<  Înapoi la Pagina Rãzvan Petre

NONSENZORIAL, MEDITATIE, PURIFICARE

de Rãzvan Alexandru Petre

  Spiritualitatea profundã este nonsenzorialã

Lumea creatã are trei mari zone, foarte diferite între ele, denumite în ordine, de jos în sus (în sensul cresterii frecventei de vibratie): lumea fizicã, lumea astralã si lumea cauzalã. Deasupra tuturor troneazã Divinul Absolut, Cel nemanifestat, transcendent. În limbajul yoghin obisnuit, acestea corespund în fiinta umanã celor trei "vesminte" (sharira) care înconjoarã Sinele divin, Atman: Sthula (Linga) sharira, Sukshma sharira si Karana sharira.

Lumea fizicã o cunoastem cu totii. Lumea astralã se aseamãnã partial cu aceasta ca formã, dar diferã foarte mult ca fenomene. Iar lumea cauzalã diferã total de ambele.

Desigur, între ele existã subzone intermediare, de trecere. Lumea astralã are o portiune inferioarã, unde sãlãsluiesc spiritele inferioare, una medianã unde se aflã spiritele mediocre si cele care doresc sã avanseze, dar si o zonã superioarã, unde spiritele fac progrese rapide pentru a se ridica în planul cauzal. În tot planul astral obiectele si fiintele care trãiesc în el AU O FORMÃ. Existã culori, sunete, obiecte astrale, oarecum asemãnãtoare cu cele pe care ni le putem imagina, dar mult mai vii si mai atrãgãtoare pentru cele 5 simturi. Diferenta majorã fatã de Pãmânt este cã acolo gândurile si afectele sunt cele care pot genera instantaneu obiectul sau mediul dorit de suflet. Deci, mai ales în astralul superior, putem vorbi de o desfãtare senzorialã, este Paradisul descris în unele cãrti.

În lumea cauzalã însã LIPSESC FORMELE. Acolo trãiesc spirite superioare, ca niste luminite, care se hrãnesc sufleteste doar cu idei în stare purã, abstractã. Este dificil sã ne imaginãm acest tãrâm vibratoriu, fiindcã imaginatia însãsi opereazã cu forme destinate simturilor. În universul cauzal, spiritele au dezvoltat un al saselea simt – intuitia. În cauzalul superior, spiritele nici mãcar nu se vãd unele pe altele, ci se intuiesc, se simt. Iatã cât de abstract este acel spatiu pentru mintea omului!

Deasupra lumii create, cu cele trei mari zone ale sale, se aflã Dumnezeul Creator. Uneori, sau mai des, El se face cunoscut creaturilor care animã aceste spatii. Astfel:

- În planul terestru, El este proclamat de cãtre întelepti, maestri spirituali, sfinti, avatari etc. Sã ne amintim aici de cea mai înaltã Prezentã a Fiului Sãu printre pãmânteni, cel care a fost omul Isus Cristos!

- În universul astral, Dumnezeu se face mult mai des prezent prin diverse mijloace spectaculoase, potrivite gustului spiritelor din astral, sub diverse forme si fenomene (de exemplu, un bãtrân cu barbã, un nor vorbitor, un foc ce ia diverse forme etc), destinate învãtãrii si progresului spiritelor medii.

- În lumea cauzalã, Dumnezeu este permanent prezent, asa cum simtim soarele într-o zi seninã fãrã a ne uita neapãrat spre cer: lumea e mai frumoasã si oamenii mai veseli când e soare afarã. Spiritele superioare resimt în mod continuu influenta binefãcãtoare si inspiratoare a Divinului Absolut, care le pare foarte aproape si usor de înteles în intentiile Sale. Totusi, în ciuda înaltei fericiri, aceste spirite încã resimt o separare neplãcutã de Supremul Creator si Binefãcãtor al lumii, care le îndeamnã sã progreseze neîncetat, pentru a micsora aceastã distantã pânã la a se contopi total cu Taina si Beatitudinea Divinã.

