< Înapoi la Pagina Răzvan Petre
de Răzvan Alexandru Petre
Este cunoscut faptul că atunci când dorim să dăm comenzi subconstientului nu trebuie să folosim negatia, ci doar comenzi pozitive. Îi trimitem, de pildă, gândul "Fă bine!", evitând forma "Nu fă rău!". Am putea presupune că a doua variantă, introducând un pas suplimentar – întâi trebuie definită afirmatia, iar apoi să o negăm -, diminuează energia si fermitatea comenzii. Totusi, cred că explicatia este alta, mai simplă.
Partea din subconstient pe care o abordăm tine de planul astral (numit de mine în cartea "Modelul psihicului uman normal si paranormal", planul ideo-afectelor). Acolo există doar imagini, deci constructii pozitive, actiuni directe. Nu există negatii. Negatia este un CONCEPT, prezent abia în planul superior, mentalo-cauzal, al abstractiilor. În planul ideo-afectelor negarea, restrictia, interzicerea fie că nu este înteleasă deloc, fie că este înteleasă în sens invers (de exemplu, subconstientul pricepe doar cuvântul "rău" din fraza "nu fă rău!").
NEGATIA este prima ABSTRACTIUNE, din orice punct de vedere am privi-o.
Primul demon a apărut în planul mental, al conceptelor si inteligentei rafinate, odată cu ideea de a nega Legile Firii. Spiritele inferioare, elementare, care duc la îndeplinire voia demonilor sunt simpli executanti, inconstienti de urmările de perspectivă. Iconografia religioasă ne înfătisează diavoli înfricosători, iar unor semeni de-ai nostri le apar viziuni cu draci arătând îngrozitor. Dar nici acestia nu sunt cei mai periculosi! Adevăratele satane nu au chip si nu se arată muritorilor, ele actionează pur mental. Niciun om nu este scutit de pericolul ideilor false, pretins interesante sau originale, dar profund dăunătoare, contrazicând ideile Divinitătii. Amintiti-vă de ispitirile lui Isus din pustie!
În zilele noastre, oamenii de stiintă se joacă cu focul cunoasterii si al puterii demiurgice. Dar nu Stiinta în sine este rea, ci faptul că rezultatele ei pot încape pe mâinile unor dezaxati si malefici, channels pentru ideile toxice.
Unii oameni imaginează întregi ideologii pe baza unor concepte satanice, nestiind ce sunt, de unde vin si ce scop au. Pur si simplu, au primit ideile si comanda de a le pune în practică. Exemplele abundă, din păcate. Iată câteva:
- Este natural a pedepsi o greseală. Dar a pierde din vedere alternativa iertării si a căintei sincere, transformând pedeapsa în regulă oarbă este o strâmbă ideologie. Asa este si jalnica Lege a Talionului, ce obligă la răzbunare.
- Sloganul "Femeia trebuie bătută preventiv, stie ea pentru ce" face parte dintr-o ideologie a cruzimii si misoginismului.
- Părerea că suprimarea fizică a unei etnii, rase, categorii sociale sau religioase ar fi solutia miraculoasă si rapidă la crizele societătii slujeste o ideologie antiumană si antidivină.
- Acelasi lucru putem spune despre planurile Ocultei mondiale privind depopularea drastică a planetei, sub pretextul că suntem prea multi si resursele Terrei nu ne pot hrăni pe toti. În realitate, planeta poate hrăni cu usurintă 80 miliarde de oameni dacă se aplică măsuri inteligente, în interesul tuturor.
În toate aceste exemple, influenta satanică este puternică si "eficientă". Victimele se numără cu milioanele. Iar totul începe cu o idee...
Satan a fost, întâi de toate, IDEEA de negare a contructiei Divine. Ulterior, această informatie virusată* a căpătat energie**, adepti, influentă, s-a sofisticat si generalizat.
* Virusii biologici sunt expresia cea mai plastică a existentei satanice. Virusul nu este viu (fiindcă, nefiind complet, nu trăieste autonom, nu se poate reproduce singur), dar parazitează o celulă VIE, pe care o foloseste pentru a se multiplica, producând daune tesutului viu. Virusul simulează viata (fără a deveni vreodată viu), distrugând viata adevărată.
