< Înapoi la Cele 7 forme de yoga
Studiu de Răzvan Petre
Conform definitiei date karmei yoga de Krishna în Bhagavad Gita, aceasta înseamnă "să actionezi detasat de fructul actiunii tale, pe care să îl dăruiesti Divinitătii". Rezultatul dobândit în urma actiunii fără interes egotic este neacumularea de karmă personală în urma faptelor tale.
La modul ideal, dacă o fiintă umană ar actiona absolut fără egoism, dăruindu-si total corpul si sufletul lui Dumnezeu, ea ar putea deveni un canal perfect al Vointei Divine. Vorbim aici de o misiune clară cu care este însărcinat Spiritul si omul în care s-a încarnat acesta. În lipsa unei misiuni spirituale, cu greu am putea vorbi despre o karma yoga desăvârsită, fiindcă nu ar exista un tel precis, o orientare a întregii vieti, o viziune de mare orizont care să stimuleze în permanentă un dialog interior cu Dumnezeu. Toti marii Sfinti si Întelepti au fost si karma yoghini, chiar fără a se gândi la acest lucru. În aceste conditii, când omul este total devotat cauzei nobile pe care o apără, dar nu în mod fanatic, ci întelept, putem presupune că Dumnezeu l-ar putea transforma în bratul său armat, in extremis producând chiar suferintă oamenilor care se opun Planului Divin. Datoria karmică i-ar fi "stearsă" printr-o interventie demiurgică de mare finete si întelepciune, inimitabilă.
Totusi, noi oamenii obisnuiti este bine să tinem cont clipă de clipă de actiunea nemiloasă a legii karmei, să nu ne îmbătăm cu apă rece că "ne scuză Dumnezeu, fiindcă am avut intentii bune"... Duritatea, violenta trebuie evitate, din principiu. Or fi fost ele intentii bune în mintea noastră, dar ce certitudine avem că ele ne-au fost trimise de Dumnezeu si nu de Satana?!
Uneori, impulsul către actiunea inspirată de Sus este spontan si actiunea sa este firească, nepremeditată. Isus nu si-a îngreunat karma blestemând smochinul neroditor, pentru că scopul Său a fost de a da o lectie spirituală de neuitat, si anume că omul trebuie să nu uite pentru ce a fost creat si pus să trăiască. Dacă uită, înseamnă că e la fel de nefolositor ca si pomul fructifer fără roade, adică inutil, steril, dispensabil. Gestul său, aparent răzbunător, a venit ca o inspiratie cerească, nu dintr-un impuls egotic - pentru că Isus eliminase total egoismul din fiinta Sa.
Alteori, are timp să rationeze, asa cum a făcut Isus în grădina Ghetsimani, când i s-a făcut cunoscut în mod clar ce îl astepta a doua zi: crucificarea. Ratiunea divină, discriminarea între bine si rău, între actiunea egoistă si cea de autosacrificiu a învins, iar actul său a fost unul grandios de karma yoga. Dacă Isus nu ar fi fost ghidat de întelepciune, iar actul său de supunere în fata mortii ar fi fost dictat de alte considerente, moartea sa ar fi putut fi echivalată cu o sinucidere si pedepsită karmic foarte grav. Desigur că aceasta nu este nici măcar o ipoteză de lucru, ci doar o antiteză grosolană, ca să întelegem diferenta între autosacrificiu si sinucidere...
Putem distinge două tipuri de misiuni divine îndeplinite prin karma yoga:
a) misiuni lumesti: de conducere a unor popoare, acte de eroism, efortul de a inventa lucruri deosebite pentru omenire, de a crea capodopere artistice nemuritoare etc;
b) misiuni spirituale: de apropiere a omenirii de Dumnezeu (cum a avut Isus Cristos, Shankara, Buddha si altii).
Un exemplu minunat de încarnare a Puritătii Divine a fost Therese Neumann. Ea manifesta fenomenul paranormal numit "inédia", constând în supravietuirea corpului său fără a fi hrănit cu alimente, ci doar cu "lumina lui Dumnezeu". Misiunea sa a fost să-si uimească semenii, pentru ca ei să constientizeze că, dincolo de materia fizică, există o Viată si mai înaltă si că puterea si cunoasterea lui Dumnezeu este infinită. Neutilizând materii grosiere pentru a supravietui, ea a fost o încarnare a Puritătii. Puritatea ei, ecou al Divinitătii, se manifesta si prin retragerea ei din lume, neamestecul cu păcătosii, păstrând doar scurte perioade de contact dedicate stârnirii uimirii oamenilor si dovedirii că zvonurile erau reale: nu a consumat alimente deloc, ani la rândul, toată viata. O misiune similară a avut, în India, Bala-yogi. În lipsa unei cvasitotale activităti sociale, ei au avut totusi un impact major asupra lumii.