Atunci când vorbim de spiritualitate la modul profund, adicã despre apropierea de statutul de spirit superior, trebuie sã ne raportãm mai ales la nivelul cauzal. Giumbuslucurile astrale tin mai mult de competenta magicienilor, care reusesc sã manipuleze obiectele fizice prin aportul fiintelor astrale sau având ei însisi puterea de a folosi energii superioare planului fizic. Aceasta nu are prea mult de a face cu spiritualitatea! O incursiune în lumea astralã (de exemplu, printr-o cãlãtorie extracorporalã) ne asigurã o experientã interesantã, dar nu neapãrat profund spiritualã. Numai atingerea astralului superior ne poate încânta desãvârsit. Dar aceasta e doar ABC-ul spiritualitãtii, o etapã potrivitã pentru cei obisnuiti cu formele obiectelor, înainte de a aborda adevãratul spatiu spiritual, cel cauzal. Din aceste motive, maestrii spirituali nu pun pret pe exhibarea puterilor paranormale, cãci ele se adreseazã inevitabil simturilor, iar ele fac parte din cele douã lumi inferioare. Or, maestrii nu vor sã ne pierdem timpul, ci sã ne putem înãlta la lumea spiritualã desãvârsitã...

Pe scurt, lumea fizicã si cea astralã – a numelor si formelor - sunt destinate fiintelor obisnuite (spirite încarnate sau dezîncarnate), pe când lumea cauzalã reprezintã începutul vietii spirituale înalte. De aceea, adeptii seriosi, obisnuiti cu diverse tehnici de yoga, vor aspira sã aibã acces mãcar la universul cauzal, cel fãrã de forme. Abia de acolo în sus se poate vorbi de experiente cosmice, divine, absolute, dincolo de orice imaginatie.

În traditia contemplativã budistã se vorbeste deseori despre asa-zisul "Vid", pe care îl întâlneste adeptul adâncit în meditatiile sale. Este un nivel de care unii se sperie nejustificat, cãci este vorba tocmai de lumea cauzalã, care mai este numitã si Maha Shunya (marele vid) în scripturile indiane. De fapt, nu trebuie confundat acest "Vid" cu neantul, fiindcã lumea cauzalã este plinã de surprize minunate.

În consecintã, o tehnicã meditativã potrivitã pentru acest tel ar fi aceea în care adeptul cautã sã îsi dezvolte cel de-al saselea simt intuitiv, pentru a percepe direct (fãrã a vedea, auzi, pipãi, mirosi, gusta) fiintele din planul cauzal, de la care ar putea primi sfaturi si idei constructive, interesante, chiar geniale. Desigur, adeptul trebuie sã aspire constant la Absolut, la Totalitate, la Adevãrul complet, ca sã nu se plafoneze... Dezvoltându-si intuitia, adeptul va putea urca mai sus, percepând universul prin prisma Constiintei Divine, iar în final ar putea percepe Însãsi Constiinta Divinã transcendentã, dincolo de creatie, identificându-se cu Ea.

Intuitia este simtul spiritual pe care trebuie sã-l lucrãm în noi. Pentru aceasta, nu este necesar sã avem experiente extrasenzoriale, ci nonsenzoriale.

Ca urmare a unui minim efort de a medita profund, fãrã stimularea imaginatiei, adeptul îsi trezeste în centrul fiintei o fericire calmã, care îl ajutã sã treacã netulburat peste tensiunile provocate de cursul vietii. Necazurile nu mai au aceeasi fortã dominatoare, iar bucuriile obisnuite sunt vãzute ca mult inferioare fericirii la care adeptul are acces prin simpla atentie îndreptatã spre centrul fiintei sale. Unii percep acest centru în mijlocul pieptului, altii în mijlocul capului, sau în ambele locuri simultan, ori într-un spatiu nedeterminat, fãrã localizare corporalã. Câstigul imediat al meditatiei este acela de a dobândi o nouã dimensiune psihicã, prin care ne simtim protejati, calmi, detasati de micile necazuri sau bucurii lumesti, inspirati în preocupãrile noastre, putând trãi simultan atât în concretul imediat senzorial, cât si în acel spatiu invizibil, fericit. Nu este o pãrãsire a lumii fizice, ci o îmbogãtire a fiintei cu o nouã perceptie nonsenzorialã, intuitivã, spiritualã, cu beneficii practice.

  Calmul absolut, tãcerea, nemiscarea

Se spune, în mod laconic, cã meditatia reusitã înseamnã "sã nu faci nimic în vederea niciunui scop". Adicã, în traducere, sã stai cât mai perfect nemiscat corporal, emotional si mintal. Si sã nu urmãresti experiente neobisnuite, puteri si viziuni supranaturale, miracole sau exacerbarea egoului spiritual. Toate acestea tin de lumea aparentelor, de visul Creatiei. Când nu faci nimic, dar absolut nimic, si nu cauti nimic, dar absolut nimic - atunci esti cu adevãrat Treaz. Abia atunci începe o aventurã care nu poate fi nici imaginatã, nici povestitã. Intri în Realitatea Supremã, cea lipsitã de orice fel de vibratii.

