shakti) si, aflându-i secretele, le foloseste pentru evolutie spirituală sub forma unor tehnici psiho-fizice foarte diverse. Cuvinte cheie: anatomie subtilă, chakre, controlul suflurilor, dedublări controlate etc.

Dezvoltă: diverse aptitudini paranormale, sensibilitatea subtilă.

 

3) Yoga ascetică.

Tapas (efortul intens) este întâlnit în toate formele de yoga. Uneori atinge paroxismul, ca în asceza autoimpusă (izolare de lume, în conditii grele, practicată si în crestinism) sau în practicile fakirice (mersul pe jăratic, pe cioburi, statul pe cuie etc).

Dezvoltă: vointa si unele abilităti paranormale (cum ar fi cea legată de elementul subtil FOC, exemplificată prin uscarea cearceafurilor ude pe piele în mijlocul iernii, pentru demonstrarea stăpânirii tehnicii TUMO de către tibetani).

Lectură suplimentară:   DESPRE ASCETUL RĂTĂCITOR DIN INDIA (extras din India, religie si filosofie)

 

4) Bhakti yoga.

Devotiunea religioasă, comportamentul evlavios, adorarea Divinului în formele Sale personificate (Isus, Krishna, Buddha, alte zeităti supreme), ca aspecte inteligibile mintii si inimii omenesti ale Supremului Absolut. Crestinismul popular este o formă de Bhakti yoga.

Dezvoltă: iubirea pentru Dumnezeu si pentru semeni, manifestarea iubirii în gânduri, fapte, vorbe, lipsa violentei lăuntrice.

"Jnana este cunoastere aridă, ai nevoie de ceva mai mult decât detasare - aceasta este rasa (bucuria) care învăluie evlavia; Dumnezeu este bucuria personificată. Când te ajunge iubirea atotcuprinzătoare, fii pregătit să intri în starea de samadhi si să fii martorul prezentei lui Dumnezeu. Bhakti este dezvoltarea iubirii exclusive pentru Dumnezeu, dulce precum nectarul. Dragostea divină nu poate fi descrisă în cuvinte. Acela care are experienta nu simte nevoia să vorbească despre ea, si acela care vorbeste despre această experientă nu a cunoscut-o."
(din cartea Kundalini, poarta către înalta constientă, de Ravindra Kumar, Jytte Kumar Larsen, Editura Dao Psi)

 

5) Karma yoga.

Conform definitiei date karmei yoga de Krishna în Bhagavad Gita, aceasta înseamnă "să actionezi detasat de fructul actiunii tale, pe care să îl dăruiesti Divinitătii". Rezultatul dobândit în urma actiunii fără interes egotic este neacumularea de karmă personală în urma faptelor tale. Este yoga puritătii faptelor datorată puritătii egoului. Fapta este pură fiindcă nu înlăntuie în karmă, ceea ce este posibil numai prin purificarea egoului de tendintele inferioare, negative, acumulate în decursul încarnărilor trecute si a vietii actuale.

Dezvoltă: altruismul, echilibrul sufletesc, slăbeste forta atasamentelor sau a aversiunilor din subconstient.

Lectură suplimentară:   DESPRE KARMA YOGA (studiu de Răzvan Petre)

 

6) Jnana yoga.

Această yoga caută si răspândeste întelepciunea, cunoasterea spirituală, folosind notiunile filosofice din Vedanta si Samkhya, precum si tehnicile meditative din Raja yoga. Kaballa ebraică este tot o formă de Jnana yoga. Formele de yoga mentionate mai sus au efecte fizio-psiho-sociale inteligibile pentru oricine (evlavia religioasă si călugăria, faptele morale, altruiste, gimnastica de întretinere, sunt lucruri destul de obisnuite si de înteles; chiar si fenomenele si experimentele paranormale nu mai sunt tabú). În schimb filosofia si practica mistică este, în general, respinsă ca "nerealistă". Nu oricine poate accepta că ego-ul personal este condus de o instantă inteligentă superioară, pentru că oamenii se identifică cu acest mic ego. Nici dintre cei care îl pot întelege intelectual, nu toti îsi doresc să pună în practică acest deziderat mistic: de a-si diminua, până la dizolvare, egoul în Fiinta Supremă. Pentru asta e nevoie să ai un Spirit bătrân, sătul de atâtea reîncarnări, de repetarea acelorasi pofte trupesti si sufletesti si trudei de a le potoli...

Dezvoltă: cunoasterea fiintei supreme, inteligenta generală, luciditatea, responsabilitatea, discriminarea dintre bine si rău, sesizarea erorilor în chestiunile de spiritualitate.

Lectură suplimentară:   DESPRE ÎNVĂTĂTURA SACRĂ (studiu de Răzvan Petre)

 

7) Guru yoga.

Această Yoga constă în Gratia Divină care îl binecuvântează pe aspirant, este ajutorul subtil nevăzut, primit mereu, chiar fără a-l sti. Nu discipolul are rolul principal, ci Guru-l (Maestrul care îl are în grijă spirituală) sau Dumnezeu Însusi. Când discipolul este angrenat constient într-un proces de evolutie spirituală, el nu este lăsat singur, ci ajutat de toate fortele Binelui, de Guru, de Îngerii păzitori, de Dumnezeu. Aceasta este Gratia Divină. Guru yoga nu este o "yoga" obisnuită, ci este chiar Yoga în sens absolut. Este atingerea, prin Gratie, a telului ultim (sau scopurilor intermediare) spre care tinde aspirantul, datorită "simpatiei metafizice" stabilite între el si Dumnezeu. Gratia vine deseori în doze mici, în concordantă cu nivelul atins de discipol. După un anumit timp si efort si un progres lent, vine o portie mare de Gratie, care aduce un salt evident. Gratia este dată cu multă inteligentă. Maestrul Yogananda spunea că succesul în yoga se datorează un sfert efortului individual, un sfert Gratiei Maestrului si două sferturi Gratiei lui Dumnezeu.

În crestinism se numeste "pogorârea Duhului Sfânt", desi poate mai exact ar fi să spunem "lucrarea unui Spirit Sfânt ".

Dezvoltă: smerenia, umilinta în fata lui Dumnezeu cel Întelept si Atotputernic.

Lectură suplimentară:   DESPRE GURU YOGA (studiu de Răzvan Petre)

< SUS >

Anul 2008