Aducerea în fiinta proprie a Puritătii divine (Shuddhi, în legătură cu activarea intensă a chakrei Vishuddha) îl poate izola pe adept de lume, aflată pe un nivel de vibratie net inferioară, ceea ce îi poate provoca unele probleme familiale, cu prietenii, în social. Este nevoie ca cineva din anturaj să-i înteleagă metamorfoza...
Am plasat karma yoga pe nivelul 5, pentru că am tinut cont de puritatea deosebită care se cere unei persoane care actionează în numele Domnului. Aici nu poate fi vorba de vreun siretlic sau aparentă de sfintenie. Sinceritatea trebuie să fie deplină, pentru că dacă intervine egoul, apar si urmele karmice. Egoul trebuie să fi fost purificat foarte bine în prealabil prin efort spiritual individual (în viata actuală si în cele anterioare).
Putem totusi vorbi despre karma yoga si la nivelul oamenilor obisnuiti, ca o metodă indicată pentru eliminarea treptată a egocentrismului. Metoda constă în realizarea unor fapte libere de egoism, servirea dezinteresată a semenilor, nu doar a membrilor familiei. Spre acelasi lucru ne îndeamnă toate religiile si chiar simtul moralitătii sociale. Prin aceasta, omul acumulează karma pozitivă, care va compensa karma sa negativă. Totusi, trebuie spus că sunt foarte multe genuri de karmă, câte genuri de actiuni. În principiu, chiar dacă ai o karmă generală bună, în anumite aspecte esti deficitar, vulnerabil si este probabil că te vei întâlni cu suferinta în acel domeniu de viată grevat de datorii karmice. Dar faptele bune cu sigurantă că îti vor diminua durerile si amploarea pedepsei...
Orice activitate de-a noastră se înregistrează în memoria akasha universală. Totusi, foarte multe actiuni sunt neutre, neînsemnate. Pe lângă aceste lucruri mărunte se acumulează asa-zisa karma pozitivă si negativă. Karma pozitivă nu ne leagă în lantul reîncarnărilor, este un premiu pe care putem să-l refuzăm. În schimb, karma negativă este cea care ne obligă la reîncarnare, ne obligă la îndreptare. Putem vorbi de o "pedeapsă", desi nu mereu apare sub această formă evidentă. Karma (pozitivă si negativă) poate fi împărtită în două mari categorii: conditionările psihice si evenimentele necesare. Evenimentele neîntâmplătoare în viata noastră nu cad în puterea noastră, ele sunt conduse de Seniorii karmei, niste entităti spirituale înalte. Conditionările psihice din inconstient sunt cele care alcătuiesc ceea ce numim EGO, în sensul său negativ. Purificarea egoului ar însemna eliminarea treptată a refulărilor, angoaselor, fobiilor, egoismelor din inconstient. Mersul la psiholog este optional. Însă orice om se va confrunta cu experiente amare care îl vor obliga la o reformulare a crezurilor personale, a filosofiei de viată. Asa se evoluează spiritual în mod natural, lent, de-a lungul a zeci si sute de vieti umane. Este ca o partidă de sah fără limită de timp.
Se spune că, prin câteva meditatii yoghine culminate cu samadhi (extaz), putem să ne ardem rapid karma. Procesul nu este unul mecanic, exterior. Yoghinul îsi află toate problemele karmice nerezolvate, este confruntat cu ele, într-un fel de simulacru al vietii reale. Este ca o punere în scenă, în care, beneficiind de supraconstiinta divină din starea "extatică", el face fată tuturor provocărilor, ispitirilor, stergând astfel din inconstient tendintele care îi marcau viata de până atunci si îi conditionau reactiile psihologice. Este ca o partidă de sah rapid, "fulger". Odată ce tendintele subconstiente au fost eliminate si egoul diminuat, nu mai este nevoie de evenimente exterioare care să îi dea motive de autoanaliză si îndreptare. În aceasta constă "stergerea" karmei: este o constientizare, urmată de efortul de a rezista tendintelor negative. După ce încercarea ("cele 12 munci ale lui Hercule") a luat sfârsit, un imens sentiment de usurare îl stăpâneste. Oare nu era mai bine dacă actiona divin de la început, ca să nu mai muncească atâta pentru a înlătura efectele nedorite ale actiunilor egotice? Acesta ar fi fost rostul karmei yoga la timpul potrivit.