"Si din Repaos m-am nãscut, mi-e sete de Repaos!"...

Stai într-un loc linistit si cautã în sinea ta calmul absolut, nemiscarea totalã. Nu conteazã dacã locul unde te afli are zgomotele sale. Oricum, mintea ta e zgomotoasã, se perindã prin ea cu vitezã tot felul de gânduri. Nu e nevoie sã faci nimic cu acestea, lasã-le sã se zbenguie prin aer si prin spatiul mental. Tãcerea pe care o cauti si o gãsesti are o cu totul altã calitate. Este foarte profundã, te trage spre ea în adânc si te umple de fericire. Atât: nemiscare si fericire. Aceasta e constiinta absolutã. Esti cât se poate de treaz, percepi lumea în jur, dar totodatã esti interiorizat si plin de spatiu. Observi cã tãcerea-nemiscatã-iubitoare nu are nimic în comun cu realitatea obisnuitã. Ele coexistã, dar nu se ating. Exteriorul nu poate întelege absolutul, iar absolutul nu are nimic cu manifestarea. Nici tu nu încerci sã comunici cuiva ce simti, fiindcã nu ai cuvinte. Ce sã comunici? Linistea?! Nu atragi gânduri care sã relateze jurnalistic despre absolut si tãcerea mentalã se amplificã. Acceptã faptul cã lumea si tãcerea absolutã nu au nimic în comun! Opreste-ti imaginatia si râzi de "bunãvointa" mintii! E important sã sesizezi cã Absolutul si realitatea sunt complet rupte una de alta, nu existã nicio punte de legãturã între ele. Poti continua sã auzi sunetele exterioare, dar mai atrãgãtoare ti se pare tãcerea fericirii si în ea te afunzi încrezãtor. Sunetele si gândurile tale nu pot penetra dincolo de hotarul cu Absolutul. Ele încã mai existã si dã-le dreptul de a exista în jumãtatea lor de realitate. Nu te deranjeazã, fiindcã tu te refugiezi în cealaltã jumãtate, în tãcere. Te simti bine si nu încerci sã aduci aici, cu gândul, nimic si pe nimeni. Aici e spatiul tãu secret si intim.

Calmul absolut este accesibil oricui îl cautã, se aflã în fiecare om. Nimeni nu poate fi învãtat sã ajungã la el. Absolutul însusi se deschide dintr-o datã si te înghite, constiinta îti alunecã în spatiul nemiscãrii. Nu ai nimic sã relatezi, pur si simplu trãiesti starea de liniste absolutã. Repetã starea aceasta cât mai des si vei vedea cã ea va deveni tot mai usor de pãstrat, linistea se va stabiliza si va radia în exterior, contaminându-i si pe altii. Nu te astepta la minuni si transformãri exterioare, fiindcã Absolutul nu este interesat de manifestãrile schimbãtoare. Nu vei obtine nimic în plan material, poate, ci - la început - vei rãmâne aceeasi persoanã, cu aceleasi idei, dorinte, calitãti si slãbiciuni. Dar vei adãuga linistea cu care te vei suporta pe tine, pe altii si întâmplãrile vietii. Chiar si în manifestãrile naturii poti gãsi un indiciu cã linistea absolutã existã: de exemplu, ochiul uraganului – în centru este pace, dar la periferie este urgie. Din realitatea agitatã te poti refugia în centrul tãu magic, atent, detasat...

Dar asta nu te face vulnerabil, nu te depãrtezi de realitatea concretã?

Lumea concretã îsi are legile ei. Transcendenta îsi are si ea legile ei. Dacã aplici legile transcendente la realitatea concretã, s-ar putea sã ai unele probleme. Fii normal în lume! Si invers, uitã de legile materiei când abordezi transcendenta, ca sã poti ajunge la ea. Sigur, vei fi mai contemplativ, mai detasat. Nu le poti avea pe toate. Sã fii si campion, si sfânt este imposibil. Vrei o viziune spiritualã sau performante materiale?!

