<  Înapoi la Pagina Răzvan Petre

SUFLETUL şi SINELE
 - cea mai frumoasă poveste de iubire din lume -

Metodă rapidă de evoluţie spirituală

de Răzvan Petre

CONSIDERAŢII TEORETICE DESPRE SUFLET ŞI SPIRIT

OMUL ŞI DUMNEZEU

În inima omului stă sufletul. În inima sufletului stă Spiritul. În inima Spiritului stă Dumnezeu.

Dumnezeu este punctul fără dimensiune din care originează toate fiinţele şi lucrurile. În Dumnezeu ne întâlnim cu toţii.

Trupul, sufletul şi Spiritul se găsesc pe niveluri diferite de vibraţie, care necesită o abordare potrivită. Nu poţi cunoaşte sufletul prin metode biologice, potrivite trupului. Nu poţi cunoaşte Spiritul prin metode psihologice, potrivite sufletului. Nu-L poţi cunoaşte pe Dumnezeu din lecturi spiritiste sau voiaje astrale... Unii oameni au avut experienţe mistice în care L-au întâlnit pe Domnul „faţă în faţă”. Uimirea lor nu avea margini. Totuşi, o distanţă încă îi mai separa.

Există o stare supremă, în care poţi fuziona complet cu El. Cum să ajungi acolo, cum să intri în Dumnezeire, suflete? Iubindu-ţi Spiritul...

CONFUZII LINGVISTICE

Literatura spirituală este foarte bogată, în toate limbile Pământului. Este posibil să apară confuzii lingvistice între suflet şi spirit. Iată câteva repere:

- Traducerile venite din Extremul Orient spun „spirit”, dar înţeleg minte, gândire. În limba franceză, un „om de spirit” înseamnă o minte inventivă.

- În limba engleză, dar şi în româneşte, deseori, cuvântul „suflet” semnifică spiritul.

- Se mai foloseşte cuvântul „suflet” în pereche cu mintea, semnificând emoţiile, respectiv gândurile.

- În scrierile creştine, cuvântul „duh” semnifică în mod normal spiritul, dar uneori poartă şi sensul de suflet. „Sfântul Duh” desemnează persoana unui Spirit sau Spirite înalte. Totuşi, de cele mai multe ori, în scrierile creştine, „Sfântul Duh” este sinonim cu Graţia Divină.

- Unii filosofează, la modul general, despre „Spirit”, dându-i un sens vag sau acela de Dumnezeu.

- În psihologie, „sinele” se referă la suflet, cu excepţia psihologiei transpersonale, unde sinele capătă semnificaţia de spirit. În acest articol, Spiritul şi Sinele sunt sinonime.

- În unele scrieri spirituale, cuvântul „conştiinţă” se referă la spirit. În scrierile mele recente, folosesc cuvântul „conştiinţă (umană)” ca parte a sufletului omenesc, din motive de claritate.

TRUP - SUFLET - SPIRIT

Cea mai simplă schemă a alcătuirii omului, bine cunoscută şi acceptată în Occident, este trinomul trup+suflet+spirit. Să împărţim, didactic, fiecare etaj în 2 părţi esenţiale:

Regăsim aceeaşi structură bipolară la toate cele 3 niveluri, între care constatăm o analogie evidentă: Nucleul (scânteia divină) este pentru perispirit ceea ce este Conştiinţa este pentru minte şi ceea ce este Creierul pentru restul corpului – şi anume, centrul de comandă.

Perispiritul înseamnă energie, acţiune, sensibilitate ca şi mintea, ca şi corpul – adică partea senzorio-motorie. În schimb, Conştiinţa este observatorul şi dirijorul minţii, la fel cum Nucleul controlează detaşat acţiunile perispiritului.

O altă analogie foarte importantă: Creierul este o parte din minte (nivelul următor), după cum Conştiinţa este o parte din perispirit (nivelul următor), iar Nucleul este o parte din nivelul următor - Divinitatea. Conştiinţa umană este un fragment detaşat din partea cea mai rafinată a perispiritului central (cel mai apropiat de Nucleu), după cum „scânteia divină” (Nucleul) este iscată de Marele Foc al Divinităţii.

