<  Înapoi la Pagina IN MEMORIAM

SRI AUROBINDO
in memoriam

  Sri Aurobindo  

Sri Aurobindo (15 aug 1872 - 5 dec 1950) a fost un mare filozof, poet si yoghin indian, precum si un luptãtor pentru independenta tãrii sale. Sri Aurobindo este considerat unul dintre marii întelepti contemporani ai planetei. În Occident sunt publicate continuu lucrãrile sale filozofice, spirituale si literare. A acordat artei si culturii o mare importantã pentru evolutia spiritualã a umanitãtii. A crezut cã poezia poate sugera cel mai bine frumusetea si farmecul Spiritului si a demonstrat acest crez în monumentalul sãu poem epic Savitri.

Sri Aurobindo: "Eu nu am avut nici un impuls cãtre spiritualitate, dar am dezvoltat spiritualitatea. Am fost incapabil sã înteleg metafizica, dar m-am transformat într-un filozof. Nu am avut ochi pentru picturã, dar mi l-am deschis prin Yoga."

Copilãria, tineretea, educatia

S-a nãscut la 15 august 1872, la Calcutta, într-o familie de indieni europenizati. Tatãl sãu, medic de profesie, îsi fãcuse studiile în Anglia. Aurobindo a primit astfel un prenume englez - Akroyd - si o guvernantã englezoaicã; limba sa "maternã" fiind, bineînteles, engleza. La 7 ani pãrãseste India împreunã cu cei doi frati ai sãi pentru a studia în Anglia. Sunt încredintati unui pastor care avea instructiuni sã nu-i lase în contact cu nici o persoanã de origine indianã si sã-i sustragã de la absolut orice influentã orientalã.

La scoalã a fost un elev deosebit, apreciat de profesori. Cunostea la perfectie franceza, latina si, desigur, engleza. La 18 ani primeste o bursã la Cambridge unde câstigã în primul an toate premiile de poezie greacã si latinã. În acest moment încep sã-l intereseze figurile revolutionarilor si marile revolutii ale lumii. Astfel îsi descoperã o vocatie politicã si devine preocupat de independenta tãrii sale. La 20 de ani, cu diploma universitãtii Cambridge sub brat, se întoarce în India.

Întors în tara sa natalã, Sri Aurobindo învatã abia acum limba bengali. Citeste foarte mult devenind pasionat de textele sacre ale Indiei: Upanisadele, Bhagavad-Gita, Ramayana. Începe sã studieze singur sanskrita. Este absorbit de aceastã lume fascinantã a misterului si a traditiei spirituale indiene. Se instaleazã la Calcutta si se avântã în mod deschis în lupta politicã. Scrie articole care stârnesc vâlvã, dorind sã mobilizeze natiunea într-o miscare revolutionarã. Si (surprinzãtor!) în aceste texte, nu îi atacã pe englezi, ci pe indieni, acuzându-i de slãbiciune, lasitate si sentimentalism. Între anii 1905-1910 a organizat lupta nationalistilor indieni împotriva ocupatiei britanice. Era considerat de cãtre autoritãti drept unul dintre cei mai periculosi nationalisti. Rolul sãu a fost foarte important în trezirea constiintei nationale si mai ales în dobândirea independentei totale fatã de Coroana Britanicã.

În paralel cu aceastã activitate politicã, Sri Aurobindo se desãvârseste ca fiintã spiritualã.