Dar aceastã stare este indusã artificial, prin autosugestie, este o stare imaginatã de minte!...

Budistii vorbesc despre minte si stãrile ei, iar budistii fac performantã contemplativã. Nu conteazã dacã îi spui minte sau supraminte sau constiintã superioarã. Importante sunt rezultatele. Rezultatul pe care îl cauti este calmul absolut.

Oare nu cauti astfel sã fugi din fata problemelor, ca un las, în loc sã le rezolvi?

Calmul detasat te ajutã sã rezisti în mijlocul necazurilor vietii. Dar acelasi calm te ajutã sã nu te lasi coplesit de bucuriile ispititoare si iluzorii ale lumii. Prin urmare, este un mare curaj sã lasi deoparte ego-ul, care trãieste polarizat, având continuu aversiuni si atasamente. Linistea absolutã apare când ego-ul dispare temporar; nu este lasitate, ci cel mai mare sacrificiu posibil.

În Colosseum-ul mintii mele
Zarva multimii nu conteneste.
Fie atunci! Mã voi lupta cu leii,
Jos în arenã. Vã chem, bestii mentale,
Sã-mi devorati atentia!
Înfometate gânduri sãlbatice
Se reped, ridicând praful desertãciunii.
Dar iatã!...
Corpul constiintei mele
Se subtiazã ireal, dispare…
Leii îngheatã brusc, tribunele tac,
Si Colosseum-ul se nãruie,
Înghitit de golul Linistii pure…

  Meditatie si purificare

Maestrii iluminati ne atrag atentia cã spiritualitatea se sprijinã pe doi stâlpi: meditatia si purificarea. Extinzând sensul acestei indicatii, primul "stâlp" se referã la existenta nativã sau dobândirea anumitor abilitãti metafizice prin care putem percepe direct realitatea de dincolo de simturi si a puterii interioare. Acestea ne sunt necesare pentru a nu ne îndoi de justetea practicii spirituale, care deseori ne solicitã unele sacrificii. Mai sunt utile si pentru obtinerea de cunoastere spiritualã direct de la sursã, nu din teorie.

Al doilea "stâlp", purificarea, se referã mai ales la curãtarea mintii de gunoiul mental pe care l-am strâns în aceastã viatã, sau din mostenirile karmice. În cãile traditionale, purificarea începe cu cea corporalã, dar esenta sa este clarificarea psihicã (mentalã si emotionalã). Fãrã aceastã purificare, abilitãtile extrasenzoriale pot fi considerate cel mult un talent de magician si se pot oricând întoarce împotriva detinãtorului lor. Autocunoasterea, autocontrolul si dedicarea pentru o cauzã nobilã, superioarã, lui Dumnezeu, sunt conditii obligatorii pentru ca abilitãtile speciale sã fie de folos într-un scop spiritual si sã nu ducã la exacerbarea egoului.

În concluzie, meditatia este o armã, dar pentru a fi cu adevãrat utilã spiritului, trebuie însotitã de purificarea cugetului, prin autoanalizã, introspectie si tragerea învãtãmintelor din întâmplãrile vietii. Viata este cel mai bun învãtãtor si ne oferã lectii atunci când nu ne asteptãm. De aceea, un adept spiritual poate progresa foarte repede atunci când trãieste o viatã obisnuitã, printre semeni, nefiind nevoie sã se retragã ani de zile în sihãstrie, ferit de ispite.

Puternic SI pur. Dacã esti doar puternic, risti sã cedezi ispitelor luciferice. Dacã esti doar pur, risti sã nu te poti apãra eficient, rãmânând dezamãgit si slãbit. Imaginea cristicã a Puterii este cea a Luminii pure, strãlucitoare.

Duelul etern dintre ideologia materialistã si cea spiritualistã este doar vârful aisbergului rãzboiului nevãzut dintre fortele lui Cristos si cele ale lui Lucifer. Bãtãlii nevãzute se dau pentru fiecare suflet care aspirã spre Dumnezeu. Chiar omul Isus a fost ispitit de Lucifer! Fiecare yoghin este supus încercãrilor, pentru a i se deturna sensul eforturilor nobile de a se desãvârsi moral si spiritual. [Am folosit cuvântul "yoghin" în sensul general de om care îsi doreste unirea (yoga) cu Dumnezeu, fãcând eforturi psiho-fizice pentru acest tel, indiferent de calea pe care o urmeazã.] Yoghinii sunt pretiosi pentru lumea spiritualã, fiindcã sunt puternici interior si ferm orientati. Oamenii obisnuiti sunt instabili – acum iubesc din suflet, acum urãsc cu patimã, acum sunt cu Dumnezeu, acum sunt ai lui Lucifer. Actioneazã automat, natural, fãrã dileme, sub impulsurile momentului, bune sau rele, cum se întâmplã sã fie.