Exact asa este si cu Satan si spiritele sale: el nu este creator, ci unicul său scop este distrugerea Creatiei divine. Satan este un cod defect, incomplet, dar mândru de sine, de care trebuie să tinem cont în economia naturii. Unii chiar sustin că lumea nu ar putea functiona fără Satan si demonii săi! Asa să fie?! Oare ar dispare celulele vii dacă nu ar exista virusii paraziti?!?...
** Unii ezoteristi sunt de părere că demonii se folosesc de energia "neutră", disponibilă în univers pentru oricine, dar o folosesc în exces, ca să dăuneze victimelor. Este vechea zicală "cu un cutit poti tăia pâine sau ucide". Explicatia este valabilă, dar partială. Cred că există o energie esentială specifică demonilor, care nu este deloc agreeată sau uzitabilă de îngeri. Si reciproc, energia specifică Divinitătii nu poate fi "înghitită" de diavoli fără a-i transforma interior într-un mod profund. Acest tip de energie esentială iradiază de la nivel de constiintă, cel mai subtil nivel al perispiritului, de unde influentează restul nivelelor energetice.
Singura ratiune a demonilor este negarea manifestărilor divine de iubire, generozitate, blândete, frumusete, îngrijirea vietii s.c.l.. Nu căutati altă logică în comportamentele deviante de ură, invidie, agresivitate, urâciune, crime în serie s.c.l.!
Înfumurarea este o caracteristică definitorie a demonismului. Sursa ei primară este orgoliul de a te opune Creatorului suprem, părând că în felul acesta te faci egalul Său. Te crezi mai presus de obedienta Îngerilor... Ceva similar se petrece în societate atunci când un neica-nimeni, avid de celebritate, îi face un rău gratuit unei persoane publice, doar ca să-si atârne numele în istorie alături de al ei.
Demonii se exprimă pe două căi esentiale: fătis si disimulat.
Cultele si indivizii satanici au ales să îsi dea pe fată ura fată de Creator, prin ritualuri si fapte abominabile. Cruzimea, tortura, sacrificarea fiintelor vii nu lipsesc din arsenalul acestora.
Dacă Dumnezeirea înseamnă frumusete si armonie, prin opozitie, dracii îsi arată intentionat, în viziunile spirituale, aspectul dizarmonic, urât, dorind să provoace spaimă (frica diminuând protectia naturală a omului, care devine mai usor influentabil spre rău). Nimic mai penibil decât un diavol respingător care nu trezeste decât zâmbete! Ăsta ar fi singurul aspect pozitiv al sărbătorii de Haloween – persiflarea dracilor hidosi si a temerilor noastre nejustificate!...
Cealaltă cale, cea luciferică, este mai vicleană. Metaforic vorbind, inoculează picătura de otravă în hrana bună, stricând-o pe toată. Câteva exemple:
- Invocă Biblia, Coranul, învătăturile religioase, dar le perverteste, strecurând pe ici, pe colo inadvertente, false interpretări, exagerări, fanatism.
- În artă, sub pretextul libertătii de expresie si a dictonului "artă pentru artă", încurajează inutilitatea, decadenta, dizarmonia, pastisa.
- Îndemnurile si sfaturile luciferice au aparentă binevoitoare, dar vin în momente sau forme nepotrivite, ceea ce le face dăunătoare. Alteori se folosesc de o logică prea simplificatoare, inoportună să rezolve o situatie complexă.
- În sexualitate, tot ceea ce nu tine de firesc face parte din arsenalul perversiunilor care degradează fiinta umană.
- Entitătile luciferice se pot arăta în viziunile spirituale sub forma îngerilor de lumină, dar lumina lor este rece, dând fiori neplăcuti, iar influenta lor este nefastă. Însusi numele Printului Întunericului – Lucifer - înseamnă "Lumină". Halal păcăleală pentru ocultisti!
Ce e de făcut împotriva lucrărilor malefice? Nu există nicio retetă de-a gata. Fiecare om luptă cum stie si cum poate, ca să rămână deasupra mocirlei morale si a emotiilor dureroase în care îl atrag demonii. Acesta este câmpul de luptă spirituală al fiecărui om, iar orice victorie, cât de mică, îi înaltă rangul Spiritului în ierarhia Cerului. Dumnezeu este aliatul nostru sigur împotriva Duhului Înselătorului. Deci, să negăm Negatia, invocând Adevărul...!