Să mai spunem că, după trecerea definitivă a hotarului dintre viată si moarte, sufletul este dus la "Judecata de Apoi". Aceasta nu este altceva decât o experientă similară stării de samadhi amintită, doar că nu este asumată de bunăvoie, ca în cazul yoghinului, ci impusă de Îngerii Judecători. I se pune în fată filmul tuturor greselilor, pe care trebuie să le înteleagă ca atare, nu să se scuze ori să se târguiască (cum fac multe suflete la începutul Judecătii). În primul rând, să îi fie clar că Îngerii nu îi doresc răul sau să-l facă de râs, ci să-l pună să-si privească curajos propriile slăbiciuni. Odată ce sufletul a înteles ce înseamnă "greseală, păcat" din punctul de vedere al Divinitătii, el este eliberat de la Judecată si lăsat să îsi găsească un foetus în care se va reîntrupa pentru a pune în practică lectia învătată.
Si aici vedem că este vorba despre CONSTIENTIZAREA plină de regret a erorilor împotriva legilor divine. Din păcate, acum lectia este obligatorie, nu dorită si autoimpusă, ca în samadhi, de aceea si efectele sunt altele. Dacă în cazul omului ce vrea să evolueze rapid pe calea spre perfectiune, Divinitatea îi oferă metode si ajutor pentru a se perfectiona chiar în cursul actualei vieti, în cazul spiritului descarnat, această sansă îi este oferită în următoarea viată de om care i se propune. Dacă ar refuza încarnarea, ar rămâne în zona vibratorie de nivel relativ scăzut în care l-au adus experientele triste din încarnările trecute. De aceea, toate spiritele care încă mai au karmă fizică abia asteaptă să găsească ocazia reîntrupării si să promoveze pe scara ierarhiei spirituale, mai aproape de Dumnezeu.
Pentru yoghinii obisnuiti ca noi (prin "yoghin" întelegând orice aspirant constient spre Dumnezeu), karma yoga este în primul rând o atitudine, total opusă crezului că "valoarea omului se măsoară prin averea sa". Se bazează atât pe evlavie interioară (ca în Bhakti yoga), cât si pe întelepciune (ca în Jnana yoga), ceea ce o plasează lângă cele două, necesitând un nivel de constiintă spirituală relativ ridicat sau cel putin o aspiratie sinceră de a evolua.
În privinta neîntelegerii a ce este karma yoga de către oamenii fără pretentii spirituale, să dăm doar un exemplu. Vorbind despre "actiune detasată" unii ar putea întelege că, lăsându-te condus de pornirile de moment, înseamnă că esti mânat de Duhul Sfânt. Criminalii în serie actionează total detasati de suferintele victimelor, ca si de propriul interes pur uman. Iar unii mai si declară că "asa le-a dictat Dumnezeu să facă"! Karma yoga înseamnă să te detasezi de egoul propriu, dar aceasta dedicându-te constient, programatic, constant lui Dumnezeu si Sinelui tău înalt. Din păcate, oamenii neexperimentati, fără discernământ spiritual, pot confunda diversele înclinatii si influente exterioare cu glasul Spiritului...
În concluzie, karma yoga nu este un tip obisnuit de yoga. Nu are maestri, initieri, efectele sale nu sunt vizibile, iar progresul personal nu poate fi cuantificat si urmărit. Este mai mult o ATITUDINE prescrisă oricui, oricând, care promite o răsplată după moarte. A spune că, actionând altruist, speri într-o răsplată aici, în lume, ar însemna că anulezi karma yoga, ar fi doar un troc, cu nimic legat de spiritualitate. În acest sens sunt si cuvintele lui Isus "nu vă rugati ca fariseii, în văzul tuturor, căci ei si-au luat deja răsplata!". Spiritualitatea autentică priveste lucrurile în desfăsurarea lor largă, dincolo de întinderea unei singure vieti pământesti. Meritele faptelor altruiste vor da repede roade chiar si acum, în această viată, dar nu într-un mod în care ne asteptăm, si cu sigurantă că vor accelera evolutia spirituală a celui care le face dezinteresat.
Uneori, privind retrospectiv la anumite fapte karmayoghine ale noastre, vom avea surpriza să constatăm că ele nu doar au folosit altora, ci ne-au fost de un folos personal neasteptat. Ele ar putea fi încununarea unor aspiratii neîmplinite din alte vieti, cicatrizând astfel "răni" karmice, sau ar putea fi chiar compensări directe ale unor actiuni anterioare negative, închizând definitiv capitole din istoria noastră spirituală.
Rugăciune de consacrare a fructelor actiunii noastre lui Dumnezeu
(de rostit înaintea unor activităti mai importante sau chiar a celor mai mărunte):M-avânt în actiune cu doruri omenesti...
Lumina Ta adu-mi-o din sferele ceresti,
În lumea zămislită din gândul Tău curat
Să fiu întelepciunea si bratul Tău armat!Întreaga-mi bucurie Ţi-o dărui, Domnul meu!
Iar grija si mândria le-ntorc spre Dumnezeu.
Indiferent de roade, eu fapta Ţi-o închin.
Ai grijă tu de restul... Îti multumesc! Amin.†
***