Initierea spiritualã în paralel cu activitatea politicã

Aceastã preocupare de a se integra unei cãi spirituale are ca punct de început ziua în care a fost martorul unei scene miraculoase, dar în acelasi timp relativ banale în India. La fratele sãu, care era grav bolnav, soseste un cãlugãr rãtãcitor, pe jumãtate gol, cu capul acoperit de cenusã. Era un naga-sannyasin ce îsi cersea hrana. Vãzându-l pe bolnav, cãlugãrul cere un pahar cu apã, face un semn deasupra lui si rosteste o mantra. La cinci minute dupã ce bea apa, fratele se vindecã. Aurobindo este astfel martorul unei situatii paradoxale: a vãzut în realitate un yoghin demonstrându-si puterile paranormale. Aceastã "întâmplare" a declansat în el veritabile revelatii interioare. "Eram totodatã si gnostic, si ateu, si sceptic si nici mãcar nu eram absolut sigur cã existã un Dumnezeu... simteam doar cã în Yoga trebuie sã fie un adevãr puternic." Ca urmare, se decide sã practice Yoga si rosteste aceastã rugãciune: "Doamne, dacã existi, Tu îmi cunosti inima. Tu stii cã eu nu cer nici eliberarea spiritualã, nici nimic altceva din ceea ce ce îti cer altii. Nu cer decât forta de a ridica aceastã natiune si puterea de a trãi si de a munci pentru acest popor pe care îl iubesc."

Urmeazã o perioadã în care trãieste experiente spirituale înãltãtoare alãturi de yoghinul Vishnu Baskar Lele. Cei doi s-au retras timp de trei zile, într-o camerã izolatã. Aurobindo experimenteazã atunci culmea linistii mentale si desãvârsita pace interioarã. Prin acest nou nivel spiritual atins, el constientizeazã cã întreaga sa practicã Yoga de pânã atunci a fost o enormã Iluzie. "Am fost proiectat brusc într-o stare extrem de înaltã. Aici nu existau gânduri, ego sau lume realã. Într-o liniste absolutã, percepeam o lume de forme vide, de umbre fãrã substantã veritabilã. Nu era unul sau mai multi, ci doar Acela, absolut, pur, indescriptibil. Nu se poate spune cã era o realizare mentalã sau ceva perceput undeva <sus>, ci o singurã realitate pozitivã care umplea, ocupa, inunda si îneca aparenta lumii fizice, nelãsând loc sau spatiu pentru nici o altã realitate în afara ei însisi, si nepermitînd ca altceva sã parã cu adevãrat real sau substantial. Aceastã experientã mi-a adus o pace de nedescris, o liniste formidabilã si o infinitã eliberare si libertate.”

Totusi, paralel cu aceastã formidabilã "cucerire" interioarã, Aurobindo continuã lupta revolutionarã intensã pentru independenta Indiei. Împreunã cu fratele sãu, Barin, organizeazã unitãti de gherilã în Bengal, mascate sub numele de cluburi sportive sau culturale. El îsi justificã aceastã atitudine care încalcã aparent non-violenta, astfel: "Nici violenta, nici non-violenta nu pot elimina sursa rãului. Rãzboaiele nu sunt purtate între fortele binelui si ale rãului, ci între douã aspecte ale aceleiasi ignorante." Înfiinteazã un cotidian de limbã englezã unde declarã deschis cã scopul acestei activitãti este independenta Indiei. Devine liderul unui partid nationalist, participã la reuniuni secrete unde se lanseazã în discursuri politice. Cuvintele lui veneau acum dintr-o altã sursã decât mentalul. Sri Aurobindo gândea, scria si vorbea fiind inspirat din planul Supraconstient. "Urmãriti sã fiti constienti de aceastã fortã din voi si s-o manifestati. Orice ati face, nu considerati cã este actiunea voastrã, ci actiunea Adevãrului din voi", sunt cuvinte spuse oamenilor care îi ascultau discursurile revolutionare.

Dar toatã aceastã efervescentã revolutionarã ia sfârsit la 4 mai 1908, când politia britanicã îl aresteazã. Sri Aurobindo este acuzat cã a participat la un atentat împotriva unui magistrat britanic, motiv pentru care va fi închis la Alipore timp de un an. În timpul acestei privãri de libertate îsi aminteste cã, înainte cu o lunã, simtise chemarea de a abandona orice activitate pentru a intra într-o fuziune deplinã cu Divinul. Nu a vrut sã renunte la actiunile sale si constientizeazã cã prin aceastã asa-zisã întâmplare a fost fortat sã-si continue transformarea spiritualã. Închisoarea s-a transformat astfel în laboratorul sãu de experimentare. Aurobindo a explorat succesiv planurile supramentale, mentinându-se permanent în contact cu Dumnezeu si primind, prin gratia Sa, Cunoasterea Ultimã. El a atins astfel starea de Constiintã Cosmicã.