LA ÎNCARNARE, SPIRITUL ÎŞI CREEAZĂ UN SUFLET

Spiritele trăiesc în mod natural în lumea astrală. Dar ele sunt curioase să trăiască în lumea fizică, fapt pentru care se încarnează în orice fiinţă biologică li se oferă, potrivită cu rangul lor evolutiv: o gâză, o pasăre, un animal, un om... De fiecare dată, experienţa este captivantă, deosebită. Spiritul este o fiinţă în mod natural expansionată, dar acceptă limitarea într-o formă fizică, temporar, pentru plăcerea experienţei. Spiritul va conduce trupul prin intermediul sufletului. Sufletul este o fiinţă hibridă, el conţine atât mintea (aspectul limitat), cât şi conştiinţa (aspectul nelimitat), astfel putând intermedia experienţa între lumea fizică şi Spirit. Spiritul nu poate să îşi nege sau anuleze eternitatea, indestructibilitatea, potenţialitatea infinită. De aceea îşi creează un suflet potrivit destinat vieţii limitate, muritoare. Trăirile sufletului sunt primite instantaneu şi de Spirit, dar nuanţat, specific sensibilităţii Lui.

Datoria omului este de a trăi, chiar dacă nu înţelege de ce s-a născut şi de ce trebuie să moară. Acestea le ştie Spiritul său. Sufletul omului trebuie să îşi asculte Stăpânul şi să se bucure de viaţă, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele. Ce se întâmplă când trupul nu ascultă de voinţă (ca în cazul paraliziei)? Omul este un handicapat. Iar când sufletul nu ascultă de Spirit, ce este? Un răzvrătit, un nefericit, un handicapat...

Spiritul nu este un dictator, venit cu forţa de aiurea. Este blând şi înţelegător. El ţine în viaţă omul, de la naştere şi până la moarte. În somn, când Spiritul iese din corp, sufletul şi trupul sunt aproape morţi. Sinele este o sursă nebănuită de putere, creativitate, protecţie, mângâiere. Şi, mai ales, este sursa conştienţei noastre.

Sufletul îi spune trupului: „Mergi în acea direcţie!”, dar trupul ştie să meargă singur, fără ajutor. Tot aşa, Spiritul îi dă sufletului indicaţii de esenţă, sfaturi şi decizii. Acesta din urmă le pune în aplicare, fiind mai familiarizat cu detaliile de conjunctură. În cazul omului înţelept, deciziile în toate acţiunile sunt luate imediat, total inspirat, fără incertitudini şi amânări. Viaţa curge neturbulent. Oricâte capcane i s-ar întinde, sufletul le ocoleşte spontan, instinctiv. Gustă libertatea, fără a se simţi copleşit de ea ca filosofii existenţialişti... Majoritatea oamenilor suntem, din păcate, neliberi. Acţiunile şi comportamentul nostru este deseori marcat de prejudecăţi, scheme de gândire, limite personale – adică suntem prizonierii ego-ului.

PRACTICA DEVOŢIUNII FAŢĂ DE SINE

SUFLETUL E SINGUR

“Pentru ce m-am născut? De ce voi muri? Care e rostul meu?” – se întreabă sufletul, fără a găsi răspuns. Uneori, alte suflete vin şi pleacă de lângă tine, făcându-ţi viaţa mai frumoasă pentru o vreme. Mai primeşti câte-un ajutor pentru sarcinile lumeşti, dar când te retragi în gândurile tale, eşti singur. Nimeni nu intră în odaia sufletului tău. Sau poate că... o Lumină de sus te veghează. Este Sinele tău, Spiritul ce ţi l-a dat Dumnezeu când te-a creat.

Când invoci spiritele superioare, sfinţii, îngerii ca să te lumineze, să te însoţească, ei vin degrabă şi te desfată cu energia lor sublimă. Dar până la urmă, spiritele înalte trebuie să plece la treburile lor cosmice şi te lasă iarăşi singur. Atunci, deznădejdea ta poate fi copleşitoare, căci te regăseşti în vechea carapace a ego-ului limitat, temător, nefericit. Cuviosul Siluan Athonitul a mărturisit-o, citeşte cum plângea el după Duhul Sfânt!

SPIRITUL ESTE LUMINA SUFLETULUI

Dar de ce nu chemi tu propriul tău Spirit? El este cu tine 24 de ore din 24, singura lui treabă este să fie cu tine. Este un spirit înalt şi îţi poate oferi multe binecuvântări. Dacă El s-ar opune, niciun guru, nici măcar Dumnezeu nu te-ar putea ilumina. Spiritul tău este suveran, nu poţi realiza nimic deosebit peste voia Sa şi fără ajutorul Său.