După cum un spirit obisnuit se poate încarna, pe rând, în mai multi oameni, tot asa un spirit de zeu poate avea denumiri diferite în alte zone geografice. De exemplu, invocarea zeitei grecesti Afrodita chema acelasi spirit ca cel al zeitei romane Venus. Fiecare zeu era animat de un spirit (sau grup de spirite).
Primii crestini denigrau "idolii" la care se închinau romanii, grecii si alte popoare antice. Îi contrapuneau pe Mântuitorul Isus si pe Unicul Dumnezeu creator. Desigur că această exaltare exclusivistă era potrivită cu timpurile respective si a avut rolul de a răspândi si întări credinta crestină monoteistă, în primele secole după Cristos.
Astăzi însă, omenirea civilizată încearcă să fie mult mai gentilă cu diversele credinte. Numerosi antropologi iau apărarea modurilor de viată traditionale, incluzând aici si partea spirituală, shamanică. Congresele ecumenice si dialogul interreligios apropie oamenii si dezvoltă toleranta reciprocă dintre religii, natiuni, rase, culturi.
Deasupra tuturor, doctrina spiritistă explică toate diversele manifestări spirituale. Există o întreagă ierarhie de spirite ce aspiră la evolutie, precum si unele ce nu ascultă de nimeni. Toate vor să se amestece în viata oamenilor. Spiritele evoluate ne îndeamnă la fapte bune si inspirate divin, ne ajută neconditionat si sub forme uneori miraculoase. Spiritele inferioare ne cer obedientă, sacrificii dureroase, ne dau un ajutor limitat si conditionat de multe restrictii. Asa erau zeii antichitătii greco-romane. Puterea lor a apus de mult, fiindcă nu au mai fost adorati. Dacă nu le mai dăm atentie, puterea spiritelor scade.
Este valabilă si reciproca: dacă inventăm un zeu si îl hrănim cu energia noastră mentală, imediat va apare un spirit care îi va da realitate, putere, influentă.
Astăzi sunt de actualitate entităti malefice precum Lucifer, Baphomet, Satan, hrănite de aspiratia unora de a le îndeplini voia pe Pământ. Mintea oamenilor este alunecoasă, ea poate fi usor distrasă, păcălită, influentată. Multi dintre adeptii satanisti nu au neapărat un spirit rău, sunt doar niste teribilisti manipulati de concepte false si aducătoare de durere. Există, desigur, si spirite foarte malefice încarnate în oameni, nu multe!, dar care au puteri demoniace de a influenta mintile slabe.
Dacă răul încă mai domină astăzi planeta, de vină sunt masele de oameni ce se lasă mintiti, manipulati, marginalizati de câtiva lideri de opinie si de fortă. Se spune că "fiecare popor are conducătorii pe care îi merită". Foarte adevărat! Liderii foarte luminati cu greu pot supravietui într-o lume dominată de minciună, coruptie, violentă, racile care sunt tolerate si perpetuate de mase.
Nu putem învinovăti demonii că sunt răi, dar putem să acuzăm populatia "pasnică" de faptul că pactizează cu răul, sub diverse forme, începând cu banala tolerantă sau indiferentă. Aici se dă lupta spirituală cea mare, pentru câstigarea sufletelor celor nehotărâti, care formează majoritatea cetătenilor. Si de partea Binelui există oameni alesi, dar numărul lor este destul de mic, ca si în tabăra opusă. "Alesii Cerului" sunt cei cu credintă în suflet, care percep si înteleg învătăturile spirituale, unii manifestând mari puteri paranormale. "Alesii Iadului" au si ei aceleasi daruri, dar îndreptate si primite de la Dusmanul lui Dumnezeu. "Alesii", si unii, si altii sunt războinici spirituali, constienti de lupta ce se dă astăzi. Marea parte a populatiei este însă o masă de manevră pe frontul spiritual, sunt oameni fără convingeri ferme, care oscilează permanent între o extremă si cealaltă, nefiind nici demoni, nici îngeri până la capăt. Ei îl cred mereu pe cel mai puternic sau pe cel care ia cuvântul pe ecranul televizorului. Sunt într-o continuă stare de hipnoză, asteptând primirea unor ordine. O turmă în căutarea unui Păstor...
Răzvan Petre, 3 ianuarie 2012