Este eliberat din închisoare la 37 de ani si, un an mai târziu, pãrãseste definitiv viata politicã.

Dedicarea totalã pentru spiritualitate

Din acest moment, în viata sa se disting trei etape: Chandernagor (1910-1920), Pondichery (1920-1926) si retragerea sa totalã (1926-1950).

"Trãiam zi si noapte în aceastã Nirvana, care nu admitea nici un alt lucru în ea si nici nu se modifica. Apoi si ea a început sã disparã într-o Supraconstiintã. Aspectul iluzoriu al lumii lãsa loc, treptat, unui alt aspect, în care iluzia nu era decât un mic fenomen de suprafatã, în spatele cãruia exista imensa Realitate Divinã Supremã în inima tuturor lucrurilor care îmi apãruserã la început ca forme vide sau imagini cinematografice. Si aceasta nu era o încãtusare în simturi, o diminuare sau o cãdere din experienta supremã ci, din contrã, o elevare si o lãrgire constantã a Adevãrului."

Aurobindo face din întreaga lui viatã o practicã Yoga. Urmãtorii ani si-i petrece scriind poezii în stãri de inspiratie supramentalã. Apoi experimenteazã somnul constient. Interiorizarea sa atinge niveluri spirituale atât de înalte încât, în momentele de exteriorizare, manifestã o liniste coplesitoare. Multi dintre cei care l-au cunoscut spun cã ceea ce îi impresiona încã din primele momente când se aflau în prezenta lui era linistea care se revãrsa din el. Este deja celebru episodul petrecut în timpul dezlãntuirii unei ploi extraordinar de puternice, furtunã care de obicei rupe copaci si dãrâmã case. Discipola si sotia lui, supranumitã Mama, a urcat în camera maestrului pentru a închide ferestrele larg deschise. Aurobindo scria cufundat într-o stare de inspiratie divinã si linistea sa interioarã era atât de profundã, încât întreaga sa camerã se decupase parcã din planul fizic, fiindcã nici o picãturã de ploaie si nici o suflare de vânt nu pãtrundea de afarã.

În ultimii 40 de ani, Aurobindo se va dedica în întregime vietii spirituale. Idealul sãu nu era acela de a-l descoperi pe Dumnezeu doar în spirit. El dorea sã trezeascã si materia, s-o prefacã si s-o includã în acest proces de spiritualizare.

În cadrul evolutiei planetare au fost mai multe perioade care au marcat asemenea translatii la nivelul constiintei. Aparitia vietii, a regnului vegetal si ulterior a celui animal reprezintã astfel de ascensiuni pe un nivel superior. Translatia de la animal la om s-a realizat, de fapt, prin trezirea si dinamizarea mentalului. Omul este singurul care are acces constient la acest nivel; animalele nu au mentalul complet trezit, vegetalele nici atât. Cu exceptia fiintelor care sunt initiate si a celor eliberate spiritual, umanitatea în general se plaseazã la nivelul mentalului gregar, de milioane de ani de existentã. În aceastã etapã nu mai este necesarã aparitia unei noi specii. Numai în constiinta umanitãtii trebuie sã se producã transformãri, astfel ca omul sã treacã de la nivel mental, la supramental.