Dacă tu, suflet de om, Îl rogi, El nu-ţi va refuza orice-i stă în puteri, fiindcă te iubeşte infinit. Sunteţi ca doi fraţi siamezi ce privesc în direcţii diferite. Sângele vostru comun vă face, de cele mai multe ori, să simţiţi şi să gândiţi identic.

Spiritul este detaşat de chestiunile omeneşti. El are o viziune mult mai amplă, priveşte evenimentele în timpul cosmic. Tu, suflete, nu eşti nici începutul, nici sfârşitul eternităţii, ci doar o etapă din milioanele de încarnări pe care Sinele le-a avut. El îşi cunoaşte cel mai bine evoluţia şi interesele. Caută să-L accepţi aşa cum e şi să-L înţelegi!

Spiritul marelui filosof-yoghin Sri Aurobindo s-a reîncarnat în celebrul cântăreţ-dansator Michael Jackson. Din câte se cunoaşte, Michael nu a trăit niciodată starea de iluminare spirituală. Ar fi putut-o obţine rapid. Dar Spiritul nu l-a îndemnat spre această căutare. Îşi făcuse deja stagiul de mistic în corpul înţeleptului indian... Chestie de noroc.

Dacă citeşti aceste rânduri şi îţi doreşti iluminarea, probabil că ai noroc. Aceste cuvinte simple te vor ajuta.

PACEA SPIRITULUI

Ai tot căutat diverse persoane, cărţi, locuri care să-ţi dea pacea inimii. Uneori ai găsit-o, dar a trecut repede şi ai rămas însingurat, în avalanşa realităţii cotidiene. Asta s-a întâmplat fiindcă nu te-ai gândit că liniştea inimii tale este chiar Spiritul din tine. Restul sunt doar şanse ca să rămâi tăcut şi să-I simţi pacea.

Cea mai frumoasă relaţie de dragoste o poţi avea cu propriul Spirit. Este perfectă, fără certuri, comunicaţi instantaneu orice între voi, te simţi extraordinar de bine cu El. Şi El cu tine, că doar eşti copilul Lui, pe care îl modelează de ani de zile. În plus, iubirea voastră nu va muri niciodată. Aşa este dragostea pentru om a Spiritului şi iubirea de Sine a sufletului.

Cel mai greu îţi vine să crezi că El există, că nu este o ficţiune sau autosugestie. Acceptă această „ipoteză” cu toată credinţa şi se va petrece un miracol cu tine. Tu porţi un alter-ego minunat, sublim. „My Self is Fantastic!” Este ca şi cum un cerşetor s-ar privi în oglindă şi ar vedea un prinţ strălucitor. Ce şoc pe bietul om!

Spiritul este împăratul vieţii tale, guru-l înţelepciunii tale, dăruitorul iluminării spirituale. Dacă o vrei, cere-i-o Lui. Se va îndupleca şi te va face fericit. Nu îţi trebuie o pregătire specială sau un anumit moment astral. În orice clipă a vieţii, Graţia Divină se află aici, în tine. Nu poţi să o provoci, dar poţi să o ceri. Oricând, deseori. Te vei simţi dintr-o dată mult mai bine. Ai intrat în legătură cu Taina... Lasă-i libertatea de a-ţi dărui ce alege Ea. Nu-i pretinde altceva! Ai încredere în discernământul şi iubirea Ei nesfârşită pentru tine.

Spiritul este o fiinţă foarte asemănătoare cu tine, dar mult mai pură. Aşa ai arăta tu dacă ai trăi în paradisul îngerilor. Acum, ca suflet, trăieşti printre păcătoşi, iar asta ţi-a cam tăiat din aripi. Dar modelul ideal este prezent aici, tăcând în tine.

Iubeşte-ţi Sinele! Este cea mai frumoasă poruncă. El este Dumnezeul tău personal. Dacă nu te poţi apropia de acest Dumnezeu atât de real, care este şi Sfântul tău Duh, cum oare te-ai putea apropia de Dumnezeul Macrocosmic? Adoră-ţi Sinele, precum o faci cu Isus, cu Maica Domnului sau cu alte icoane cereşti. Ele sunt acolo, undeva, vin şi te sprijină, dar uneori parcă nu te aud. Le ceri ajutor, dar tot singur te descurci. Asta se întâmplă fiindcă sfinţii vor să descoperi că cel mai mare sprijin este chiar în tine. Nu ţi-o spun direct, din delicateţe, ci te lasă să intuieşti şi să experimentezi forţa lăuntrică infinită. Vor să-ţi întărească încrederea în Sine. Spiritul nu te va lăsa singur niciodată, locul lui este în fiinţa ta, definitiv.