În lipsa puritãtii psihice, riscãm numeroase pericole pe calea spiritualã. Unele tehnici yoghine dezvoltã energii puternice, care pot arde circuitele impure din organism, cu posibile urmãri grave. Sau pot fi deturnate în scopuri pretins spirituale, în sens antidivin. Exemplul cel mai frecvent întâlnit sunt tehnicile sexuale initiatice. Pe lângã evidenta obsesie sexualã, ele pot facilta preluarea yoghinului de viclenele forte adverse, stimulându-i vanitatea spiritualã, exacerbându-i încrederea în sine si sugerându-i moduri de actiune îndrãznete, dar alãturi de drumul cel drept spre desãvârsirea spiritualã. De fapt, fiecare om are vulnerabilitãtile sale, care pot fi exploatate prin tertipuri luciferice în dauna sa si a dorintei sale sincere de evolutie spiritualã... Vezi memoriile yoghine ale lui Mircea Eliade.

 Rãzvan Petre, 3 iunie 2011

ANEXĂ

Iată, mai jos, câteva învăţături importante despre yoga mentală, de la maestrul Yog Ramacharaka.

Scopul Raja-yoga este dezvoltarea conştiinţei adevăratului Eu (Sinele superior, Spiritul divin lăuntric), nu obţinerea puterilor paranormale:

"Până când individul nu se trezeşte şi nu-şi recunoaşte adevărata sa identitate, nu e capabil să înţeleagă izvorul forţelor sale. E necesar ca simţul realităţii Eului să devină permanent şi preponderent, în jurul căruia se învârtesc toate gândurile şi acţiunile. Învăţătorii yoghini spun că există două trepte în dezvăluirea fondului real al conştiinţei omului. Prima treaptă îl obligă pe discipol să înţeleagă că Eul este o fiinţă reală, având o viaţă independentă de trup. A doua treaptă este conştiinţa unităţii cu viaţa universală." (pag.14)

"Adevăratul Eu al individului este scânteia Dumnezeiască trimisă din flacăra sfântă, este copilul Părintelui Divin, nemuritor, veşnic, indestructibil şi invincibil. Trezindu-se, el constată că posedă şi manifestă însuşiri de care nu era conştient, recunoscând că îi sunt date de Absolut (capacităţi ascunse, paranormale)." (pag.16)

"Iniţierea constă în trecerea de la minte la spirit. În acel moment, omul simte că Eul său real este mai presus de trup şi minte, pe care le poate folosi ca instrumente ale sale.

Iniţierea reprezintă trezirea sufletului la conştiinţa fiinţei sale reale. Dar manifestarea forţei şi strălucirii Eului este numai o slabă reflexie a luminii pe care individul o va vedea în starea specială numită iluminare. Iluminarea este dezvăluirea naturii reale a spiritului şi a înrudirii sale cu Întregul." (pag.19)

"Omul trebuie să devină propriul său stăpân, înainte de a spera să manifeste vreo influenţă asupra universului dinafara lui sau asupra oamenilor. Fiecare individ trebuie să parcurgă întreaga cale, pas cu pas, trebuie să o străbată prin propriile eforturi." (pag.20)

Despre starea de meditaţie:

"Trebuie să vă feriţi de a trece din starea de pace fizică şi mentală în stare de somnolenţă. De asemenea, obiceiul meditării nu trebuie să apară involuntar. Individul nu trebuie să se găsească la un moment dat cufundat în adânci raţionamente abstracte atunci când trebuia să se ocupe de lucruile obişnuite ale vieţii. Starea meditativă trebuie să fie în întregime sub controlul voinţei. Cei care tind spre iniţiere nu trebuie să devină visători în stare de veghe. Dimpotrivă, trebuie să fie oameni stăpâni pe ei înşişi, să posede un cotrol total asupra gândurilor, simţurilor, dispoziţiilor şi a tuturor stărilor lor." (pag.21)

Citate din "Raja yoga", de Yog Ramacharaka, Editura Teora