"Am trãit toate conflictele pe care o fiintã umanã le-a trãit vreodatã, altfel nu as fi capabil sã asigur pe nimeni cã si aceste stãri pot fi învinse." Aceastã întelegere profundã l-a determinat pe Aurobindo sã spere cã el poate grãbi saltul global la nivel supramental. El si-a dat seama cã, oricât de mult ar urca în stãri foarte înalte de constiintã, în acelasi timp, ca o reflexie, o altã parte a sa cobora în abisurile interioare. Acest fenomen nu este neapãrat usor sesizabil pentru cã, în acele stãri de constiintã cosmicã, esti focalizat asupra aspectelor spirituale, înalte. Totusi, Aurobindo a sesizat cã în acelasi timp cu "urcarea" se petrecea si "coborârea" spre zonele cele mai profunde ale subconstientului. El a urmãrit deci sã-si purifice aceste abisuri, coborând lumina divinã în întunericul lor. Purificarea subconstientului propriu a fost pentru el un proces oarecum simplu, dar Aurobindo a cãutat sã o extindã la nivelul subconstientului colectiv, gândind cã aceasta ar fi o modalitate suficient de eficientã prin care lumea s-ar putea spiritualiza mai repede.

"Dumnezeu este acelasi pentru toti cei care Îl cautã si omul nu trebuie sã fie extraordinar ca sã-l urmeze. Aceasta este greseala pe care o faceti - insistati asupra mãretiei, ca si cum numai mãretia poate fi spiritualã."

Aceastã fortã exceptionalã de care dispunea l-a fãcut sã experimenteze împreunã cu Mama si discipolii sãi apropiati de atunci (alesi cu maximã exigentã) multe din puterile spirituale paranormale. În ashramul de la Pondichery, ei trãiau cu totii într-o atmosferã cu totul specialã, în care cele mai dificile experiente spirituale erau uimitor de usor de obtinut, ca în joacã. Se pãrea cã voalurile dintre aceastã lume si celelalte erau din ce în ce mai subtiri, de parcã zeii si fortele supramentalului se aflau tot timpul printre ei, manifestându-se prin ceea ce noi numim în mod obisnuit miracole. Astfel, ei au experimentat pe propriul lor corp puterile constiintei, de exemplu, postul prelungit fãrã aparitia nici unei urme de devitalizare. Apoi levitatia si, rând pe rând, au verificat toate asa-zisele legi naturale, descoperind cã ele sunt supuse unor anumite stadii ale constiintei si, prin urmare, pot fi depãsite gratie controlului si apoi transcenderii acelor niveluri. Odatã, Aurobindo chiar a consumat o cantitate imensã de otravã care, datoritã controlului pe care constiinta sa îl avea asupra corpului fizic, nu a avut nici un efect. Constienti cã nu acesta este scopul ultim pe calea spiritualã, într-o bunã zi, ei au pus capãt acelor experimente. Putin mai târziu, Aurobindo si Mama au hotãrât sã deschidã larg portile ashramului lor, extinzându-si învãtãtura la nivel de masã.

La 5 decembrie 1950, în Pondichery, în vârstã de 78 de ani, Sri Aurobindo, "exploratorul constiintei" si-a pãrãsit corpul fizic.

Viata lui Sri Aurobindo a fost dãruitã total ideii de a atinge ceea ce pentru alti oameni pãrea a fi Imposibilul. A dorit cu ardoare acest aparent imposibil, l-a dublat cu o dãruire totalã si le-a aplicat pe amândouã, în primul rând în transformarea sa, apoi a tuturor celorlati oameni si chiar în destinul tãrii sale. Noi stim cã, dacã el a îndrãznit mai mult decât a fost posibil de realizat efectiv, este pentru cã a crezut cu toatã tãria în aceastã idee fortã care îi apartine: "Dacã Pãmântul cere si Supremul rãspunde, clipa realizãrii poate fi chiar aceasta."

[Sursa: Yogaesoteric.net]

Cititi un articol despre calea spiritualã a lui Sri Aurobindo, vãzutã de un discipol apropiat al sãu.
 

Parapsihologul NINA PETRE a descoperit cã spiritul faimosului yoghin si filosof indian SRI AUROBINDO s-a reîncarnat în anul 1958 în celebrul muzician si dansator MICHAEL JACKSON.