IUBEŞTE-TE PE TINE ÎNSUŢI!

Orice cale spirituală conduce la aceeaşi realizare: Sinele Suprem, Dumnezeul fiinţei noastre. Nici nu-L pot ocoli, nici nu duc în altă parte – dacă sunt căi autentice şi urmate corect. „Nimeni nu poate ajunge la Dumnezeu decât prin Sine!” Atunci, de ce să nu scurtăm drumul, mergând direct la Spiritul lăuntric?

Unii ar numi aceasta „calea devoţiunii”. Într-un fel, aşa este – intri într-un dialog devoţional cu El, te simţi învăluit în iubirea Sa caldă, Îl rogi să te înalţe la El, să devii una cu El. Dar nu este o cale ce ţi-ar părea străină de felul tău de a fi. Nici măcar nu este o „metodă”, fiindcă nu trebuie să faci absolut nimic, ci doar să te iubeşti mai mult. Citind aceste rânduri, deja te simţi foarte bine, zâmbeşti lăuntric, te simţi uşurat, înălţat, pentru că sunt cuvinte ce vin din propria ta intuiţie, exprimă un adevăr pe care nu îl vei contesta.

Abia când vei descoperi pe de-a-ntregul Dumnezeul tău personal, ţi se va revela că şi celelalte fiinţe au acelaşi Dumnezeu personal. Căci Dumnezeu este unic. Acum, cât încă mai cauţi adevărul, te simţi separat de lume. Este firesc, nu te necăji. Înţelepciunea vine printr-o trăire din ce în ce mai largă.

Intră în dialog cu Spiritul Divin din tine! Simte bucuria comuniunii cu El! Lasă deoparte teoriile, uită-le şi permite-ţi să te laşi pătruns de bucuria regăsirii cu sufletul sufletului tau!

COMUNIUNE PRIN TĂCERE

Sufletul este precum un burete îmbibat cu fluidul Spiritului. Sunteţi îngemănaţi de la început. Vă identificaţi în foarte multe aspecte. Crezi că sunt ale tale, dar sunt şi ale Lui. Similitudinea voastră este deja realizată în procent de 99%! Este atât de uşor să completezi restul... Îţi mai trebuie puţină bunăvoinţă. Noroc, deja ai. Dumnezeu se odihneşte în tine, te aşteaptă. Intră în linişte!...

Comunici cu Spiritul prin tăcere. El ştie oricum toate păsurile tale. N-ai nimic nou să-i mai spui. Ştie ce vrei încă de la apariţia intenţiei de vorbi. Deschide gura şi... taci! Deja aţi dialogat. Dacă ai o nelămurire, până apuci să o exprimi, Spiritul deja ţi-a răspuns. Întrebarea a murit înainte de a se naşte. Dacă vrei să faci ceva greşit, Spiritul îţi trimite deja semnalul de alertă şi te răzgândeşti imediat. În felul acesta, tu şi Spiritul faceţi o echipă straşnică. De fapt, ai devenit una cu El. Nu aveţi divergenţe şi pui înţelepciunea Sa în practică.

Totuşi, sufletul nu îşi va pierde dintr-o dată defectele sale omeneşti. Au şi ele dreptul la propria existenţă, până li se termină energia ce le-ai dat-o mai demult. Prin atentă autosupraveghere, tendinţa de a greşi va fi treptat-treptat eliminată. Sufletul are un aliat mai puternic decât orice inamic: este Supremul Sine! Sub influenţa Lui, miracolele devin posibile. Ele nu sunt însă spectaculoase, ci intime, sunt miracole private. Cel mai mare dintre toate este acela că Dumnezeu nu-i departe, în cosmos, ci atât de aproape şi de accesibil! Spiritul este Dumnezeul tău personal. Bucură-te de acest miracol al tău, numai al tău! Tu şi Sinele-Dumnezeu, o dragoste secretă, totală, pură, absolută... Trăieşti cea mai frumoasă poveste de iubire din lume.

PUTEREA IUBIRII DE SINE

Dar mintea intervine: „Toţi oamenii se iubesc pe sine”. Nu chiar toţi. Iubirea nu înseamnă egoism, meschinărie, agresivitate. Lovind în alţii pentru binele tău, arăţi sclavie faţă de trup şi dispreţ faţă de Spirit. Dacă eşti rău cu alţii, sigur nu te iubeşti. Merită să nu te iubeşti?...

Iubindu-ţi Sinele, această iubire se va întoarce fulgerător la tine, înzecit. Vei începe să te iubeşti intens şi pe tine, cu toate imperfecţiunile tale. Vei dori să te purifici, ca să semeni cu icoana Spiritului ce te veghează. Îţi vei accepta limitele omeneşti, cu iubire, încercând să ţi le depăşeşti, tot cu iubire. Aceeaşi iubire se va răsfrânge şi asupra celorlalţi semeni, suflete ca şi tine. Iubirea va trece dincolo de orice şi vei cuprinde în inima ta toată natura. Iubirea este ca o reacţie termonucleară benefică, tandră, mângâietoare – odată iscată, nu se mai opreşte, se dilată la infinit...

Nu eşti chiar la prima întâlnire cu Sinele tău. Dar altădată nu prea I-ai dat atenţie – un murmur de regret, o adiere de bucurie, cam atâta ai simţit... Abia acum Îl percepi cu adevărat. Şi te-ai îndrăgostit, eşti complet vrăjit. Tot la El ţi-e gândul şi inima - ce delectare, ce fascinaţie, ce tandreţe! Eşti alt om! Iubeşti şi te simţi iubit pe vecie. N-aveţi cum vă despărţi. Chiar dacă uneori încerci să te superi pe El, din motivele tale egoiste, nu te ţine mult. Îţi retezi singur porţia de iubire care te înmiresma şi te umplea cu nectar ceresc. Aşa că vei reveni zâmbind şi veţi râde iarăşi împreună. E mai bine să fii fericit, nu-i aşa? Şi e foarte simplu: bucură-te de prezenţa Sinelui lăuntric!

Pentru sceptici

SINELE ESTE REAL

Dacă eşti un om pragmatic şi raţional, ai putea bufni: „Cum să mă îndrăgostesc de o fantasmă? M-aş putea îndrăgosti de o persoană vizibilă, dar nu de o idee abstractă.”

Dragule, de câte ori te-ai îndrăgostit de o persoană, nu-i aşa că ideile tale de început ţi s-au schimbat ulterior, căci omul era altfel în realitate decât în speranţele tale?! Nu e nimeni vinovat. Oamenii sunt imperfecţi. Iar tu te-ai îndrăgostit de un om ideal, de produsul imaginaţiei tale. Sigur, poţi continua să-l iubeşti – dar este alt fel de dragoste, una prietenească, nu fiorul adolescentin de la început, acea proiecţie a unei „ideal”. E adevărat, persoana iubită este palpabilă, dar ce se va întâmpla dacă va muri? Va muri şi iubirea ta? Sau vei continua să iubeşti o „fantasmă”?

Iubirea omenească intensă este la fel de „ideală” şi „abstractă” precum iubirea de Sine. Însă aceasta din urmă nu va muri niciodată, ba chiar va creşte constant. Iubirea de Sine nu este geloasă. Ea te încurajează, suflete, să iubeşti oamenii, natura, pe Dumnezeu... Cu cât vei răspândi iubirea în jur, Sinele tău va fi mai mulţumit.

Dacă eşti într-adevăr un om pragmatic şi raţional, trebuie să recunoşti avantajele iubirii de Sine. Şi lipsa dezavantajelor. Nu pierzi nimic să încerci şi tu. Hai, iubeşte-te! Dovedeşte-ţi inteligenţa şi odihneşte-te în prezenţa Sinelui. Tăcând şi zâmbind...

Sinele este o fiinţă reală, sublimă. O spun toate tradiţiile spirituale şi înţelepţii lumii. Ai mai auzit asta, dar credeai că descrierea se referă la tine, sufletul mărginit. Şi te-ai îndoit, pe bună dreptate, căci îţi cunoşteai prea bine defectele... A fost o confuzie. Tu nu eşti acea fiinţă – Sinele! Încă nu. Dar El există în tine. Merită atenţia ta, admiraţia şi, mai ales, iubirea ta. Fă o încercare şi admite-I existenţa! E foarte simplu.

Sinele nu-i o autosugestie. Însă dacă afirmi că „nu există”, atunci da, încerci o autosugestie. Acceptă c-ar putea exista! Nu va şti nimeni ce gândeşti, nu te vei face de ruşine. Te consideri un „liber cugetător”. Foarte bine, atunci nu crede orbeşte că nu există, ci probează în forul interior. Acolo nu mai e nimeni în faţa căruia să-ţi etalezi scepticismul. Te rog, nu mă crede, verifică personal...!

Pentru căutătorii spirituali mai avansaţi

ILUMINARE ŞI ELIBERARE

Textele înţelepciunii vorbesc de eliberarea Spiritului de roata reîncarnărilor. Dar e problema Lui... Nu este un ţel rezonabil pentru tine, suflete muritor. De unde ştii tu că Spiritul tău nu mai vrea să se reîncarneze? Tu poţi spera la un alt fel de eliberare – eliberarea de încătuşarea ego-ului, ca să trăieşti spontaneitatea Spiritului.

Nu privi iluminarea ca pe un trofeu de expus în vitrina supraomului. Ea nu te ridică deasupra celorlalţi, ci te umanizează şi mai mult, te face mai înţelegător, compasiv, smerit, dar îţi dă şi puterea de a depăşi orice greutăţi, în numele şi spre lauda Sinelui.

Experienţa iluminării este o ocazie specială, care trece şi nimeni nu ştie dacă se va mai întoarce. Importantă este transformarea ulterioară a vieţii de zi cu zi. Ţi-ai micşorat ego-ul? Ţi-ai eliberat sufletul, ai devenit un receptacol deschis pentru Spirit? Contează eliberarea, nu extazul. Eşti în stare să renunţi la iluminare în favoarea eliberării?

Eliberarea vine din abandonarea totală în faţa voinţei, înţelepciunii şi iubirii Sinelui. Renunţă la ideea fixă că, dacă n-ai trăit un extaz, o experienţă ieşită din comun, nici nu ai putea deveni una cu Sinele supraconştient! Poţi manifesta Sinele şi fără extaz. Prin smerenie sinceră în faţa Sa, prin devoţiune tot mai adâncă...

Dacă nu te poţi deschide astfel, experienţa extazului te-ar putea face să te simţi în restul timpului frustrat, nostalgic, să fugi de realitatea ordinară, să ajungi în stare de sevraj mistic. Riscul dispare numai dacă îţi înţelegi menirea şi limitele sufletului şi te împaci cu tine însuţi, abandonându-te voinţei supreme.

Cel mai simplu este să vrei eliberarea, ea stă în puterea ta de a te unifica cu Spiritul. Şansa iluminării ar putea veni şi ea sau nu, însă nu depinde de tine. Schimbă-ţi priorităţile: caută eliberarea, nu iluminarea! Eliberarea este o stare de libertate lăuntrică, bucurie, lipsă de teamă, iubire pentru tot ce există – sunt efectele totalei deschideri şi transparenţe la influenţa Spiritului. Acestea sunt aduse de iubirea de Sine.

Contraindicaţii

Persoanele care aud voci în creier le-ar putea confunda cu glasul Spiritului. În general, Spiritul propriu vorbeşte prin tăcere, intuitiv şi îţi oferă totodată o stare lăuntrică de bine, siguranţă, căldură afectivă. Astfel de persoane au nevoie de mai multă inteligenţă discriminativă şi autocontrol, ca să nu cadă pradă batjocurii unor entităţi astrale inferioare. Abia atunci, telepatia lor s-ar preschimba dintr-o pacoste, cum e acum, în ocazia rară a dialogului cu Sinele Superior.

Încheiere

Metoda prezentată mai sus integrează cele mai înalte învăţături jnana-yoga cu cele spiritiste occidentale, sub cupola bhakti-yoga. Este o sinteză spirituală pe înţelesul tuturor şi mai ales foarte eficace. Te scuteşte de nelămuriri şi pierdere de vreme. Profită de ea! Aşează-te liniştit, închide ochii şi trimite iubire Sinelui tău. Fă asta timp de 5 minute în fiecare zi! Şi oricând doreşti - cu cât mai des, cu atât mai bine pentru tine...

Răzvan Petre
9 septembrie 2010

ADDENDA

În data de 29 martie 2015 am primit un mesaj impresionant de la o cititoare, pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi: